Înapoi
Acasă
Biblia

Despre depresie, prin prisma Scripturii

de Gary E. Gilley


Omul care stătea în fața mea pur și simplu nu-mi răspundea la întrebări. Stătea nemișcat și privea îndelung la podea. Faptul că trecuse printr-o grea perioadă de stres era cunoscut de toți cei dragi lui, dar că era atât de aproape de "limită" a constituit o surpriză pentru noi toți. Curând el va ajunge la secția de psihiatrie a spitalului local, sub administrarea medicamentației și fiind supus atât terapiei individuale cât și celei în grup. Din nefericire viața lui nu va mai fi niciodată aceeași. Omul acesta ajunsese în această stare aprofundată de depresie (unii o denumesc, "clinică") din cauza unor decizii nebiblice și păcătoase pe care le-a luat în viața lui. Dar chiar dacă în cele din urmă el și-a învins depresia, consilierea de care a avut parte între timp i-a întărit și confirmat tocmai acele decizii greșite. Pentru că într-un final, el își va părăsi nevasta și copilul, va lăsa biserica și își va vedea de stilul lui de viață păcătos.

Se spune că problemele din căsnicie reprezintă cauza numărul unu pentru care în Statele Unite oamenii solicită consiliere. Deprimarea vine imediat pe locul doi. Apoi, problemele financiare sunt principalul motiv pe care mulți îl indică ca sursă a depresiei lor. Putem să înțelegem de ce este așa, având în vedere datoriile mari pe care oamenii le au în zilele noastre, cu toate acestea nu privim decât la vârful aisbergului. În fapt, problemele noastre financiare pot fi doar un bun indiciu că multe alte aspecte ale vieților noastre au scăpat de sub control și că împreună ele ne pot arunca în depresie.

Într-adevăr cu toții avem zile când ne simțim apăsați, bulversați, plictisiți sau epuizați. Poate denumim aceste stări forme moderate de depresie, dar poate descurajare ar fi un termen mai potrivit pentru ele. A ne aștepta să trăim în această lume fără a cunoaște deziluzii ocazionale sau mâhniri, ar fi complet nerealist. Practic fiecare personaj important al Bibliei a cunoscut momente de mâhnire, de apăsare sau de tristețe, inclusiv Isus Hristos. O parcurgere rapidă a Psalmilor, a cărților Ieremia și Ecleziastul ne va releva că o parte destul de mare a vieții, chiar și a celor evlavioși, este deprimantă până la lacrimi, plină de tristețe sau dezorientare. Cu toate acestea, Dumnezeu nu se simte obligat să se scuze pentru asta. Dimpotrivă, ne aduce la cunoștință că El se folosește de toate acestea pentru a ne conforma definitiv chipului Fiului Său, adică pentru a întipări profund în noi caracterul Lui (Iacov 1:2-4, Rom.8:28,29 și Rom.5:3-5). Trăirea perfectă a unei fericiri netulburate și cunoașterea împlinirii totale fără să mai resimțim efectele păcatului, ne așteaptă doar în eternitate. Goliciunea, mâhnirea și insatisfacția cunoscute în această viață reprezintă consecințele directe ale păcatului care lucrează în lume. În ciuda acestui fapt, Dumnezeu folosește aceste încercări pentru a ne împiedica să devenim prea comozi în situația noastră prezentă. Urmărind ca asemenea lui Avraam și noi să așteptăm "cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu." (Evrei 11:10). Astfel că, deși ne bucurăm de o mare pace în Hristos și avem multe lucruri frumoase și minunate de care să ne bucurăm în această viață, ar fi fără îndoială nebiblic să emitem o astfel de pretenție.

Să ne dăm seama că dacă noi ne așteptăm să ne simțim ocazional descurajați, alții se luptă cu niște depresii profunde. Putem defini depresia după cum urmează: "acea dispoziție de neputință, sentiment sau simțământ de deznădejde care se concretizează într-un refuz de a mai trăi." Un om ajuns în această stare, cel puțin parțial se va stinge. Adică, va înceta să mai funcționeze normal în mai multe domenii ale vieții sale. Omul deprimat va dori să doarmă mai tot timpul (sau, cel puțin să zacă într-un fotoliu toată ziua), s-ar putea să-i vină foarte ușor să plângă, poate nu va mai merge la muncă, sau nu va mai face treburile necesare într-o casă, ori s-ar putea opri să mănânce, sau va mânca tot timpul. Ajuns în acea stare, omul va considera că viața este fără rost. Scopul acestui studiu este să privească la cauzele depresiei, urmările depresiei, iar în final, cum să lupți cu depresia în felul lui Dumnezeu !

Cauzele depresiei

Este important să ne dăm seama că deprimarea nu este o problemă de sine stătătoare, sau una izolată. Ea reprezintă o reacție față de ceva anume. Din acest motiv Scriptura nu spune aproape nimic despre deprimare. Pur și simplu, nu pomenește de ea! Cu toate acestea, are multe de spus despre originile depresiei.

Biblia ne învață că depresia nu este cauzată de anume circumstanțe prezente în viața noastră, ci mai precis de acele reacții nebiblice ale noastre față de respectivele circumstanțe (desigur, cu excepția anumitor probleme fizice sau tulburări mintale de care ne vom ocupa imediat). Lucrul acesta se poate dovedi atât biblic cât și în urma observației. Exemple ale modului diferit în care Iuda și Petru au reacționat la păcatele lor se găsesc din belșug în Scripturi. Apoi, în viața de zi cu zi îi vedem pe unii cum se mâhnesc și se arată constant deprimați poate din cauza unui accident care i-a lăsat schilozi pe viață. Sau, aflăm de persoane precum Joni Erickson Tada care în cele din urmă au putut să se folosească de situații similare ca de un prilej pentru a se împlini spiritual. Deosebirea vedem, constă din răspunsurile lor.

Din nefericire, omul deprimat de regulă nu ia o singură decizie nebiblică la problemele sale, mai degrabă el deja a luat o serie de astfel de decizii, complicând în acest fel procesul recuperării sale. Știm că o gândire greșită rezultă într-un comportament iresponsabil, un fapt care adâncește depresia cuiva, fapt care la rândul lui stimulează să se gândească și mai greșit în continuare...("Cel rău este prins în înseși nelegiuirile lui, și este apucat de legăturile păcatului lui", Prov.5.22).

Cu alte cuvinte, depresia apare adesea în urma unui ciclu descendent în care am intrat printr-o problemă, am reacționat față de ea într-un mod păcătos, cauzând o complicare a problemei și urmând o serie de alte răspunsuri păcătoase (greșite) din partea noastră, etc. Așa cum vom afla mai târziu, acest ciclu trebuie stopat și trebuie început un ciclu de reacții biblice ascendente.

Unele dintre cauzele generale ale depresiei

Problemele fizice

Unii oamenii pot suferi de depresie ca urmare a unei afecțiuni a creierului sau a unui alt tip de boală. Alții poate au fost diagnosticați cu un dezechilibru chimic și deși trebuie să lăsăm loc acestei posibilități, nu credem că această cauză este chiar așa de comună cum consideră unii. Teoria dezechilibrului chimic a atins proporțiile unei mode în prezent, în consecință terapia principală la care se recurge pentru cei deprimați fiind medicația. Însă atunci când cineva este diagnosticat ca suferind de un dezechilibru chimic al creierului, acesta ar trebui să-și pună următoarea întrebare (sugerată de către doctorul Bob Smith, un medic creștin care aduce o contribuție serioasă la consilierea biblică): "Despre care element chimic este vorba și cât de dezechilibrat este?" În cele mai multe cazuri răspunsul la această întrebare va fi, "nu știm." Un asemenea răspuns venit din partea comunității medicale ar trebui fără îndoială să-l pună serios pe gânduri pe un credincios.

Ce se mai întâmplă este că în loc de a-i învăța pe oameni cum să se ocupe de problemele lor, de prea multe ori acestea le sunt pur și simplu îngropate în medicamente. Și deși utilizarea medicamentației pentru tratarea depresiei este tot ce are mai bun lumea necredincioasă de oferit, din fericire la dispoziția creștinului se mai găsesc câteva resurse. Cu asta în minte, ar fi foarte înțelept să apelăm la medicamente ca ultim resort, dar nu ca o primă soluție. Ar trebui să începem examinând atent concepțiile și faptele din viețile noastre care s-ar putea să stea la baza problemei noastre. Cu toate acestea, E. Fuller Torrey (un cercetător în psihiatrie care nu subscrie la poziția noastră asupra psihologiei) recunoaște că în jur de 5% dintre numărul celor care ajung la un psihiatru este reprezentat de cei care de fapt suferă de boli congenitale sau afecțiuni ale creierului, circa 75% este reprezentat de cei care pur și simplu întâmpină probleme în viață, iar restul de 20% este reprezentat de cei care într-adevăr necesită o examinare atentă pentru a se putea trage o concluzie (din, How to Counsel from Scripture, pag. 4). Acestea fiind spuse, noi mai recomandăm și o examinare completă a celui care se luptă cu o puternică depresie.

Oboseala fizică și/sau emoțională cât și obiceiurile alimentare proaste pot de asemenea constitui un factor. Din cartea I a Împăraților, în cap. 19, aflăm că o principală cauză a deprimării lui Ilie pare să fi fost sfârșeala lui, adică extenuarea fizică de care el a fost cuprins. Ca prin urmare, prima terapie a lui Dumnezeu pentru Ilie aflăm că au fost mâncarea și somnul (de la versetele 5 la 8). Mai încolo Dumnezeu l-a ajutat pe Ilie să-și ia ochii de la el însuși și să-i îndrepte la Dumnezeu (ce-și revela suveranitatea Lui între timp, vezi versetele 11 și 13). După aceea, l-a mai ajutat să arunce o privire realistă asupra vieții (vers.18), în cele din urmă Dumnezeu reușind să-și implice din nou profetul în lucrare (de la versetele 15 la 19). Întregul proces a durat mai multe săptămâni.

Exemplul lui Ilie este unul pe care cel deprimat ar trebui să-l examineze fiindcă asemenea acestui mare om al lui Dumnezeu, mulți dintre cei ce suferă de depresie adesea își îndreaptă toată atenția asupra lor înșiși în loc de a o acorda lui Dumnezeu sau altora. În plus, această eroare este de multe ori agravată suplimentar prin extenuare și o dietă inadecvată. Adesea remediul constă din redirecționarea atenției noastre, cât și din odihna și alimentația corespunzătoare.

Vinovăția

Psalmii 32, 38 și 51 descriu la unison deprimările celui vinovat. (Notați aici Psalmul 32:3-5 unde s-a spus: "Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu, și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: ,,Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!" Și Tu ai iertat vina păcatului meu.") Astfel că unii cred că sursa numărul unu a depresiei este reprezentată de vinovăția persistentă din viața cuiva. Adeseori această vinovăție este rezultată din păcatele anilor petrecuți în care iertarea lui Dumnezeu nu a fost niciodată solicitată ori primită. Iar dacă vinovăția nu este înlăturată în urma mărturisirii păcatului (1 Ioan 1:9), depresia va fi rezultatul firesc. Creștinii nu ar trebui să se aștepte să practice păcatul cu bună-știință fără să suporte consecințe, dintre care una poate fi depresia.

O perspectivă nebiblică asupra vieții

În Psalmul 73 îl vedem pe Asaf că este deprimat din cauza faptului că celor răi le merge bine. El a ajuns să creadă că degeaba a trăit el curat în timp ce necredincioșilor le mergea din plin. Ps. 73:12, 13 ne spune, "Așa sunt cei răi: totdeauna fericiți, și își măresc bogățiile. Degeaba dar mi-am curățit eu inima, și mi-am spălat mânile în nevinovăție." Doar atunci când acesta privește viața din punctul de vedere al lui Dumnezeu (aceasta fiind perspectiva biblică!), ajunge în stare să se ridice din deprimarea lui. Așa că în Ps. 73:16, 17 el spune: "M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda, până ce am intrat în sfântul locaș al lui Dumnezeu, și am luat seama la soarta de la urmă a celor răi." Într-o lume confuză, o perspectivă nebiblică asupra vieții n-are cum să nu fie o cauză majoră a depresiei.

O viață cu priorități greșite

Întrebați-l pe orice creștin care-i sunt prioritățile vieții sale și va răspunde: Dumnezeu, familia și munca (enumerându-le exact în această ordine). Cu toate acestea, să recunoaștem că prioritățile noastre sunt stăpânite de ceea ce se poate denumi "tirania urgentului", lucrurile din viața noastră care fac cel mai mare zgomot fiind și cele care reușesc în cele din urmă să ne solicite cel mai mult atenția.

Drept urmare, descoperim că timpul nostru este în realitate dominat de muncă, de ducerea copiilor în excursii, de menținerea casei, de desăvârșirea studiilor noastre sau de satisfacerea hobby-urilor, etc. Deși toate acestea pot fi lucruri bune și necesare, de multe ori ele ne lasă extrem de puțin timp să petrecem cu Dumnezeu sau familia. Atunci va veni inevitabil ziua când sursele noastre se vor epuiza (Ieremia 2:13 "Căci poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă"), ne vom confrunta cu epuizarea, și ne vom crede loviți poate de "criza vârstei de mijloc", sau că vom suferi de cine știe ce alte maladii nemaiîntâlnite. Jalnic, căci probabil nici nu ne vom da seama de adevărata natură a problemei!

Din fericire, problema reală este simplă și limpede. Poate că nu am săvârșit vreun mare păcat, dar pentru atât de mult timp am ignorat "Izvorul apelor vii" încât în final am ajuns să plătim prețul. Adică, să suferim.

Standarde nebiblice

Dacă-i legalism, misticism sau perfecționism, orice ar fi, ne evaluăm viețile după standardul necorespunzător. Standardul lui Dumnezeu impune ca noi să fim niște credincioși în continuă formare, în creștere și maturizare (vezi, Evrei 5:11, 2Petru 1:5-8 și 2Petru 3:18). Nu suntem perfecți, iar Dumnezeu știe asta, în schimb ținta noastră ar trebui să fie asemănarea noastră tot mai mare cu El.

Preocuparea față de sine

Ca și creștini noi am fost chemați să acordăm altora întâietatea (vezi, Filip.2:3,4 și Fapte 20:35), și să ne preocupăm cu Dumnezeu (Matei 6:33). Însă totul din societatea noastră se opune, învățându-ne mai degrabă să ne preocupăm de sine. Ne este spus să ne respectăm pe noi înșine, chiar să ne iubim pe sine, să ne afirmăm sau să fim încrezători în sine, mai ales, să ne purtăm de grijă, ș.a.m.d.

Dar Isus ne-a spus să ne lepădăm de sine, care înseamnă să ne abandonăm pe sine Lui (Luca 9:23, 24), apoi ne-a mai învățat să nu ne punem nici o încredere în lucrurile pământești sau firești (Filip.3:3), iar ca un semn al vremurilor noastre rele ne este relevat faptul că oamenii sunt iubitori de sine (2Tim.3:2). Mai este atunci de mirare că cei ce trăiesc exact opusul la ce-i învață Scriptura, cu greu fac față vieții?

Urmările depresiei

Fără îndoială că mai există și alte cauze ale depresiilor, dar cele mai multe se includ în categoria generală a problemelor ridicate anterior. Doresc acum să pomenesc unele dintre urmările depresiei, adică acele experiențe pe care este probabil să le întâmpini când ajungi să fii deprimat.

Înainte însă, ar fi de folos să evidențiez acest lucru: chiar dacă ni se poate întâmpla să fim deprimați, noi suntem încă socotiți răspunzători pentru faptele noastre. De pildă, în 2 Corinteni, cap. 12, ni se pomenește de o problemă fizică a lui Pavel care era binecunoscută pe atunci și care nu era vina lui. Fără îndoială că devreme ce s-a simțit rău de multe ori și poate a suferit enorm de respectiva boală, Pavel ar fi avut tot dreptul să fie un pic iritabil și deprimat. Dar, nu a fost deloc așa! (2Cor.12:9, 10 "Și El mi-a zis: ,,Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită." Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.") Sper că devine evident atunci că problemele și durerea nu ne dau dreptul să ne purtăm păcătos!

Astfel că deși omul poate să nu fie considerat vinovat de problema lui inițială, el este totuși socotit răspunzător de a-și trăi viața într-un mod plăcut lui Dumnezeu, iar când nu reacționează biblic, ci în loc devine posomorât, plin de compătimire de sine, sau de mânie, depresia poate fi urmarea pe care să o sufere.

Scriptura oferă niște descrieri foarte clare ale celor deprimați. Ne spune că îi caracterizează,

Cum să luptăm cu depresia

Vom privi acum la niște acțiuni practice și biblice pe care le putem întreprinde pentru a ne învinge depresia, în funcție de cauză.

Acceptați-L pe Hristos

Hristos nu se va lăsa manipulat! Niciodată El nu trebuie căutat pentru vreun alt motiv decât de dragul Lui. Însă unul dintre beneficiile nemaipomenite ale primirii noastre în familia Lui este iertarea păcatelor noastre (Rom.5:1-11). Așa cum am aflat înainte, de multe ori depresia este o consecință a unei vinovății rămase nerezolvate. Mântuirea însă, ne înlătură acea vinovăție.

Schimbați-vă felul de a gândi

Într-o mare măsură sentimentele noastre ascultă de gândurile pe care le nutrim. Ar fi înțelept ca cel deprimat să-și țină un jurnal al gândurilor sale atunci când este la pământ. În acest fel, acele gânduri ale sale care-l conduc la deprimare să poată să fie înfruntate onest printr-o mentalitate biblică (Filip.4:8 și Rom.12:2). Spre exemplu, un om deprimat ca urmare a compătimirii de sine, trebuie să se arate îndeajuns de sincer încât să recunoască că această atitudine este păcătoasă. Gândurile sale de compătimire trebuiesc atunci mărturisite imediat și înlocuite cu cele care-l onorează pe Dumnezeu și sunt conforme Scripturii (exemple, Rom.8:28 și Iacov 1:2-4).

Împotriviți-vă comportamentului păcătos

Trebuie să evaluați toți factorii (incidentele, etc.) și/sau obiceiurile din viețile voastre care au dus la reacțiile față de problemele inițiale. După aceea, ar trebui să aflați ce acțiune biblică trebuie întreprinsă și prin puterea lui Dumnezeu să înlocuiți respectivele reacții păcătoase cu atitudini biblice, recurgând la principiul "dezbrăcării-îmbrăcării" explicat în Efeseni 4:22-24.

Slujiți-le semenilor voștri

Oamenii deprimați tind să devină obsedați de sine. Drept urmare, depresia lor se agravează. În consecință, unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poate face cel deprimat, ar fi să se preocupe de cei din jur (Filip. 2:4).

Să nu înțelegeți greșit! Noi nu venim aici cu o nouă tehnică de învingere a depresiei, cât ne dorim să-i încurajăm pe unii să revină la perspectiva biblică asupra vieții. Este adevărat că atunci când uităm de noi înșine și ne îndreptăm atenția asupra altora, îi suntem plăcuți lui Dumnezeu. Ca un beneficiu secundar, cel deprimat s-ar putea să se trezească înviorat spiritual.

Concentrați-vă atenția asupra purtării, și nu asupra simțămintelor

Nu faceți ceea ce faceți fiindcă vă simțiți într-un anume fel, mai degrabă vă simțiți așa din cauza a ceea ce faceți și gândiți (Filip.4:6-9). Amintiți-vă pentru asta de purtarea lui Cain (Gen.4:5-8).

Concepeți un plan anume de acțiune

Puneți-vă la punct un plan de atac împotriva acelor porniri păcătoase ale inimii omului care o fac să cedeze repede simțămintelor în loc de a rămâne pe calea responsabilității creștine. Întocmiți-vă o listă de opțiuni și pași pe care să-i urmați pentru a rezolva această situație.

Îmbunătățiți-vă "frecvența" la biserică

Retragerea și izolarea voastră reprezintă unul dintre cele mai nefericite lucruri pe care le puteți face în cazul în care vă simțiți deprimați deoarece aceste acțiuni conduc tocmai la adâncirea depresiei și a obsesiei de sine. Mai degrabă, s-ar cuveni să ne găsim în preajma celor care pot să ne ridice și să ne încurajeze, chiar căutând să facem și noi același lucru pentru ei (Gal.6:1 și Evrei 10:24, 25). Nu vrem sub nici o formă să se înțeleagă că învățăm manipularea altora pentru ca nevoile noastre să fie împlinite, ci că ar fi înțelept să ne dăm seama că Dumnezeu ne-a pus în mijlocul unor frați de credință atât pentru a fi zidiți dar și pentru a zidi.

Aveți grijă cu introspecția

Deși autoobservarea este importantă pentru a putea învinge depresia, aceasta poate deveni foarte nesănătoasă dacă este exagerată și devine morbidă (1Cor.4:3-5).

Terminați cu răfuiala!

Răzbunarea sau alte forme de mânie pot cauza depresie (Rom.12:14-21 și Efes.4:26, 27).

Asumați-vă responsabilitatea pentru depresie

A da vina tot timpul pe alții, nu ajută deloc! Chiar atunci când alții v-au greșit, depresia nu vă este cauzată de răul făcut, ci de reacțiile voastre păcătoase față de acesta.

Amintiți-vă că există speranță

Când afirmăm că în mare parte depresia este consecința reacțiilor noastre păcătoase și nebiblice față de diverse probleme, noi putem părea foarte duri și lipsiți de înțelegere. De fapt, opusul e adevărat! Când ne dăm seama că tocmai respectivele reacții ale noastre ne cauzează depresia, vom putea să ne ocupăm de ele așa cum ne învață Dumnezeu s-o facem. Conștientizarea acestui fapt ne dă speranță că prin ajutorul lui Dumnezeu, se poate ajunge la o îndreptare (Filip.4:13).

Rezolvați problema vinei

Chiar și în viața unui credincios poate exista o vinovăție nerezolvată. Dacă este așa, iertarea lui Dumnezeu trebuie cerută și primită (1Ioan 1:9). Apropo, niciunde în Scriptură nu suntem îndemnați sau învățați să "ne iertăm singuri" fiindcă noi nu avem nici o putere să o facem. În schimb, doar Dumnezeu poate ierta păcatele, de aceea nouă ne revine responsabilitatea să-l credem pe cuvânt și să primim iertarea Sa atunci când ne mărturisim păcatele.

Aveți grijă de corp

Indiferent de cât de mult ne-am apropia de Dumnezeu, să ne amintim că nu suntem doar niște creaturi spirituale. De aceea, rămâne să aveți grijă de corpurile voastre. Somnul necesar, alimentația, odihna, recreerea și exercițiul fizic sunt utile în combaterea depresiei (amintiți-vă iarăși de exemplul lui Ilie, din 1Împărați, cap. 19).

Materialul de mai sus provine din articolul lui Gary E. Gilley, "Think on These Things", publicat în decembrie 1997, volumul 3, numărul 10.

Tradus de Teo Macavei


Umblarea Creștinului