Înapoi
Acasă
Biblia

Definire de termeni: Cultul și Ocultul

INSTITUTUL DE CERCETARE CREȘTINĂ (The CHRISTIAN RESEARCH INSTITUTE) este profund dedicat echipării creștinilor în vederea familiarizării lor cu fundamentele (doctrinele esențiale ale) Creștinismului istoric, astfel încât atunci când apar la orizont falsurile spirituale, aceștia să le recunoască instantaneu. În ciuda acestui țel pozitiv, mass-media indentifică frecvent institutul noastru ca fiind cea mai mare organizație evanghelică anticultică, din lume. În consecință, mulți îmi cer să definesc termeni cum ar fi, "cult", "cultic", și "ocultic".

Grupurile de acest fel pot fi denumite culte pe baze teologice, comportamentale (sau, sociologice), sau în unele cazuri, pe baza ambelor criterii. Din punct de vedere teologic un grup poate fi numit cult dacă pretinde să reprezinte învățăturile adevărate ale unei religii mondiale, dar care totuși să le redefinească într-o asemenea măsură încât natura acelei religii devine radical modificată. Pentru a oferi un exemplu al unei religii necreștine, grupul intitulat "Națiunea Islamului" ("Nation of Islam") este un cult pseudo-islamic.

Cultele pseudo-creștine neagă în mod explicit sau implicit doctrine creștine fundamentale. Ele operează sub masca Creștinismului, însă deviind de la învățăturile ortodoxe ale credinței creștine istorice, așa cum ne sunt comunicate de Scripturi și formulate de crezurile ecumenice străvechi. Astfel de grupuri sunt specializate în scoaterea unor texte din context pentru a-și formula pretextele deformărilor lor teologice. Walter Martin (1928-1989; fondatorul lui Christian Research Institute, fost pastor baptist ordinat și profesor de religie comparativă la Simon Greenleaf University), a definit cultul după cum urmează: "Un cult este un grup de oameni, strânși în jurul unei anume persoane sau a unei deformări specifice a Bibliei de către o persoană".

Dintr-o perspectivă teologică, cultele pseudo-creștine includ organizații ca cea a Mormonismului, a Societății Turnului de Veghere a Martorilor lui Iehova, a Bisericii Științei Religioase, sau a Căii Internaționale. Aceste culte și-au pus la punct o adevărată artă a utilizării terminologiei creștine, turnând propriile sensuri nebiblice în cuvinte deja consacrate. Un exemplu concludent, este acordarea de către mormoni, lui Isus, creatorul tuturor lucrurilor, a statutului de spirit frate a lui Lucifer, în timp ce Martorii lui Iehova îl reduc pe Domnul la statutul arhanghelului Mihail. De aceea, în abordarea cultiștilor dintr-o perspectivă teologică, este esențial ca cei ce sunt creștini să devină iscusiți în escaladarea barierei limbajului.

Din punct de vedere comportamental (așa cum s-a mai precizat, sociologic - n.tr.), un cult este o sectă religioasă sau semireligioasă ai cărei discipoli sunt controlați de un puternic lider (sau, mai mulți) carismatic, în practic fiecare domeniu al vieții lor. De regulă aceștia arată o loialitate oarbă față de guru-l și grupul lor, fiind controlați prin tactici psihologice de intimidare și un regim insuportabil de îndoctrinare și aservire grupului. Membrii acestor culte posedă de cele mai multe ori o mentalitate de tipul "noi/ei" care duce la izolarea cât mai mare posibilă de toate legăturile lor (sociale) anterioare, inclusiv a rudelor lor apropiate.

Cultele astfel definite, includ organizații de felul, adepților lui Moon (cunoscuți în Occident sub numele de "Moonies", membrii ai Bisericii Unificării din Corea de Sud, a rev.Sun Myung Moon, pretins Mesia), a adepților Hare Krishna, și a "Copiilor lui Dumnezeu" (cunoscuți și sub numele de "Familia Dragostei"). Deși sociologii seculari, de obicei se abțin de la a emite judecăți privitoare la conduita personală a membrilor cultului, dintr-o perspectivă creștină atât comportamentul acestora cât și doctrinele lor, trebuie evaluate în lumina învățăturilor și principiilor biblice.

Date fiind aceste definiții este absolut justificat să caracterizăm unele grupuri ce fac parte din Mișcarea New Age, ca fiind culte - fie, din punct de vedere teologic, fie sociologic, sau în unele cazuri, din ambele puncte de vedere. Totuși, în clasificarea Mișcării New Age ca și întreg, este mult mai sigur să folosim termenul cultică, date fiind asemănările ei cu caracteristicile cultului. Această deosebire este importantă fiindcă clarifică faptul că termenul "cult" se referă la grupul cu doctrine uniforme și structuri organizaționale rigide. Mișcării New Age, pe de altă parte, îi lipsește controlul centralizat și are o organizare mult mai tolerantă. Astfel, deși cultele sunt monolitice în privința doctrinelor și practicilor lor, mișcarea New Age este pluralistă și diversă.

În timp ce termenul "cult" este folosit cu privire la o grupare monolitică, iar "cultic" cu referire la o mișcare care posedă unele trăsături comune cultelor, cuvântul "ocult" este de regulă asociat cu practicile esoterice (secrete) și fenomenul spiritist. Lumea ocultului utilizează metode secrete și interzise biblic de dobândire a unei puteri personale, fiind caracterizată de o dependență de activitatea spiritelor (demonice) pentru atingerea obiectivelor ei. Practicile oculte includ activități de felul prevestirii, astrologiei, a diverselor forme de ghicire, canalizării de spirite, și a vrăjitoriei (vezi, Exodul 22:18; Deuteronomul 18:9-11; Isaia 2:6; 47:13; Ieremia 27:9). Practicanții ocultului folosesc mijloace de felul cărților Tarot, globurilor de cristal, sau al planșetelor Quija.

Este important de observat că în unele cazuri are loc o semnificativă imixtiune a lumii ocultului în împărăția cultelor. Spre exemplu, un cult cum este cel de felul satanicului "Templu al lui Set", se angajează fățiș în practici oculte. În schimb, despre o grupare ca cea a mișcării Bisericii lui Hristos din Boston ("Boston Church of Christ"), nu se poate spune același lucru.

Atât, împărăția cultelor cât și lumea ocultului constituie o provocare crescândă "credinței care a fost dată sfinților, odată pentru totdeauna" (Iuda 3). De aceea, nu mai este deloc suficient ca noi doar să blestemăm întunericul, ci mai degrabă, responsabilitatea noastră ca și credincioși ar fi de a ridica un far în mijlocul furtunii. Rugăciunea mea este, ca prin harul lui Dumnezeu, d-voastră să fiți pregătiți și ehipați să folosiți devierile întunericului ca o trambulină a comunicării mesajului vieții și luminii.

Hank Hanegraaff

Materialul este preluat, tradus și adaptat de Teodor Macavei, din CHRISTIAN RESEARCH JOURNAL, volumul 18, nr.4, din primăvara lui 1996, pag.53. "Jurnalul CRI" ca și organ al lui CHRISTIAN RESEARCH INSTITUTE, are ca și obiectiv principal îndeplinirea însărcinării din Epistola lui Iuda, vers.3, și anume aceea de a "lupta pentru credința, care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna". JURNALUL este devotat continuării proclamării și apărării evangheliei istorice a Domnului Isus Hristos, și facilitării creșterii bisericii Sale în doctrina sănătoasă și formarea discernămîntului spiritual. Astfel, el slujește atât unor scopuri evanghelistice cât și educaționale.

Domeniile de cercetare specializată a CRI-ului includ: 1) religiile necreștine, sectele și cultele, 2) lumea ocultului (incluzând practicile ei, fenomenele și mișcările ei); și 3) preocupările teologice și apologetice contemporane (prin, analizarea unor învățături creștine și practici aberante, a speculațiilor filozofice și istorice care contestă credibilitatea Bibliei, cât și a teoriilor conspirative senzaționaliste). JURNALUL se străduie să mențină o abordare savantă a tuturor acestor teme, făcând-o totuși sub o formă populară și ușor de citit, prin oferirea unor analize atât biblice cât și raționale.

Cultura occidentală este profund adâncită într-o criză spirituală. În fața numeroaselor pretenții contradictorii și confuze de dominație a omului, dorim ca cei se sunt creștini să poată aduce sănătoase argumente logice și istorice pentru credința în Isus Hristos. Într-o eră a subiectivismului și a relativismului moral, fie ca cei ce cred să-și poată baza credința lor și valorile pe care le afirmă, în valoroasa și obiectiva mărturie demnă de crezare, a Sfintelor Scripturi.

CHRISTIAN RESEARCH JOURNAL (fost "Forward") este publicat trimestrial și are copyright-ul deținut de către Christian Research Institute International, 17 Hughes, Irvine, CA 92718-1902, U.S.A.

CHRISTIAN RESEARCH JOURNAL este indexat în Religious Index One: Periodicals. Recenziile de carte sunt indexate în Index to Book Reviews in Religion (publicat trimestrial). Ambele indexe sunt publicate de către ATLA, American Theology Library Association, și sunt disponibile în direct prin Dialog Information Services, Palo Alto, CA, sau pe CD-ROM prin ATLA. JURNALUL mai este de asemenea, MEMBRU AL E.P.A. - EVANGELICAL PRESS ASSOCIATION.

Întrebările d-voastră se pot trimite pe adresa: CHRISTIAN RESEARCH JOURNAL, P.O.Box 7000, Rancho Santa Margarita, CA 92688-7000, U.S.A.

Fondator: Walter R.Martin (1928-1989)
Editat de: Christian Research Institute
Președinte: Hendrik H.Hanegraaff
Vicepreședinte executiv: Paul Young
Redactor șef: Elliot Miller
Director artistic: Pamela Poll
Manager editorial: Melanie M.Cogdill
Autori colaboratori: E.Calvin Beisner, Harold O.J.Brown, Norman Geisler, Douglas Groothuis, Dean C.Halverson, H.Wayne House, Gordon R.Lewis, Ralph McKenzie, J.P.Moreland, Ronald Nash, Gretchen Passatino, Eric Pemet, David A.Reed, John R.Weldon, James White....


Apologetică