Înapoi
Acasă
Biblia

Convingerea de neprihănire

Ioan 16:8

Robert Murray M'Cheyne (1813-1843)


"Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata." - Ioan 16:8.

În ultimul meu discurs din acest pasaj am văzut că prima lucrare a Duhului Sfânt în inima păcătosului este să îl convingă de păcat, să îi dea un sentiment al ororii păcatului său și să îl facă să simtă că este cu siguranță un păcătos pierdut. De aici am tras concluzia că este datoria tuturor slujitorilor credincioși ai lui Hristos să facă același lucru; dacă Duhul blândeții și al dragostei Își începe lucrarea într-un suflet trezind în acesta un sentiment adânc al păcatului și mâniei viitoare, atunci noi nu trebuie să fim considerați cruzi, severi, prea direcți și fără ocolișuri atunci când începem exact în același fel, convingându-vă de păcat și arătând fiecărui suflet nemântuit dintre voi cât este de stricat și de depravat.

Dar acum am ajuns la a doua lucrare a Duhului, cea datorită căreia este pe drept numit Mângâietorul: "El va convinge lumea de neprihănire." După ce mai întâi a zdrobit oasele sub sentimentul păcatului, acum Îl descoperă pe Medicul cel bun și face aceleași oase pe care le-a zdrobit să se bucure. După ce mai întâi a descoperit iminenta furtună a mâniei viitoare, în așa fel încât păcătosul nu știe unde să mai fugă, acum El deschide camera secretă și șoptește: "Intră aici, ca să te poți ascunde în ziua mâniei Domnului." După ce a luminat adâncurile păcătosului și i-a arătat cum fiecare faptă a vieții sale îl condamnă, și cât de zadarnică este orice căutare a neprihănirii acolo, acum îndreaptă lumina spre Mântuitorul înviat și spune: "Privește acolo." Îi arată suferința terminată a Mântuitorului și ascultarea Sa încheiată, apoi spune: "Toate acestea sunt ale tale, dacă vrei să crezi în Isus." În acest fel sufletul este condus de Duhul Sfânt să Îl accepte și să se apropie de Hristos - oferit gratuit în Evanghelie. Mai întâi a fost lucrarea Duhului de trezire; aceasta este lucrarea Duhului de mângâiere. Ea vă arată clar că a doua lucrare a slujitorului credincios al lui Hristos este să facă exact același lucru; să conducă sufletele apăsate la Hristos și să arate, nu doar înspre potopul ce va veni, dar și spre arca oferită gratuit. Să arate nu doar spre furtuna amenințătoare, ci și spre puternicul turn de scăpare. Să îndrepte ochii păcătosului nu numai spre păcatul și nenorocirea dinăuntru, ci și înspre afară, spre Mântuitorul care sângerează, moare, învie și domnește.
Fraților, acela nu e un slujitor al lui Hristos, cel care doar vă îngrozește și vă trezește, care face doar prima lucrare a Duhului, să vă convingă de păcat, dar nu face și a doua lucrare a Duhului, să vă convingă de neprihănire. Ar fi ca un chirurg care vă smulge bandajele de pe răni, le deschide în toată adâncimea lor și apoi vă lasă ca pe Israel, cu rănile neînchise, nebandajate și nealinate cu alifie. Ar fi ca un om care vă trezește când toată casa vă este în flăcări, dar vă lasă acolo fără să vă arate o cale de scăpare.
Frații mei, haideți mai degrabă să învățăm să călcăm pe urmele Duhului binecuvântat, ale Mângâietorului. El mai întâi convinge de păcat, apoi convinge de neprihănire. De aceea, fraților, aveți răbdare cu noi atunci când mai întâi vă trezim și vă facem să simțiți oroarea păcatelor voastre, iar apoi deschidem adăpostul și spunem: "Intrați aici, 'ascundeți-vă câteva clipe, până va trece mânia!'"

Știu că mulți dintre voi ați putea fi destul de ofensați pentru că Îl predicăm pe Hristos celor mai decăzuți păcătoși. La fel s-a întâmplat și în cazul Fariseilor; și, fără îndoială, sunt mulți Farisei printre noi. Când intrăm în localurile des frecventate ale stricăciunii și depravării și, cu cuvinte pline de blândețe, proclamăm mesajul simplu al dragostei răscumpărătoare, acela că mânia lui Dumnezeu este asupra păcătoșilor, dar Hristos le este Mântuitorul oferit gratuit, în starea în care se găsesc; sau atunci când un copil al păcatului și al nefericirii vine înaintea noastră, iar slujitorul lui Hristos îi vorbește mai întâi în mod simplu și clar despre mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului lui, iar apoi, la fel de simplu și clar, cu toată dragostea, îi vorbește despre îndurarea lui Hristos față de el și despre neprihănirea oferită gratuit - o! cât de des se simt ofensați oamenii decenți și morali ai acestei lumi. Simplul gând că același Mântuitor este oferit la fel de liber atât celor mai disprețuite și viciate lepădături cât și lor, este mai mult decât pot suporta. "Ce!", strigă ei, "le oferi un Mântuitor acestor nenorociți înainte să-și îndrepte viețile, înainte să-și schimbe caracterul?" Eu răspund, Da. Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi, și vă implor să observați că exact așa lucrează și Duhul lui Dumnezeu.
El e Duhul Sfânt, ai cărui ochi sunt prea curați ca să privească nelegiuirea. E cel ce îi sfințește pe toți cei ce sunt în Isus; și totuși, după ce l-a convins pe un păcătos de păcatul lui, următorul lucru pe care îl face este să vorbească despre pace, să îl convingă pe acel păcătos de neprihănire. Dacă mă întrebați atunci de ce nu-i spun unui copil al păcatului și rușinii "Du-te și îndreaptă-te, fă-te cinstit și curat, apoi te voi chema la Mântuitorul", vă răspund "Pentru că Însuși Duhul, Duhul Sfânt, cel ce sfințește, nu o face." El mai întâi duce sufletul în pustie, apoi îl atrage să vină la Hristos. Mai întâi închide sufletul în închisoare sub apăsarea sentimentului vinovăției, iar apoi deschide ușa, Îl descoperă pe Hristos ca un adăpost deschis pentru cel mai mare dintre păcătoși.
Fraților, nu uitați, El e Cel ce mângâie înainte să sfințească. De aceea, nu ne învinuiți pe noi dacă, în calitate de mesageri ai lui Hristos, călcăm exact pe urmele acestui Duh binecuvântat. Dacă însuși El, Duhul Sfânt, Cel ce sfințește și a cărui răsuflare este în întregime curată - dacă însuși El îl invită pe cel mai de jos păcătos să îmbrace această haină minunată, neprihănirea divină a lui Isus, atunci nu mai spuneți că noi aprobăm păcatul, că suntem dușmanii moralității, atunci când ducem acest mesaj celui mai de jos păcătos: "Crede în Domnul Isus, și vei fi mântuit."

1. Ce este această neprihănire?

Eu răspund, este neprihănirea lui Hristos, îndeplinită în numele păcătoșilor. Acum, neprihănire înseamnă neprihănire în ce privește legea. Atunci când cineva nu a încălcat niciodată legea, ci întotdeauna i s-a supus în totalitate, acea persoană este neprihănită. Neprihănirea e alcătuită din două părți - prima, libertate de vină; iar a doua, valoare înaintea lui Dumnezeu.
1. În cazul unui înger care nu a căzut, de exemplu, acesta poate fi numit neprihănit în două feluri. (1) El este neprihănit la modul negativ, pentru că niciodată nu a încălcat legea lui Dumnezeu; nu a iubit niciodată vreun lucru pe care Dumnezeu n-ar fi vrut ca el să îl iubească, nu a făcut niciodată vreun lucru pe care Dumnezeu n-ar fi vrut ca el să îl facă. El nu are nici o pată de vinovăție pe îmbrăcămintea sa albă ca zăpada. Dar, (2) el este neprihănit la modul pozitiv, pentru că a împlinit legea lui Dumnezeu. A ascultat în toate lucrurile de voia Sa în totalitate sfântă. Și-a întins aripile la fiecare misiune pe care a poruncit-o Tatăl, slujind zi și noapte pentru moștenitorii mântuirii. În toate lucrurile a făcut din împlinirea voii Tatălui ceresc hrana și băutura sa. De aceea, el nu numai că și-a păstrat neîntinate hainele albe ca zăpada, dar și-a câștigat și cununa de lauri a ascultării. El este vrednic înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu este încântat pe măsură ce el vine în prezența Lui. Acum, fraților, amândouă acestea puse împreună alcătuiesc o neprihănire înaintea lui Dumnezeu.
2. În cazul lui Adam înainte să cadă. (1) El a fost neprihănit la modul negativ. A fost creat liber de orice vină. Nevinovat și curat a ieșit din mâinile Creatorului său. Râurile liniștite ale Paradisului nu au reflectat mai clar cerul albastru din adâncimile lor netulburate, decât a reflectat adâncul senin al lui Adam chipul binecuvântat al lui Dumnezeu. Sufletul său era fără pată, la fel ca veșmântul alb al îngerilor. Gândurile sale erau îndreptate toate către cer. Nu a încălcat niciodată legea lui Dumnezeu, prin gând, cuvânt sau faptă. Voia sa era în deplin acord cu voia Tatălui. Nu avea conștiința păcatului. Dar, (2) Adam nu a câștigat o neprihănire la modul pozitiv; adică neprihănirea celui care a împlinit legea, care a făcut voia lui Dumnezeu. El a fost așezat în Paradis cu scopul de a câștiga această neprihănire. A fost așezat acolo în veșminte sfinte și curate, să câștige cununa de lauri a ascultării, la fel ca sfinții îngeri. Dar omul a căzut fără să câștige această neprihănire vrednică de laudă înaintea lui Dumnezeu. Acum, fraților, amândouă acestea puse împreună, atât libertatea de vină cât și ascultarea perfectă, amândouă împreună alcătuiesc neprihănirea desăvârșită înaintea lui Dumnezeu.
3. Ajung astfel să arăt că neprihănirea lui Hristos, oferită gratuit păcătoșilor, le include pe amândouă. Există libertate de vină în Hristos, pentru că El a plecat la Tatăl. Când a venit în această lume, El nu era liber de vină. Hristos nu avea vreun păcat propriu. Chiar și în pântecul mamei sale a fost numit "Sfântul care se va naște"; cu toate acestea, El nu a respirat nici măcar o clipă în lumea aceasta fără să fie sub povara vinei. Când era un bebeluș în iesle, El era sub vină; când era om al durerii și obișnuit cu suferința, El era sub vină; când S-a așezat obosit lângă fântână, El era sub vină; când trecea prin acea cumplită agonie în grădină, când sudoarea i se făcuse ca niște picături mari de sânge, El era sub vină; în ultima Sa agonie pe cruce, El era sub vină. Nu avea un păcat al Său, și totuși iată cuvintele Lui: "Căci rele fără număr mă împresoară, m-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele; și nu le mai pot suferi vederea. Sunt mai multe decât perii capului meu, și mi se moaie inima."

Întrebare. De unde știi că Hristos era sub vină?
Răspuns. (1) Pentru că El suferea. A suferit durerea nașterii în iesle. A suferit de oboseală, foame, sete, a trecut prin mari agonii în grădină și pe cruce. Dar Dumnezeu a asociat din veșnicie vina cu durerea. Dacă nu ar exista vină, nu ar exista nici durere. (2) Pentru că Dumnezeu Și-a ascuns fața de la El: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu." Dumnezeu nu Își ascunde fața de nimic, cu excepția vinei; prin urmare, Hristos purta păcatele celor mulți. Era acoperit de vină. Era la fel de vinovat înaintea lui Dumnezeu ca și cum El ar fi comis toate acele păcate ale poporului Său. De ce să ne mirăm, atunci, că Dumnezeu Și-a ascuns fața chiar și dinaintea propriului Său Fiu?
Dar Hristos este acum liber de vină. El a înviat și S-a dus la Tatăl. Când un om este dator, dacă își plătește datoria, atunci e liber de datorie. La fel, Hristos zăcea sub păcatele noastre, dar El a suferit întreaga pedeapsă și acum e liber; S-a ridicat la cer și nu-L mai vedem. Când un om este exilat pentru un număr de ani, legea nu-i permite să se întoarcă în țară înainte să treacă acei ani și să se termine pedeapsa; dar când timpul s-a împlinit, atunci e liber de vină înaintea legii. Se poate întoarce din nou acasă, în țara lui. La fel și Hristos a fost alungat de la sânul Tatălui pentru o vreme. Dumnezeu Și-a ascuns fața de El; dar când a împlinit tot ce Dumnezeu a considerat potrivit să pună asupra Lui, atunci a fost liber de vină, a fost liber să se întoarcă, și așa a și făcut. S-a înălțat la cer, S-a întors la sânul Tatălui, de unde a plecat. Nu înțelegi atunci, păcătosule care tremuri, că există libertate de orice vină în Hristos? El e cât se poate de liber; nu va mai suferi vreodată. Acum e fără păcat, iar când se va întoarce, se va întoarce fără păcat. Dacă devii una cu El, și tu ești liber de vină, ești la fel de liber ca și Hristos, ești la fel de ferit de pedeapsă ca și cum ai fi în ceruri împreună cu Hristos. Dacă crezi în Hristos, tu ești una cu El, un mădular în trupul Lui; și, la fel de sigur cum Hristos, Capul tău, a trecut de-acum de la întunericul mâniei lui Dumnezeu la lumina feței Sale, la fel de sigur ai trecut și tu, o, credinciosule, de la întuneric la lumina minunată a lui Dumnezeu. Cât de binecuvântate sunt cuvintele lui Hristos, chiar înainte să Se înalțe la cer: "Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru"! Dumnezeu este la fel de mult al nostru, așa cum este al lui Hristos.

Întrebare. Cu ce mă ajută faptul că Hristos e liber de vină?
Răspuns. Hristos îți este oferit ca Mântuitor. Există o ascultare perfectă în Hristos, pentru că El S-a dus la Tatăl, și noi nu-L mai vedem. Când a venit în această lume, El a venit nu doar să sufere, ci și să facă ceva; nu doar să fie un Mântuitor muribund, ci și un Mântuitor care lucrează; nu numai să sufere blestemul pe care primul Adam l-a adus asupra lumii, ci și să împlinească ascultarea pe care primul Adam a lăsat-o neîmplinită. Din leagăn până la cruce, El a ascultat de voia lui Dumnezeu din toată inima. Când a venit în lume, cuvintele Sale au fost: "Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule! Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Și Legea Ta este în fundul inimii Mele." Când se găsea la mijlocul ascultării Sale, încă nu S-a răzgândit. El spune: "Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis, și să împlinesc lucrarea Lui." Când urma să plece din lume, cuvintele Sale erau încă: "Am sfârșit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac." De aceea, sunt adevărate cuvintele apostolului care spunea că "S-a făcut ascultător până la moarte". Întreaga lege este rezumată în aceste două porunci - Să iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru. Hristos le-a împlinit pe amândouă. (1) L-a iubit pe Dumnezeu cu totul, după cum spune Dumnezeu în Psalmul 91: "Fiindcă Mă iubește, de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti." (2) Și-a iubit aproapele ca pe Sine Însuși. Din dragoste de oameni a venit în lume; tot ce a făcut și tot ce a suferit în lume, a fost din dragoste pentru aproapele Său. Din dragoste de oameni Și-a împlinit cea mai măreață parte a ascultării, atunci când Și-a dat viața. Aceasta a fost principala misiune cu care a venit în lume. A fost cea mai cumplită și cea mai dificilă poruncă pe care Dumnezeu I-a dat-o, și totuși a împlinit-o. Dar, cu puțin timp înainte să fie trădat, Dumnezeu I-a arătat priveliștea îngrozitoare a mâniei Sale ce urma să vină, în grădina Ghetsimani. I-a așezat paharul înainte și I-a arătat că era un pahar fără vreo urmă de îndurare în el, și totuși Hristos a ascultat. Natura Sa umană s-a cutremurat înaintea lui, iar Hristos S-a rugat: "Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta!" Dar El nu S-a clintit nici o clipă în ascultarea Sa desăvârșită, pentru că adaugă: "Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu."

Aceasta e ascultarea lui Hristos, și știm că e desăvârșită. (1) Pentru că El a fost Fiul lui Dumnezeu, și tot ce a făcut trebuia să fie desăvârșit. (2) Pentru că S-a dus la Tatăl. S-a ridicat în prezența lui Dumnezeu. Și cum L-a primit Tatăl? Ni se spune în Psalmul 110. O ușă se deschide în cer, și ni se permite să auzim chiar cuvintele cu care Dumnezeu Își primește Fiul: "Domnul a zis Domnului meu: 'Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.'"
Vedeți deci că Dumnezeu nu L-a trimis înapoi, ca pe unul care n-a ascultat suficient de desăvârșit. Dumnezeu nu I-a refuzat prezența Sa, ca unuia nevrednic să fie acceptat; ci Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, L-a considerat vrednic de multă onoare, vrednic de un loc pe tronul de la dreapta Lui. O! cât de clar ne este faptul că Hristos este acceptat de Tatăl! Cât de clar ne este faptul că neprihănirea Lui este nespus de plăcută și divină înaintea lui Dumnezeu Tatăl!
Ia aminte, deci, păcătosule care tremuri! Această neprihănire îți este oferită și ție. A fost înfăptuită tocmai pentru păcătoși ca tine, nu pentru altcineva; nu e de vreun alt folos decât să acopere păcătoșii goi. E o îmbrăcăminte din aur lucrat cu migală, un veșmânt cusut cu mâna. E haina de nuntă, din in subțire, strălucitor și curat. O! Îmbracă-te cu Domnul Isus. De ce să refuzi propria ta iertare? Fă-te una cu Hristos, crezând, și nu ești doar iertat, așa cum am arătat mai înainte, ci ești neprihănit înaintea lui Dumnezeu. Nu numai că nu vei fi aruncat vreodată în iad, ci vei fi purtat cu siguranță înspre cer - la fel de sigur cum Hristos este acum acolo. Fă-te una cu Hristos, și chiar în această clipă tu ești plăcut înaintea lui Dumnezeu; frumos, prin frumusețea Lui care te îmbracă. Ești la fel de acceptat înaintea lui Dumnezeu, așa cum e și Fiul Omului, Prea Iubitul, care stă la dreapta Lui. Îți va fi dat Duhul Sfânt, la fel de sigur cum Îi este dat și lui Hristos. Îi este dat lui Hristos ca untdelemn de bucurie, cu care este uns mai presus decât tovarășii Săi. Vei purta o cunună de slavă, la fel de sigur cum Hristos Și-o poartă acum pe a Lui. Vei sta pe tronul lui Hristos, la fel de sigur cum Hristos stă acum pe tronul Tatălui Său. Plângi de bucurie, credincios fericit! Cântă de bucurie în inima ta: "Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru."

II. Ce este convingerea de neprihănire?

Să arătăm ce nu este ea.

1. Nu este o impresie asupra imaginației. Așa cum oamenii sunt adesea terorizați în imaginația lor, la fel ei au apariții imaginare ale lui Hristos și ale slavei celui ce este în Hristos. Uneori ei cred că Îl văd pe Hristos cu ochii lor trupești; alteori ei cred că aud cuvinte născute în mintea lor, care vorbesc de frumusețea lui Hristos. Aceasta nu e convingerea de neprihănire. Într-adevăr, astfel de lucruri pot însoți adevărata convertire. Nu sunt imposibile. Ștefan și Pavel L-au văzut amândoi pe Hristos, și cei mai mulți dintre voi vă amintiți un exemplu unic a ceva asemănător în vremurile mai moderne. (Aluzie la o apariție recentă). Dar, oricum ar sta lucrurile, un lucru e sigur, convingerea de neprihănire e foarte diferită de acestea. E un lucru mult mai înalt și mult mai nobil, dăruit doar de Duhul lui Dumnezeu. Binecuvântați sunt cei ce nu au văzut, și totuși au crezut.
2. Nu e o revelație a unor noi adevăruri, care nu sunt conținute în Biblie. Când Duhul L-a descoperit pe Hristos apostolilor și profeților din vechime, El a revelat noi adevăruri cu privire la Hristos. Dar atunci când El îl convinge pe un păcătos de neprihănirea lui Hristos, o face prezentându-i adevărurile conținute în Biblie. Dacă ar descoperi noi adevăruri, am putea lăsa Biblia deoparte, și am sta așteptând ca Duhul Sfânt să se coboare asupra noastră. Dar acest lucru e contrar Bibliei și experienței. David se roagă: "Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate." De unde? Nu din cerurile de sus sau de pe pământul de jos, ci "ale Legii Tale!" Duhul Sfânt lucrează întotdeauna prin adevăr în inimile noastre: "Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul." De aceea, atunci când cauți convingerea de neprihănire, nu trebuie să cauți noi adevăruri în afara Bibliei, ci caută lumina divină aruncată asupra adevărurilor vechi deja conținute în Biblie.
3. Nu e o simplă cunoaștere intelectuală a ce spune Biblia despre Hristos și neprihănirea Sa. Cei mai mulți neconvertiți citesc Biblia, și mulți dintre ei înțeleg foarte bine doctrina neprihănirii atribuite nouă de Hristos; cu toate acestea, ei nu au vreo convingere de neprihănire. Toate sufletele trezite citesc Biblia cu multă neliniște, cu multă rugăciune și cu multe lacrimi; mulți dintre ei par să înțeleagă foarte clar adevărul că Hristos e o neprihănire atot-suficientă; și totuși, ne spun că nu se pot uni cu Hristos, nu Îl pot aplica în cazul lor. Din nou, și demonii cred și se cutremură. Cu siguranță, diavolul cunoaște foarte bine Biblia; din citatele pe care le-a adus înaintea lui Hristos, e clar că înțelegea mult din lucrarea de răscumpărare; și totuși, asta nu îl face mai bun, el doar tremură și scrâșnește mai tare din dinți. O, prietenii mei! Dacă aveți doar o cunoaștere intelectuală a lui Hristos și a neprihănirii Sale, nu aveți nimic mai mult decât au demonii. Nu ați fost niciodată convinși de neprihănire.

Ce este ea?

Răspuns. Este o conștientizare a valorii și potrivirii lui Hristos, așa cum este El descoperit în Evanghelie.
1. Am spus că e o conștientizare a valorii lui Hristos, ca să vedeți clar că nu este un sentiment imaginar al frumuseții lui Hristos; nu e ca și cum L-ai privi pe Hristos cu ochii trupești; nu este o simplă cunoaștere intelectuală a lui Hristos și a neprihănirii Sale, ci înseamnă să simți în inima ta cât este El de prețios. V-am arătat mai devreme că există o enormă diferență între a cunoaște un lucru și a simți un lucru; între a avea o cunoaștere a unui lucru și a avea un sentiment al lui. Există o mare diferență între a ști că mierea e dulce și a o gusta cât e de dulce, ca să îi simți dulceața. Există o mare diferență între a ști că o persoană e frumoasă și a o privi în realitate, ca să simți cât de frumoasă e acea persoană. Există o mare diferență între a ști că o mănușă se va potrivi pe mâna ta și a o pune pe mână, ca să simți dacă se potrivește. La fel, frații mei, există o enormă diferență între a avea o cunoaștere intelectuală a lui Hristos și a neprihănirii Sale, și a simți în inimă potrivirea și valoarea Lui. Prima poate fi obținută prin simțurile omenești, sau din cărți; a doua trebuie să vină de la Duhul lui Dumnezeu.
2. Din nou, e o conștientizare a potrivirii lui Hristos. Putem concepe că o persoană poate fi conștientă de valoarea lui Hristos, fără să fie conștientă de potrivirea Lui. Unele suflete trezite par să simtă că Hristos e foarte prețios; și totuși nu îndrăznesc să se îmbrace cu Hristos. Ele par să dorească un sentiment al potrivirii Lui la situația lor, și strigă: "O, cât de scump Mântuitor este El pentru toți oamenii!" "O, de-aș face și eu parte din poporul Lui! O, de-aș fi și eu ascuns în coasta Lui sângerândă!" Și totuși, ei nu sunt conștienți de potrivirea Lui ca Mântuitor al lor. Ei nu strigă: "El se potrivește perfect în cazul meu! El e Mântuitorul potrivit pentru mine!" Pentru că, dacă ar fi conștiente de acest lucru, ar avea pace; buzele lor ar răspândi doar bucurie. Dar nu, ei nu îndrăznesc să Îl aplice pe Hristos la viețile lor. De aceea, convingerea de neprihănire înseamnă să ai o astfel de cunoaștere a lui Hristos încât să te determine, fără să eziți, să te îmbraci cu Hristos; asta numesc eu o conștientizare a potrivirii lui Hristos.
Nu mă mângâie cu nimic să știu că Hristos e un Mântuitor prețios pentru alții, dacă nu știu că e un Mântuitor prețios și pentru mine. Dacă vine potopul în curând, dacă se deschid ferestrele cerului și se rup fântânile adâncului cel mare, nu sunt deloc împăcat să știu că există o corabie pregătită pentru alții, decât dacă îmi spui că există o corabie pregătită și pentru mine. Îmi poți vorbi la nesfârșit despre neprihănirea lui Hristos și despre siguranța tuturor celor ce sunt în El, dar dacă vrei să îmi aduci o veste care să mă mângâie, trebuie să mă convingi că neprihănirea este suficientă pentru mine și îmi este oferită mie. Aceasta e lucrarea pe care o face Duhul Sfânt atunci când convinge de neprihănire. Aceasta, și numai aceasta, e convingerea de neprihănire.
O, frații mei! Nu e o lucrare ușoară și naturală să convingi un suflet, chiar și un suflet neliniștit, să se îmbrace cu Hristos. Dacă ar fi o lucrare naturală, atunci ar putea fi făcută prin mijloace naturale; dar e o lucrare supranaturală, și trebuie făcută de mâna Duhului Sfânt. Carnea și sângele nu ți-L pot descoperi pe Hristos, ci Tatăl meu care este în ceruri. Nimeni nu Îl poate numi pe Isus Domnul, decât prin Duhul Sfânt.

Dați-mi voie să vorbesc pentru trei grupuri de oameni.
1. Celor ce n-au fost treziți. Observați ce departe sunteți de mântuire. Mulți dintre voi poate spuneți chiar acum în inima voastră. "E cât se poate de adevărat că nu sunt deocamdată o persoană mântuită; dar nu sunt foarte departe de Împărăția lui Dumnezeu. Trebuie doar să mă pocăiesc și să cred în Isus, și atunci voi fi mântuit. Din moment ce e o problemă simplă și nu durează mult, pot să o fac oricând. Pot să mă mai bucur puțin de lume și de plăcerile ei; iar apoi, când moartea sau boala mă amenință, va fi timpul potrivit să îmi fac griji." Vedeți, toată această argumentație începe cu un lucru fals. Crezi că nu ești departe de mântuire; dar, o! prietene, ești atât de departe de mântuire cât poate fi cineva de pe tărâmul celor vii. Există un singur loc în care ai putea fi mai departe de mântuire, și acela e în iad. Ești așa de departe de mântuire ca unul care este în iad . (1) În ultimul meu discurs, v-am arătat că trebuie să aibă loc o lucrare divină în inima voastră înainte să vă puteți pocăi. Puteți avea multă cunoaștere intelectuală despre păcat fără ajutorul Duhului Sfânt, dar numai El vă poate convinge de păcat. Acest Duh este un Duh suveran. El e dăruit copiilor lui Dumnezeu ori de câte ori Îl cer; dar nu este la dispoziția oamenilor neconvertiți. Nu Îi poți cere să vină când te îmbolnăvești, sau când ești pe moarte. Sau, dacă Îl ceri atunci, El nu a promis nicăieri că te va asculta. (2) Iar acum, vreau să vezi că mai e nevoie de o a doua lucrare divină în inima ta înainte să poți crede. Duhul Sfânt trebuie să te convingă de neprihănirea lui Hristos. Carnea și sângele nu Ți-l pot descoperi pe Hristos, numai Tatăl meu care este în ceruri. Dumnezeu este un Dumnezeu suveran. El se îndură de cine vrea să se îndure. El nu stă la dispoziția oamenilor neconvertiți. Nu a promis nicăieri să Îi aducă la Hristos pe toți cei pe care îi trezește. O! cât de limpede e faptul că ești la fel de departe de mântuire ca orice suflet din afara iadului. Și poți sta liniștit când ești așa departe de mântuire? Poți pleca de-aici să te așezi la un joc de noroc, ca să-ți petreci timpul dintre clipa de-acum și clipa judecății? Poți pleca să râzi și să te bucuri în păcatele tale? Cât de adevărate sunt atunci cuvintele lui Solomon: "Râsul celor fără minte este ca pârâitul spinilor sub căldare" - un zgomot puternic preț de o clipă, apoi o liniște nesfârșită amuțește scurta strălucire, o veșnicie întunecată.

2. Celor ce sunt treziți. (1) Amintiți-vă, dacă nu ajungeți la convingerea de neprihănire, convingerea voastră de păcat va fi zadarnică. Amintiți-vă, neliniștea sufletului nu îl mântuiește. Marinarii sunt foarte neliniștiți în mijlocul unui naufragiu. Ei strigă cu putere către Dumnezeu, cu rugăciuni și lacrimi; și totuși, deși sunt niște oameni neliniștiți, nu sunt niște oameni salvați. Corabia se sfărâmă și se îneacă cu toții. Călătorii din pustie pot fi foarte neliniștiți, inima li se strânge în piept, și totuși asta nu arată că sunt în siguranță. Ei pot pieri printre nisipurile fierbinți. La fel și tu, te temi foarte tare de mânia lui Dumnezeu, și poate că Dumnezeu, în îndurarea Sa, a provocat această neliniște în sufletul tău, dar totuși tu nu ești încă mântuit. Dacă nu vii la Hristos, totul va fi zadarnic. Mulți sunt convinși de păcat, dar niciodată nu se convertesc. Mulți din cei ce sunt acum în iad au fost cândva la fel de doritori să scape ca și tine.
(2) Amintiți-vă, numai Dumnezeu vă poate da această convingere. Duhul Sfânt convinge de neprihănire. Nu carnea și sângele vă pot face conștienți de valoarea lui Hristos. E adevărat, Biblia și predicile sunt mijloacele prin care Dumnezeu înfăptuiește această convingere. El lucrează întotdeauna prin adevăr, niciodată fără adevăr. Dacă ești trezit cu adevărat, știu cu câtă nerăbdare vei dori aceste mijloace. Vei cerceta Scripturile cu lacrimi, și nu vei pierde nici o ocazie să auzi Cuvântul predicându-se. Și totuși, Biblia și predicile în ele însele sunt doar mijloace; ele pot provoca doar impresii naturale asupra minților voastre. Numai Dumnezeu poate provoca impresii supranaturale. Strigați, deci, către Dumnezeu.
(3) Dar amintiți-vă, Dumnezeu e un Dumnezeu suveran. Nu strigați către El să vă mântuiască, ca și cum ar fi vorba de o datorie pe care o are față de voi. Există un singur lucru pe care îl puteți cere lui Dumnezeu ca pe un drept al vostru, și acela e un loc în iad. Dacă credeți că aveți vreun drept înaintea lui Dumnezeu, vă înșelați singuri. Încă nu ați fost convinși de păcat. Aruncați-vă la picioarele lui Dumnezeu ca înaintea unui Dumnezeu suveran, un Dumnezeu care nu vă datorează nimic altceva decât pedeapsa, la picioarele Lui ca înaintea unui Dumnezeu care numai El vi-L poate descoperi pe Hristos. Strigați zi și noapte ca să vi-L descopere pe Hristos, să poată străluci în întunericul vostru și să vă dea lumina cunoașterii slavei lui Dumnezeu pe fața lui Hristos. O singură privire îndreptată către acea față vă va da pacea. Veți fi la adăpost în ziua mâniei Domnului.

3. Acelora dintre voi care ați venit la Hristos. O, ce minuni ale harului sunteți voi! De două ori ați fost mântuiți prin har. Când erați dezgustători în păcatele voastre, și încă dormeați, Duhul Sfânt v-a trezit. Mii de alți oameni dormeau alături de voi. El a lăsat acele mii să piară, și v-a trezit pe voi.
Din nou, deși treziți, erați la fel de dezgustători; erați la fel de respingători înaintea lui Dumnezeu ca și mai înainte, acum însă erați îngroziți de iad. În unele privințe erați mai stricați decât lumea adormită din jurul vostru. Ei nu veneau la Hristos, pentru că nu simțeau nevoia. Dar voi simțeați această nevoie, și totuși nu veneați. Îl făceați pe Dumnezeu mincinos, mai mult decât ceilalți, și totuși Dumnezeu s-a îndurat de voi. El v-a condus la Hristos, v-a convins de neprihănire. Așa că sunteți de două ori mântuiți prin har. "O, cât de îndatorat sunt harului!" "Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui față de mine?" Nu îl veți iubi oare din toată inima voastră? Nu Îl veți sluji oare cu tot ce aveți? Iar atunci când vă spune: "Hrănește-L pe acest sărman orfan de dragul Meu", nu veți răspunde oare: "Doamne, când dăruiesc pentru Tine, e mai mare binecuvântare să dau decât să primesc"?

Dundee, 11 februarie 1837

Tradus de Florin Vidu


Studii Biblice