Înapoi
Acasă
Biblia

Trăiește sub autoritate

R.C. Sproul


Ați ieșit vreodată de la un film la jumătate? Eu fac asta foarte rar, să fiu sincer. Și îmi place să merg la filme și găsesc multe filme cumva ofensive și sunt dezamăgit de unele direcții în care vrea Hollywood-ul să meargă. Dar ultima oară când am ieșit de la un film înainte de terminare, nu a fost pentru că m-am plictisit ci pentru că am fost ofensat în mod obraznic, și asta s-a întâmplat cu mult timp în urmă la filmul "MASH". Și asta era înainte de serialul TV cu același nume. Ceea ce m-a deranjat atât de profund la acest film MASH a fost atitudinea continuă nesupusă exprimată în film de înfruntare a oricărei autorități. Era un film mesaj, un mesaj de respingere a oricărui nivel și ierarhie de autoritate din lumea noastră. Și noi am trecut prin acea perioadă de revoltă în istoria americană, cu generații de oameni împotriva autorității parentale, împotriva autorității eclesiastice, împotriva autorității stabilite în școli și guvern. Erau foarte puține aspecte ale autorității care rămăseseră neatinse de această revoluție culturală.

Eu nu mă văd pe mine ca un lingușitor, unul care se supune slugarnic la orice nivel de autoritate conceput. Dar, în timp ce citesc Scripturile, în special Noul Testament, acolo este o temă care apare din nou și din nou cu privire la disponibilitatea creștinului de a se supune la diferite tipuri de autoritate. Și mă înspăimântă că în spiritul nostru rebel din aceste timpuri, s-ar putea să ne trezim prinși într-o atitudine sau postură care ne va aduce în direct conflict cu Cuvântul lui Dumnezeu, o înfruntare directă cu autoritatea lui Dumnezeu. Și cum Pavel subliniază responsabilitatea creștină de a fi supus față de structurile autorității, astfel face și compatriotul său, Petru în Epistola la care vom privi pe scurt în această serie.

Haideți să ne îndreptăm atenția acum la versetul 13 din al doilea capitol al primei epistole a lui Petru și să ascultăm ce spune apostolul despre supunere. Petru spune în versetul 13 din capitolul 2:

"Fiți supuși oricărei stăpâniri omenești, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât și dregătorilor, ca unii care Sunt trimiși de el să pedepsească pe făcătorii de rele și să laude pe cei ce fac bine. Căci voia lui Dumnezeu este, ca, făcând ce este bine, să astupați gura oamenilor neștiutori și proști. Purtați-vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobozenia aceasta o haină a răutății, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu. Cinstiți pe toți oamenii, iubiți pe frați; temeți-vă de Dumnezeu; dați cinste împăratului!"

Și apoi ceea ce urmează din această introducere sunt anumite porunci. Mai întâi, către servitorii care sunt chemați să fie supuși stăpânilor lor. Porunca care este atât de nepopulară pentru soții, ca să fie supuse soților lor și mai târziu instrucțiuni pentru soți și instrucțiuni pentru părinți și pentru copii și așa mai departe. Am auzit concluzia; haideți să ne întoarcem puțin acum și să vedem care este substanța argumentului pe care îl dă apostolul Petru și care ne aduce la această concluzie. Începe mai devreme în versetul 11.

"Prea iubiților, vă sfătuiesc (aici apostolul ne îndeamnă) ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul. Să aveți o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării."

Vă amintiți că Petru vorbește oamenilor care sunt acum supuși persecuției brutale, atroce și violente. Acest fel de activitate care incită în noi cele mai severe reacții posibile. Am putea răspunde cu mânie, cu resentimente, cu ură, cu amărăciune. Dar acum Petru le spune acestor oameni care sunt victimele urii din cultura și societatea lor, să se poarte într-o manieră onorabilă înaintea lumii care privește. Și Pavel ne adresează același îndemn din nou și din nou să încercăm să fim pe cât posibil în pace cu toți oamenii. Și acum, ca o cheie sau manifestare a vieții onorabile înaintea celor ce privesc, vine concluzia. Deci, pentru a trăi onorabil în această lume, suntem chemați să ne supunem ordinelor omenești - de ce? Și aici este ceea ce găsesc atât de fascinant și surprinzător la îndemnurile apostolului. El spune că trebuie să ne supunem ordinelor oamenilor - de ce? De dragul Domnului.
Uneori mă uit la asta și mă întreb - oare înțelegem? Înțelegem ceea ce vrea să transmită apostolul aici? Cum se poate ca supunerea față de oameni să fie făcută pentru Domnul? Asta este întrebarea. El nu ne cere aici, de prima oară, să fim supuși poruncilor lui Dumnezeu pentru Dumnezeu. Aceasta ar avea sens, nu? Evident, dacă noi suntem ascultători poruncilor Domnului, Îl onorăm pe Dumnezeu fiind, astfel, supuși. Dar acum el vorbește despre a fi ascultător poruncilor omenești pentru Domnul. Suntem chemați la o poziție generală de supunere.

Aceasta ridică întreaga chestiune, de exemplu, a ascultării civile și neascultării civile. O chestiune cu care fiecare creștin se confruntă din când în când. Până la ce punct este chemat un creștin să fie supus și ascultător de conducătorii pământești care ar putea fi complet neevlavioși și răi în legile pe care le crează sau poruncile pe care le fac pentru noi? Cât de supuși ar trebui să fim? Este vreun punct în care creștinul ar putea, sau într-adevăr ar trebui, să se poarte într-un mod nesupus, într-o manieră nesupusă, într-adevăr, înfruntând autoritatea civilă? Cred că răspunsul la această întrebare este clar. Avem exemple în ambele Testamente, în Vechiul Testament și în Noul Testament, în care neascultarea civilă este manifestată de către credincioși și primește acordul lui Dumnezeu. Ne gândim la moașele evreice din Vechiul Testament care au primit poruncă de la Faraon să raporteze femeile care dădeau naștere la copii, astfel încât acești copii să fie omorâți. Și moașele nu au ascultat acest ordin al Faraonului și au primit binecuvântarea lui Dumnezeu pentru asta, pentru că au considerat că ar face rău dacă ar participa în acțiunea Faraonului de a ucide copii nevinovați.
Ne gândim de exemplu, la cererea Soborului către apostoli de a se opri, de a înceta a mai predica Evanghelia. Și ne amintim pe Petru, cel care a scris această epistolă, că a spus Soborului, "Noi ne supunem oamenilor sau lui Dumnezeu?" Petru, însuși, a realizat că au fost ocazii când era un conflict direct între porunca lui Dumnezeu și porunca guvernului. Și când acest conflict apare nu există opțiune pentru creștin. Creștinul trebuie să asculte de Dumnezeu. Neținând seama de autoritatea Soborului apostolii au continuat să predice evanghelia. Deci vedem că există exemple de neascultare civilă manifestată în Scriptură.

Există un principiu în teologie pe care îl avem și care se aplică la această chestiune complicată, când trebuie să ne supunem celor care sunt în poziții de autoritate deasupra noastră și când putem să nu ne supunem. Principiul este foarte ușor de exprimat, foarte ușor de înțeles și foarte greu de aplicat. Principiul este acesta. Noi trebuie întotdeauna să ne supunem oricărei autorități care este pusă deasupra noastră în această lume în afară de situațiile în care această autoritate ne poruncește să facem ceva ce Dumnezeu interzice sau ne interzice să facem ceva ce Dumnezeu poruncește. Dați-mi voie să spun din nou. Noi trebuie să ne supunem autorităților care sunt deasupra noastră dacă aceste autorități nu ne poruncesc să facem ceva ce Dumnezeu interzice și nu ne interzic să facem ceva ce Dumnezeu poruncește. Este un principiu foarte simplu, nu-i așa? Dar aplicarea lui poate fi sfâșietor de dificilă. Aceasta nu este o permisiune pentru neascultare civilă când pur și simplu nu suntem de acord cu magistratul sau dacă am fost deranjați de către el. Sau chiar dacă trebuie să suferim prin supunerea față de acest magistrat.
Ne gândim, de exemplu, de ce Isus S-a născut în Betleem. Pentru că a fost un decret cumva tiranic care a fost dat de Cezar August și care a deranjat mulțimi de oameni. Iat-o pe Maria în luna a noua a sarcinii sale și Iosif și Maria, care sunt săraci, și trebuie să facă această călătorie grea, riscând sănătatea Mariei și a copilului nenăscut, care se întâmplă să fie Fiul lui Dumnezeu în pântecele ei. Și ei trebuie să parcurgă acest drum de la Nazaret la Betleem pentru a se înscrie cu scopul taxelor. Dar ei o fac. Se supun.

Mandatul apostolilor din Noul Testament pentru noi în legătură cu acest concept al supunerii este de a ne supune de bună voie autorităților chiar dacă aceasta este incomod. Pe cât de mult posibil noi ar trebui să fim modele de supunere față de structurile autoritare din jurul nostru. Găsesc fascinant faptul că primii creștini aveau o sensibilitate puternică față de acest lucru. Primii apologeți (oameni cum ar fi Justin Martyr de exemplu) scriau împăratului să îi explice poziția bisericii când Imperiul persecuta și ucidea creștini pentru că erau considerați insurecționiști și rebeli în Imperiul lor pentru că refuzau să i se închine împăratului și să fie credincioși față de jurământul care declara pe împărat ca Domn. Și Justin Martyr i-a scris împăratului Antonius Pius și i-a spus, dacă observi comportamentul nostru, dacă examinezi comportamentul comunității creștine, vei descoperi că dintre toți supușii imperiului tău noi suntem pe departe cei mai supuși decretelor tale. Noi ne plătim taxele. Ne conducem carele în limita de viteză. Facem tot ce ne-ai cerut. Dar noi nu ne putem închina împăratului. Dar pe cât putem suntem cetățeni model de supunere civilă. Și facem aceasta pentru că Comandantul și Conducătorul nostru, Domnul nostru, ne poruncește.

Acesta este punctul pe care îl ratăm noi astăzi. Dar ceea ce spune Petru aici, și despre care am spus că este atât de interesant și fascinant, este că el ne cheamă să fim supuși ordinelor omenești - de ce? Pentru Domnul. Cum beneficiază Hristos de pe urma supunerii mele față de profesorii mei, șeful meu, sau poliția sau guvernul? Cred că pentru a înțelege asta trebuie să înțelegem problema și mai adânc și mai larg ce apare aici. Cea mai mare problemă cu care întreaga Scriptură tratează este problema păcatului. Care fundamental este un act de rebeliune și înfruntare și neascultare a legii. Cea mai mare problemă a lumii este nelegiuirea. Cea mai mare problemă pe care o avem în societate, motivul pentru care oamenii sunt uciși și răniți și loviți în lupte, în crime, în jafuri și toate celelalte, este pentru că noi suntem fără lege și suntem neascultători, mai întâi de toate, față de legea lui Dumnezeu. Acesta este păcatul - o încălcare a legii lui Dumnezeu. Satan și servitorii lui sunt definiți în Scriptură în termenii omului fără de lege.
Și astfel, problema fundamentală în întreaga creație este neascultarea față de lege. Este răzvrătirea împotriva autorității. Și autoritatea ultimă în univers este Dumnezeu Însuși. Dar când Dumnezeu domnește asupra creației Sale, El deleagă autoritatea. Prima delegație pe care o dă, delegatul suprem al lui Dumnezeu este Hristos. Vă amintiți în Noul Testament spune, Hristos Însuși spune, "Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ de către Tatăl." Și Noul Testament de asemenea declară că toată autoritatea din această lume își găsește instituirea și fundamentul în autoritatea lui Dumnezeu. Dumnezeu ridică guvernele. Dumnezeu instituie guvernul mai întâi, după cum spune Pavel în al 13-lea capitol din Romani. Și de aceea creștinii sunt chemați să onoreze pe împărat, să-și plătească taxele, să se roage pentru împărat, și să fie în toate lucrurile pe cât posibil supuși autorităților pentru că puterile care există sunt instituite și ordinate de Dumnezeu. Nici un domnitor din această lume nu are vreo autoritate decât aceea care i-a fost dată de Dumnezeu și de Hristosul Său care este Împăratul împăraților și Domnul domnilor. Noi nu luăm acest lucru în serios. Președintele Statelor Unite, în ziua judecății, va fi evaluat pentru administrația sa, nu prin vocea poporului, ci prin Hristos. Pentru că el este sub autoritatea lui Hristos. Regele și regina Angliei sunt sub autoritatea lui Hristos. Țarii din Rusia sunt sub autoritatea lui Dumnezeu. Împărații Romei vor răspunde lui Hristos pentru modul în care își conduc administrația.

Noi răspundem în fața lui Hristos. Și doar pentru că restul lumii a înnebunit de nelegiuire noi trebuie să fim diferiți. Noi trebuie să fim modele de supunere. Fie că sunt robi la stăpânii lor, soții față de soți, studenți față de învățători, copii față de părinți, angajați față de angajatori - oriunde ne găsim (și ne găsim) chemați să ne supunem față de diferite tipuri de autorități, nimeni în această lume nu este autonom. Fiecare dintre noi are șefi, nu doar unul ci mai mulți. Uneori aud oameni spunând, "Păi cutare și cutare nu trebuie să dea socoteală nimănui." Ei bine, asta nu este real. Nu știu pe nimeni care nu dă socoteală, nu doar unei persoane, ci oricărui fel de structuri de autoritate care te caută. Sparge fereastra unui magazin de bijuterii și află cât de repede trebuie să dai socoteală. Vei afla că dai socoteală și că ești sub autoritate și că există legi cărora trebuie să te supui și ofițeri ai legii care se asigură că acestea sunt respectate.
Dar creștinul este liber. Noi nu suntem tiranizați de guvernul civil dar nu trebuie să ne folosim libertatea pentru a păcătui. Pentru că, deși pe de o parte suntem liberi, pe cealaltă rămânem robi. Suntem robi ai lui Dumnezeu. Suntem robi ai lui Isus Hristos. Și astfel dacă restul lumii urmează această cale a anti-autorității și anti-supunerii și a individualismului radical și fiecare face ce vrea, și toți fac ceea ce li se pare lor corect, noi nu avem voie să facem așa. Noi suntem chemați să menținem ordinea fără excepție. Există o lege și o ordine pe care Dumnezeu Însuși a instituit-o în univers. Și noi suntem chemați să purtăm mărturie pentru aceasta chiar suferind prin supunere umilitoare, dureroasă și inconfortabilă față de domnitorii fără Dumnezeu și șefi fără Dumnezeu, și soți fără Dumnezeu și părinți fără Dumnezeu. Soțiilor (știți că simpatizez cu voi când trebuie să ascultați aceste porunci din Noul Testament de a fi supuse soților voștri. Aici Petru spune "Fiți supuse soților voștri." Forma în limba greacă este idios. Ați putea traduce "soților voștri idioți" pentru că noi ne purtăm ca niște idioți uneori. Dar motivul pentru aceasta este să aducem mărturie pentru baza tuturor autorităților și pentru autoritatea care a fost investită în Hristos care este Regele nostru.

Tradus de Cristian Coțovan


Studii Biblice