(cont.)

Sunt multe lucruri care ne pot robi şi care sunt parte a creaţiei, pe care Dumnezeu a desemnat-o să fie condusă de noi. Deci mă întreb: mă va robi acest lucru? Îmi aduc aminte de un predicator care a făcut un circuit de evanghelizare prin mai multe oraşe, şi care până la urmă a trebuit să renunţe pentru că a fost atât de robit de jocul de golf, încât a dat faliment. Mai precis plătea între 300-400 USD pentru un meci. Există mulţi oameni în lume care sunt controlaţi de o minge mică ca cea de golf.

Există lucruri care inerent preiau controlul asupra noastră. Acest lucru se întâmplă şi cu muzica. Sunt tineri dominaţi de ea. Mă uit la oamenii care sunt literal paralizaţi dacă nu ajung acasă pentru a vedea următorul episod din telenovela preferată. Atâtea lucruri ne pot atrage în robie. Să numim acest principiu, principiul înrobirii.

Deci ne punem întrebarea: ne atrage lucrul respectiv în robie? Are în el potenţialul de a mă face sclavul lui? Este principiul înrobirii.

Numărul cinci, este un principiu foarte practic: îmi acoperă cu ipocrizie păcatul? Îmi acoperă cu ipocrizie păcatul? Veţi spune: ,,John, ce vrei să spui?" Adică, fac eu lucrul acesta în numele libertăţii mele, când adevărul este că vreau să îmi satisfac propriul meu păcat? Uitaţi-vă la 1Petru 2:16. De fapt noi vrem să spunem: ,,Ei bine, sunt liber în Hristos, sunt liber să mă bucur de lucrul acesta, şi pot face asta şi asta". Adevărul este că eşti liber, dar pentru ca să îţi îmbraci pofta rea sau plăcerea.

Omul care spune ,,Ei bine, sunt liber să fac asta. Sunt liber să vin aici şi să văd filmul acesta. Cu siguranţă, am libertatea să fac lucrul acesta, pentru că sunt foarte selectiv", dar scopul cu care merge în locul respectiv este acela de a-şi satisface propria dorinţă, încurajat de ceea ce vede. El vorbeşte de libertate, mai degrabă ca de o haină cu care îşi înveleşte propriul rău.

Uitaţi-vă la versetul 16 din 1Petru 2: ,,Purtaţi-vă ca nişte oameni slobozi, fără să faceţi din slobozenia aceasta o haină a răutăţii ...". Fii sincer şi recunoaşte că există un văl care acopere intenţia ta rea. Întreabă-te: ,,Este acest lucru benefic din punct de vedere spiritual pentru mine? Este un lucru care mă zideşte? Ce reprezintă el: o greutate nefolositoare sau un ajutor? Este ceva care mă va duce în robie? Sau îmi îmbrac dorinţele mele rele?" Uitaţi-vă la motivaţia voastră... Cercetaţi-vă motivaţia...

Oamenii, tinerii în general spun: ,,Ei bine, Biblia nu spune să nu dansezi. David a dansat înaintea Domnului". Vă pot spune un lucru: el nu a dansat în stilul în care astăzi se dansează. Dar oamenii pot întreba: ce este greşit în dans? Puneţi-vă voi această întrebare. Sunt eu avocatul dansului pentru că ştiu că mă zideşte spiritual? Pentru că ştiu că nu este o greutate nefolositoare şi este foarte important pentru progresul meu spiritual şi nu văd nici o posibilitate ca să mă robească? Sau doresc să fac lucrul respectiv în numele libertăţii, adevăratul motiv fiind satisfacerea propriei mele plăceri? Înţelegeţi? Trebuie să merg până la rădăcina motivului şi să pun întrebarea potrivită.

Vedeţi, Galateni 5:13 afirmă că este un lucru foarte obişnuit ca să transformăm libertatea în... ce?... în iresponsabilitate. Şi trebuie să vă păziţi de asta... trebuie să vă păziţi de asta. Să numim acest principiu, principiul eschivării. A te eschiva înseamnă a minţi sau a falsifica. Şi există oameni care îşi falsifică motivele. ,,Ei bine, sunt liber să fac asta. Sunt sigur de lucrul acesta." Şi îşi eschivează minciuna, dorind să îşi acopere intenţia rea. Cel care spune: ,,Dumnezeu a creat caii, deci sunt liber să merg la Santa Anita (oraş în care au loc curse de cai cu pariuri). Mă duc acolo să mă bucur de creaţia lui Dumnezeu. Caii aceia când aleargă vor să spună ,Laudă Ţie, Doamne, priveşte ce ai creat!' iar eu arunc banii de dimineaţa până seara încoace şi încolo.", nu face altceva decât să ia învelitoarea libertăţii şi să îşi acoperă adevărata intenţie rea, adică aceea de a paria, care desigur înseamnă a lua isprăvnicia pe care a dat-o Dumnezeu şi de a o arunca în vânt la discreţia norocului.
Deci ne punem întrebarea: îmi acoperă cu ipocrizie păcatul? Acesta este principiul eschivării. Falsific eu adevărata motivaţie?

Numărul şase, şi acesta este foarte important: violează lucrul respectiv domnia lui Hristos în viaţa mea? Violează lucrul respectiv domnia lui Hristos în viaţa mea? Pentru acest principiu trebuie să deschidem la Romani capitolul 14. Am petrecut mai mult timp în acest capitol, dar cred că vă veţi reîmprospăta amintirile imediat. Violează lucrul respectiv domnia lui Hristos în viaţa mea?

Acum ascultaţi următoarea idee de bază. Ţineţi-vă bine... fiecare creştin ar trebui să trăiască în supunere faţă de domnia lui Hristos. Este toată lumea de acord? Cu toţii trebuie să trăim în spunere faţă de domnia lui Hristos... adevărat? Înţelegeţi ce înseamnă asta? Atunci înţelegeţi şi faptul că nu toţi suntem 100% de acord cu ceea ce Domnul ne cere să facem. Este adevărat? Unii oamenii cred că Domnul le spune să nu facă anumite lucruri, iar alţii cred că pentru ei aceleaşi lucruri sunt îngăduite de Domnul. Unii oameni cred că Domnul spune că este păcat să faci ceva, alţii cred că îl pot face.

Ascultaţi-mă, ştim cu siguranţă lucrurile despre care Biblia vorbeşte în mod specific, dar nu toţi suntem de acord cu ceea ce ne cere Domnul să facem. Unii cred că Domnul vrea să citiţi din Biblie în fiecare dimineaţă, şi dacă nu faceţi asta, păcătuiţi. Unii oameni chiar cred cu adevărat lucrul acesta. Unii cred că dacă nu mergi la biserică duminica dimineaţa, duminica seara şi miercuri seara la rugăciune, ai alunecat spiritual. Alţii nu sunt legaţi în conştiinţa lor să facă lucrul acesta. Ei au libertatea să meargă la biserică duminica dimineaţa şi seara. Dar întâlnirea de miercuri seara este o problemă de convenienţă. Există unii oamenii care doresc să citească din Biblie ori de câte ori au ocazia, dar ei nu sunt legaţi în conştiinţa lor să citească neapărat în fiecare dimineaţă toată viaţa.

Vedeţi sunt oameni care percep în mod diferit domnia lui Isus Hristos. Vă rog să observaţi în Romani 14 versetul 1. Dar să începem de la versetul 2: ,,Unul crede că poate să mănânce de toate; pe când altul care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri." Sunt oameni care sunt vegetarieni. Ei cred că Domnul vrea ca ei să mănânce verdeţuri. Altcineva poate spune: ,,Poţi mânca ce doreşti". ,,Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă; şi cine nu mănâncă să nu dispreţuiască pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine eşti tu care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade este treaba stăpânului său. Totuşi va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească ca să stea."
,,Unul socoteşte o zi mai presus decât alta..." adică vrea să ţină sabatul sau să facă din ziua de duminică o zi specială. El este numit sabatist, sau unul care pune duminica sau sabatul deoparte pentru Domnul. ,,...pentru altul toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Cine face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu."

,,În adevăr nici unul din noi, nu trăieşte pentru sine, şi nici unul din noi nu moare pentru sine. Căci dacă trăim pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul trăim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului." Cu alte cuvinte, oricare ar fi restricţiile vieţii creştine pentru o persoană, ea le respectă pentru că are încredinţarea că sunt de la Domnul. Aţi înţeles? Ea crede că asta vrea Domnul de la ea.

Atâta vreme cât sunteţi încredinţaţi de un lucru, trebuie să trăiţi conform acestei încredinţări. Şi întrebaţi-vă: este voia lui Dumnezeu ca eu să fac acest lucru? Cred eu că Dumnezeu vrea să fac acest lucru? Şi aceasta este o problemă de... ce anume? De conştiinţă. Veţi spune: ,,Dacă conştiinţa greşeşte?" Nu îţi viola conştiinţa. Nu vei ştii niciodată dacă conştiinţa ta greşeşte, pentru că dacă conştiinţa îţi va spune asta, este numai pentru că tu gândeşti că aşa este bine. Conştiinţa reacţionează numai la impulsurile minţii. Şi dacă crezi cu mintea că un lucru este bun, conştiinţa ta te va opri sau conştiinţa ta te va îndemna să mergi înainte. Conştiinţa ta nu este decât un volant, dar mintea este motorul. Motorul produce acţiunea, volantul impune comportamentul. Iar conştiinţa nu preia decât ceea ce este în minte, angajează volantul şi generează comportamentul. Dacă îţi violezi conştiinţa, nu faci altceva decât să te antrenezi în a face lucruri rele, pentru că odată ce mintea ta înţelege tot mai mult care sunt lucrurile bune şi conştiinţa ta vrea să îţi transmită ceva, nu îţi va fi de nici un folos pentru te-ai obişnuit să îţi violezi conştiinţa. Şi exact despre asta vorbeşte şi Pavel. Întrebaţi-vă: va viola lucrul respectiv înţelegerea domniei lui Hristos în viaţa mea?

S-ar putea să vină la voi un frate, şi lucrul acesta se întâmplă foarte des şi să vă spună: ,,Poţi face lucrul respectiv. Mergi înainte. Eşti liber... eşti liber... eşti liber... De ce să nu-l poţi face? Este în regulă." Dacă lucrul respectiv îţi violează conştiinţa... atunci nu-l fă. Nu te antrena în a-ţi ignora conştiinţa. Pavel spune: ,,Eu nu fac niciodată un lucru împotriva conştiinţei mele. Nu doresc să îmi pârlesc conştiinţa pentru ca să devină insensibilă." Dacă cineva vrea să ţină sabatul, şezând toată ziua pe canapea, nu-l bate la cap. Nu-l mustra pentru acest lucru. Nu-l forţa.

Nu voi uita niciodată cea mai clasică ilustraţie pe care mi-a spus-o tata. A participat la mai multe evanghelizări în statul Michigan. Pastorul l-a întrebat: ,,Ce faci mâine?"
Şi el a răspuns: ,,Ei bine, mă gândeam ca după ce ne trezim dimineaţa să mergem la o partidă de golf. Iar după-masa vom face câteva vizite."
Pastorul a spus: ,,Golf? În timpul evanghelizării? Nu eşti angajat în lucrarea lui Dumnezeu? Ai venit să joci sau să slujeşti?" În timp ce vorbea, devenise foarte elocvent.
Tata a spus: ,,Puţin din amândouă." Şi a continuat: ,,De fapt, aş vrea să vii. Vom avea părtăşie dimineaţa şi astfel ne vom putea cunoaşte mai bine."
El a răspuns: ,,Niciodată... niciodată. Am promis că în această săptămână mă voi ruga toată săptămâna cât va fi evanghelizare."
Şi tata i-a spus: ,,Nu, cred că ar fi minunat să vii şi tu. Va veni şi liderul muzical şi va fi minunat să vii şi tu."
,,Nu, nu aş face aşa ceva niciodată. Niciodată!"

Ei bine, luni dimineaţa erau pe terenul pe golf şi ghiciţi cine a apărut? Pastorul care s-a opus cu vehemenţă. Şi a spus, aşa după cum mi s-a spus şi mie: ,,Voi face lucrul acesta, dar sunt convins că nu ar trebui. Dar îl fac din ospitalitate, însă ştiu că nu e bine."

Acum fiţi atenţi! Au dat prima lovitură, iar la jumătatea drumului cineva strigă: ,,În fa...." Pastorul s-a uitat în sus, şi şi-a pierdut doi dinţi. Tata a spus că pastorul a căzut lângă un copac spunând: ,,Ştiam eu... ştiam eu..." Şi ştiţi ceva? Dacă el a crezut că este greşit să meargă luni dimineaţa la golf în timpul unei săptămâni de evanghelizare, credeţi-mă că încredinţarea lui a rămas aceeaşi şi după încheierea acelei săptămâni. Deci, prin toate acestea, bietul om a fost împins mai adânc în robie, lipsindu-l mai mult de libertate. Să nu faceţi aşa... să nu faceţi aşa. El a interpretat ceea ce i se întâmplase ca judecată a lui Dumnezeu. Şi probabil că aşa a şi fost. Dumnezeu vrea ca nici un om să nu-şi violeze conştiinţa. Aşa că nici noi nu vrem să facem lucruri care să îi conducă pe oameni la ignorarea domniei lui Hristos, pe care o percep şi prin impulsurile dictate de conştiinţa lor. Să numim acest principiu, principiul încălcării. Asta înseamnă că încalci suveranitatea lui Hristos în viaţa ta.

Dacă vrei să faci ceva, trebuie ca lucrul respectiv să se potrivească cu ceea ce crezi că este voia lui Hristos care este Domnul tău. Corect? Nu vreau să încalc această regulă. Dacă violez acest lucru în mintea mea, înseamnă că preiau controlul asupra vieţii mele, corect? Şi aceasta înseamnă uzurparea domniei lui Hristos. Dar nu vreau să se întâmple asta. Aceasta înseamnă încălcare.

Numărul şapte, care este un principiu de bază: îi va ajuta pe alţi creştini, exemplul meu? Îi va ajuta pe ceilalţi creştini exemplul meu? Lucrul acesta este atât de important. Noi trebuie să ne guvernăm vieţile după sentimentele celorlalţi creştini. Vă aduceţi aminte de 1Corinteni 8:9? ,,Luaţi seama ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi. Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor?" şi aşa mai departe. Şi apoi acesta va fi distrus pentru că ţi-a urmat exemplul. El îşi va viola conştiinţa, rănind-o. Şi astfel ai păcătuit împotriva lui şi împotriva lui Hristos. Să nu faci asta.

Pavel spune în capitolul 9 din 1Corinteni: ,,Eu am dreptul să fiu plătit pentru lucrarea mea. Dar aleg să nu primesc nimic, pentru că nu vreau să ofensez pe nimeni" corect? În Romani capitolul 14, de unde am citit mai devreme, pasajul care începe cu versetul 13 tratează acelaşi lucru. Nu puneţi o piatră de poticnire în calea fratelui vostru sau nu daţi ocazia fratelui vostru să cadă. Dacă fraţii voştri se mâhnesc din pricina mâncării pe care o mâncaţi, schimbaţi mâncarea. Asta spune. De la versetul 19, se spune să urmaţi lucrurile care aduc pace şi care zidesc şi să nu distrugeţi lucrarea lui Dumnezeu în viaţa fratelui vostru din pricina mâncării voastre. Nu mânca carne, nu bea vin sau nu face nimic altceva care îl face pe fratele tău să se poticnească, să se ofenseze sau să slăbească în credinţa lui.

Este un lucru atât de important. Ieri seară când am zburat din Charlotte, Carolina de Nord, stewardesa a venit pe culoar şi servea micul dejun, cred, şi şampanie. Şi m-a întrebat: ,,Vreţi nişte şampanie la micul dejun?" Mie îmi place sucul de portocale. Niciodată nu am băut şampanie, dar ştiţi ce fel de gânduri se strecoară în minte în asemenea ocazii: ,,Mă întreb ce gust are?" Dar desigur am spus: ,,Nu , nu vreau şampanie". Aşa că şampania a trecut mai departe şi acesta nu a fost decât un lucru mărunt.

Mai târziu m-am ridicat, ca să mă întind puţin, şi a venit spre mine un bărbat care stătea cu două scaune în spatele meu. ,,Te cunosc, eşti John MacArthur". Am spus: ,,Corect". Apoi a spus: ,,Îmi pare atât de bine să vă cunosc. Studiez ca să intru în lucrare şi am casetele dumneavoastră" şi a continuat să îmi vorbească despre mărturia lui minunată. Era din Samoa, venise în Statele Unite şi dorea să ia toate casetele cu predicile mele cu el în Samoa. Şi mi-am adus aminte de lucrul acela mărunt... ştiţi voi. Şi mă gândeam că uneori ştii când eşti privit, alteori nu. Şi modelul tău de viaţă este un exemplu pentru alţii. Şi este atât de minunat să fii în stare să îţi limitezi libertatea şi să ştii că altcineva poate fi întărit prin tine. De fapt, chiar mi-a spus că m-a urmărit tot timpul zborului, sperând că va găsi o oportunitate să îmi vorbească. Deci, acest lucru a fost un minunat semn de aducere aminte pentru mine legat de faptul că oamenii întotdeauna privesc. Şi vizibilitatea mea este cu siguranţă mult mai "severă" decât a voastră.

Fără îndoială, trebuie să ne punem, întrebarea: îi va ajuta exemplul meu pe ceilalţi creştini? Este acţiunea mea un exemplu pentru ei? E vorba chiar şi de lucrurile mici din viaţă, de disciplina vieţii, de faptul că veghezi asupra meniului tău, a greutăţii tale, sau de disciplina unui anumit timp de studiu, ştiind că mulţi oameni caută un model pe care să-l urmeze. Şi lucrurile acestea mărunte ale vieţii pot fi atât de importante.

Deci, vreau ca creştinii mai slabi să îmi urmeze exemplul? Să numim acest principiu, principiul exemplului.

Deci ce avem până acum? Principiul prudenţei, al edificării. Ce urmează? Al excesului, al eschivării, al încălcării, al exemplului. Să trecem la numărul 8. Îmi place acest exemplu: îi va conduce exemplul meu pe alţii la Hristos? Îi va conduce pe alţii la Hristos?

,,Nu faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău" (Romani 14:16) avertizează Biblia. Îi va conduce ceea ce fac pe alţii la Hristos? Lucrul acesta este foarte important. Vor vedea ei o diferenţă în viaţa mea? Va fi ceva unic în viaţa mea pentru ei? Daţi-mi voie să vă dau o ilustraţie clasică. Deschideţi la 1Corinteni 10, acesta este un lucru foarte practic... 1Corinteni 10. Textul în limba engleză este puţin obscur, dar contextul este minunat. Iată tabloul. Ascultaţi-mă un minut. Iată tabloul: doi creştini, dintre care unul este un creştin matur - citim versetele 27,28,29 din 1Corinteni 10. Primul creştin este un creştin foarte matur, foarte tare în credinţa lui, foarte liber. El mănâncă carnea rămasă de la jertfele aduse idolilor. El ştie că ceea ce este scris în 1Corinteni 8 este adevărat: un idol nu înseamnă nimic, deci care e diferenţa?
Ştiţi care era procedura, nu-i aşa? Mergeţi să vă închinaţi la idoli, da? Să presupunem că mergeţi la un templu mare şi aduceţi un dar de mâncare. Şi puneţi darul de mâncare pe altar. Ei bine, voi ştiţi la fel de bine ca şi mine, că dumnezeul acela este un dumnezeu mort, un idol mort şi că nu va mânca ceea ce i-aţi adus ca dar. El doar şade acolo. Aşa că după ce sute şi sute de oameni aduc mâncarea, preoţii o iau şi păstrează ceea ce vor să mănânce. Ei nu pot mânca tot, pentru că sunt mai puţini la număr decât cei care au adus mâncarea. Aşa că în spatele templului au deschis o măcelărie, în care duc carnea de care nu au nevoie şi o vând la preţul cel mai bun din piaţă, pentru că interesul lor este să o vândă repede. Aşa că dacă doreai să cumperi carne ieftină, mergeai la măcelăria templului. Normal. Şi soţiile voastre şi a mea ar cumpăra de acolo.

Acuma, problema este următoarea: până acum am vorbit de un creştin matur, care spune că un idol nu înseamnă nimic. ,,Care este diferenţa? Sunt ispravnicul banilor mei, aşa că voi cumpăra de acolo. E bine şi sănătos, ba mai bine decât acolo nu se poate. Şi nu mă interesează că bucata aceea de carne a fost odată jertfită unui idol mort." Dar creştinul acesta matur, ia masa cu un creştin nou convertit, abia ieşit din aceeaşi idolatrie. Şi în mintea lui sunt încă prezente lucruri legate de idolatria păgână, de închinarea idolatră, orgiile, prostituţia din templu, întreaga scenă imorală de o urâţenie cruntă. Şi dacă i s-ar spune că ceea ce va mânca este carne care a fost închinată idolilor, l-ar şoca. Nu ar putea să o mănânce, pentru că este un frate mai slab care nu înţelege libertatea pe care o are, pentru că tocmai a ieşit din mediul acela.

Deci cei doi, unul tare şi celălalt slab, au un prieten comun necredincios pe care doresc să-l câştige pentru Domnul. Prietenul cel necredincios îi invită pe cei doi la cină. Aceasta este idea din versetul 27: ,,Dacă vă pofteşte un necredincios la o masă, şi voiţi să vă duceţi, să mâncaţi din tot ce vă pune înainte...?" Cum adică? Nu spuneţi: ,,Domnule, domnule, de unde ai cumpărat asta?" Mănâncă, nu pune întrebări de dragul conştiinţei tale. ,,Dar dacă va spune cineva: ,Lucrul acesta a fost jertfit idolilor?' " Dacă de exemplu vine gazda şi spune: ,,Cum vă place friptura asta aşa frumos rumenită? Am cumpărat-o de la măcelăria templului... ce afacere bună." Şi creştinul cel slab spune: ,,Oooo!".
Gazda se întoarce în bucătărie pentru a aduce restul meniului. Care va fi conversaţia dintre cei doi creştini? Creştinul matur se află în dilemă. Cel slab îi spune: ,,Nu pot mânca... Nu pot mânca." Cel matur spune: ,,Dacă nu mănânci, prietenul nostru se va ofensa, şi noi încercăm să-l evanghelizăm." Dar dacă vor continua să mănânce şi nu îl ofensează pe cel pe care vor să-l evanghelizeze, atunci va fi ofensat fratele lui, pentru că se va poticni. Deci dilema este: pe cine să ofensezi, pe fratele tău sau pe cel necreştin? Aceasta este întrebarea. Dar ce spune Biblia? ,,Dar dacă vă spune cineva: ,Lucrul acesta a fost jertfit idolilor', să nu mâncaţi din pricina celui ce v-a înştiinţat şi din pricina cugetului..." fratelui mai slab. Şi continuă explicaţia în versetul 20.

Dar stai puţin... vrei să spui că dacă încercăm să evanghelizăm un creştin mai bine îl ofensăm pe el decât pe fratele nostru? Da... nu este evident lucrul acesta? Dacă l-ai ofensat pe fratele tău, necreştinul ar spune: ,,E mai bine să nu fii creştin, pentru că se ofensează unul pe altul, dar nu pe mine. Mai bine rămân cum sunt." Aţi prin ideea?

Dacă îl ofensezi pe cel necreştin îi spui: ,,Ştii, carnea asta închinată idolilor l-ar ofensa pe fratele meu şi nici eu nu pot mânca de dragul lui". Iar necreştinul va spune: ,,Iată aici o dragoste frăţească pe care vreau să o experimentez şi eu". Şi atracţia dragostei voastre poate fi cea mai mare mărturie pe care o poţi da în timpul evanghelizării unui necreştin.

Deci îmi pun întrebarea - şi aceasta a fost doar o ilustraţie - va conduce lucrul acesta pe cineva la Hristos? În timp ce îmi restricţionez libertatea, o fac gândindu-mă că poate voi câştiga pe cineva pentru Hristos, arătându-i un alt fel de viaţă, ceva ce nu poate vedea în lume, puritate, sinceritate, dragoste şi integritate? În Romani 14 ni se spune că trebuie să trăim vieţi plăcute oamenilor. Şi acesta este principiul evanghelizării. Dacă eu fac lucrul acesta, îmi creşte oportunitatea de a evangheliza?

Numărul nouă... iată o altă întrebare pe care trebuie să v-o puneţi: este lucrul acesta în conformitate cu asemănarea mea cu Hristos? Sau formulată altfel: ar face Hristos acest lucru? Este greu, nu-i aşa? Am folosit principiul acesta de când eram copil. Ar face Isus asta? Ar spune Isus aşa? Cea mai mare parte a vieţii noastre spunem: ,,Ştiu că Isus nu ar fi spus ce am spus eu, sau Isus nu ar fi făcut ce am făcut eu". Trebuie să îmi pun această întrebarea înainte, nu după şi să previn lucrurile care altfel nu ar putea fi prevenite. Este simplu: ar face Isus lucrul acesta? Lucrul acesta vă va ajuta în multe decizii. Ar face Isus asta? Ar spune Isus asta? Să numim acest principiu, principiul imitării. Noi vrem să-L imităm pe Hristos. 1Ioan 2:6 spune: ,,Cine zice că rămâne În El, trebuie să trăiască şi El cum a trăit Isus." Dacă spui că aparţii lui Hristos, trebuie să trăieşti cum a trăit Hristos.
Deci, îmi pun întrebarea: ar face Hristos asta? Este acest lucru în conformitate cu El? Cu asemănarea cu Hristos? Această întrebare este foarte provocatoare. Ar face Isus lucrul acesta? Este principiul imitării.

Numărul zece, ultimul, este foarte simplu: Îl va glorifica pe Dumnezeu? Îl va glorifica pe Dumnezeu? Şi ştiţi la fel de bine ca şi mine, că aceste lucruri se suprapun. Puneţi-vă întrebarea: Îl glorifică pe Dumnezeu? Şi referinţa este 1Corinteni 10:31: ,,Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu". Acesta este un principiu care le cuprinde pe toate celelalte, deci să-l numim principiul înălţării.

Am cântat laudă Domnului toată seara, aşa că trebuie să merg dincolo de asta şi să spun: Îl slăvesc pe Domnul prin viaţa mea? Îl va înălţa pe Dumnezeu? Va fi înălţat Numele Lui cel sfânt? Îl va onora? Va înfrumuseţa decizia mea doctrina despre Dumnezeu în viaţa mea? Va fi El glorificat, onorat şi lăudat ca rezultat al deciziei mele? Acesta este principiul înălţării.

Sunteţi pregătiţi pentru o recapitulare? Aţi observat un lucru? Că nu aţi fi putut pierde vreunul, pentru că toate încep cu litera E (în lb. engleză). Acum ascultaţi: eu numesc aceste principii, principii care uşurează (în limba engleză ,,ease") luarea deciziilor. Aceste principii fac deciziile grele să fie mai uşoare.

Ideea este că putem face ca deciziile grele să fie uşoare dacă folosim aceste principii. Va fi profitabilă din punct de vedere spiritual pentru mine? Mă va zidi? Îmi va încetini alergarea? Mă atrage în robie? Îmi va acoperi păcatul? Va înlocui domnia lui Hristos în viaţa mea? Va lăsa un exemplu pentru alţii? Îi va conduce pe alţii la Hristos? Mă va asemăna cu Hristos? Şi care este ultima? Îl va glorifica pe Dumnezeu? Vă ajută aceste lucruri? Să ne aplecăm împreună la rugăciune.

Tată, Îţi mulţumim pentru principiile care guvernează comportamentul nostru. Şi nu numai că ni le-ai dat, dar ne-ai dat şi Duhul Sfânt pentru a activa aceste principii, ca să facem lucrurile care Îţi plac Ţie. Doamne, ajută-ne să avem înţelepciunea pentru a lua deciziile corecte şi să avem siguranţa că ele se bazează pe aceste principii. Lasă-ne să experimentăm aplicarea acestor adevăruri în viaţa noastră. Şi Îţi mulţumim pentru tot ceea ce însemni pentru noi, pentru ceea ce ne-ai dat prin Cuvântul Tău şi prin Duhul Tău, de dragul lui Hristos...Amin.

Bandă înregistrată #GC 80-24 "Making the Hard Decisions Easy"
Copyright 1997 după John F. MacArthur, Jr.
Folosită cu permisiune.
Traducerea: Claudia Grigori , octombrie 2000
cb_betel@sibnet.ro

Umblarea Creştinului | 1