Înapoi
Acasă
Biblia

Pot să divorțez și să mă recăsătoresc?


Întrebare

Sunt nefericită în căsnicie și am câțiva copii mici. Soțul meu vine dintr-un mediu violent și chiar dacă nu m-a abuzat fizic, pe mine și pe copiii mei, îi place extrem de mult să aibă autoritate și este imposibil să-i faci pe plac. M-a rănit profund, din punct de vedere emoțional, iar până acum am tăcut pentru a-i proteja reputația. În cele din urmă, i-am spus că nu mai pot continua astfel și că voi divorța de el. Nu am intentat încă divorțul însă am în plan lucrul acesta.

La câtva timp după aceea, m-am îndrăgostit de un alt bărbat și am avut o aventură. Acest bărbat mă iubește și dorește să se căsătorească cu mine, deși am întrerupt relațiile sexuale cu el, recunoscând că fac un păcat. Simțindu-mă vinovată și nedorind să divorțez, i-am cerut ajutor și sfat soțului meu. El a refuzat să-mi ofere ajutorul, a spus că totul este în regulă și mi-a sugerat să fac cum doresc. Atunci m-am hotărât să mă căsătoresc cu celălalt bărbat.

Acum, soțul meu spune că s-a răzgândit și că dorește să salveze căsnicia noastră. Încă trăiesc cu soțul meu însă nu simt nimic pentru el, ca soție. În schimb sunt îndrăgostită de celălalt bărbat. Ce ar trebui să fac?

Răspuns

Întrebarea ta este atât de dureroasă și de dificilă încât o primesc cu inima mâhnită. Îmi pare rău pentru tine, pentru soțul tău și, în special, pentru copiii tăi. Te sfătuiesc să mai ceri și sfatul altora, al celor care te cunosc pe tine și pe soțul tău, precum și circumstanțele în detaliu.

Am să-mi focalizez răspunsul pe problemele teologice implicate. Nu ai menționat dacă soțul tău este sau nu credincios. Pentru moment, voi presupune că este. Mai întâi, am să expun câteva aspecte din Biblie și apoi voi încerca să le explic pe fiecare.

Înainte de divorț

Pentru început, idealul lui Dumnezeu pentru omenire este o căsnicie fericită (Gen. 2:18), nu una nefericită, și în nici un caz divorțul. El nu dorește ca oamenii să aibă parte de căsnicii nefericite. În același timp, El urăște divorțul (Mal. 2:16). El urăște divorțul din cel puțin două motive: este o trădare a celuilalt (Mal. 2:14-16) și este o violare sau o rupere a jurămintelor maritale. Dumnezeu tratează foarte serios trădarea și El ia jurămintele în serios (Num. 30). Cu toate acestea, Dumnezeu Însuși dorește să divorțeze atunci când păcatul soției Sale este prea mare (Is. 50:1; Ier. 3:8). Pe de-o parte, deci, divorțul trebuie evitat în general și întotdeauna implică păcatul (fie din partea celui care provoacă divorțul, fie din partea celui care dorește divorțul, fie din partea amândorura). Pe de altă parte, el este uneori justificat, deci nu este întotdeauna păcat să divorțezi.

În al doilea rând, este un păcat să iubești ceea ce este păcătos. De exemplu, Isus a învățat că a dori să comiți adulter este o călcare a aceleiași porunci pe care o calcă adulterul (Mat. 5:28). Aplicând acest lucru situației tale, trebuie să spun că nu este de lăudat faptul că iubești pe un alt bărbat, nu este ceva nevinovat. Dorința de a te mărita cu el și de a te culca cu el nu este un rău atât de mare ca a comite adulter în mod fizic însă este, totuși, un păcat. Inima ta ar trebui să-i aparțină soțului tău.

Ține cont, de exemplu, că în Biblie de obicei Dumnezeu echivalează idolatria cu adulterul. Atunci când poporul Său se închină altor dumnezei, Domnul îi acuză de idolatrie (Ier. 3:6 și mai departe; Ezec. 23:1 și mai departe). Biserica este, Mireasa lui Hristos (Ef. 5:25-27). Nu împlinim porunca lui Dumnezeu dacă numai ne ferim de a ne închina altor dumnezei. Dumnezeu pretinde ca noi să-L iubim cu toată inima (Mat. 22:36-38). Atunci când nu facem lucrul acesta, inimile noastre sunt necredincioase, chiar dacă buzele noastre vorbesc ceea ce trebuie (Mat. 15:8). Tot astfel, noi trebuie să ne angajăm față de perechea noastră cu toată inima. Atunci când permitem ca inima noastră să fie necredincioasă, păcătuim. Până în momentul în care vei fi eliberată în mod legitim de jurămintele făcute soțului tău, nu poți iubi pe un altul, cum nici nu te poți culca cu un altul.

Din cele spuse, atât tu, cât și soțul tău vă faceți vinovați de păcat: el că nu te iubește (Prov. 30:23; Ef. 5:25-33; Col. 3:19), iar tu că ai comis adulter (Ex. 20:14) și că nu-l iubești (Tit 2:4). Din punct de vedere teologic, primul pas pe care trebuie să-l faceți fiecare este să vă pocăiți de păcatele voastre (infidelitate, lipsa dragostei, resentimente, minciună etc.). Este ceva ce trebuie să faceți acum, indiferent dacă veți divorța sau nu și indiferent dacă divorțul este sau nu justificat.

Justificarea divorțului

Deuteronom 24:1-4

Din Scriptură eu înțeleg că divorțul este permis numai în circumstanțe excepționale. De exemplu, în timp ce mulți din timpul lui Isus apelau la Deuteronom 24:1-4, ca dovadă că divorțul era în general acceptat, Isus Însuși respinge această idee (Mat. 19:1 și mai departe). Isus arată că acest text pur și simplu mai degrabă reglementează divorțul, decât îl permite. Dumnezeu a știut că divorțul/păcatul este inevitabil, așa că a dat legi care să-l reglementeze, pentru a proteja victimele lui. Isus a dovedit că Deuteronom 24:1-4 a fost o reglementare și nu o permisiune, atunci când a spus că Moise a dat această lege deoarece israeliții aveau inimi împietrite (Marcu 10:4-5).

Moise se pare că a dat această lege cu privire la certificatul de divorț pentru a o proteja pe femeia care divorțează (Deut. 24:1-4). Certificatul proba dreptul ei legal de a se recăsători. Fără un asemenea certificat, femeia nu ar fi fost recunoscută ca divorțată în mod legitim, fiind în imposibilitatea de a se recăsători. De ce lucrul acesta nu i-ar fi permis să se recăsătorească? Pentru că a te căsători cu o femeie care nu a fost divorțată însemna să comiți adulter (vezi mai jos interpretarea/aplicarea pe care o face Isus Vechiului Testament).

Matei 19:1 și mai departe și Levitic 20:10

Învățăturile lui Isus vizavi de această problemă sunt normative pentru mine: "dacă un bărbat divorțează de soția lui - în afară de cazul când ea i-a fost necredincioasă - și se căsătorește cu alta, comite adulter." (Mat. 19:9) (Noul Testament - traducere în limba română modernă, WBT, n.trad.). Pentru început, voi spune patru lucruri despre acest verset.

Primul, învățătura lui Isus susține că Genesa 2 stabilește modelul pentru căsnicie: "ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă" (Mat. 19:6; 19:4-5). Aceasta înseamnă că întotdeauna trebuie să urmărim idealul unei căsnicii perpetue.

Al doilea lucru, cercetătorii încă nu s-au pus de acord asupra a ceea ce înseamnă "necredincioasă în căsătorie". În mod sigur, adulterul este inclus; dacă și alte păcate cad sub incidența acestui termen este o problemă în dezbatere. După părerea mea, în această categorie nu sunt incluse prea multe alte păcate. Voi discuta mai târziu această problemă.

Al treilea lucru, Isus nu pare să spună că divorțul însuși este adulter. O persoană care divorțează, dar nu se căsătorește, nu comite nici un păcat pe care Biblia să-l poată clasifica drept adulter. În schimb, recăsătoria în urma unui divorț care nu are temei biblic merită acuzația de adulter.

Al patrulea lucru, învățăturile lui Isus vizavi de ceea ce poate și nu poate să facă un bărbat se aplică la fel și pentru femeie.

În orice caz, conform învățăturii lui Isus, există o singură categorie de păcate care justifică divorțul: "necredincioșia în căsătorie", uneori tradusă și cu "curvie". Acest termen traduce cuvântul grecesc porneia. Unii comentatori cred că acesta este primul termen dintr-o listă incompletă. Însă nu există nici o listă în Matei 19:9 (sau în paralela din Mat. 5:32); este doar un singur termen. Nimic din acest text nu ne face să credem că porneia este doar primul termen dintr-o listă care nu este specificată. Conținutul unei asemenea liste ar fi trebuit să fie prezent într-un alt text și apoi folosit aici. Paralelele cu Marcu 10:11-12 și Luca 16:18 nici măcar nu menționează porneia ca motiv pentru divorț. După părerea mea, acest lucru este o dovadă că nu există mai multe excepții decât porneia.

Ce este, deci, porneia? Mai întâi, principalul mod de a fi eliberat de sub legământul marital este moartea partenerului (Rom. 7.1-4). În Vechiul Testament adulterul era pedepsit cu moartea (Lev. 20:10; codurile de legi prezentau de obicei pedepsele maxime, nu pe cele stipulate, în afară de cazul în care acestea erau specificate), care avea drept rezultat libertatea părții rămase de a se recăsători. De aici rezultă că pedepse mai puțin aspre (cum este divorțul) erau de asemenea permise, ceea ce ducea, și de această dată, la libertatea partenerului de a se recăsători.

Isus a permis divorțul ca o alternativă validă la aplicarea pedepsei capitale partenerului care a păcătuit (Mat. 19:9). Iosif a demonstrat, de asemenea, că aceasta era o aplicație validă a Levitic 20:10, deoarece Biblia îl numește "neprihănit" pentru că a dorit să divorțeze de Maria pe ascuns, decât să o discrediteze sau să-i dorească moartea (Mat. 1:18-19). Regula, deci, pare a fi ceva de genul "păcatele [împotriva partenerului tău] care justifică moartea, de asemenea justifică și divorțul." Cu alte cuvinte, dacă ai păcătuit atât de rău încât partenerul tău ar putea, din punct de vedere legal, să ceară moartea ta, partenerul tău poate fi, de asemenea, liber să divorțeze, în schimb. Divorțul este în mod sigur o aplicație mult mai îndurătoare a Leviticului 20:10, în cele mai multe cazuri.

După părerea celor mai mulți cercetători, atât termenul ebraic pentru adulter din Levitic 20:10 (na'aph), cât și porneia (termenul grecesc, n.trad.) au același domeniu semantic, fiecare implicând păcate sexuale crase. Contextul în Levitic 20:10 pare a indica în principal adulterul însă și alte păcate sexuale justifică moartea și pot fi incluse ușor în această categorie (de ex., bestialitatea, incestul, Lev. 20).

În plus, Isus nu a creat legi noi și nici nu le-a abolit pe cele vechi (Mat. 5:17-20). Acest lucru mă face să cred că Matei 19:9 este o aplicare a Vechiului Testament. Mi se pare că Levitic 20:10 este candidatul principal pentru legea pe care o aplică Isus aici. Acest lucru mă face să trag concluzia că porneia din Matei 19:9 se referă la adulter și la alte păcate sexuale crase, care în Vechiul Testament justifică pedeapsa capitală. Deși putem să despicăm firul în patru vizavi de sensul fiecăruia dintre acești termeni, ideea este că aici se au în vedere păcatele sexuale crase ce vizează infidelitatea și care justifică divorțul.

Astfel, după părerea mea, legământul marital între credincioși poate fi întrerupt în mod legitim prin moarte sau prin divorțul care are temei biblic. Divorțul are temei biblic doar atunci când în Vechiul Testament, pentru o asemenea faptă, ar fi fost justificată pedeapsa capitală. În zilele noastre această perspectivă poate fi considerată una extremă însă cred că este una biblică și voi încerca s-o explic mai pe îndelete.

1 Corinteni 7:10-17

Divorțul mai este justificat din punct de vedere biblic atunci când un necredincios îl părăsește pe un credincios (1 Cor. 7:15), dar nu și în cazul în care un credincios îl părăsește pe un necredincios. Am scris mai mult despre această excepție în altă parte.

Multe biserici permit divorțul și în cazul abandonării iar unii consideră lucruri ca abuzul a fi o formă de abandon. Acest lucru poate sau nu să fie o justificare, în funcție de detalii. Oricum, nu cred că abuzul emoțional constituie un motiv pentru divorț, nici în Vechiul Testament și nici în Noul Testament.

În cazul abandonării efective a unui credincios de către un necredincios, cred că avem de-a face cu ceea ce Biblia ar considera un divorț care există în realitate chiar dacă acesta are autoritate legală sau nu. Acesta este tipul de situație care ar motiva în mod rezonabil porunca lui Moise referitoare la certificatul de divorț, în Deuteronom 24:1-4, text care cred că este baza pe care Pavel permite recăsătoria într-o asemenea situație (1 Cor. 7:15). Necredinciosul n-ar trebui să plece iar credinciosul n-ar trebui să-l alunge sau să-l izgonească pe necredincios. Însă dacă un asemenea păcat este comis de către necredincios, credinciosul este apărat, primind un certificat de divorț de la necredincios.

După divorț

După un divorț justificat din punct de vedere biblic, amândouă părțile se pot recăsători. Nu văd nicăieri în Scriptură interzicerea recăsătoriei celui care a provocat divorțul. Mai degrabă, Biblia pare să spună că un cuplu căsătorit este într-un legământ care poate fi rupt numai în anumite circumstanțe. O dată ce este rupt, amândoi partenerii sunt liberi. O persoană nu poate avea obligații contractuale față de altă persoană fără ca cealaltă persoană să aibă aceleași obligații contractuale. Doi oameni sunt fie în legământ, fie în afara lui; nu există o cale de mijloc prin care numai o parte este în legământ.

Oricum, multe divorțuri nu sunt justificate biblic. În aceste cazuri, partenerii divorțați nu au dreptul să se recăsătorească deoarece legământul nu a fost călcat. Fiecare este sub legământ față de celălalt, fiind tratați numai ca separați (1 Cor. 7:11).

Separarea este o opțiune păcătoasă în cele mai multe cazuri, deși Pavel recunoaște că uneori se întâmplă acest lucru. Scenariul descris de Pavel pare a fi un caz în care un cuplu a divorțat fără o justificare biblică. Deoarece ei nu au o justificare biblică, ei nu sunt cu adevărat divorțați. Prin urmare, singurele lor opțiuni sunt separarea continuă (pseudo-singurătatea) sau împăcarea. Astăzi, acest lucru se poate întâmpla fie prin simpla separare, fie printr-un divorț legal, dar fără temei biblic.

Mai departe, din moment ce adulterul justifică divorțul și din moment ce recăsătoria ilegitimă este un adulter, dacă unul dintre parteneri se recăsătorește în urma unui divorț nejustificat biblic, celălalt partener poate să-l elibereze de obligațiile legământului, rupând legământul în temeiul adulterului. În mod clar această opțiune este una păcătoasă, deoarece este provocată de o recăsătorie prin care s-a comis adulter.

Partea dificilă

Acum ajungem la partea în care voi încerca să te fac să îți dai seama cum se aplică aceste principii la situația ta. Cum am menționat deja, primul pas ar trebui să fie pocăința, atât din partea ta, cât și din partea soțului tău.

Dacă soțul tău dorește să se împace cu tine, cred că ai obligația biblică de a face o încercare în sensul acesta. Scriptura îi cheamă pe soți să-și iubească soțiile (Ef. 5:25) și pe soții să-și iubească soții (Tit 2:4). Tu ești soția lui, deci ai obligația să-l iubești. Știu că pare o regulă imposibilă însă este ceea ce Scriptura învață. Să sperăm că nu este atât de greu ca iubirea vrăjmașilor, care de asemenea ne este poruncită (Mat. 5:44).

Practic vorbind, în timp ce îți poate părea imposibil să-ți iubești soțul, este adevărat că alte cupluri au reușit să se reîndrăgostească (pe unele le știu și eu). Dacă ei au reușit, și tu poți să faci lucrul acesta. Ideea este că, dacă Biblia îți cere să-ți iubești soțul, acest lucru este ceva ce poți realiza cu ajutorul Duhului Sfânt (1 Cor. 10:13; Gal. 5:22).

De asemenea, tot practic vorbind, a te împăca cu soțul tău ar fi mult mai bine pentru copiii tăi. Și chiar dacă nu pui atât de mult preț acum pe perspectiva soțului tău, ca tată sunt ferm convins că dacă nu ar trăi sub același acoperiș cu copiii lui, acest lucru l-ar devasta.

Întrebarea importantă referitoare la împăcarea cu soțul tău este dacă i-ai spus sau nu de aventura ta. Dacă i-ai spus, el va dori, probabil, să divorțeze de tine având un temei biblic. Desigur, în momentul acesta, probabil asta îți dorești. Dacă-i spui, fii sigură că motivele tale sunt curate. Dacă-i spui pur și simplu cu speranța că el va divorța de tine și dacă nu cauți iertarea lui pentru infidelitatea ta față de el, atunci chiar dacă vei obține în cele din urmă divorțul pe care îl dorești, te vei face vinovată și tu de divorț.

Cu privire la iubitul tău, trebuie să încetezi să-l mai iubești, atât fizic, cât și sentimental. Și acest lucru ar putea părea imposibil însă, la fel ca în cazul tuturor poruncilor lui Dumnezeu, Duhul Sfânt poate să-ți dea puterea să te supui. Dacă în cele din urmă vei divorța și nu ai încetat să-l iubești pe iubitul tău, presupun că te vei mărita cu el. Vei avea justificare biblică pentru acest lucru dacă soțul tău divorțează de tine în temeiul adulterului tău. Însă nu te vei putea recăsători fără să păcătuiești, deoarece va trebui încă să te pocăiești de faptul că l-ai iubit până nu ai fost divorțată.

General vorbind, oamenii consideră că este mai ușor să obții iertarea decât să nu păcătuiești, astfel că fac tot ceea ce vor și se bizuiesc pe iertare. Însă este important să ne amintim că nu asta susține Biblia, ci că adevărata iertare pretinde o adevărată pocăință. Biblia ne învață că trebuie să-L iubim pe Dumnezeu și că, dacă Îl iubim pe Dumnezeu, atunci vom asculta de Dumnezeu. Într-un sens foarte real, deci, problema ce-ți stă înainte este dacă-ți vei sacrifica dorințele de acum de dragul dragostei tale pentru Dumnezeu sau dacă vei sacrifica ascultarea de Dumnezeu de dragul dorințelor tale de acum.

Și, desigur, alegerea ta va avea consecințe eterne. Credincioșii își adună comori în ceruri atunci când ascultă (Mat. 6:18-21) și nu-și adună comori atunci când nu ascultă. De aceea Pavel și mulți alții de pe paginile Scripturii au dorit să trăiască vieți atât de nenorocite (1 Cor. 9:14 și mai departe; 15:19). Nu sugerez că ar trebui să te resemnezi și să fii nefericită - departe de mine! Spun că ar trebui să-I oferi Duhului Sânt o șansă pentru a face din căsnicia ta una fericită, iar dacă vei întâmpina și suferințe, vei fi răsplătită pentru că le-ai îndurat.

Aș adăuga că Dumnezeu este mult mai înclinat să-și binecuvânteze copiii atunci când aceștia ascultă, decât atunci când aceștia sunt neascultători (Ps. 1). Dacă chiar vrei să fii fericită în viață, atunci cel mai bun pariu al tău ar fi să urmezi instrucțiunile lui Dumnezeu despre cum poți să fii fericită. A căuta fericirea într-o altă căsnicie poate părea o dorință nevinovată însă nu este ceea ce Dumnezeu poruncește. Cu alte cuvinte, a urma sfatul lumii poate să te facă fericită pentru o vreme (Evr. 11:25) însă nu te va împlini pe viață.

Răspuns de Ra McLaughlin

Tradus de Tiberiu Pop


Căsătoria și familia creștină