În ultima vreme multe biserici sunt invitate să ia parte la ceea ce unii consideră a fi o trezire spirituală a zilelor de pe urmă. Astfel, mai nou şi în biserici neo-protestante din ţară se găzduiesc seminarii şi cursuri în care pastori şi predicatori proveniţi din extrema spectrului carismatic propun experienţe pe care nu le putem găsi nicidecum în Biblie, oricât ne-am strădui: "căderi pe spate", "ucidere în Duhul", "beat în Duhul", "râsul sfânt", etc. În ciuda bizarului denumirilor acestor noi experienţe, creştinii avizi după o "nouă atingere" a Duhului uită să cerceteze Scriptura în vederea verificării acestora şi din nefericire cad victime unui nou val de amăgiri ce străbate bisericile.
Nu neg deloc validitatea actuală a darurilor spirituale menţionate în cap.12 din 1 Corinteni însă trebuie în acelaşi timp să deplâng ignorarea crasă a "ghidului de utilizare" al acestora găsit în capitolul 14 al aceleiaşi epistole a lui Pavel către creştinii din Corint. În detrimentul Scripturii se trăiesc astăzi experienţe care ulterior sunt chipurile argumentate biblic cu pasaje care nu vorbesc despre aşa ceva, sau nu autorizează acest gen de experienţe. Este la urma urmei Biblia etalonul după care măsurăm experienţa, sau aceasta a devenit doar o vorbă goală?
Modul în care unii reinterpretează şi scot din context pasaje biblice pe care le citează în sprijinul unor astfel de experienţe ar trebui să-l facă să roşească pe orice sincer şi stăruitor cercetător al Scripturilor! Se face astfel de către unii dovada unei exegeze schiloade şi a unor minţi nedisciplinate care în loc să raporteze totul la standardul Cuvântului scris sunt gata mai degrabă să-l pervertească pentru a putea atribui aceste experienţe Duhului Sfânt al lui Dumnezeu care s-a ştiut dintotdeauna că nu trece peste ceea ce "este scris"!
Aceste experienţe sunt atât de "reale" încât lideri evanghelici proeminenţi susţin că sunt convinşi că acestea nu pot fi explicate decât prin invocarea lucrării Duhului Sfânt. Din nefericire mulţi sunt ignoranţi în privinţa paralelelor izbitor de asemănătoare dintre aceste experienţe şi cele ale meditatorilor orientali care ating stări de extaz folosind practici oculte. Cu un mic efort oricine se poate documenta din studiile făcute asupra lumii ocultului privitor la efectele periculoase ale acestor experienţe printre care enumăr aici, depresia, depersonalizarea, detaşarea de realitate, iluzia, şi multe alte tulburări psihice.
Din păcate reacţia lumii laice la priveliştea bisericilor răvăşite asemenea unui câmp de bătălie în urma serviciilor de "râs sfânt", "proorocit în limbi", şi "beţie în Duhul", etc., este adesea cea sugerată de apostolul Pavel în prima sa epistolă adresată corintenilor:
Cap.14, v.23 Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi de cei fără daruri, sau necredincioşi, n-ar zice ei că sunteţi nebuni?
Aşa cum bine observa cineva, Dumnezeu nu este obligat să protejeze pe nimeni de consecinţele unui comportament nebiblic. Fie că este vorba de un creştin sau de un necreştin, consecinţele nesăbuinţei şi ale ignorării preceptelor Scripturii sunt aceleaşi. În acelaşi fel, fie că unii ajung într-o stare de transă în mijlocul unui serviciu la o biserică creştină, fie în mijlocul unor şedinţe de meditaţie transcedentală ţinute la o sectă budistă, efectele dăunătoare asupra minţii sunt din păcate aceleaşi.
Dr. Elizabeth Hillstrom avertizează cu privire la profundele tulburări psihologice care pot interveni în acest caz:
"Emoţiile pot varia brusc de la extaz, fericire, şi pace, la o frică intensă, deprimare, anxietate şi furie. Gândurile devin stranii şi iraţionale iar subiecţii pot cădea în stări prelungite şi inconştiente de transă. Pot să se simtă foarte alienaţi şi confuzi, adesea părând că urmăresc lucrurile care li se întâmplă de pe poziţia unor observatori externi. Nu de puţine ori, subiecţii se tem că simt că-şi pierd minţile.1"
De aceea am considerat necesară producerea acestui mic ghid comparativ între caracteristicile comune ale adevăratelor treziri spirituale şi cele ale pretinselor şi închipuitelor treziri deoarece acestea par să deformeze şi ceea ce părea de bun simţ până acum în Creştinism, ca să nu mai menţionăm de principiile biblice ale trezirii spirituale veritabile. Ghidul îşi propune foarte pe scurt să ofere întâi o analiză a celor mai cunoscute manifestări aberante care sunt atribuite Duhului Sfânt şi apoi, enunţarea sintetizată a principiilor biblice care sunt încălcate în presupusa trezire unde s-au înregistrat.
Toate acestea sunt elemente notorii ce compun noile valuri de "presupuse treziri" spirituale care mătură globul pământesc şi care aruncă Creştinismul într-o spirală ascendentă a experienţelor extatice şi a comportărilor nefireşti care îi atrag multă ocară din partea celor ce nu-l simpatizează, sau nu-l înţeleg. Să le luăm pe rând.
Invenţiile, fanteziile şi minciunile
Liderii acestor "treziri" îşi presară predicile cu invenţii neruşinate, cu fantezii şi farse, aparent fără să-şi dea seama de consecinţele pe care aceste practici le pot avea asupra probităţii lor sau a adunărilor ce le păstoresc. Mulţi dintre cei care la început au luat cu asalt "centrele de putere" (multe dintre acestea ar trebui să vi se pară cunoscute: Toronto, Pensacola, Brownsville, etc.) sunt acum deziluzionaţi şi se prăbuşesc în hăul căscat al cultelor şi al sectelor aberante. Aceştia nu mai ştiu ce să creadă, sau pe cine să creadă, şi în ascuns se tem că lipsa de credibilitate a celor ce pretind să fie reprezentanţii lui Dumnezeu se reflectă într-o neseriozitate a lui Însuşi Dumnezeu. Când senzaţionalismul şi goana după experienţe devin mai importante decât adevărul atunci ajunge să fie distrusă însăşi coloana vertebrală a credinţei noastre.
În timp ce "trezirile contrafăcute" se sprijină pe invenţii, născociri, pe fantezii şi minciuni în toată regula, trezirile autentice s-au caracterizat dintotdeauna pe o bazare fermă pe temelia credinţei şi a învăţării Cuvântului scris care conduc la semnele reale ale trezirii: pocăinţa de păcate şi o viaţă schimbată.
Semnele şi minunile mincinoase (false)
Liderii falselor "treziri" fac apel la Jonathan Edwards pentru a-şi valida semnele şi minunile lor mincinoase. Cu toate acestea, Edwards a considerat că exact semnele şi minunile pe care aceştia le invocă sunt cele care au compromis în multe rânduri prima mare trezire de la sfârşitul anilor 1800 petrecută în Statele Unite ale Americii. În timp ce imprudenţele şi dezordinile au fost doar nişte produse secundare ale Primei Mari Treziri de acolo, în cea de-a Doua, acestea au devenit principalul produs. Asemenea lui Edwards, predicatorul itinerant Peter Cartwright a denunţat categoric semnele şi minunile mincinoase oriunde le-a întâlnit. În loc de a încerca să le producă, el spunea: "Cu fiecare prilej avut, obiceiul meu era acela de a recomanda rugăciunea fierbinte ca remediu" (la aceste manifestări; n.tr.).
Din păcate, semnele şi minunile mincinoase pe care un Edwards şi Cartwright le-au denunţat sunt tocmai cele care se găsesc în centrul preocupărilor trezirilor contrafăcute din zilele noastre. În mod tragic amăgirile prezente nu se limitează doar la producerea unei istorii revizioniste a trezirilor din trecut, ci merg până la adevărate păcăleli vizionare.
În timp ce trezirile false îşi găsesc confirmarea în semnele şi minunile mincinoase, trezirile adevărate îşi au geneza în Cuvântul Scris şi Viu al lui Dumnezeu.
Restauraţionismul
Restauraţionismul din zilele de pe urmă este reprezentat de crezul că la sfârşitul veacurilor Dumnezeu va restaura semnele supranaturale, va da lumii "super-apostoli şi profeţi", aspecte ce constituie un ingredient cheie al mitologiei trezirilor false.
În primele ore ale celei dintâi dimineţi a secolului al XX-lea, numitul Charles Parham alege să-şi pună mâinile peste o tânără pe numele Agnes Uzman ca urmare ea începând să vorbească chinezeşte. Când a încercat să scrie, tânăra nu a putut decât să mâzgălească pe hârtie nişte caractere chinezeşti. În acel moment Parham a fost convins că întâmplarea a constituit preludiul unei treziri globale şi prevestirea restauraţionismului de la sfârşitul vremurilor. În acest fel s-a ajuns să se creadă că credincioşii au nevoie doar de darul vorbirii în limbi şi atunci ar fi fost în stare să meargă până la capătul pământului pentru a predica evanghelia în limbi pe care de fapt nu le-au învăţat.
Pe la mijlocul sec. al XX-lea, a avut loc o altă farsă spirituală ce a pus stăpânire pe scena bisericii. În aceasta, personalităţi ca A.A. Allen, William Branham şi Jack Coe au semănat mitul că o restaurare a darului vindecării va conduce la un Pentecost (adică, la o Zi a Cinzecimii) şi mai mare decât primul. Acum la apusul sec. al XX-lea liderii trezirilor false au început deja să înveţe că Dumnezeu redă bisericii din vremurile din urmă super-apostoli şi profeţi. Se emite astfel pretenţia că,
"Niciodată vreun profet sau apostol n-a egalat puterea acestor oameni ce aparţin acestei mari oştiri a Domnului din zilele de pe urmă. Nimeni nu a avut-o vreodată, nici chiar Ilie, sau Petru şi Pavel, şi nimeni nu s-a bucurat de puterea ce se va da acestei măreţe armate".
În timp ce trezirea contrafăcută presupune un restauraţionism al zilelor de pe urmă, trezirea adevărată este caracterizată de pocăinţă adevărată manifestată prin umilinţa creştinilor şi prin slujirea în dragoste pe care şi-o aduc unii altora, sau lumii înconjurătoare.
Uciderea în Duhul
În zilele noastre se spune că mii de oameni sunt "ucişi de Duhul" în biserică. Aceasta este demonstraţia vizibilă, se susţine, a unei prezenţe palpabile şi moderne a puterii Sfântului Duh. John Wimber, fondatorul bisericii Vineyard pretinde că a găsit în Scripturi, în istoria bisericii, sau experienţa sa, numeroase confirmări ale acestor manifestări. O concluzie tipică emisă de acesta precizează că după mai mulţi ani de observaţie el a determinat că în timp ce creştinii simpli cad pe spate în momentul "uciderii în duhul", liderii creştini în mod invariabil cad în faţă. Wimber mai spune că a fost martor la convertirea unui om ce "a fost luat pe sus şi aruncat 10 metri prin sală şi zdrobit de perete." Pot să întreb, convertit în ce?
În timp ce lideri ai trezirii false ca Wimber atribuie Duhului Sfânt acest bizar fenomen al "uciderii în Duhul", în realitate acesta are mult mai multe în comun cu gurul hindus, cu escrocii religioşi şi cu hipnotismul. Manifestările extatice petrecute în aşramurile (aşezările) unor guru orientali ca cel din Oregon, al lui Rajnesh, stau mărturie.
În acelaşi fel, liderii trezirii false folosesc metode de manipulare socio-psihologică cât şi o varietate de tactici de distorsionare a adevărului Cuvântului Scris pentru a-şi iluziona adepţii. Chiar în Dicţionarul Mişcărilor Penticostale şi Carismatice se observă cu sinceritate că "se citează un număr considerabil de versete biblice doveditoare pentru a susţine legitimitatea acestor fenomene, deşi Scriptura este clară în a nu oferi nici un sprijin presupunerii că fenomenul ar fi normal pentru viaţa creştină". În ciuda pioasei atribuiri a fenomenului Duhului Sfânt cât şi a practicei adăugiri a "prinzătorilor" ("catchers" - este vorba despre rânduirea deliberată a unor slujbaşi care în timpul acestor servicii să-i "prindă" pe cei ce sunt "ucişi în Duhul". n.tr.), mulţimile continuă să sufere daune emoţionale şi fizice din cauza acestor practici. Unii chiar au murit. Această afirmaţie se poate documenta.
În timp ce trezirea contrafăcută se concentrează pe manifestări bizare şi profund emoţionale ca de pildă, "uciderea în Duhul", trezirea spirituală adevărată se concentrează pe mântuirea oamenilor şi sfinţirea lor în Duhul. Pe cunoaşterea intelectuală a doctrinelor de bază ale credinţei creştine şi pe însuşirea personală a acestora.
Hipnotismul
În zilele noastre hipnotiştii nu-şi desfăşoară activitatea doar în bâlciuri şi carnavaluri ci acum operează şi în biserici, din faţă de la amvoane. Ceea ce odată era recunoscut ca aparţinând domeniului cultelor, acum se imită de la altarul bisericilor. Fie că sunt denumiţi guru hinduşi sau "barmani ai Duhului Sfânt" (vă vine să credeţi că s-a putut lansa un asemenea titlu? El este totuşi purtat cu mândrie de unii ca Rodney Howard-Browne!), metodele pe care aceşti "lideri spirituali" le utilizează conţin foarte multe elemente comune acestora. Cu toţii îşi aduc subiecţii în stări modificate de conştienţă, folosesc presiunea publicului pentru a-i conduce în experienţe trasate anterior, stimulează, depind şi se folosesc de aşteptările participanţilor şi abuzează puterea sugestiei pentru a-i face pe cobaii lor să accepte practic orice le intră în minte. Cinicii ar putea să nege folosirea stărilor modificate de conştienţă, presiunea publică, aşteptările, şi puterile sugestiei susţinând că acestea reprezintă doar manipularea socio-psihologică a mulţimilor, însă creştinii ar trebui să le perceapă ca însemnând o ameninţare mult mai serioasă. Aceste tehnici ce declanşează experienţele acestea neobişnuite reprezintă un sol extrem de fertil al amăgirii spirituale şi satanice.
În timp ce liderii trezirii contrafăcute îşi înrobesc supuşii prin mijloace hipnotice, liderii trezirii spirituale autentice îşi iluminează şi înnobilează ucenicii prin intermediul Sfintelor Scripturi pe care le predică acestora cu mare consecvenţă şi cu lepădare de sine respectând contextul lor cultural, limbile originale şi interpretarea conformă restului revelaţiei, nu prin scoaterea unui text din contextul lui pentru a produce un pretext care să legitimeze tot felul de experienţe anormale.
În timp ce mulţimile de membrii ai bisericilor "luate pe sus" de mişcarea trezirii contrafăcute o salută ca fiind o "trezire masivă" a zilelor de pe urmă, ceea ce de fapt îi trebuie cu disperare trupului lui Hristos este o puternică reformaţie. Doar dacă biserica este mai întâi reformată, societatea ce-o înconjoară se va trezi. Adevărata experienţă se găseşte nu în faptele firii pământeşti (oricât de spectaculoase ar fi acestea!), ci în redescoperirea bazelor elementare ale credinţei creştine. În timp ce mulţimi de credincioşi îl caută pe Dumnezeu unde nu trebuie şi unde nu se găseşte, adevăratele experienţe care pot într-adevăr să revitalizeze biserica, şi nu doar să o dezordoneze, sunt cele produse de studiul Scripturilor pentru aflarea cuvintelor lui Isus care sunt Duh şi viaţă, sunt părtăşia sinceră a celor ce trăiesc în sfinţenie şi dau socoteală unii altora pentru mărturia creştină pe care o aduc, sunt dragostea faţă de semeni manifestată prin mâna întinsă orfanilor, săracilor şi nedreptăţiţilor societăţilor noastre modernizate tehnologic, dar abrutizate moral.
Pentru mulţi trezirile contrafăcute au făcut creştinismul să fie doar un circ zgomotos care ne vizitează oraşele, uneori în corturi, uneori în lăcaşe respectabile şi în care acrobaţiile periculoase se fac cu Sfintele Scripturi, iar plasa o iau toţi care participă la ele!!
Reţeta sigură a TUTUROR trezirilor spirituale adevărate
Drept încheiere pentru acest scurt articol critic daţi-mi voie să vă îndrept atenţia asupra unei întâmplări istorice care a lăsat urme atât în istoria unui popor cât şi în Sfintele Scripturi şi care poate într-adevăr constitui "reţeta sigură" a tuturor trezirilor spirituale adevărate, dacă vrea cineva să o urmeze.
Este vorba de vremea împăratului Iosia care a domnit între 640-609 în. de Hristos, cel de-al 16-lea rege al Iudeii şi unul dintre puţinii regi buni care au condus regatul de sud prin reforme spirituale deosebite în care a încercat stârpirea idolatriei din ţară. Biblia ne spune despre acest neobişnuit de tânăr rege că a fost şi unul neobişnuit de bun. În al 18-lea an al domniei sale şi-a trimis unul dintre logofeţii săi la Templu, pe Şafan, pentru a strânge argint cu care să-i plătească pe cei ce au reparat Casa Domnului când au dat peste o carte. În timp ce acest logofăt venea după bani un preot i-a atras atenţia că în timpul reparaţiilor Templului au găsit şi o carte. Cartea Legii. După ce însuşi logofătul a citit-o, Cartea legii ajunge să fie prezentată împăratului căruia îi este de asemenea citită. De aici vă las mai departe în grija relatării proprii a Scripturii pentru a vedea urmarea şi experienţa care are loc în urma citirii cărţii:
1 Împăraţi 22:10-13 "Şafan, logofătul, a mai spus împăratului: ,,Preotul Hilchia mi-a dat o carte." Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului. Când a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, şi-a sfâşiat hainele. Şi împăratul a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Acbor, fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului: ,,Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit; căci mare este mânia Domnului, care s-a aprins împotriva noastră, pentru că părinţii noştri n-au ascultat de cuvintele cărţii acesteia, şi n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea."
Iată mai jos şi comentariul biblic asupra experienţei declanşate la auzirea cuvintelor din cartea legii.
2 Regi 22:19 "Pentru că ţi s-a mişcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, cari vor ajunge de spaimă şi de blestem, şi pentru că ţi-ai sfâşiat hainele, şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit, - zice Domnul."
Acest împărat nu doar că trăieşte o experienţă emoţională deosebită dar şi atestă ce s-a petrecut cu el prin măsuri drastice de înlăturare a idolatriei din ţară. Experienţa acestuia nu a rămas una emoţională ci vedem că are urmării concrete în practica de viaţă. Cineva foarte inspirat a spus că "nu contează cât de sus sari în timpul unei experienţe spirituale, ci cât de drept umbli după ce aceasta se încheie". Din păcate mulţi din cei ce invocă aceste experienţe ieşite din comun dovedesc că umblă foarte strâmb când acestea se termină!
Despre acest împărat Biblia ne spune că a curăţit Iudea şi Ierusalimul de altare idolatre şi de chipuri cioplite (2Cronici 34:1-8) şi că după aceste măsuri a strâns tot poporul şi mai marii lui pentru a încheia pe treptele Templului un legământ de a-l asculta împreună pe Dumnezeu.
Din nou priviţi la ceea ce ne relatează Biblia despre aceste acţiuni rezultate din experienţa spirituală a împăratului:
2Cronici 34:29-33 "Împăratul a strâns pe toţi bătrânii din Iuda şi din Ierusalim. Apoi s-a suit la Casa Domnului, cu toţi oamenii lui Iuda şi cu locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi Leviţii, şi cu tot poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic. A citit înaintea lor toate cuvintele cărţii legământului, care se găsise în casa Domnului. Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc, şi a încheiat legământ înaintea Domnului, îndatorindu-se să urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile Lui, învăţăturile Lui, şi legile Lui, din toată inima şi din tot sufletul lui, şi să împlinească cuvintele legământului, scrise în cartea aceasta. Şi a făcut să intre în legământ toţi cei ce se aflau la Ierusalim şi în Beniamin. Şi locuitorii Ierusalimului au lucrat după legământul lui Dumnezeu, legământul Dumnezeului părinţilor lor. Iosia a îndepărtat toate urâciunile din toate ţările copiilor lui Israel, şi a făcut ca toţi cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului, Dumnezeului lor. În tot timpul vieţii lui, nu s-au abătut de la Domnul, Dumnezeul părinţilor lor."
Ceea ce este mai lăudabil decât orice la împăratul Iosia este faptul că nu numai a luat măsuri drastice pentru a înlătura idolatria dar mai important decât orice lui Iosia i s-a mişcat inima faţă de Domnul Dumnezeu şi a influenţat poporul să facă la fel şi să se întoarcă la El, încheind acel legământ cu el în pragul Casei Domnului. Aceasta se poate într-adevăr califica drept o trezire spirituală adevărată. O experienţă avută de unul, a influenţat o mare mulţime de oameni. Experienţa a fost autentică şi la fel a fost şi influenţa acesteia asupra altora. Durabilă şi producând schimbări vizibile.
Unde vă amintiţi că s-a întâmplat ceva asemănător? Vedem în Scripturi că de fiecare dată la "găsirea" Cărţii Legii, la citirea şi interpretarea ei, se produc treziri spirituale veritabile:
Neemia 8:1-6 "Când a venit luna a şaptea, copiii lui Israel erau în cetăţile lor. Atunci tot poporul s-a strâns ca un singur om pe locul deschis dinaintea porţii apelor. Au zis cărturarului Ezra să se ducă să ia cartea Legii lui Moise, dată de Domnul lui Israel. Şi preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării, alcătuită din bărbaţi şi femei şi din toţi cei ce erau în stare s-o înţeleagă. Era întâia zi a lunii a şaptea. Ezra a citit în carte de dimineaţă până la amiază, pe locul deschis dinaintea porţii apelor, în faţa bărbaţilor şi femeilor şi în faţa celor ce erau în stare s-o înţeleagă. Tot poporul a fost cu luare aminte la cetirea cărţii Legii. Cărturarul Ezra stătea pe un scaun de lemn, ridicat cu prilejul acesta. Lângă el, la dreapta, stăteau Matitia, Şema, Anaia, Urie, Hilchia şi Maaseia, şi la stânga: Pedaia, Mişael, Malchia, Haşum, Haşbadana, Zaharia şi Meşulam. Ezra a deschis cartea înaintea întregului popor, căci stătea mai sus decât tot poporul. Şi când a deschis-o, tot poporul s-a sculat. Ezra a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul cel mare, şi tot poporul a răspuns ridicând mâinile: ,,Amin! Amin!" Şi s-au plecat şi s-au închinat înaintea Domnului, cu faţa la pământ."
Neemia 8:8-9 Ei citeau desluşit în cartea Legii lui Dumnezeu, şi-i arătau înţelesul, ca să-i facă să înţeleagă ce citiseră. Dregătorul Neemia, preotul şi cărturarul Ezra, şi Leviţii cari învăţau pe popor, au zis întregului popor: ,,Ziua aceasta este închinată Domnului, Dumnezeului vostru; să nu vă bociţi şi să nu plângeţi!" Căci tot poporul plângea când a auzit cuvintele Legii.
În acel caz poporul a răspuns cu o închinare extrem de reverentă la auzirea cuvintelor cărţii legii şi la interpretarea lor desluşită, după care se trece la restabilirea ordinii în închinarea poporului Israel. La fel Dumnezeu i-a binecuvântat cu trezire şi în vremea lui Iosia. Preotul Hilchia găseşte "o carte". Cartea Legii. Logofătul Şafan o citeşte împăratului şi împăratul găseşte o cale de a o aplica. Ori de câte ori "se regăseşte" în mijlocul creştinilor această carte care astăzi se află în stare de revelare completă de la Geneza la Apocalipsa, se produce şi revitalizarea spirituală a copiilor lui Dumnezeu, mult căutata "trezire" despre care scriem, vorbim şi ne rugăm, dar n-o avem!!
Cartea lui Hank Hanegraaff "Counterfeit Revival", publicată de Word Publishing, Dallas, Texas, mi-a fost de mare folos în a-mi deschide ochii şi a-mi stimula reacţia faţă de aceste fenomene aberante care se petrec în Numele lui Hristos. Îi acord aici creditul cuvenit. Pentru a vedea anvergura pe care o are această calamitate asupra Creştinismului în lume vă recomand să o procuraţi şi să o citiţi.
1 Hillstrom, "Testing the Spirits", pag.122