Înapoi
Acasă
Biblia

Este hristos domnul tău?

A.W.Pink


Nu te întrebăm dacă Hristos este "Mântuitorul" tău, ci este El în realitate și cu adevărat DOMNUL tău? Dacă nu e Domnul tău, atunci cu siguranță că nu e nici "Mântuitorul" tău. Cei care nu L-au primit pe Hristos Isus ca "Domn" al lor, și totuși cred că El este "Mântuitorul" lor, se înșeală singuri iar speranțele lor sunt clădite pe o temelie de nisip. Mulți oameni se înșeală în acest punct vital; de aceea, cititorule, dacă pui preț pe sufletul tău, te implorăm să citești cu cea mai mare atenție acest articol.

Atunci când întrebăm "Este Hristos DOMNUL tău?", noi nu vrem să aflăm dacă tu crezi în Dumnezeirea lui Isus din Nazaret. Demonii au crezut (Matei 8:28,29) și cu toate acestea au pierit! Poți să fii ferm convins de Dumnezeirea lui Hristos, și totuși să rămâi în păcatele tale. Poți să vorbești despre El cu cea mai mare reverență, să Îi atribui titlurile Sale divine în rugăciunile tale, și totuși să fii nemântuit. Poți să îi urăști pe cei ce Îl vorbesc de rău și Îi neagă Divinitatea, și totuși să nu ai deloc pentru El o dragoste spirituală.

Când întrebăm "Este Hristos DOMNUL tău," noi întrebăm de fapt: "Ocupă El într-adevăr tronul inimii tale, GUVERNEAZĂ El cu adevărat viața ta?" "Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de DRUMUL LUI" (Isaia 53:6) descrie calea pe care fiecare din noi o urmăm în mod natural. Înainte de convertire, fiecare suflet trăiește pentru propria plăcere. Stă scris despre cei din vechime: "Fiecare făcea ce-i plăcea." De ce? "Pe vremea aceea, NU ERA ÎMPĂRAT în Israel" (Judec. 21:25). O! ACEASTA este ideea pe care vrem să o facem clară în mintea cititorului. Până Hristos nu devine REGELE tău (1 Tim. 1:17; Apoc. 15:3), până nu te pleci înaintea sceptrului Său, până voința Lui nu devine regula vieții tale, EUL domină, iar Hristos este respins.

Când Duhul Sfânt Își începe lucrarea Sa de har într-un suflet, El îl convinge mai întâi de păcatul lui. Îmi arată adevărata natură îngrozitoare A PĂCATULUI. Mă face să îmi dau seama că este o răzvrătire, o sfidare a autorității lui Dumnezeu, o împotrivire a voiei mele în fața voiei Lui. Îmi arată că mergând "pe drumul meu" (Isaia 53:6), făcându-mi MIE pe plac, eu am luptat împotriva lui Dumnezeu. Pe măsură ce ochii mi se deschid să văd răzvrătirea mea de-o viață, cât de indiferent am fost față de onoarea lui Dumnezeu, cât de nepăsător față de voia LUI, sunt umplut de neliniște și groază și mă întreb cum se face că Dumnezeul de trei ori sfânt nu m-a aruncat de mult în Iad. Cititorule, ai trecut vreodată prin această experiență? Dacă nu, există un motiv foarte serios să crezi că ești încă MORT spiritual!

Convertirea, adevărata convertire, convertirea MÂNTUITOARE, este o întoarcere de la păcat la Dumnezeu în Hristos. Înseamnă să arunc armele cu care m-am războit împotriva Lui, să ÎNCETEZ să Îi disprețuiesc și să Îi ignor autoritatea. Noul Testament descrie astfel convertirea: "De la idoli v-ați întors la Dumnezeu, ca să SLUJIȚI Dumnezeului celui viu și adevărat" (1 Tes. 1:9). Un "idol" este orice obiect căruia îi dăm ce Îi aparține numai lui Dumnezeu - locul suprem în afecțiunea noastră, influența modelatoare a inimilor noastre, puterea dominantă din viețile noastre. Convertirea este o întoarcere cu 180 de grade, prin care inima și voința RENUNȚĂ la păcat, la eul propriu și la lume. Dovada convertirii autentice este întotdeauna întrebarea "Doamne, ce vrei [TU] să fac?" (Fapte 9:6); este supunerea noastră fără rezerve în fața voiei Sale sfinte. Te-ai supus înaintea Lui (Rom. 6:13)?

Sunt mulți oameni care vor să scape de Iad, dar NU vor să fie salvați de voința proprie, de drumul pe care și l-au ales ei înșiși, de o viață lumească. Însă Dumnezeu nu îi va mântui respectând termenii LOR. Pentru a fi mântuiți, noi TREBUIE să ne supunem condițiilor LUI. Ascultați care sunt aceste condiții: "Să se lase cel rău de calea lui, și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul (după ce s-a îndepărtat de El prin răzvrătirea lui Adam) care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând" (Isaia 55:7). Hristos a spus: "Oricine dintre voi, care NU SE LEAPĂDĂ de tot ce are (toate lucrurile care Mi se opun), nu poate fi ucenicul Meu" (Luca 14:33). Oamenii trebuie să se întoarcă "de la întuneric la lumină, da la PUTEREA LUI SATAN la Dumnezeu" înainte să poată să "primească, prin credința în Mine, iertare de păcate și moștenirea împreună cu cei sfințiți" (Fapte 26:18).

"Astfel dar, după cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El" (Col. 2:6). Acesta este un îndemn adresat creștinilor, și el accentuează faptul că trebuie să continuăm așa cum am început. Dar CUM au "început" ei? Primindu-L pe "Hristos Isus, DOMNUL" prin predarea în mâna Lui, prin supunerea față de voia LUI, încetând să mai trăiască pentru propria plăcere. De-acum ei sunt sub autoritatea Lui. Poruncile lui au devenit de-acum regulile după care-și trăiesc viețile. Dragostea Lui i-a adus într-o ascultare fără rezerve și plină de bucurie. Ei s-au dat mai întâi pe ei înșiși "DOMNULUI" (2 Cor. 8:5). Ai făcut și TU, cititorule, acest lucru? L-AI FĂCUT? Detaliile vieții tale sunt DOVEZI în acest sens? Pot cei cu care vii în contact să vadă că nu mai trăiești pentru propria-ți plăcere (2 Cor. 5:15)?

O, cititorule, nu te înșela în privința aceasta: convertirea pe care o produce Duhul Sfânt este un lucru foarte radical. Este o minune a harului. Este ÎNTRONAREA lui Hristos în viața ta. Și astfel de convertiri sunt cu adevărat rare. Mulțimi de oameni au doar atâta "religie" cât să-i facă nenorociți. Ei refuză să părăsească orice păcat CUNOSCUT - și nu poate fi pace adevărată în vreun suflet până nu face acest lucru. Ei niciodată nu "L-au primit pe Isus Hristos, Domnul" (Col. 2:6). Dacă ar fi făcut-o, "BUCURIA DOMNULUI" ar fi tăria lor (Neemia 8:10). Dar cuvintele care ies din inimile și viețile lor (nu de pe "buzele" lor) spun: "Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi" (Luca 19:14). Așa stau lucrurile și în cazul tău?

Marele miracol al harului constă în aceea că transformă un răzvrătit nelegiuit într-un supus loial și iubitor. Este o "REÎNNOIRE" a inimii, astfel încât acesta ajunge să urască ce odată iubea, iar lucrurile care i se păreau neinteresante și obositoare devin de-acum atractive (2 Cor. 5:17). Se BUCURĂ fiindcă, după omul dinăuntru îi place Legea lui Dumnezeu (Rom. 7:22). El descoperă că "poruncile Lui NU sunt grele" (1 Ioan 5:3) și că "pentru cine le păzește, răsplata este mare" (Psalmul 19:11). ESTE ACEASTA experiența ta? Ar fi fost, dacă L-ai fi primit pe Hristos Isus, DOMNUL!

Dar să-L primești pe Hristos Isus Domnul este mult peste puterea umană fără vreun ajutor din afară. Acesta este ULTIMUL lucru pe care vrea să-l facă o inimă care n-a fost reînnoită. Trebuie să aibă loc o SCHIMBARE SUPRANATURALĂ A INIMII, înainte să existe măcar dorința ca Hristos să-i ocupe tronul. Iar acea schimbare n-o poate face nimeni în afară de Dumnezeu (1 Cor. 12:3). De aceea, "CĂUTAȚI pe Domnul, câtă vreme se poate găsi" (Isaia 55:6). "Căutați-L din toată inima" (Ier. 29:31). Cititorule, poate spui de mulți ani că ești creștin și ești cât se poate de sincer atunci când afirmi asta. Dar dacă Dumnezeu S-a folosit de articolul acesta ca să-ți arate că NICIODATĂ tu nu L-ai "primit pe Hristos Isus, DOMNUL" cu adevărat, dacă în sufletul și în conștiința ta îți dai seama că EUL te-a condus până acum, nu vrei să te pleci pe genunchi și să-I mărturisești lui DUMNEZEU voința ta proprie, RĂZVRĂTIREA ta împotriva Lui, și să-L rogi să LUCREZE ÎN TINE în așa fel încât, fără întârziere, să poți să TE SUPUI în întregime înaintea voiei Sale și să devii supusul Lui, slujitorul Lui, sclavul Lui iubitor, în vorbe și în fapte?

Tradus de Florin Vidu


Diverse