Înapoi
Acasă
Biblia

Numai Cristos

Solus Christus în Scripturi

De Rod Rosenbladt


Biblia nu prezintă lucrurile ambiguu sau neclar ci este cât se poate de clară când vorbește despre ceea ce Reforma a numit mai târziu "solus Christus".

Gândiți-vă de exemplu la anunțul îngerului ce descrie natura Fiului Mariei: "Ea va naște un Fiu, și-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale" (Mat. 1:21). Sau cuvintele familiare ale lui Isus Însuși: "Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (Ioan 14:6). Sau gândiți-vă la cuvintele renumite ale lui Petru: "În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți" (Fapte 4.12). Și nici Pavel nu a fost evaziv atunci când a scris: "Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni, Omul Isus Cristos" (1 Tim. 2:5).

Asemenea exemple sunt multiple în textul Noului Testament deoarece creștinismul a fost exclusiv de la începuturile sale. Creștinismul primar preda învățătura că doar Isus Cristos, Isus Cristos și nimeni altul îi mântuiește pe păcătoși.

Biblia vorbește despre Cristos

Dr. Mortimer Adler a predat la Universitatea din Chicago cu ani în urmă. În mod regulat el dădea un examen clasei sale din "The Great Books of the Western World" (Marile Cărți ale Lumii Occidentale), cărți care în acele zile cuprindeau întreaga listă de lectură pentru obținerea unei diplome la Universitatea din Chicago. Într-o asemenea ocazie, dr. Adler s-a întors spre unul dintre studenții săi cei mai eminenți și i-a cerut întâmplător să facă un sumar al cărții în fața clasei. Studenta doar ce obținuse nota 10 la examenul asupra cărții, însă ea a răspuns: "Dr. Adler, nu am nicio idee despre ce anume era cartea." În acele momente Adler a realizat numaidecât că examinându-și studenții cu echivalentul examenelor de tip grilă de astăzi, el controlase modul în care ei au citit cartea, dar nu și ce anume îi învățase cartea respectivă. Studenții săi puteau obține o notă maximă la examen, și totuși, puteau să nu înțeleagă despre ce anume era vorba în carte! El a spus că în acea după-amiază și-a schimbat întreaga sa abordare de predare. De atunci încolo dr. Adler le cerea studenților să citească o carte în primul rând pentru a învăța despre ce anume relata sau vorbea cartea respectivă.

1. Mărturia lui Luther. Despre ce anume vorbește Biblia? Vorbește despre Isus Cristos. Martin Luther, marele reformator, a spus că Isus Cristos este "centrul și circumferința Bibliei", aceasta însemnând faptul că însăși cuprinsul ei fundamental este Isus Cristos - cine este El și ce a făcut El pentru noi prin moartea și învierea Sa. A-L pierde din vedere pe El ca centrul și cheie a Scripturii înseamnă a rămâne în întuneric și ignoranță.

"Judecata și pedeapsa pe care Dumnezeu le îngăduie să se abată asupra celor care nu văd această lumină, adică, nu acceptă și nu cred Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la Cristos, este că ei continuă să se afunde în orbire și întuneric total și ajung să nu mai cunoască nimic din lucrurile divine. În această situație ei nu înțeleg nici o parte a învățăturii creștine: ce este păcatul, care este abilitatea omului, cum poate scăpa cineva de păcat și să ajungă neprihănit sau drept, ce este Evanghelia sau Legea, ce este credința, ce sunt faptele bune, care sunt pozițiile creștine în trupul lui Cristos. Iar acești oameni nu-L cunosc pe Cristos și nu pot realmente să recunoască și să înțeleagă un creștin, ci sunt constrânși de orbirea lor să-i persecute și să-i condamne pe creștini și pe biserica adevărată, care învață pe alții Cuvântul lui Cristos.

Oricine nu a acceptat sau nu va accepta cu desăvârșire și exclusiv pe acest Om, numit Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, pe care creștinii Îl propovăduiesc, ar trebui să lase deoparte Biblia. Acesta este sfatul meu. O asemenea persoană va fi cu certitudine ofensată și va deveni mai orbită și mai furioasă pe măsură ce studiază."
(What Luther Says, ed. Ewald Plass [St. Louis: Concordia, 1959] pp. 145-148)

Adoptând această abordare, Luther nu visa la o modalitate nouă și neobișnuită de citire a Scripturilor. El știa că reflecta doar ceea ce a spus Isus Cristos, și mai târziu ucenicii Săi.

2. Mărturia lui Isus. Gândiți-vă la relatarea despre Domnul înviat care mergea cu cei doi ucenici abătuți pe drumul spre Emaus. În această conversație uimitoare, Isus predă ucenicilor o vedere de ansamblu asupra Bibliei care mărturisea despre El din toate timpurile: "Și a început de la Moise și de la toți proorocii, și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El" (Luca 24:27). Sau gândiți-vă la una dintre confruntările lui Isus cu Fariseii în care El le-a spus: "Cercetați Scripturile pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine" (Ioan 5.39). Sau gândiți-vă la Filip care-i spune lui Natanael, "Noi am găsit pe Acela, despre a scris Moise în Lege, și proorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif" (Ioan 1:45).

Este evident în aceste pasaje și în altele că Isus considera că El era realmente subiectul principal al Scripturilor Vechiului Testament - de la Moise și peste tot în profeți. El credea că ei toți au scris despre El! Acest lucru este fie o "monomanie emfatică" - o obsesie a înălțării de sine, sau El oferea ascultătorilor Săi cheia pentru a înțelege despre ce anume relata întreg Vechiul Testament.

3. "Cunoaștere" lăuntrică și exterioară. Se pare că acest lucru este evident zilelor noastre. Nu mulți creștini ar obiecta dacă le-ai spune: "Vă voi spune ceva cu adevărat radical: toată Biblia vorbește despre Isus Cristos!" Mulți ar căsca în timp ce ar răspunde: "Spune-ne ceva ce nu știm deja." În mod ironic însă, mulți creștini evanghelici au conversații aprinse despre cele mai vagi subiecte atinse în Scripturi, tratează Biblia ca și cum ar fi un fel de "enciclopedie a universului" și nici măcar nu-L văd vreodată pe Cristos. Dacă ar fi să citim o altă carte în acest mod, ignorând activ personajul principal și direcția acțiunii, nu am ajunge niciodată la o înțelegere a acelei cărți.

Ceea ce nu este deloc evident este biserica de astăzi încurajându-i pe oameni să cunoască "despre ce anume vorbește cartea". Reformatorii credeau că Biblia vorbea despre Cristos - despre El de la începutul până la sfârșitul ei - și ei mai credeau că dacă cineva nu vedea acest lucru, el sau ea în mod inevitabil n-ar avea nici o idee despre ce spune Biblia.

Desigur, reformatorii știau faptul că noi nu vedem și nu înțelegem centralitatea lui Cristos în Scripturi pe baza abilităților noastre raționale înnăscute, intuitive și nemijlocite. Scripturile ne spun că una dintre multele consecințe ale Căderii a fost faptul că intelectul nostru a fost întunecat în privința oricărei cunoașteri a Creatorului nostru și a voii Sale față de noi. Orice "cunoștință" mântuitoare sau teologică pe care o avem cu privire la Cristos va fi doar rezultatul inițiativei pline de har a Tatălui. După cum a fost cazul cu ucenicii pe drumul spre Emaus, El trebuie să ne deschidă ochii ca să înțelegem Scripturile. Dacă Dumnezeu nu acționează astfel, noi vom rămâne adânc cufundați în întunericul necunoașterii în ce privește Evanghelia.

Un aspect al acestui întuneric este orbirea noastră în ce-L privește pe Cristos ca fundament principal sau esență a Scripturii. Dacă suntem bine instruiți în arta citirii unei cărți, am putea înțelege centralitatea lui Cristos în Biblie prin ceea ce reformatorii numeau "un mijloc extern". Însă de unii singuri, nu-L vom înțelege niciodată pe Cristos într-un mod cu adevărat mântuitor sau teologic. Duhul Sfânt trebuie să folosească Vestea Bună din text pentru a ne deschide ochii ca să-L vedem pe Cristos și lucrarea Sa pentru noi.

4. Evanghelia și sacramentele. Modul obișnuit în care Dumnezeu ne luminează în fața adevărului teologic, făcându-ne capabili să-L vedem și să-L înțelegem pe Cristos ca Cel care a murit pentru noi, este prin Evanghelia predicată și administrarea sacramentelor. Putem spune că prin urmare Duhul Sfânt nu folosește Evanghelia în cadrul textului Scripturii în timp ce noi citim acel text? Bineînțeles că o folosește! Dar Cristos este prezentat înaintea noastră în primul rând ca Mântuitor atunci când Evanghelia este predicată, iar acest fapt nu trebuie să excludă citirea Evangheliei. Organul uman care primește cât se poate de natural Evanghelia lui Cristos este urechea, mai mult decât ochiul. Și în ambele cazuri, noi nu trebuie să privim în interiorul nostru pentru a-L găsi pe Cristos, fiindcă El nu trebuie căutat acolo. Trebuie să auzim despre El în predicile pastorului care spun despre răstignirea Lui pentru noi și pentru păcatul nostru. Pastorul este chemat să facă acest lucru prin predicarea Evangheliei din textul Bibliei.

De asemenea, sângele și trupul lui Cristos trebuie să fie gustate de gură atunci când pastorul ne oferă Cina Domnului. Cristos trebuie să fie văzut și înțeles în acțiunea Sa mântuitoare, plină de har și bunăvoință în timp ce pastorul citește liturghia de botez și toarnă apă pe capul cuiva în numele Trinității. Toate acestea - predicarea lui Cristos răstignit, administrarea botezului și a Cinei Domnului - sunt Cristos care lucrează mântuire printre noi. Ele sunt și imagini ale lui Dumnezeu care ne mântuiește - solus Christus.

În fiecare dintre aceste cazuri noi vedem o imagine:

1. A păcătoșeniei și pasivității noastre totale, precum și
2. A lui Cristos ca fiind singura "parte activă" în mântuirea noastră a celor păcătoși, o imagine contrară abilității noastre de "a-L ajuta" întrucâtva să ne mântuiască, și
3. A unei respingeri implicite a vreunui alt "mântuitor" care deține realmente abilitatea de a mântui.

Biblia fără centralitatea lui Cristos

Oricine a avut o conversație cu un martor al lui Iehova va ști că există grupuri care susțin o perspectivă foarte înaltă asupra inspirației Bibliei, și care totuși nu recunosc centralitatea lui Cristos în cadrul ei. Aceasta nu este doar o poziție posibilă de susținut, ci este de fapt o poziție susținută de multe culte și secte din zilele noastre.

Această poziție este de asemenea susținută de cei care sunt moștenitorii intelectuali ai Iluminismului. Deși mulți s-ar putea să fie neștiutori în ce privește existența și natura "Bibliei Jefferson", ei tratează Scripturile întocmai în același mod în care a făcut-o Thomas Jefferson- și anume, ca pe o colecție de lecții morale pentru o trăire înțeleaptă. Am putea crede că această idee greșită era limitată deismului secolului al XVIII-lea sau liberalismului teologic al secolului XIX, și că nu afectează evanghelicii de astăzi. Însă această afirmație trebuie reanalizată. Mare parte a predicării și programului bisericilor evanghelice americane de astăzi este la fel de lipsită de Cristos precum învățătura deistului din vremea Iluminismului. Acest fapt este evident în predici și seminarii având subiecte ca următoarele: "Cum să ai o căsătorie mai intimă", "Cum să-ți administrezi banii într-un mod plăcut lui Dumnezeu", "Cum să crești copii eliberați de droguri" și alte subiecte asemănătoare.

Observați asemănarea predicilor transmise în multe biserici evanghelice cu zicalele simple din Poor Richard's Almanac (Almanahul bietului Richard) scris de Benjamin Franklin:

Un măr pe zi ține doctorul departe.
Un ban economisit este un ban câștigat.

Oare sunt aceste aforisme sau maxime diferite de multe din seminariile sau predicile evanghelice? Unde este Cristos în oficiul său mântuitor, murind ca substituent al nostru și pentru păcatul nostru? În deismul Iluminismului nu exista decât un "Cristos" care a fost un model pentru o trăire înțeleaptă. Însă deseori Cristos nu este prezent nici în predicarea evanghelică. "Cristosul" predicat în multe congregații evanghelice pare să existe doar ca să ajute ascultătorul în căutarea lui pentru o trăire plină de succes - financiar, relațional și psihiatric.

În vremea reformei acest gen de lucru era etichetat adecvat - ca eudemonism- credința că Dumnezeu există ca să satisfacă nevoile noastre. Însă Biblia pretinde că cea de-a doua Persoană a Trinității s-a întrupat și a murit ca să satisfacă cu îndurare nevoia noastră reală (de iertare a păcatelor) și nu doar ca să satisfacă nevoile noastre banale, zilnice și imaginare.

Definiții

Să definim câțiva termeni.

1. Evanghelie. Prin Evanghelie reformatorii înțelegeau vestea care relatează ce a realizat moartea și învierea lui Isus Cristos pentru tine și pentru mine. Evanghelia este rezumată de Pavel în 1 Corinteni 15: 3-4: "V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi." Cu alte cuvinte, Evanghelia are de-a face cu ceea ce a avut loc acum 2.000 de ani în afara ta și a mea, în afara inimilor noastre. Evanghelia este vestea despre un eveniment trecut, un anunț despre moartea și învierea istorică și obiectivă a lui Isus Cristos și ceea ce a făcut aceasta pentru noi păcătoșii.

2. Cuvânt. Biblia folosește termenul cuvântul ca având trei sensuri. Mai întâi, se referă la Isus Cristos (Ioan 1:1, 14). În al doilea rând, este folosit ca sinonim pentru Evanghelie, deseori tradus "mesaj" (Fapte 4:4; Rom. 9:9; 2 Cor. 5:19; Efes. 1:13). Iar în al treilea rând, termenul este folosit pentru Scriptură (Evrei 4:12).

3. Sacramente. Când reformatorii foloseau acest cuvânt, ei se refereau la botez și Cina Domnului. Martin Luther a crezut că Evanghelia predicată transmitea realmente păcătoșilor ceea ce descria (iertarea păcatelor datorită lui Cristos), iar botezul și Cina Domnului făceau același lucru. De fapt ele oferă păcătosului ceea ce spunea promisiunea. Cina Domnului este oferită păcătosului cu cuvintele, "Mănâncă acesta, care este trupul lui Cristos dat la moarte pentru păcatul tău; bea acesta, care este sângele lui Cristos vărsat pe cruce pentru iertarea păcatului tău".

Ramura luterană a reformei susține că beneficiile spirituale (îndeosebi iertarea păcatului) sunt comunicate păcătoșilor prin intermediul lucrurilor materiale, empirice - apă, pâine, vin. Evanghelia predicată nu doar produce credință în inima umană (o inimă care, Luther credea că este prin natura ei mereu lipsită complet de credință și ostilă față de Dumnezeu), ci Evanghelia ne este și "transmisă" prin intermediul acestor două sacramente.

From Christ Alone by Rod Rosenbladt copyright 1999, pages 9-16.  Used by permission of Crossway Books, a publishing ministry of Good News Publishers, Wheaton, Il 60187, USA www.crossway.com.

Tradus de Lacrisa Novac


Doctrine