Înapoi
Acasă
Biblia

Cea mai grozavă vacanță de primăvară

R.C. Sproul


Mie îmi place să aud povești. Vouă vă plac poveștile? Tuturor ne plac poveștile. Isus, când îi învăța pe oameni, Își ilustra frecvent mesajul cu diferite povestiri. Acestea sunt numite pilde sau parabole. Cuvântul "pildă" înseamnă "să arunci ceva alături de altceva." Isus spunea vreun mesaj dificil și oamenii începeau să caște și să le fie cald; instalația de aer condiționat chiar se stricase și lucruri de felul acesta. Și astfel, pentru a-i trezi, El includea o mică povestire alături de învățătura Sa astfel încât oamenii să înțeleagă ceea ce spunea El, în termeni obișnuiți, practici și ilustrativi.

Și probabil că cea mai cunoscută istorisire pe care a spus-o Isus vreodată și pe care sunt sigur că ați auzit-o și o cunoașteți pe de rost, este numită povestea "Fiului risipitor." Vă amintiți această povestire? Cum decurge ea? La începutul povestirii Isus spune despre un tată care avea doi fii. Și unul dintre ei vine la tatăl și îi spune, "Tată, știu că ai muncit toată viața și că ai un cont de economii și că ai făcut investiții în piața de acțiuni pentru viitor și știu că ai scris un testament astfel încât atunci când vei muri eu voi moșteni jumătate din averea ta. Și știi tată, eu nu vreau să stau aici următorii treizeci de ani, așteptând ca tu să mori. Aceasta nu ar fi corect. Deci, ce spui de o înțelegere?" El a spus, "Ce-ai zice să-mi dai moștenirea mea acum?" Nu așa s-a întâmplat? "Dă-mi moștenirea mea din viitor, acum." Și tatăl a fost de acord. Și astfel el îi dă fiului toți acești bani. Acum, dacă vă amintiți istorisirea, încercați să vă gândiți care a fost primul lucru pe care l-a făcut fiul după ce și-a primit moștenirea. A plecat. A plecat din casa tatălui său.

Într-un sens această acțiune ilustrează ceea ce s-a întâmplat în grădina Eden. Și nu numai ce s-a întâmplat în grădina Eden cu Adam și Eva, dar și ceea ce se întâmplă în viața oricărei ființe umane. Pentru că aceasta îmi spune ceva despre acest tânăr. Și ceea ce îmi spune este asta; că el, care trăise acasă cu tatăl său se bucurase de beneficiile pe care le oferea tatăl său pentru el în toți acești ani, nu-i așa? Și în timp ce tatăl îi oferea aceste lucruri el avea o relație cu tatăl său. El a trăit fiecare zi în prezența tatălui său.
Nu așa s-a întâmplat oare și în Paradis când Dumnezeu ne-a creat? El a pus pe Adam și Eva în grădină; le-a dat toate aceste beneficii; le-a dat aceste lucruri și provizii minunate. "Din toți pomii din grădină," a spus El lui Adam și Evei, "puteți mânca." Și în fiecare după-amiază, Dumnezeu se plimba în răcoarea grădinii și Adam și Eva se grăbeau să fie în prezența Lui pentru a se desfăta în apropierea Sa. Dar într-o zi ei au plecat. Și au decis, aparent, că ceea ce îi desfăta pe ei erau beneficiile lui Dumnezeu, și nu El Însuși. Și așa suntem și noi. Acesta este primul lucru pe care l-a făcut fiul risipitor. El a spus, "Îți mulțumesc foarte mult pentru moștenire. Apreciez beneficiile. Dar am plecat." El dorea banii tatălui său. El nu îl dorea pe tatăl.

Mă întreb oare câți oameni care spun că Îl iubesc pe Dumnezeu Îl iubesc pe El cu adevărat. Pentru că este ușor să-L iubești pe Dumnezeu când El ne umple de bunătăți. Și desigur este bine să-L iubim pe Dumnezeu atunci când El ne dă bunătăți. Dar noi nu începem să Îl iubim pe Dumnezeu cu adevărat decât atunci când Îl iubim de dragul Lui; pentru că noi Îl iubim pe Dumnezeu pentru cine este El, nu pentru ceea ce poate El face pentru noi. Cum este viața ta de rugăciune, dacă ai una? Te pleci tu pe genunchi și spui, "Doamne, te rog binecuvântează pe mama, tata și bunica și mătușa Sally, și așa mai departe... dă-mi, dă-mi, dă-mi, dă-mi. Iată lista mea de dorințe. Ajută-mă să câștig acest joc. Lasă-mă să-mi cumpăr o mașină nouă. Fă ca aceste lucruri să se întâmple." Cu alte cuvinte, noi mergem la El cu cereri pentru beneficii. "Dă-mi moștenirea acum." Și El îți dă o binecuvântare și tu spui, "Mulțumesc foarte mult" și apoi pleci.

Deci, primul lucru pe care îl face fiul risipitor este că pleacă din casa tatălui său care, spun, dovedește că ceea ce îl interesa pe el cu adevărat nu era tatăl, ci moștenirea. Apoi ce face? Isus a spus că atunci când a părăsit casa tatălui său el a închiriat un apartament mai jos pe aceeași stradă cu tatăl său astfel încât să poată avea o relație apropiată. Așa spune? Nu. Isus a spus, "Și apoi a plecat într-o țară îndepărtată." Cât de departe a putut merge de casa tatălui său. Isus nu ne spune de ce a făcut el asta. Și mi-ar place să speculez puțin și să-mi imaginez de ce a plecat acest puști în țara aceasta îndepărtată. Cred că știu și cred că și voi știți. În fiecare an cam în această perioadă, o mulțime de oameni coboară din nord spre Florida. Unul dintre cele mai ciudate fenomene este vacanța de primăvară. În vacanța de primăvară, fiecare elev de liceu din America ce se află în vacanță și fiecare student de la colegiile americane care deține o motocicletă vine pe plaja de la Daytona. Ați fost vreodată în Daytona în timpul vacanței de primăvară? Citiți despre asta în ziare mereu. Ce se întâmplă? Tineri americani normali, sănătoși, civilizați, întregi la minte, vin în Daytona Beach pentru o săptămână și o iau razna. Încep să sară de la balcoanele motelurilor și se sinucid când nu nimeresc piscina de dedesupt. Se îmbată în așa hal încât nu mai știu unde și cine sunt. Capătă boli, rămân însărcinați. Își ies din minți. Orice fel de moralitate ar fi avut acasă, ea a rămas acolo. De ce? Când mergi într-o țară îndepărtată nimeni nu te cunoaște. Nimeni nu se uită. Ești anonim. Regulile casei părinților tăi nu sunt acolo.

Este interesant; am intervievat pe mulți dintre acești tineri diferiți și unii din ei la Daytona, și i-am întrebat dacă consideră că Dumnezeu a influențat în vreun fel comportamentul lor. Și în general răspunsul pe care l-am primit de la acești oameni era că etica pe care o au o au de la părinții lor. Este un lucru care cumva se transmite în familie. Și asta e bine. Asta e bine atât timp cât părinții tăi sunt în preajmă sau cât ei sunt în viață. Dar mai devreme sau mai târziu ei pleacă de aici și rămâi să trăiești fără ei. Și ceea ce facem este că mergem într-o țară îndepărtată unde nimeni nu ne cunoaște. Și suntem liberi. Putem face orice dorim să facem și nimeni nu le va spune părinților noștri; nimeni nu le va spune profesorilor, nimeni nu le va spune pastorilor noștri pentru că nimeni nu mai veghează asupra noastră. În orașul meu natal nu prea pot face mare lucru cu care să scap pentru că este bătrâna cutare sau cutare ce privește peste gard și abia așteaptă să alerge la telefon să o sune pe mana, pe tata, și noi trebuie să menținem o anumită reputație. Avem un nume de protejat. Dar dacă pot merge undeva, cumva, suficient de departe unde nimeni nu mă cunoaște, pot face orice doresc. Aceasta a făcut fiul risipitor. Aceasta faceți și voi. Aceasta fac și eu.

Adevărata întrebare pe care va trebui să o înfruntăm cu toții este care este morala noastră atunci când suntem singuri și în secret? Te-ai simțit vreodată dezgustat de tine însuți pentru că te-ai privit în oglindă și ți s-a făcut rău de ceea ce te ajunge din urmă pentru că este ca și cum trăiești două vieți. Eu duc o viață când sunt acasă și o altă viață când sunt într-o țară îndepărtată. Îmi amintesc de asemenea că cumva, odinioară, și nu știu când - nu pot indica o zi sau o lună sau un an anume - dar știu că a existat un timp în tinerețea mea când mi-am ajustat etica. Am făcut o modificare.
Pentru că atunci când eu eram un băiețel, întreaga lume era în război. Era Hitler care străbătea pământul ucigând oameni. Era Stalin care ucidea milioane de oameni. Și Statele Unite erau angajate în războiul mondial și tatăl meu era în Europa luptând în acest război. Și nu puteam înțelege aceasta. Eram un băiețel de patru sau cinci ani. Și singurul lucru pe care îl știam despre tatăl meu este această panglică ce atârna în fereastră și scrisorile ciudate care veneau prin poștă din când în când și apoi aceste scrisori de pe front ce veneau cu avionul. Și îmi amintesc, ca și copil, că ascultam în fiecare zi știrile de la ora cinci la radio ce transmiteau statisticile celor uciși în acea zi - cât de mulți fuseseră uciși în acea zi în luptă. Și ca băiat, îmi amintesc că eram îngrozit când auzeam acele rapoarte și mă întrebam dacă nu cumva tatăl meu fusese ucis astăzi. Și mergeam la mama mea și spuneam, "Mamă, nu înțeleg toate acestea. De ce trebuie să fie tata plecat și de ce ar putea fi ucis și de ce trebuie să trăim fără el și de ce se ucid acești oameni unii pe alții? Mi-ar place să merg să vorbesc cu Churchill, cu Hitler, și cu Stalin și Roosevelt." Chiar îi spuneam acestea. Spuneam, "Pot merge să vorbesc cu oamenii aceștia și să le spun că ceea ce fac ei este greșit și prostesc și că ar trebui să se oprească?" Și aveam cinci ani. Simțeam că am mai multă minte decât ei. Pentru că deși eram deja un fiu căzut al lui Adam, încă mai aveam unele urme de idealuri. Și unul dintre aceste idealuri era că oamenii nu ar trebui să se lupte; oamenii nu ar trebui să se ucidă între ei; oamenii nu ar trebui să se urască; oamenii nu ar trebui să fie violenți unii față de alții.

Și apoi după ce am mai crescut vreo doi ani, câțiva ani mai târziu, am auzit un cuvânt cu trei litere de la unul dintre băieții mai mari din vecinătate. S-E-X. Ce e asta? Și băiatul a spus, "Îți voi spune eu ce e." Și mi-a făcut o descriere foarte plastică a ceea ce este și întreaga poveste cu barza dispăruse cumva. Și mi-a mai spus despre cum oamenii se comportă sexual și lucrurile pe care le fac. Și am spus, "Eu nu voi face niciodată așa ceva. De ce ar fi cineva interesat de aceste lucruri?" Și apoi am intrat în pubertate. Dintr-o dată am început să am sentimente, atracții, îndemnuri, ispite pe care nu le avusesem înainte. Și am rotit maneta. A trebuit să-mi schimb etica pentru a se potrivi cu comportamentul meu. Pentru că conștiința mea mă ucidea. Și eu eram un păgân. Nu eram creștin. Dar chiar și ca păgân aveam conștiință. Chiar și ca păgân făceam diferența dintre bine și rău. Și ca păgân știam că trăiam două vieți diferite și contradictorii care erau în conflict. Când eram departe de casa tatălui meu trăiam după o bază etică diferită. Exact ca și fiul risipitor.

De ce este el numit risipitor? El irosește. El nu este restrâns de moralitate. Isus spune că el merge în această țară îndepărtată și ce face el acolo? El face două lucruri. Își irosește moștenirea într-un trai rebel. Vrei să vezi cum arată un trai răzvrătit? Mergi la Daytona. Acest băiat a avut o vacanță de primăvară mai grozavă decât toate celelalte vacanțe. Și nu a durat doar o săptămână. El a petrecut un timp în acest sejur de timpuri distractive și băutură și dragoste și sex și romantism - toate aceste lucruri - s-a distrat de minune până când banii au fost epuizați. Merge într-o călătorie de cheltuială și nu vrea să fie conștient că într-o zi facturile vor trebui plătite. Și ce spune Isus? El și-a irosit banii. Aceasta este o problemă. Iubiților, ceea ce este mai rău este că el își risipea viața. Acesta este cuvântul pe care l-a folosit Isus - risipă. Mie nu-mi place când oamenii îmi risipesc timpul. Nu-mi place când oamenii îmi risipesc resursele. Nu-mi place să-mi risipesc banii. Dar ceea ce vreau să fac mai mult decât orice altceva este să nu-mi risipesc viața. Și asta făcea acest copil. El își risipea viața.

Eram cu unul dintre cei mai renumiți consultanți de afaceri din America săptămâna trecută. Un om de 55 de ani care a fost în vârful lumii afacerilor. El este un autor foarte cunoscut și foarte bine vândut. Și m-a privit, și nu e creștin, este evreu, și m-a privit și a spus, "Ok, am construit companiile, am construit casa, am atins succesul și dintr-o dată mă trezesc într-o dimineață și spun, <<Acum ce urmează? Ce fac acum? Trebuie să fie ceva mai mult.>>" Și ceea ce îmi spunea cu disperare era că dacă este ceva mai mult decât acestea, atunci mi-am irosit viața.
Și Isus spune că fiul risipitor și-a irosit moștenirea. El a spulberat-o. Și el nu trece de la zdrențe la bogății; el trece de la bogății la zdrențe. Și el devine atât de sărac încât nu-i mai rămâne nimic, nu mai are bani de mâncare, nu își poate găsi o slujbă. În final reușește să se angajeze ca paznic la o fermă de porci. Isus spune o poveste evreiască unui popor evreu. Și evreilor nu le place să aibă nimic de-a face cu porcii. Porcii sunt un subiect tabu. Porcul este disprețuit. Porcul este murdar. Porcul este necurat. Și astfel Isus Își ilustrează foarte bine ideea. Acest om lovește punctul cel mai de jos al vieții. Trăiește cu porcii. Și nu trăiește nici măcar ca un fermier de porci. Dacă ar fi fost fermier, atunci la sfârșitul zilei își primea plata și putea merge să-și cumpere o masă decentă. Dar acest om trăiește cu porcii ca și un porc. Dar el nu este atât de mare ca porcii. Și nu este la fel de puternic ca porcii. Și nu este la fel de dur ca porcii. Și astfel pentru ca el să obțină ceva de mâncare, ce trebuie să facă? Fermierul vine și aruncă porumbul și mâncarea în troaca porcilor și toți porcii încep să se îmbulzească pentru mâncare. Și astfel fiul risipitor trebuie să aștepte până când porcii au terminat de mâncat pentru a putea obține și el niște rămășițe de la porci pentru a supraviețui.

Nu este așa de minunat că această istorisire nu este despre noi? De ce ar spune Isus o asemenea poveste? El nu spune o poveste așa cum ar spune-o un reporter, care zice, "Am vești pentru voi. Vreau să vă spun despre cea mai incredibilă istorisire pe care am auzit-o vreodată. Tipul ăsta a dat-o-n bară așa de rău încât a ajuns să trăiască cu porcii și trebuia să mănânce rămășițele de la porci." Isus vorbește despre noi! El vorbește despre mine! El vorbește despre tine! Chiar de când l-ai părăsit pe tatăl tău tu ți-ai irosit viața. Și trăiești cu porcii. Asta a spus el. Aceasta este descrierea unui om căzut. Viața în țarcul porcilor. Credeți că Isus vorbea doar despre un incident izolat din istoria omenească? Sau spune el istoria mea - a noastră - istoria omenirii? Oamenii care abia așteată să scape din casa tatălui, care abia așteaptă să se depărteze de tatăl, care doresc să se bucure de viață în felul propriu decât în felul tatălui, și totuși să se mai bucure de beneficiile comorilor familiei, care sfârșesc la un loc cu porcii dar ar prefera un țarc de porci decât mânia lui Dumnezeu. Aceștia suntem noi.
Nu voi încheia povestirea acum. Voi aștepta până la următoarea sesiune. Dar această istorisire are un sfârșit. Și este sfârșitul pe care Isus se grăbește să îl proclame pentru că El iubește oamenii, chiar și pe cei ce stau la un loc cu porcii.

Tradus de Cristian Coțovan


Diverse