Înapoi
Acasă
Biblia

Există apostoli în zilele noastre?


UN RĂSPUNS TEOLOGIC LA PRETENȚIA APOSTOLIEI ÎN ZILELE NOASTRE

Câteodată se afirmă (spre exemplu, de către Biserica Mormonă, Biserica Nou-Apostolică, și de către organizația creștină cu numele Gospel Outreach), că Dumnezeu dorește ca oficiul de apostol să fie încă operativ în biserica zilelor noastre. Însă Scripturile indică limpede că apostolia a fost o slujbă limitată cu strictețe numai la primul secol.

Isus i-a pregătit pe cei 12 pentru a fi predicatori, învățători și evangheliști pentru El, după moartea și învierea Sa (vezi, Ioan 14:17, Mat.l6:18-19; 18:17-18; etc.). Apostolii vorbeau cu autoritate, nu doar fiindcă ei aveau Duhul Sfânt care-i învață dar și fiindcă ei erau martori oculari ai evenimentelor mântuitoare ale morții și învierii lui Hristos (Ioan 14:26; 15:26-27).

De aceea, apostolii au fost pregătiți de Isus să joace un rol vital și nerepetabil în istoria Bisericii. Deși Duhul Sfânt locuiește încă în Biserică, acum nu mai există apostoli, din moment ce unui apostol i se cerea să fie un martor ocular al Hristosului înviat. În Fapte 1:16-26 îi vedem pe apostoli încercând să găsească un înlocuitor în oficiul de apostol lăsat vacant de trădătorul Iuda. Petru este cel ce dă glas cerințelor pe care acest succesor trebuia să le împlinească: "Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoțit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când s-a înălțat El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoțească drept martor al învierii Lui... " Adăugați și referințele din Fapte 5:32, Luca 1:1-4, Efes.3:4-5, 1 Cor.9:1 și veți vedea că aceasta este condiția biblică a numirii cuiva în slujba de apostol.

Dat fiind faptul că nici un om care a trăit în ultimele 18 secole nu l-a văzut pe înviatul Hristos (în ciuda pretențiilor unor persoane ca Joseph Smith, întemeietorul Mormonismului, aducătorul noii revelații a cărții lui Mormon, etc.), este imposibil ca în această perioadă de timp să avem "apostoli", în adevăratul sens al cuvântului.

Noul Testament indică foarte clar că apostolia a luat sfârșit în primul secol. În relatarea lui Pavel a arătărilor după înviere ale Domnului, el încheie cu arătarea făcută lui, spunând: "după ei toți, ca unei stârpituri, mi s-a arătat și mie" (1 Cor.15:8). Într-un alt loc, Pavel spune despre Biserica creștină că este "zidită pe temelia apostolilor și proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos" [Efes.2:20]. La fel cum noi nu schimbăm sau înlocuim din când în când o piatră unghiulară veche și o temelie veche la casele noastre cu una noua, la fel nici nu se poate pune o nouă temelie de apostoli și profeți în Biserică! Temelia mărturiei apostolice a lui Hristos cât și revelațiile profetice care prefigurau și interpretau faptele mântuitoare ale lui Hristos, au fost puse. Nu se mai poate pune o alta nouă. Nu mai este nevoie să se pună una nouă!

De aceea, ori de câte ori apar învățători care vin cu "noi revelații de la Dumnezeu", aceștia încearcă să pună o nouă temelie de care nu este nevoie fiindcă ea este deja pusă (vezi, 1 Cor.3:11 "Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât ceea care a fost pusă și care este Isus Hristos").

Unii susțin că Pavel a sugerat perpetuarea apostolilor și a profeților în pasajul din Efeseni 4:11-13. La o citire superficială a pasajului, putem avea impresia că Hristos a dat Bisericii, apostoli și profeți, "până vom ajunge toți la unirea credinței", astfel sugerând că aceste slujbe continuă până ce biserica este desăvârșită. Totuși această interpretare este incorectă din următoarele motive: (1) Pavel, deja i-a pus pe apostoli și profeți într-o categorie separată în Efes.2:20. (2) Dacă apostolii și profeții erau doriți de Hristos să continue până ce Biserica era desăvârșită, de ce nu a fost aleasă niciodată o a doua generație de apostoli? De ce apostolii Noului Testament nu și-au numit succesori la apostolie? (3) Ideea principală din Efeseni 4:11-13 este că "zidirea trupului lui Hristos" (vers.12) va continua "până" ce Biserica va ajunge la maturitate: "la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos" (vers.13). Apostolii și profeții din primul secol au "desăvârșit sfinții" (vers.12a), și implicit Biserica cu revelațiile Noului Testament combinate cu cele din Vechiul Testament, astfel încât toată cunoștință care îi trebuie Bisericii pentru a-și îndeplini însărcinarea să fie conținută în Scriptură (2 Tim.3:16-17).

Epistola lui Iuda, aduce de asemenea mărturie în favoarea convingerii creștine a primului secol, că zilele apostolilor și ale revelațiilor evanghelice au fost încheiate, devenind fundamentale. Acestea nu se presupuneau să continue. Iuda vorbește de "credința care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna" (Iuda 3). Expresia, "odată pentru totdeauna" indică clar că "darea/încredințarea" credinței este completă astfel încât acum nu mai avem nevoie de noi revelații. Într-adevăr, învățăturile unor anumiți oameni (Iuda 4) sunt condamnate tocmai din acest motiv. Iuda ne spune că soluția pentru evitarea capcanei ereziei este: "aduceți-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos" (Iuda 17). Atunci când Iuda scria aceste lucruri, apostolii erau un fenomen al trecutului sau deveneau cu repeziciune unul.

De asemenea, apostolul Petru a dovedit clar că și el considera perioada apostolică încheiată în zilele lui. A doua epistolă a lui Petru pare să fie scrisă de către Petru în timp ce aștepta martiriul. În această epistolă el nu-i îndeamnă pe primitorii ei să aștepte pe următorul apostol, sau următorii apostoli, pentru a primi călăuzire spirituală ci mai degrabă ca după moartea lui ei să-și amintească mesajul apostolic [2 Petru 1:12-15]. Asemenea lui Iuda și Petru avertizează cu privire la învățătorii falși care vor profita de lipsa prezenței apostolice "strecurând pe furiș erezii nimicitoare" [2:1]. Soluția, ne spune Petru este "să ne aducem aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinții prooroci și de porunca Domnului și Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voștri" [3:2]. Acești credincioși, primitori ai epistolei trebuiau să caute neapărat să urmeze învățăturile apostolilor Domnului, pe care-i cunoșteau, îndeosebi cele ale lui Pavel chiar în pofida faptului că este adesea greșit interpretat (răstălmăcit) de către "cei neștiutori și nestatornici" [3:14-16]. De aceea, Petru nu a anticipat continuarea sau perpetuarea autorității apostolice ci mai degrabă s-a așteptat ca biserica să asculte de ceea ce apostolii care tocmai mureau, au învățat. Asemenea lui Iuda, el nu spune, "ascultați de apostolii care trăiesc în zilele noastre" (așa cum mormonii sau noi-apostolicii poruncesc!), ci în schimb ne cere, "Aduceți-vă aminte de ce-au spus apostolii"! Nu ascultați de ceea ce spun apostolii de astăzi, ci amintiți-vă de ce-au spus apostolii de atunci! Apostoli nu ai vreunei organizații, ci apostoli ai Domnului Isus!

Faptul că apostolia a fost limitată la biserica primului secol nu înseamnă neapărat că doar Cei 12 și Pavel au fost apostoli. Barnaba [din Fapte 14:14] a fost fără îndoială un apostol și la fel a fost și Sila (sau Silvan, după varianta greacă a numelui său) [vezi, 1Tes.2:6 și 1:1]. În Fapte 15:22 este clar că Sila era un apostol. El este cel ce împreună cu Pavel a participat la întemeierea bisericii din Tesalonic [Fapte 17:1-9]. E posibil ca și Andronic și Iunia să fi fost apostoli [Rom.16:7]. Faptul că Timotei nu este inclus ca și apostol în 1Tesaloniceni 2:6 este sugerat în 3:1-2, unde "noi" înseamnă Pavel și Silvan separat de Timotei.

Noi știm că Timotei nu a fost un martor ocular apostolic al înviatului Hristos fiindcă el a fost condus la Hristos de către Pavel mai târziu (vezi, 1 Tim.1:18; 2 Tim.1:2; 2:1-2). Nu există nici un motiv să ne îndoim că Barnaba, Silvan, Andronic și Iunia nu au fost cu toții printre cei peste 500 de martori ai înviatului Hristos [menționați în 1 Cor.15:6] și astfel "apostoli" în sensul strict al cuvântului.

În cele din urmă observăm că termenul "apostol" pare să fie folosit și cu sensul de "misionar" sau "trimis al bisericii". În Filipeni 2:25 îi este atribuit lui Epafrodit, pe care Pavel îl numește "trimisul/apostolul vostru" și în 2Corinteni 8:23 vorbește de "trimișii Bisericilor". În aceste cazuri, oamenii aceștia deși nu au vreo putere ecleziastică sau revelații de adăugat, sunt totuși numiți misionari. Dar acesta nu este sensul în care cuvântul "apostol" este folosit de către aceia care pretind că au restaurat apostolia în Biserica zilelor noastre!

Noi concluzionăm prin a spune că apostolia s-a încheiat odată cu moartea apostolilor aleși de Însuși Domnul Isus Hristos, în primul secol. Odată cu ei a dispărut și autoritatea de a vorbi definitiv și fără echivoc de la Dumnezeu. Ca prin urmare, noi respingem pretenția vreunei organizații religioase sau a vreunui învățător, că slujba de apostol a fost reactivată în zilele noastre, în Biserica Creștină.

( "APOSTLES FOR TODAY?" - Statement DA-165; Christian Research Institute; 8/92. Traducerea și adaptarea: Teodor Macavei


Apologetică