Înapoi
Acasă
Biblia

Să învățăm să discernem

T.A. McMahon THE BEREAN CALL


"Iată dar ce vă spun și mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiți cum trăiesc păgânii, în deșertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu, din pricina neștiinței în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei și-au pierdut orice pic de simțire, s-au dedat la desfrânare, și săvârșesc cu lăcomie orice fel de necurăție. Dar voi n-ați învățat așa pe Hristos; dacă, cel puțin, L-ați ascultat, și dacă, potrivit adevărului care este în Isus, ați fost învățați." (Efeseni 4:17-21)

Când mă întâlnesc pentru prima oară cu unele persoane, sunt adesea întrebat ce fac. Ce lucrez. Aceasta este o întrebare la care-mi place să răspund. Dacă cel ce întreabă este credincios sau nu, pentru mine puțin contează. Savurez oricum ocazia de a explica implicarea mea în ceva ce cred că este extrem de important, îndeosebi în aceste vremuri de crescândă confuzie și amăgire spirituală.

De obicei conversația cu un necreștin decurge în felul următor:

Lucrez pentru, "The Berean Call" ("Chemarea berenilor").

Da,... și ce-i asta?

Este o lucrare creștină care-i încurajează pe cititori să-și formeze discernământul spiritual. Noi îi avertizăm să nu accepte orice idee spirituală ce se promovează în zilele noastre.

Interesant. Pare a fi o agenție de protecție a consumatorilor...un fel de, "Oficiul pentru protecția consumatorilor"?

Da, într-un fel. "Oficiul pentru protecția consumatorilor" efectuează teste de calitate ale produselor de pe piață și este considerat de mulți ca autoritatea în a decide ce merită cumpărat, și ce nu. De partea cealaltă, noi îi "chemăm" și îi încurajăm pe toți creștinii să efectueze propriile lor "teste" și să nu se lase influențați de vreun om sau vreo organizație (incluzând-o pe a noastră) în a decide ce este bun pentru ei din punct de vedere spiritual.

Hm, pare o idee bună, mai ales dacă-i avem în vedere pe toți escrocii religioși pe care-i vedem la televizor în zilele noastre.

Da, dar televiziunea nu este singura problemă. Dacă am alătura acesteia tot potopul de învățături religioase revărsat prin intermediul radioului, revistelor, ziarelor, și al unor biserici locale, ne trezim cu un amestec omogen ce-i cuprinde pe unii dintre cei mai buni învățători creștini, dar și pe unii dintre cei falși, iar printre ei chiar și câțiva impostori desăvârșiți. De aceea, noi dorim ca toți creștinii să fie în stare să-i deosebească.

Înțeleg...dar nu crezi că teologia este un pic prea complicată pentru majoritatea? Și apropo, ce este un "berean"?? ("Chemarea berenilor" fiind organizația anticultică pentru care lucrez)

"Berenii" ce sînt menționați în Biblie, reprezintă inspirația noastră în ajutorul oferit altor creștini de a învăța să discearnă ce este adevărat din punct de vedere spiritual și ce este fals. Iată unde au fost menționați aceștia. O adunare de evrei dintr-o sinagogă din orașul grecesc Berea au fost vizitați de către apostolul Pavel, care a încercat să-i convingă că Isus era Mesia Scripturilor, beneficiază din partea Bibliei de o extraordinară apreciere. Acolo ni se spune că aceștia au fost dispuși să asculte ce avea de spus apostolul Pavel. Adică, aveau o minte și o inimă deschisă. Dar se remarcă un fapt și mai important: ei au verificat dacă ceea ce el le-a spus se potrivea cu ceea ce Scriptura învăța, de fapt. (vezi, Faptele Apostolilor 17:10-11)

Deci, tu spui de fapt că Biblia este "Curtea Supremă" a adevărului spiritual?

Asta este ceea ce ea spune. Se autointitulează "Cuvântul lui Dumnezeu", și în afară de ea nu există o autoritate mai înaltă.

Hm...nu m-am gândit niciodată la acest lucru.

Discuția de mai sus este elocventă. Necredincioșii sînt îndeosebi de intrigați. Și ar trebui să fie. Faptul că există o sursă disponibilă și accesibilă de informație ce poate fi folosită pentru a determina veridicitatea tuturor afirmațiilor spirituale din zilele noastre, li se pare un fapt incredibil, și că logica unei asemenea resurse este, pe cât de convingătoare, pe atât de simplă. De vreme ce Dumnezeu ne-a creat, se subînțelege că El ni se și revelează. Deși putem fără îndoială să obținem niște idei generale privitoare la El cercetând creația Sa, noi ar trebui să ne așteptăm să avem informații exacte privitoare la ceea ce dorește ca noi să știm despre El.

De exemplu, noi putem recunoaște că Dumnezeu este incredibil de puternic și inteligent observând lucrarea mâinilor Sale vizibilă în natură, însă acest lucru nu ne va ajuta să adâncim o mulțime de alte atribute personale ale Sale (cum ar fi, dragostea, mila, răbdarea, bunătatea și dreptatea Sa, etc.), și nici scopul (planul) Său în creație. Singura modalitate prin care omenirea poate să ajungă să cunoască asemenea exactități privitoare la El, este doar ca El să le dea glas, ceea ce a și făcut în Biblie.

Eu unul sînt entuziasmat atunci când un necredincios răspunde pozitiv la ceva din Biblie, chiar dacă de prea multe ori pune o întrebare evidentă și tulburătoare: "Dacă Biblia este judecătorul final al adevărului spiritual, atunci de ce creștinii par la fel de confuzi ca și necreștinii?" Un vorbitor de la o conferință la care am fost anul trecut a oferit răspunsul la această întrebare, un răspuns pe cât de direct, pe atât de surprinzător. Mai mulți ani din trecutul său acesta și i-a petrecut într-o biserică care se pretindea evanghelică, dar care în ciuda acestui fapt învăța unele dintre cele mai bizare și nebiblice doctrine pe care și le poate închipui cineva. Întrebat de către un mirat ascultător din sală, cum puteau cei din biserici ce pretind că "cred în Biblie" să accepte asemenea doctrine, el a ridicat în aer Cuvântul lui Dumnezeu și a zis, "simplu! Nimeni nu citește această carte". Acest vorbitor a mai arătat cum aceste adunări primeau orice li se spunea că era biblic, dar fără să se arate vreun interes în a se convinge singure dacă era așa. Întrebările ce mai erau puse din timp în timp erau considerate divizive, provocatoare, iar cei ce le puneau erau acuzați de încercări de rebeliune. O situație înspăimântătoare. Dar și mai alarmant este faptul că multe din aceste condiții au devenit predominante printre cei care indiferent de denominațiune (denumire), se autointitulează evanghelici.

Cererea lui Solomon de a avea o inimă "pricepută" și capacitatea personală de a "deosebi binele de rău" i-a plăcut lui Dumnezeu (vezi, 1 Regi 3:9-10). Domnul dorește, ca în același fel, și noi să arătăm dragoste față de adevăr și personal fiecare să căutăm priceperea. Cu acest scop, Isus le-a spus ucenicilor Săi, că după plecarea Lui El le va trimite Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, care îi va învăța (și ne va învăța și pe noi) toate lucrurile ce țin de viață și evlavie (Ioan 14:26; 15:26; 2Petru 1:13). Rugăciunea lui Pavel pentru creștinii din Efes subliniază importanța și natura personală a discernământului și a duhului de pricepere pe care să-l aibă fiecare credincios: "Și mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire, în cunoașterea Lui, și să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeți (discerneți) care este nădejdea chemării Lui, care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți, și care este față de noi, credincioșii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui..." (Efes.1:17-19).

Noi, "cei ce credem", suntem înzestrați cu discernământ spiritual. Când am devenit credincioși în Hristos am fost pecetluiți de El cu Duhul Adevărului ce ne "călăuzește în tot adevărul" (Ioan 16:13). Același Duh, care prin inspirație supranaturală, ne-a dat Cuvântul lui Dumnezeu, este și Cel ce ne înzestrează cu discernământ oferindu-ne o pricepere supranaturală (2Tim.3:16; 1Cor.2:10-12). Din nou, de ce nu sînt credincioșii mai pricepuți? De ce nu au mai mult discernământ? Adesea, din teamă, apatie, sau din pură lenevie, mulți stau comod în scaunele lor ascultând niște mesaje persuasive fără a avea atitudinea de a "cerceta toate lucrurile" (vezi, 1Tes.5:21), din punctul de vedere al Scripturii. Dacă așa spune predicatorul favorit, învățătorul sau liderul creștin, așa este. De prea multe ori se întâmplă așa. O asemenea atitudine produce o credință prin asociere căreia îi lipsește caracteristica principală a credinței adevărate: convingerea personală care să fi condus la aplicarea adevărului crezut. Chiar dacă am crede un anume adevăr biblic fiindcă un individ impozant îl spune, acel aspect al credinței noastre poate să ajungă să depindă de un alt om. Însă dacă acel om va deveni o rușine pentru Hristos, ce se va întâmpla atunci cu încrederea noastră în doctrinele pe care le-am crezut doar fiindcă el ne-a spus așa?

Să acordăm atunci mai puțină atenție acelora care învață Cuvântul lui Dumnezeu? Nicidecum. Scriptura ne spune clar că Dumnezeu a dat învățători dăruiți cu scopul "desăvârșirii sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos" (Efes.4:12).

De aceea, chemarea aceasta este una foarte importantă pentru Biserică. Când învățătorii lucrează prin puterea Duhului Sfânt (o condiție pentru a fi roditori), ei pur și simplu ne indică și ne comunică ceea ce Biblia învață. Indiferent de cât de învățat sau de evlavios este învățătorul, lucrarea de înțelegere se realizează doar prin intervenția directă a Duhului Sfânt asupra inimii și minții credinciosului. Cel mai sigur se poate ajunge la o credință solidă atunci când se ia în considerare ce este învățat și apoi se cercetează Scripturile pentru a verifica învățătura, îngăduindu-i Duhului Sfânt să ne confirme și să ne convingă dacă este adevărul lui Dumnezeu.

Pentru aceia pe care Domnul îi înzestrează, El le oferă o condiție a discernământului: "...Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți într-adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi" (Ioan 8:31-32). Atleții care sînt echipați și înzestrați cu tot echipamentul necesar unui eveniment sportiv, dar nu se folosesc de acesta pentru a participa la competiție, nu sînt "într-adevăr" niște atleți. Nu au nici o șansă de a se pregăti și de a evolua în sportul practicat. În același fel, pentru ca noi să creștem în credință și să ne dezvoltăm discernământul trebuie "să rămânem" în Cuvântul Lui. Cuvântul folosit aici pentru "a rămâne" este plin de înțelesuri. Poate să însemne a fi supus învățăturii lui Hristos, a rămâne în aceasta (adică, a-ți guverna mintea, viața și spiritualitatea după învățătura Lui), și doar stăruind în aceasta noi putem deveni neclintiți în credință. "Dacă" vom face aceasta, atunci vom vedea în viețile noastre roade demne de niște ucenici adevărați ai Săi!

Discernământul vine însoțit de cunoștință, fără ca aceasta să însemne neapărat informația inutilă care le umple mințile intelectualilor, apologeților sau savanților. A-l cunoaște pe Hristos personal este miezul Creștinismului. Cu alte cuvinte, cunoașterea dobândită de cineva printr-o relație personală cu Isus este singura modalitate de înțelegere reală a credinței creștine.

Cum putem dobândi noi o asemenea cunoștință? În același fel în care înfiripăm o relație cu un prieten. Petrecem timp cu Acesta. Citim ceea ce a revelat Acesta despre Sine în Cuvântul Său. La fel cum ne purtăm cu un prieten sau cu cineva drag, cu cât petrecem mai mult timp cunoscîndu-L pe Isus, ne apropiem de El și ajungem să-l cunoaștem mai bine. Celor pe care-i numește ucenicii Săi, Isus le spune: "Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele" (Ioan 14:15). Devreme ce nimic din ceea ce Isus a spus nu poate fi caracterizat drept "sugestie", este evident că s-a referit la învățăturile Sale. De aceea, a-l cunoaște pe Domnul Isus în mod personal, a crește în relația noastră cu El, aflând tot mai multe despre El și făcând ceea ce-i este plăcut Lui, va produce un credincios care este în stare să discearnă lucrurile lui Dumnezeu.

Dați-mi voie să vă ofer o ilustrație personală a unui discernământ simplu ce se bazează pe relație. Fiul meu, în vârstă de șapte ani îl cunoaște personal pe Isus. În urmă cu o lună s-a întâmplat ca el să mă urmărească și să mă asculte cu mare atenție în timp ce le vorbeam despre Isus unor martori ai lui Iehova. Mi-am concentrat discuția asupra lui Isus și ce a făcut El pentru ca ei să-i fie alături pe veșnicie (șansă nesperată pentru ei, după cum au recunoscut șovăitori, devreme ce doctrina lor susține că doar 144.000 vor putea petrece veșnicia împreună cu El). Îmi amintesc că m-am gândit atunci că ar fi interesant dacă l-aș lăsa pe fiul meu să continue în locul meu. Nu m-am așteptat să o facă considerând că este destul de timid, dar îmi dădeam seama că putea fi foarte eficient. Încrederea mea se baza pe faptul că din când în când îi puneam întrebări pentru a vedea dacă știe ce-a făcut Isus pentru a-l mântui. Lucrul acesta el îl înțelege și îl poate exprima cu mare convingere. Astfel ascultându-i pe martorii lui Iehova ce au avut de spus despre Isus, lui i s-a părut evident că nu vorbeau despre Hristosul pe care el îl cunoștea. Chiar dacă ei au încercat să-l facă pe Hristosul lor cât mai convingător din punct de vedere biblic, băiețelul meu (mezinul foarte curios al celor cinci băieți ai noștri), i-a întrebat insistent despre cine vorbesc, încercând să se asigure că vorbesc despre aceeași Persoană.

Fiindcă fiul meu mă știe bine din cei șapte ani de relație a noastră, eu sînt convins că nu ar asculta o descriere distorsionată a mea. În același fel, martorilor lui Iehova nu le-a venit ușor să-l convingă de Hristosul lor fals (un dumnezeu creat), datorită cunoștinței sale a Domnului și Mântuitorului dobândite în cei trei ani de când are o relație personală cu El. Astfel, el înțelege niște lucruri foarte simple cu privire la Isus. Și anume, că El este Dumnezeul lui, Creatorul lui și că El a plătit pe deplin pentru păcatele lui pe cruce înviind trupește din morți, iar acum este acum viu, stând la dreapta Tatălui în ceruri. Știe că are Duhul lui Isus în inima lui. Conținutul credinței băiețelului meu cel mai mic este foarte simplu. Cu toate acestea, el este bine echipat în vederea discernământului, așa cum este și fiecare adevărat credincios în Hristos.

Pentru că noi ne găsim într-o epocă de supraîncărcare informațională, știm că aceste vremuri pot fi foarte descurajatoare pentru aceia care se tem să nu fie duși în rătăcire. Cu toate acestea, o asemenea frică este nejustificată pentru aceia care iubesc adevărul și care umblă cu seriozitate pe căile lui Dumnezeu. Protecția Domnului pentru cei ce-i aparțin este absolut suficientă pentru deosebirea de către aceștia a falsului de adevăr, iar puterea Duhului Său, mediată prin Fiul este mângâietoare. De aceea, să fim niște buni "bereni", stăruind în Cuvântul lui Dumnezeu și primind încurajare de la Însuși Domnul!

Materialul acesta mi-a parvenit prin bunăvoința "Centrului pentru Cercetări Apologetice", condus de Paul Carden. "The Centers For Apologetics Research", P.O.Box 1196, San Juan Capistrano, CA 92693, USA, e-mail : TheCenters@aol.com. Autorul traducerii și adaptării poate fi contactat la adresa:

TEODOR MACAVEI


Apologetică