Înapoi
Acasă
Biblia

Vreau să vorbim astăzi despre unele din problemele comune care apar între partenerii familiei creștine. Care sunt unele soluții practice pentru întâmpinarea lor și ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre acestea. Preocuparea mea în timpul puțin pe care-l avem la dispoziție este să aflăm ce spune Dumnezeu despre aceste situații și care sunt lucrurile practice ce trebuiesc întreprinse pentru rezolvarea problemelor. Întâlnirile noastre sunt rare și de aceea vreau să aveți soluții practice.

De ce un astfel de subiect?
Deși puteam să aleg alte subiecte, am crezut că acesta este unul care poate duce la reducerea tensiunilor dintr-o familie creștină ce apar uneori prin aplicarea unor presiuni improprii asupra soțului sau soției, de către celălalt partener.

Este cineva prezent aici care crede că s-a căsătorit (sau se va căsători!) cu "d-l Perfect" sau cu "d-na Perfecta"? Dacă, da atunci studiul nu este pentru aceștia!! Pot să plece! Dar, dacă nu, atunci vreau să vă vorbesc despre o problemă, care deși poate este mai subtilă, este cu toate acestea foarte supărătoare și devine recurentă peste ani:

Așteptările irealiste față de partenerul tău


Care sunt câteva dintre așteptările tale irealiste față de soțul/soția ta? De cât le "ții împotriva" soțului/soției tale?

Scenariul Donnei și a lui Steve:

- soția, foarte sociabilă
- soțul, foarte retras și rezervat

Din această cauză au avut numeroase necazuri încă de la începutul căsătoriei lor. Ea a dorit ca soțul ei să se implice mai mult în activități sociale. Soția a insistat atât (supărător de mult!!) de mult ca el să se implice încât el a devenit plin de resentimente, refuzând în cele din urmă să se mai implice în relația lor. De cealaltă parte, ea a devenit foarte frustrată și a ajuns în punctul în care să renunțe să mai lupte pentru conservarea căsniciei lor.

"De ce nu poate să se apropie de oameni ca și mine? De ce nu se implică și el? Nu înseamnă că nu-i pasă de căsnicia noastră!! M-am săturat să aștept să se schimbe. Vreau să se încheie chinul acesta!" acestea au fost unele din expresiile ei de frustrare cu soțul ei. Mariajul lor ajunsese acum într-un punct de criză. Chiar amenința să se destrame!

Acum se aflau împreună în fața pastorului lor pentru consiliere spirituală. Ascultându-le povestea, pastorul a realizat că aveau probleme grave...

În ciuda defectelor (cusururilor, lipsurilor) soțului...totuși soția era cea care avea așteptări irealiste față de soțul ei. Aceste așteptări necuvenite se aflau la baza conflictului lor marital. Cu toate acestea, soțului îi păsa de căsnicia lor și ar fi dorit schimbarea situației. O iubea, dar hărțuiala constantă și critica ei necontenită l-a dezgustat enorm. Insistența soției și așteptările ei l-au adus acum în pragul disperării.

El spunea că, "ea nu va fi mulțumită de mine și nu putea fi fericită cu mine până ce nu deveneam ca ea. Până când nu mă schimbam conform dorinței ei, nu putea fi satisfăcută de mine. Așa că am renunțat să mai încerc".

Care au fost problemele care au stat la baza conflictului lor marital? De ce nu se mai înțelegeau acum, deși fiecare avea sentimente propice continuării căsniciei lor, plus aveau un jurământ de credință înaintea lui Dumnezeu pe care doreau să-l respecte?

Pastorul a trebuit să le explice atunci care sunt așteptările realiste pe care ar trebui să le aibe (soțul și soția) partenerii creștini ai unei căsnicii creștine care să ducă la producerea unei schimbări în căsnicia lor.

Deși soția cunoștea acest adevăr, ea nu a renunțat la așteptările ei irealiste, insistând asupra atingerii lor de către soțul ei, fapt care a mărit prăpastia dintre ei și care, din păcate, a dus în cele din urmă la separarea lor prin divorț.

Evident aceste un scenariu de groază care nu trebuie să se repete. Tocmai de aceea vreau să studiem puțin cum se pot evita aceste crize cauzate de așteptările irealiste ale unui partener față de celălalt.

În cazul descris, soțul trebuia într-adevăr să se schimbe, dar soția era cea nu trebuia să ia rolul lui Dumnezeu în viața soțului ei, deși nici chiar Dumnezeu nu avea astfel de așteptări față de el, și tocmai acesta era faptul care făcea ca atitudinea soției să fie atât de greșită din punct de vedere biblic. Soțul a greșit, la rândul lui, din cauza resentimentelor pe care le-a avut în inimă, pentru că a reacționat greșit și pentru că a abandonat mariajul lor, fără să mai încerce să contribuie la reconcilierea relației. Reacțiile greșite reciproc au distrus în final unitatea și părtășia căminului lor, și i-au separat.

Aveți voi asemenea așteptări irealiste față de soțul, soția voastră? Credeți că sunt foarte justificate, chiar sprijinite de Biblie, dar cu toate acestea nu știți ce nu merge, de ce nu se vede schimbarea "așteptată" (dorită) la partenerul vostru? Nu știți de ce? Cum puteți determina dacă aveți astfel de așteptări?

Așteptările irealiste față de celălalt partener constituie una dintre cele mai serioase probleme care pot interveni într-o căsnicie creștină, și care pot produce unele dintre cele mai îndelungate și mai adânci frustrări care încet să distrugă armonia și legătura familială. Cu toate acestea, fiind o problemă care se dezvoltă în timp, care se află undeva sub suprafața altor conflicte și nu este întotdeauna vizibilă (Un adevărat aisberg - cea mai mare parte a ghețarului se găsește în apă!!), de cele mai multe ori "așteptarea irealistă" nu este percepută de partenerii unei familii. Din contră, uneori acestea sunt considerate justificate și cel ce le susține crede că este perfect bine intenționat.

Cu toate acestea, schimbarea "dorită" la partenerul tău nu este conformă modelului biblic al schimbării spirituale și mai ales, sursa presiunii la care este supus partenerul tău, nu este Duhul Sfânt, ci nerăbdarea ta. Necooperativitatea ta. De cele mai multe ori acesta este chiar motivul pentru care nu vezi schimbarea dorită la partenerul tău, fiindcă aceasta nu este în conformitate cu realitatea sau cu definirea biblică a schimbării.

"Un copac falnic se gasea pe marginea unei prapastii, la munte. Au venit vânturile, frigul, zapezile, cutremurele, etc. si a rezistat. Totusi în cele din urma s-a prabusit pentru ca a fost atacat de carii. La fel pot sta lucrurile si cu asteptarile irealiste partenerilor unei casnicii. Casnicia lor rezista certurilor - furtunilor - nenorocirilor unul alaturi de celalalt, dar când s-au supus presiunilor asteptarilor nu au mai rezistat alaturi pentru ca s-au distrus din interior."

Deși exemplul este extrem (situația soției creștine, însă a soțului neconvertit) iată cum se pot manifesta corect și justificat biblic un acest fel de "așteptări".

Deci, să pornim de la cea mai justificată dorință de schimbare a partenerului. Aceea a așteptării.

1Petru 3:1-2 "Tot astfel, nevestelor, fiți supuse și voi bărbaților voștri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat și în temere..."

În același timp se spune și soților cum să-și exprime așteptările față de soțiile lor, accentul punându-se pe atitudine:

1Petru 3:7-8 "Bărbaților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele cari vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre. Încolo, toți să fiți cu aceleași gânduri, simțind cu alții, iubind ca frații, miloși, smeriți".

Dacă nu se aplică aceste sfaturi inspirate ale Bibliei, așteptările irealiste pot conduce la frustrare, nemulțumire care să distrugă armonia soților și să amenințe stabilitatea căminului lor.

Iată acum un exemplu al unui personaj care deși necăsătorit a renunțat în mod cuvenit la așteptările sale irealiste:

1 Regi 5:1..9-14

9) Naaman a venit cu caii și cu carul lui, și s-a oprit la poarta casei lui Elisei.

10) Elisei a trimes să-i spună printr-un sol: ,,Du-te, și scaldă-te de șapte ori în Iordan; și carnea ți se va face sănătoasă, și vei fi curat."

11) Naaman s-a mâniat, și a plecat, zicând: ,,Eu credeam că va ieși la mine, se va înfățișa el însuși, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, își va duce mâna pe locul rănii, și va vindeca lepra. (Așteptarea)

12) Nu sunt oare râurile Damascului, Abana și Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aș fi putut oare să mă spăl în ele și să mă fac curat?" Și s-a întors și a plecat plin de mânie.

13) Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească, și au zis: ,,Părinte, dacă proorocul ți-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ți-a spus: ,,Scaldă-te, și vei fi curat."

14) (Renunțarea la așteptare) S-a pogorât atunci și s-a cufundat de șapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu; și carnea lui s-a făcut iarăși cum este carnea unui copilaș, și s-a curățit.

Deducție: Nu putem să nu observăm procesul implicat: Umilință, smerenie, renunțare la mândrie, ascultare de voia Lui Dumnezeu (în acest caz exprimată prin profetul Elisei).

Acesta este un bun exemplu al unui om care a renunțat la așteptările sale irealiste care i-au provocat frustrare și mânie. Cu toate acestea, Naaman nu s-a lăsat aruncat în deznădejde deoarece el a înțeles că așteptările sale erau irealiste și a în mod corect a renunțat la ele, atitudine i-a adus vindecarea și binecuvântarea. Povestea lui se putea sfârși în mod foarte tragic dacă el nu ar fi avut discernământ și nu și-ar fi identificat aceste așteptări irealiste.

La fel povestea soților menționați la început, s-ar fi sfârșit și ea într-o notă pozitivă dacă ea ar fi identificat (și-ar fi recunoscut!) propriile așteptări irealiste și le-ar fi corectat asemenea generalului sirian Naaman. Ambii soți puteau să se smerească înaintea lui Dumnezeu și fiecare să-și fi conformat viața așteptărilor lui Dumnezeu.

Acum, dacă cineva spune: "Ce este irealist în a vrea ca soțul/soția să fie mai evlavios/evlavioasă?" "Cu ce greșesc dacă exprim aceste idealuri pe care le vreau în căsnicia noastră, mai ales că soțul/soția este creștin/creștină?" aș răspunde că uneori cu forma în care sunt exprimate, cu lipsa de răbdare arătată față de partenerul din căsnicie, cu insistența și cu intoleranța cu care sunt exprimate. Prin neiertarea și disprețul intervenit uneori față de respectivul, prin dezamăgirea pe care o arăți față de el, uneori prin lipsa de cooperare, sau prin minimalizarea rolului celuilalt în căsnicie doar pentru că în unele aspecte ale vieții sale nu vrea să se schimbe, sau întârzie să o facă!! Și mai ales, cred că a avea astfel de așteptări este greșit pentru că presiunile acestea nu vin din partea lui Dumnezeu. Poate că vin într-adevăr din partea unui om al lui Dumnezeu, dar nu când vrea El și nu când este Duhul lui asupra acelui om.

În plus, în ochii lui Dumnezeu, soțul și soția sunt unul singur - o singură unitate, entitate, formează împreună un trup. Când ați văzut vreodată o mână spunându-i capului că nu știe ce face? Sau, când ați văzut un picior spunându-i celuilalt că este împiedicat? Sau, ați văzut rinichiul spunându-i ficatului că nu știe ce face? Ați văzut vreodată o mână să "se sature" să mai conlucreze cu cealaltă? Sau, un picior să nu mai vrea să iasă la plimbare cu celălalt? NU!!

Soții sau soțiile, nu ar trebui supuși ca și parteneri ai căsniciei creștine la presiuni mai mari, în vederea schimbării purtării, decât aceștia în mod individual sunt supuși presiunii să se schimbe ca membrii ai Bisericii, de către capul ei, Isus Hristos. La fel cum tu nu ai vrea ca cineva din biserică să te întrebe toată ziua de ce nu faci așa și de ce nu ești așa, la fel nu ar trebui ca tu, ca soț sau soție, să soliciți necontenit ca partenerul tău să se schimbe, fără să ai răbdare cu el, iar dacă nu se schimbă să degradezi relația cu acesta.

Există alte forme prin care să comunicăm aceste așteptări de a vedea schimbarea la partenerii noștri? Care sunt acestea?

Un plan de schimbare

Luptă-te ca un creștin, ca o creștină, (nu ca soț, sau ca soție - crezând că beneficiezi de un avantaj față de Dumnezeu în ce-l privește pe cel de lângă tine fiindcă te-ai căsătorit cu el; la urma urmei și D-zeu este căsătorit cu noi!!) crezând că de datoria ta nu este să-ți schimbi partenerul, ci să te schimbi pe tine! Nu să pretinzi schimbare, ci să arăți schimbare. Nu să ceri să fie mai bun, ci să arăți că ești mai bun, mai bună.

Francis de Assisi a spus: De acum încolo, "vreau, nu să fiu înțeles, ci să înțeleg; vreau nu să fiu iubit, ci să iubesc". Acest crez de viață al lui Assisi ar trebui să ne motiveze și pe noi, soții și soțiile creștine.

Luptă ca un creștin/creștină.

În unele din aceste cazuri nu cred că "comunicare" (această salutată cheie), este soluția salvatoare! Ba, chiar cred că are loc prea multă comunicare în astfel de situații a așteptărilor față de celălalt. Luptă cu tine însuți după modelul biblic de renunțare la sine, după modelul biblic de dragoste agape. Luptă cu firea ta, cu așteptările tale, chiar dacă îți par atât de justificate biblic! Luptă cu nerecunoștința ta față de Dumnezeu că ți-a dat un partener creștin. Nerecunoștința sau nemulțumirea ta este mult mai gravă decât imperfecțiunile partenerului tău. Acesta fiind creștin, se află deja pe calea neprihănirii și a desăvârșirii, iar Dumnezeu posedă deja controlul inimii lui și are acces la spiritul lui. Ai încredere în El pentru schimbarea lui/ei!!! Cu aceste trăsături ale caracterului tău trebuie luptat, nu cu el sau cu ea!!

Poate puțin Romani 14 ar trebui aplicat în cazurile de nemulțumire, nerăbdare față de lipsa de schimbare a partenerului tău!

Sau,

Efes.4:1-3 Vă sfătuiesc dar eu, cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea, pe care ați primit-o, cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste, și căutați să păstrați unirea Duhului, prin legătura păcii.

Sau,

Efes.4:30-32 Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.

Atenție la înverșunarea, amărăciunea sau resentimentele care se pot naște și adăposti în inima ta pentru mult timp, aspecte care pot să-ți afecteze grav relația ta sinceră cu soțul/soția.

O rețetă!?

Nu cred că soțul tău poate, ca și creștin, fii atât de nesimțit încât atunci când intră în dormitor și te vede rugându-te, intrată profund în prezența lui Dumnezeu, să te întrerupă grosolan pentru a-și cere drepturile sexuale! Dacă nu ar fi creștin, ar face asta, dar ca și creștin cred că s-ar simți mustrat de prezența lui Dumnezeu, de propria lui conștiință regenerată.

La oglindă cu ele!!

Poate cu aceste așteptări ar trebui să faci exact ceea ce a sugerat autorul unei cărții!! Să le scrii pe o bucată de hârtie, să mergi în fața oglindă și să ți le reciți cu voce tare, pretinzându-ți să satisfaci fiecare din acele cerințe, apoi să rupi hârtia!!

Cu toate acestea sunt unele lucruri pe care trebuie să le facă împreună.

Dar cum relația soților creștini este întemeiată întâi pe Hristos, tot de la acesta ar trebui să se pornească și la "schimbarea" partenerilor noștri, dacă putem spune așa.

Nouă să ne placă

De cele mai multe ori aceste intenții de a vedea schimbare la partenerii noștri este izvorâtă nu din dorința de a-i vedea pe aceștia că devin mai plăcuți lui Dumnezeu, ci mai plăcuți nouă. Desigur și acea dorință poate să existe, dar este depășită de a noastră. La bază se găsește dorința ca ei să ne placă nouă, de a ne oferi nouă, încurajare, sprijin, dragoste, înțelegere, timp, etc. și deși ești îndreptățit(ă) să le primești, totuși nu le ceri de la persoana potrivită.

Ca și credincios/credincioasă se presupunesă-ți stimezi partenerul mai presus de tine însuți:

Filip.2:3-4 Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora.

Iar ca și rezultat să se intervină aceea armonie și unitate despre care se vorbește în versetele următoare și care-și au locul mai mult ca oriunde între un soț creștin și o soție creștină:

Filip.2:1-2 Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și vreo îndurare, faceți-mi bucuria deplină, și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând.

Arată recunoștință lui Dumnezeu pentru Fiul Său, iubindu-l pe El mai întâi, apoi arătând într-o manieră biblică dragoste și celuilalt: cel mai aproape al tău, poate fi soțul sau soția!

Matei 22:37-40 Isus i-a răspuns: ,,Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău." ,,Aceasta este cea dintâi, și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ,Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.' În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Proorocii.

Încurajați-vă unii pe alții

Evrei 10:24-25

Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții, și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie.

Col 1:10 pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, și crescând în cunoștința lui Dumnezeu:

1Ti 2:10 ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor cari spun că sunt evlavioase.

1Ti 6:18 Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții,

Tit 2:7 și dă-te pe tine însuți pildă de fapte bune, în toate privințele. Iar în învățătură, dă dovadă de curăție, de vrednicie,

Tit 2:14 El S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Tit 3:8 Adevărat este cuvântul acesta, și vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu, să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine și de folos pentru oameni!

Tit 3:14 Trebuie ca și ai noștri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune, pentru nevoile grabnice, și să nu stea neroditori.

Iată câteva dintre așteptările realiste, îndreptățite (biblice) pe care le putem avea ca parteneri creștin dintr-o căsnicie creștină:

1) Să aștepți ca soțul/soția să asculte de Hristos (dacă nu o fac încă, să o facă; dacă au făcut-o, să continue să o facă) :

Efes.5: 21 Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos.

2) Să aștepți ca soțul/soția să se lepede de sine :

Mat.16:24 ,,Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea, și să Mă urmeze

3) Să aștepți ca soțul/soția să caute mai întâi împărăția lui Dumnezeu :

Mat.6:33-34 Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijorați dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.

4) Să aștepți ca soțul/soția să fie dispuși să se schimbe, să se apropie mai mult de Dumnezeu :

2Cor.3:18 Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

5) Să aștepți ca soțul/soția să te iubească așa cum Hristos și-a iubit Biserica :

Efes.5:25 Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea

6) Să aștepți ca soțul/soția să te trateze și să-ți vorbească cu respect :

Efes.4:29 Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.

7) Să aștepți ca soțul/soția să fie în mod individual generos/generoasă :

1Ioan 3:16 Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Și-a dat viața pentru noi; și noi deci trebuie să ne dăm viața pentru frați.

8) Să aștepți ca soțul/soția să ierte :

Mat.1821-22 Atunci Petru s-a apropiat de El, și I-a zis: ,,Doamne de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?" Isus i-a zis: ,,Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.

Mat.6:12 ...și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri (Grecește: Lasă-ne datoriile noastre, cum și noi am lăsat pe ale datornicilor noștri.)

Cine este responsabil de schimbarea partenerilor noștri? Cine spune Biblia că se ocupă? Noi sau Dumnezeu?

Filip.1:6 Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.

Noi nu am spus la jurăminte în aceea zi: "Mă angajez să te schimb și să nu te cruț!!"

Concluzie: După ce ați auzit care sunt așteptările realiste, să nu uitați că partenerul vostru, soțul/soția vor aștepta la rândul lor ca voi să întreprindeți aceleași acțiuni în ce vă privește. Așteptările realiste ale unor creștini căsătoriți sunt o stradă cu două sensuri, nu cu sens unic! Dacă aștepți ca soțul/soția ta să fie așa atunci ai face bine să te asiguri că în primul rând tu ești așa!!

A deaf husband and a blind wife are always a happy couple.
Danish proverb

Marriage is the art of two incompatible people learning to live compatibly.


Căsătoria și Familia Creștină