Înapoi
Acasă
Biblia

O chemare la discernământ


Câteva exemple (întâmplări) din ultima vreme m-au convins de nevoia unui astfel de studiu: experiența lui Artur, Gene from CBN...s-a aciuiat pe aici!!

Partea I-a : Care sunt cauzele lipsei de discernământ?

Partea II-a : Cum putem deveni niște creștini cu discernământ?

Creștinii așa cum se cunosc astăzi pot fi numiți oricum, numai analitici, nu!! În adunările creștine ale zilelor noastre se crede că se poate afirma orice sau aproape orice, fără să fii contrazis de nimeni. A ajuns să fie mai ușor să se susțină orice, decât să se analizeze orice. Contrar impresiei populare, creștinul descris de Biblie nu este persoana credulă, naivă, care umblă pe nori și are capul în nori, mai tot timpul...Dimpotrivă, ceea ce Biblia vrea, este să ne facă pe toți niște critici ...!! Da, ați auzit bine!! De ce? Pentru că nouă ne-a fost încredințată evanghelia și se presupune să o păstrăm și s-o apărăm de atacuri. Nu este de mirare că lumea nedusă la biserică este confuză! Este așa fiindcă cei cărora le-au fost încredințate adevărurile lui Dumnezeu au eșuat în apărarea și prezentarea lor cu competență semenilor lor.

Cauzele lipsei de discernământ la creștinii de astăzi sunt variate și complexe, dar cu toate acestea se pot sublinia câteva foarte evidente:

- relativismul doctrinar, moral și analfabetismul biblic.

LA CE NE TREBUIE DISCERNĂMÂNTUL?

- a deosebi doctrinele false - a-i deosebi pe lideri spirituali falși - fenomenele sau evenimentele neobișnuite ale vremurilor (vezi, fenomenul OZN! ) - pentru a lua deciziile corecte în viață!

Discernământul este vital pentru a fi plăcuți Domnului.

Elton Trueblood: "Nu este posibil a se avea o reală viață creștină până ce nu sunt formate și deprinse cel puțin trei aspecte ale ei: 1. o viață interioară de devoțiune 2. o viață exterioară de slujire 3. o viață intelectuală de gândire"

VEZI, "DESPRE DOCTRINA BIBLICĂ"!!

Erezia este lepra minții

Fotbal fără minge

O minte leneșă, atelierul de creație (lucru) al diavolului.

IMAGINEA PERFECTĂ A TEOLOGIEI UNORA

Teologia pestriță - "a cuverturii" - "un ghiveci" - "îi lăsăm pe studenți să aleagă!" (Seminarul Centrului Creștin București)

- o "largă gamă variată" de crezuri, ideii și păreri - un "sortiment variat de produse"??

- de multe ori teologia (sistemul de crezuri) a unui pocăit este o combinație de petece de diferite culori și forme, ce provin de la sisteme teologice diametral opuse, cusute cu ață albă pe veștmântul Creștinismului! "Haina pestriță" a teologiei unor biserici. Exemple...

John MacArthur:

"Citiți materiale foarte variate. Toate reprezintă crezuri diferite. Acceptați vreunul din ele?"

"Caut ce-i bine în toate. Toate spun ceva bine. Citesc totul și păstrez ce-i bun." (o pervertire a lui 2 Tes.5:21-22!!)

Acesta este o reprezentare greșită a adevărului lui Dumnezeu, a Cuvântului Său și a credibilității Sale. Adevărul nu este confuz, greu de deslușit, obscur, și tainic. Adevărul trebuie să fie limpede, clar și răspicat. Așa ne este prezentat de Scriptură și așa trebuie păstrat.

BOMBARDAMENTUL CU INFORMAȚIE, POTOPUL DE LITERATURĂ

Concurența noțiunilor străine Bibliei este aprigă. Un ocean de informații. Generația noastră este expusă unui bombardament cu idei religioase fără precedent. Există televiziune creștină, cărți creștine, ziare creștine, muzică creștină, ...etc., toate pline de învățături bune, dar și deviante și aberante care bineînțeles, sunt și ele considerate adevărate, sau biblice. Cum va deosebi cineva ce este adevărat de ce este fals? Poate s-o facă? Cum?

Nu este de mirare că lumea de afară este confuză, că nu poate să recunoască adevărul și să identifice minciuna!! Handicapul ei este aprofundat de campania de "încețoșare" a oricăror precepte biblice exacte care s-au păstrat în tradiția vreunei biserici. Se renunță la lucrurile clare și absolute ale Cuvântului lui Dumnezeu, în favoarea relativismului doctrinar care să producă o unitate superificială.

În biserică se găsesc din aceia care citesc tot ce le cade în mână (sau le este pus în mână, de unii!), fiindcă, odată nu prea au de unde alege, literatura creștină românească fiind foarte săracă, există din aceia care urmăresc emisiunile tv sau radio cu subiecte spirituale maniulate după bunul plac al celor ce au organizat emisiunile, și nu au nici o capacitate de discerne, de a diferenția, de a face deosebiri între ce se spune.

Bisericile zilelor noastre sunt pline de oameni cărora le lipsește abilitatea de a discerne între adevăr și jumătate de adevăr dar, lucru și mai grav, de a discerne eroarea evidentă de adevăr. În permanență poți să dai peste credincioși care sunt incapabili să replice deformărilor celor mai evidente ale credinței creștine, de către cultiști, iar în fața unor mai profunde erori, se află complet dezarmați.

Sper că va este cunoscută maxima emisă de Walter Martin: "The average Christian is turned into a "Doctrinal Pretzel"(!!), in five minutes".

FAPTUL ACESTA ESTE INESCUZABIL. Scriptura ne-a avertizat de potopul (iureșul) de doctrine false ce se vor revărsa în biserică, învățături ale demonilor, al ereziilor nimicitoare, al miturilor băbești, basmelor frumos meșteșugite, minciunilor, filozofiilor deșarte, poruncilor ale oamenilor, speculațiilor (izvodirilor minții), miturilor lumești, înțelepciunii lumești, datinilor și tradițiilor religioase, certurilor de cuvinte, duhurilor înșelătoare, de cei ce strică și răstălmăcesc Cuvântul lui Dumnezeu, etc.

- "lupi în haine de oi" (Mat.7:15) - Isus

- Pavel : "lupi răpitori care nu vor cruța turma, se vor vârâ între voi", (Fapte 20:29) și "din mijlocul vostru (a subliniat el) se vor scula oameni, care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor" (vers.30).

Tot Pavel i-a scris lui Timotei și i-a spus că: "oameni răi și înșelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alții și se vor amăgi și pe ei înșiși" (2Tim.3:13).

Iar, "Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor..." (1 Tim.4:1)

ȘI TOTUȘI BISERICA CONTEMPORANĂ PARE NEPUTINCIOASĂ să facă față acestor fenomene...Inepuizabilă credulitate a oamenilor care o alcătuiesc, i-a distrus capacitatea de a discerne. Invazia de învățături cultice și aberante i-a surprins pe cei mai mulți, nepregătiți în învățăturile elementare ale Creștinismului, multe din bisericile consacrate, devenind pepinierele cultelor eretice.

Scandalurile din lumea religioasă, în loc să-i facă pe oameni mai precauți, pare să-i facă mai creduli, mai naivi. Credeți că scandalul stârnit de preotul Georgescu îi va pune pe oameni în gardă cu privire la impostorii/șarlatanii religioși? Ce era șocant în reportajul de la "Cu ochi-n patru", era credulitatea oamenilor, majoritatea femei!

Să ne îndreptăm ochii înspre Scriptură unde ni se oferă sfatul lui Dumnezeu pentru formarea, dezvoltarea și întreținerea discernământului doctrinar și spiritual. Unul din primele locuri unde ni se poruncește să devenim niște creștini analitici este,

2 Tesaloniceni 5:21, 22

"Ci cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun. Feriți-vă de orice se pare rău"

Încă, odată, care este porunca?

"Cercetați" - bine observa Horia când spunea că Biblia nu spune nicăieri "crede și nu cerceta"! Dimpotrivă, ea ne spune ca înainte de a crede ceva, să cercetăm neapărat. Ea ne spune să cercetăm înainte de a veni la Domnul, dacă are dreptate să ne pretindă supunere față de El (Isaia 1:18-20), să cercetăm tot ceea ce oamenii și spiritele spun (1 Ioan 4:1-3), să cercetăm tot (2 Tes.5:21-22).

(La urma urmei, este normal având în vedere cine este STĂPÂNITORUL ACESTEI LUMII! - Tatăl minciunii ) - sunt bombardați de minciună, din toate părțile.

BIBLIA NU PROMOVEAZĂ CREDULITATEA, NAIVITATEA, CREDINȚA OARBĂ, SALTUL ÎN GOL, ÎN NECUNOSCUT, etc. Credința creștină este o credință rațională, cea mai rațională, pentru că oferă răspunsurile esențiale la dilemele fundamentale ale vieții. Dimpotrivă, Biblia promovează o gândire critică, o atitudine de diferențiere între adevăr și minciună. Cuvântul lui Dumnezeu ne cheamă la formarea, dezvoltarea și exercitarea discernământului.

DEFINIȚIA DISCERNĂMÂNTULUI: înseamnă capacitatea sau calitatea de a deosebi între adevăr și minciună și mai ales între adevăr și "jumătate de adevăr".

Descrierea biblică a unui credincios este foarte contrară imaginii populare a unui credincios: un credincios este cel ce "cercetează toate lucrurile și se ferește de orice pare rău"!

El nu poate fi un amalgam de adevăr și de eroare (minciună), ce este localizat în mintea lui și care se manifestă în viață printr-un comportament bizar. Un astfel de creștin este o parodie a adevărului, o jalnică reprezentare a lui.

"Jumătate de adevăr" - este o afirmație care este adevărată doar în parte, o afirmație care amestecă adevăr și fals cu intenția voită de a înșela, a amăgi.

Pe ce bază determină cineva ce este bine și ce este rău? Care este etalonul, standardul după care comparăm toate celelalte măsuri de credință care ni se oferă? Care este criteriul după care examinăm toate lucrurile și care ne este exterior nouă, pentru ca examinarea noastră să nu fie subiectivă?

CRITERIUL PE CARE-L AVEM ...

Pentru ca "cercetarea" noastră să nu fie subiectivă, să nu fie afectată de pasiunile și preferințele noastre, avem nevoie de un criteriu obiectiv. Dumnezeu nu ne-a lăsat în voia diverselor curente de opinie teologică, a vânturilor de doctrine care bat prin biserică, ci ne-a oferit ancora solidă a Cuvântului Său, numit "tare, neschimbător, neclintit, veșnic", dar mai ales insuflat!! El este criteriul final. Curtea înaintea căruia trebuie aduse toate pretențiile...

Definiția criteriului: Element hotărâtor sau principiu pe baza căruia se poate face o apreciere, o clasificare, etc. "Criteriul adevărului" - mijloc de stabilire, de verificare a veridicității cunoștiințelor, de discernere a adevărului de eroare.

Ce face Cuvântul să fie un criteriu obiectiv? Ioan 10:35, Mat.5:18, Luca 16:17, 2Tim.3:16-17, Psalm 138:2, 1Petru 1:32

Pasajul ne spune că Dumnezeu dorește ca creștinul să dezvolte o formă de gândire critică, analitică, cu care să sorteze ce-i bun de ce-i rău, în crezuri, practici, în fiecare aspect al vieții sale.

Dumnezeu nu vrea să fim creduli, vulnerabili la atacurile asupra adevărului în care credem, ci planul Lui inconfundabil este să devenim niște creștini "critici", cu o gândire formată să analizeze orice.

ATENȚIE : Un creștin critic, analitic nu este tot una cu unul suspicios, bănuitor!

ADEVĂRATUL CRITIC - CRITICUL CEL MAI COMPETENT - este Cuvântul lui Dumnezeu, nu un om. De aceea, orice examinare, cercetare, evaluare, cântărire, a unor crezuri, a unor mișcări, a unor fapte, a unor persoane, făcută pe baza Scripturii, poate fi obiectivă, fără patimi și fără subiectivismul intereselor partizane. De ce? Pentru că în Evrei 4:12 Cuvântul este numit "kritikos". Ce se spune despre El?

"Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecăsimțirile și gândurile inimii. Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face"

CARE SUNT CÂTEVA DIN CAUZELE LIPSEI DE DISCERNĂMÂNT?

SLĂBIREA CLARITĂȚII DOCTRINARE. O boală mai veche:

MAI BUNI METEOROLOGI DECÂT TEOLOGI!

(azi: mai buni oameni de afaceri...etc., decât teologi! Știau să determine mai bine starea vremii decât starea timpurilor!!)

Matei 16:1-4

Cum putem explica nerecunoașterea de către farisei și saduchei a semnelor vremurilor? A incapacității lor de a discerne vremurile pe care le trăiau și revelațiile care li se făceau? Cum au putut să nu-l recunoască pe Mesia? Să fie atât de orbi, atât de lipsiți de tact spiritual?

Acești oameni promovau un fel de credință a cărui obiect nu era Cuvântul ci tradiția creată de ei. Ei nu-i învățau pe oameni să gândească "biblic", să cerceteze cu seriozitate Scripturile (vezi, apologetul Bisericii Romano-Catolice!), să testeze orice cu Biblia, să discearnă între adevăr și minciună. În loc, au formulat reguli și ritualuri, și le pretindeau oamenilor să trăiască după ele. Ei înlocuiau dragostea pentru adevăr și preocuparea față de el, cu activitatea religioasă. Le impuneau oamenilor împlinirea ceremoniilor și ritualurilor, în loc de cercetarea Scripturilor. Multe din aceste noi reguli erau invențiile lor pe care le-au adăugat Legii lui Moise. Asemenea tuturor legaliștilor conducătorii Iudeilor erau caracterizați de ipocrizie. De aceea, cuvintele pe care Isus le-a adresat au fost extrem de dure:

"Vai de voi, învățători ai Legii" a spus Isus. "Pentru că voi puneți pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeți de ele" (Luca 11:46)

"Puneți pe spinarea oamenilor" - imaginea catârilor încărcați!! În timp animalul era încărcat peste măsură împleticindu-se sub greutatea poverii, omul umbla alături de el, cu mâinile goale. Dacă poverile se deplasau pe spinarea animalului, nici măcar nu se deranjau să le îndrepte cu un deget!! Imagine vie!!

"Vai de voi, învățători ai Legii! Pentru că voi ați pus mâna pe cheia cunoștiinței: nici voi n-ați intrat, iar pe cei ce voiau să intre, i-ați împiedicat să intre" (Luca 11:52)

Eroarea cea mai mare a acestor oameni, eroare moștenită de mulți în zilele noastre, este că devenind atât de absorbiți de ritualurile și tradițiile lor, au ignorat și neglijat adevărul Cuvântului scris. Au mers până acolo încât de dragul respectării noilor lor dogme, au desființat și redus la zero - nulificat - învățătura Cuvântului lui Dumnezeu:

"Fățarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: "Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar cu inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, dând învățături care nu sunt decât niște porunci omenești". Voi lăsați porunca lui Dumnezeu, și țineți datina așezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor și a paharelor, și faceți multe alte lucruri de acestea". El le-a mai zis: "Ați desființat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să țineți datina voastră." (Marcu 7:6-9)

RELATIVISMUL DOCTRINAR - prea mulți creștini sunt mulțumiți să privească cu nonșalanță doar la suprafața adevărului biblic, al doctrinelor fundamentale - doar să-l survoleze - fără să plonjeze dincolo de suprafață. Teologia și doctrinele sunt preocuparea pastorilor, a liderilor de biserici, nu a membrilor de rând!

ANALFABETISMUL (IGNORANȚA) BIBLIC ... "creșterea spectaculoasă a cultelor se face în proporție directă cu scăderea cunoștiințelor biblice la membrii bisericilor creștine"

DRAGOSTEA DE ADEVĂR : ÎNGUSTIME LA MINTE?

Astăzi este la modă să se afirme că o preocupare față de doctrine exacte este un dezechilibru și duce la dezbinare. Pentru unitatea creștinilor, ar trebui să sacrificăm din convingerile noastre puternice. Chiar faptul de a sugera că există o diferență între adevăr și minciuni este privită de unii ca fiind o periculoasă dovadă de intoleranță. Există o noțiune răspândită ce spune că orice dispută asupra doctrinei este inerent rea. Grija pentru ortodoxie este considerată ca fiind incompatibilă cu unitatea creștină. Doctrina în sine, este etichetată divizivă (adică, provocând dezbinarea), iar aceia care fac din doctrină o problemă sunt numiți urâcioși, altfel spus, lipsiți de iubire creștină. Nimănui nu-i mai este permis să critice crezurile altuia, indiferent cât de nebiblice par să fie acele crezuri. Dacă ai o dragoste față de adevăr riști să fi etichetat ...și criticat pentru

- "despicarea firului în patru"

- "că cauți nod în papură"

- nesociabil,

iar dacă ideile sunt împărtășite și de conducători și oameni politici, vei fi criticat pentru

- atitudine antisocială

- antinațională

- anticreștină?!

- vei fi numit, trădător, eretic, rătăcit, pierdut ...

DE CE CREDEȚI CĂ I-AU FOST DATE ISRAELULUI LEGII ATÂT DE COMPLEXE ȘI DETAILATE DE ÎNCHINARE ȘI VIAȚĂ? Pentru a-i forma și dezvolta un simț critic; a-i învăța să deosebească!

Acestă poziție sabotează rolul sacru al Bisericii din două puncte de vedere biblice:

1) (1Tim.3:15) Fiindcă, Biserica a fost rânduită de Dumnezeu să fie, CASA, STÂLPUL ȘI TEMELIA ADEVĂRULUI!

2) Fiindcă, în Ioan 17:17-21 se spune:

"Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul...Și Eu însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr. Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată ești în Mine și Eu în Tine; ca, și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis"

Deci, e pe tocmai dos! Adevărata unitate este înrădăcinată în adevăr. Unitatea spirituală fără adevăr biblic este compromițătoare! Unitatea pentru care Isus s-a rugat este precedată și urmată de sfințirea în adevăr. Părtășia celor ce ignoră, neglijează sau trece cu vederea doctrinele esențiale ale Creștinismului nu este o adevărată unitate spirituală, ci un compromis diavolesc.

AVERTISMENT! În ultima vreme mi-a fost dat să aud cum în urma unor mari crize economice, creștinii vor ajunge la unitate. Văzându-și situația disperată, ei vor încuviința să abandoneze unele convingeri care i-au separat și se vor uni. Aceasta va fi lucrarea Domnului dinaintea sfârșitului, în urma căreia toată lumea va vedea ridicarea în forță a creștinilor și o mare recoltă de suflete va avea loc!!?? Unul dintre exponenții acestor ideii este d-l Gene din Pennsylvania care afirmă că a lucrat 8 ani pentru Pat Robertson și locuiește la o familie penticostală din Petrila. Ceea ce el afirmă este cu desăvârșire nebiblic, pentru că așa cum am văzut în Ioan 17, rețeta biblică a unității creștinilor include, nu exclude, ingredientul esențial al adevărului! Chiar afirmă că în lipsa lui, acestă unitate este imposibilă!!

De fapt așa cum a spus filozoful creștin, Gordon Clark, "Din moment ce adevărul este Dumnezeu, disprețul față de adevăr este un dispreț față de Dumnezeu".

ADEVĂRUL ESTE DIVIZIV ȘI EXCLUSIVIST!

Isus este Calea, și alta nu este! Numele dat sub cer oamenilor în care să fie mântuiți, este Isus, nu altul! Dacă noi susținem că Isus este Calea, Adevărul și Viața, și este adevărat, atunci orice altă afirmație este falsă. Iată caracterul exclusivist al Adevărului. Aceasta este natura adevărului.

EXEMPLU: Fapte 4:12 din Contradicții

ÎNTREBARE:

În cartea Faptele Apostolilor, Petru declară că, "în nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți". El spune că doar prin Isus, oamenii pot fi mântuiți. Nu este acesta exclusivism și obtuzitate? Ce se va întâmpla cu păgânii sinceri sau membrii sinceri ai altor religii, ca budiștii, hindușii, etc.? În va trimite Dumnezeu în iad fiindcă cred într-un alt nume?

RĂSPUNS:

Pentru un răspuns adecvat la aceste întrebări sunt necesare niște observații.

Întâi de toate, sinceritatea nu constituie un test al adevărului. Mulți oameni au greșit și încă pot greși, din sinceritate. Biblia confirmă această observație adevărată spunând în Proverbe 14:12 că, "multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte".

În al doilea rând, adevărul este prin însăși natura lui, exclusivist. Adevărul că "doi plus trei, fac cinci" este foarte exclusivist. Nu îngăduie o altă concluzie, nu dă un alt rezultat. Același lucru rămâne adevărat în sistemul de valori sociale. Afirmații ca, "rasismul este greșit" sau "oamenii nu ar trebui să fie cruzi", sunt de asemenea foarte exclusiviste. Nu tolerează alte alternative.

În al treilea rând, toate afirmațiile adevărate sunt exclusiviste. De exemplu, dacă umanismul este adevărat, atunci oponenții lui greșesc. Dacă ateismul este adevărat, atunci toți cei ce cred în Dumnezeu greșesc. Fiecare afirmație adevărată o exclude pe opusul ei. Ca prin urmare, dacă Isus este singura cale la Dumnezeu, atunci nu mai există o alta. Această afirmație nu este mai exclusivistă decât alte afirmații adevărate. Întrebarea care ar trebui să se pună este dacă afirmația e adevărată!

Argumentul de necontestat al veridicității acestei afirmații, deci că Isus ar fi singura cale de mântuire este învierea Lui din morți. Acest eveniment este cel ce autentifică toate celelalte afirmații făcute de el, adeverindu-le. După aceea, Noul Testament subliniază în repetate rânduri că Isus este singura cale de mântuire.

Isus a spus, "Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (Ioan 14:6). De asemenea, în Ioan 10:9, Isus a afirmat că El este Ușa, după ce în versetul 1 a insistat că, "cine nu intră pe ușă...este un hoț și un tâlhar". Apostolul Pavel a adăugat în 1Timotei 2:5 că, "este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos".

Pe lângă mărturia documentară a Noului Testament care adeverește pretențai de exclusivitate a căii de mântuire numai prin Isus, avem și mărturia istorică a învierii Lui. Acestea sunt probe mai mult decât suficiente pentru a valida o astfel de afirmație și a inspira încredere.

Nimeni nu spune că dragostea sau unitatea nu este importantă. Noi trebuie să ne iubim unii pe alții așa cum Hristos ne-a iubit. Trebuie să fim uniți așa cum El este una cu Tatăl. Dar toate acestea se dobândesc pornind de la adevărul necompromițător, absolut al Scripturii. Aceste deziderate se pot atinge doar bazându-ne pe adevărul Cuvântului Său.

Filipeni 1:9 și Coloseni 1:9

Cum s-a ajuns să se creadă că în calea unității stă tocmai adevărul biblic?

RĂSPUNS: EXISTENȚIALISMUL EPOCII!

RELATIVISMUL MORAL

Aproape întreaga societate respinge revelația biblică. Nu mai există în societate nici un standard pentru adevăr și minciună. Curentul umanist a redus fiecare păcat la nimic mai mult decât o curiozitate, sau la o orientare diferită în viață. (Vezi, interpretarea homosexualității: "a avea o orientare sexuală diferită; un stil de viață alternativ"). O societate în care nu se mai face nici o evaluare morală. În loc de a fi șocată, lumea este plăcut impresionată de forțarea limitelor. Eșecul de discerne al bisericii se reflectă în cultura și societatea în care noi trăim. Din clipa când și-a pierdut puterea de a deosebi binele de rău, revărsarea răului în lume, a fost și mai mare.

Cineva a spus că, "Prigoana întărește Biserica, dar confuzia (doctrinară) o slăbește".

Priviți la discoteca copiilor de la subsolul Casei de Cultură din Petroșani. Cât de rău se mai poate ajunge? Până unde vom împinge limita bunului-simț?

LIPSA DE DISCIPLINĂ PERSONALĂ A MEMBRILOR EI (AI BISERICII)

Prezența celor "trei D" fatali, în viața credincioșilor : dezorganizare + dezordine + dezorientare!!


Apologetică