Înapoi  Acasă  Deschideți Biblia

Doctrinele mântuirii

INTRODUCERE

Dorinţa noastră este ca, pe măsură ce devenim mai familiarizaţi cu adevărurile importante ale credinţei creştine, aşa cum ne învaţă Biblia, să creştem în harul şi cunoştinţa Domnului nostru Isus, să ştim ce credem, şi de ce credem aceasta şi să fim echipaţi pentru a apăra credinţa (1Petru 3:15).

Această broşură este creată pentru a determina cititorul să-şi arunce privirea prin Scripturi pentru a intra în posesia unor mai bune cunoştinţe despre Biblie şi credinţele esenţiale ale creştinăţii. Broşura poate fi folosită în mod individual sau în grupuri mici. Toate răspunsurile la întrebări sunt furnizate la sfârşitul cărţii.

Doctrinele mântuirii

PARTEA a II-a

În continuarea studiului nostru despre doctrinele mântuirii vom arunca o privire asupra altor termeni biblici folosiţi pentru a descrie câteva aspecte ale mântuirii noastre. Cele şase doctrine cuprind:

1. Răscumpărarea
2. Împăcarea
3. Înfierea
4. Sfinţirea
5. Învierea
6. Siguranţa

Sperăm ca Domnul să continue să vă ajute să înţelegeţi Cuvântul Său, pe măsură ce treceţi prin întrebările acestei broşuri. Şi sperăm că veţi creşte în cunoştinţa mântuirii voastre.

RĂSCUMPĂRAREA

Vom privi acum la un alt aspect al mântuirii, şi anume doctrina răscumpărării. Răscumpărarea înseamnă eliberarea de sub sclavie prin plătirea unui preţ. O bună ilustraţie este piaţa de sclavi, unde cuvântul răscumpărare era folosit pentru a descrie achiziţionarea unui sclav cu scopul de a fi eliberat fără să mai fie nevoit să se întoarcă la sclavie.

În contextul Bibliei şi al mântuirii, citim şi experimentăm în propriile noastre vieţi că fiecare persoană nemântuită se află legată în sclavie.

57. Conform cu Ioan 8:34, cui îi este robită persoana nemântuită?

Omul se află sub jugul păcatului şi nu este capabil să se elibereze singur. Are nevoie de un Răscumpărător care să-l elibereze din sclavie. Acel Răscumpărător este Fiul fără păcat (neprihănit) al lui Dumnezeu, Isus Cristos.

58. În acord cu următoarele versete, din ce ne-a răscumpărat Isus?

a) 1Petru 1:18

Aceasta este o viaţă ce nu poate produce ceva profitabil. O viaţă dusă în robia păcatului nu poate să rezulte în ceva cu valoare spirituală.

b) Galateni 3:13

Datorită stării noastre de robi ai păcatului, nu suntem în stare să îndeplinim cerinţele legii lui Dumnezeu; deci suntem sub blestemul morţii, care este sentinţa adusă de lege. Isus ne izbăveşte de acest blestem luând condamnarea asupra Sa.

c) Coloseni 1:13,14

1.

2.

Satan a avut putere asupra noastră datorită naturii noastre păcătoase. El s-a folosit de această natură păcătoasă pentru a ne controla. Isus ne-a eliberat însă din păcat, deci şi de sub puterea lui Satan.

d) Tit 2:14

"Orice fărădelege" înseamnă "orice păcat". Isus ne-a eliberat de orice păcat trecut, prezent şi viitor.

Spuneam că răscumpărarea înseamnă eliberarea din robie prin plătirea unui preţ. Un preţ mare a fost plătit pentru eliberarea noastră din păcat şi de pedeapsa adusă de el.

59. a) Care a fost preţul plătit pentru libertatea noastră (1Petru 1:18,19; Efeseni 1:7)?

Plata păcatului este moartea (Romani 6:23). Deci preţul pentru eliberarea noastră a fost plătit prin faptul că Isus Cristos, Cel fără de păcat, a murit în locul nostru (vezi doctrina substituirii).

b) Cu ce contrastează sângele lui Cristos în 1Petru 1: 18?

Pentru cumpărarea sclavilor se foloseau monede din aur şi argint. Deşi monedele aveau valoare, erau pieritoare, valoarea lor fiind temporară. Dar sângele lui Cristos este menţionat aici ca fiind "scump". Acest cuvânt indică ceva de mare valoare şi având un preţ mare. Nu este nimic care să aibă o valoare mai mare şi care să fi putut fi oferit în schimbul eliberării noastre din sclavia păcatului.

60. Ce a dat sângelui Său o valoare atât de mare (Fapte 20:28)?

Acest sânge a fost mult mai bun decât cel al viţeilor şi al ţapilor folosiţi în jertfele Vechiului Testament (Evrei 9:12). Acest sânge a fost singurul acceptat în ceruri pentru răscumpărarea omenirii. Acesta a fost sângele dumnezeirii şi al umanităţii fără de păcat - sângele preţios al lui Cristos.

"Căci Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi." (Marcu 10:45; vezi şi 1Timotei 2:5,6)

Am văzut, deci, că pe când noi eram încă sub robia şi puterea păcatului, Isus Cristos, Fiul fără de păcat al lui Dumnezeu, Şi-a dat viaţa ca preţ de răscumpărare din acea piaţă de sclavi ai păcatului.

Haideţi să ne aţintim puţin atenţia asupra rezultatelor răscumpărării noastre.

61. Citiţi Efeseni 1:7 şi Romani 3:24, apoi scrieţi unul dintre rezultatele răscumpărării.

Amintiţi-vă că, atunci când am discutat despre doctrina justificării, am spus că justificarea înseamnă să fi eliberat de vina păcatelor noastre şi de pedeapsa ce o meritam (iertarea), precum şi atribuirea perfectei neprihăniri a lui Isus Cristos în vieţile noastre. Isus Cristos ne-a răscumpărat din păcatul nostru şi ne-a făcut neprihăniţi. Nu trebuie să trecem niciodată cu vederea faptul că, aşa cum o spun aceste două versete, a fost un gest al minunatului har al lui Dumnezeu. Noi, cu niciun chip, nu meritam ceea ce a făcut Isus Cristos pentru noi.

62. Un alt rezultat al răscumpărării noastre îl găsim în Coloseni 1:13,14

Isus ne-a răscumpărat din întunecimea împărăţiei lui Satan şi ne-a făcut cetăţeni ai împărăţiei lui Dumnezeu. Acum Isus Cristos este regele nostru - Regele regilor.

63. Care dintre rezultatele răscumpărării consemnate în Tit 2:14 îţi dă o mare siguranţă ca şi credincios în Isus Cristos?

Ca şi posesiuni ale lui Isus Cristos, putem fi siguri că El nu va îngădui niciodată ca cineva să ne ia din mâinile Sale. Nicicând nu vom mai fi vânduţi pe piaţa de sclavi ai păcatului. Putem să ne odihnim în siguranţă, ştiind că suntem ai Aceluia care ne iubeşte şi vrea doar ce este bun pentru noi.

64. Conform cu Evrei 9:12, cât de completă este răscumpărarea noastră?

Isus nu ne scoate de pe piaţa de sclavi a lui Satan până la următoarea dată când păcătuim; ci o face pentru totdeauna, iar valoarea sângelui Său a fost suficient de mare să-mi acopere toate păcatele trecute, prezente şi viitoare.

Vom încheia studiul nostru referitor la doctrina răscumpărării prin a privi la câteva versete care se referă la răscumpărarea viitoare a creştinului.

65. Ce aşteptăm cu înfocare noi, cei care am fost răscumpăraţi din robia păcatului?

După cum bine ştim, deşi am fost răscumpăraţi din vina, puterea şi pedeapsa păcatului, încă trăim în acelaşi trup, care este capabil de păcat şi ne împiedică să ne bucurăm de părtăşia totală cu Dumnezeu.

66. Dar când va reveni Isus să-Şi ia biserica, va schimba trupul acesta pământesc făcându-l asemenea cu ce (Filipeni 3:20-21)?

1Corinteni 15:53 spune: "Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire." Când se va întâmpla acest lucru, răscumpărarea noastră va fi completă. Vom fi izbăviţi de prezenţa păcatului şi de puterea morţii. Vom avea trupuri asemenea Domnului nostru înviat, trupuri ce nicodată nu vor mai fi în ghiara morţii.

Ne putem, însă, bucura de acum, căci Duhul Sfânt, care locuieşte în fiecare credincios, ne este dat ca şi garanţie a acestei răscumpărări viitoare. (Efeseni 1:13,14; 4:30)

ÎMPĂCAREA

Acum vom privi pe scurt mântuirea dintr-un unghi puţin diferit în ceea ce priveşte relaţia noastră cu Dumnezeu. Biblia îl numeşte împăcare.

Putem defini împăcarea ca fiind o schimbare de la o condiţie la alta, schimbare care înlătură orice stă în calea unităţii şi a păcii. În contextul mântuirii, este o schimbare care vine din partea unei persoane (păcătosul), fiind declanşată de acţiunea altei persoane (Isus Cristos). Această definiţie va deveni mai clară pe măsură ce vom examina versetele din Scriptură care se ocupă de această doctrină a împăcării.

De ce avem nevoie să fim împăcaţi?

67.a. Citeşte Romani 5:10 şi scrie care era relaţia noastră cu Dumnezeu, înainte ca El să ne fi împăcat cu El?

b. Cum descrie Coloseni 1:21 această relaţie?

Vieţile noastre, înainte de a fi fost mântuiţi, erau în opoziţie totală faţă de Dumnezeu, datorită păcatului nostru şi a firii noastre păcătoase. Nu aveam pace cu Dumnezeu pentru că bariera păcatului ne-a separat şi ne-a adus sub mânia lui Dumnezeu. Dumnezeu urăşte păcatul şi nu poate avea părtăşie cu cel păcătos. Totuşi, El doreşte să refacă acea părtăşie şi unitate cu omul păcătos şi, deoarece eram neajutoraţi şi incapabili să producem noi această împăcare cu Dumnezeu, El a luat iniţiativa de a aduce pace şi unitate între omul păcătos şi Dumnezeul Cel Sfânt.

Cum am fost împăcaţi?

Cum a îndepărtat Dumnezeu bariera care ne înstrăina de El?

68. Citeşte din nou Romani 5:10 şi Coloseni 1:22. Cum ne-a împăcat Dumnezeu cu El?

Coloseni 1:20 spune că El a făcut "...pace prin sângele Lui." Isus Cristos a îndepărtat bariera păcatului luând asupra Sa păcatul nostru şi suferind pedeapsa cu moartea în locul nostru. În schimbul păcatului nostru, El ne-a dat neprihănirea Sa. Calea a fost, astfel, complet curăţată pentru ca omul să fie împăcat cu Dumnezeu Sfânt.

"Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh." (1Petru 3:18)

"... Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor..." (2Corinteni 5:19)

Rezultatele împăcării

69. Acum, că bariera păcatului a fost înlăturată, care este relaţia noastră cu Dumnezeu (Coloseni 1:20)?

Relaţia noastră cu Dumnezeu nu mai este una de ostilitate. Nu mai suntem în opoziţie faţă de El. Acum suntem uniţi în pace prin dragostea şi harul Său şi El ne numeşte "prieteni" (Ioan 15:15).

70. Datorită faptului că avem pace cu Dumnezeu, de ce anume am fost scăpaţi (Romani 5:9)?

Mânia lui Dumnezeu se referă la judecata finală pe care El o va face asupra lumii. Cei ce au fost împăcaţi cu Dumnezeu nu trebuie să se teamă de această judecată.

71. Ca persoane care au fost împăcate cu Dumnezeu, ce anume ne-a fost încredinţat de către El (2Corinteni 5:18-20)?

"Noi dar, suntem trimeşi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!" (2Corinteni 5:20)

ÎNFIEREA

Un alt aspect al mântuirii noastre este cu privire la înfierea noastră de către Dumnezeu. Când suntem născuţi din nou, devenim copii ai lui Dumnezeu prin credinţă în Isus Cristos (Ioan 1:12). Cuvântul grec folosit aici pentru "copii" este tekon, care accentuează realitatea naşterii noastre. Mai există, însă, un alt cuvânt folosit când se vorbeşte de înfierea noastră. Cuvântul este huios, care subliniază caracterul relaţiei.

Înfierea este actul prin care Dumnezeu acordă credinciosului poziţia de fiu adult (huios), înzestrat cu drepturile şi privilegiile unui copil născut.

"Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Său, născut din femeie, născut supt Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca să căpătăm înfierea." (Galateni 4:4-5)

72. Dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, atunci ce devenim (Romani 8:17; Galateni 4:7)?

Înfierea noastră este în mod esenţial legată de faptul că noi, ca şi credincioşi suntem în Cristos (citeşte Galateni 3:26-29). Acesta este motivul pentru care Pavel poate afirma în Romani 8:17 că noi suntem moştenitori împreună cu Cristos. Toate binecuvântările pe care le primim ca fii ai lui Dumnezeu sunt ale noastre pentru că noi suntem în Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Suntem identificaţi cu Cristos.

"Că adică Neamurile sunt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaş făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea..." (Efeseni 3:6)

73. Ce anume ne spune Tit 3:5-7 că moştenim?

Isus a spus: "...Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa..." (Ioan 14:6). Ioan, în 1Ioan 1:1-3, identifică viaţa veşnică cu Isus Cristos, iar mai târziu, în 5:12, el spune că "...cine are pe Fiul, are viaţa...". Viaţa veşnică nu poate fi separată de Isus Cristos. Când suntem mântuiţi, suntem identificaţi cu Cristos şi Cristos vine să locuiască în noi. De aceea noi moştenim viaţa Lui - viaţa veşnică.

74. Citeşte 1Petru 1:3-5 şi enumerează patru caracteristici ale moştenirii care ne-a fost dată.

Din aceste versete primim asigurarea moştenirii noastre.

Nestricăcioasă (nepieritoare) înseamnă că nu este supusă degradării. Moartea nu există în vocabularul moştenirii noastre. 1Corinteni 15:52-54 spune:

"...într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: Moartea a fost înghiţită de biruinţă..." (vezi şi 1Corinteni 9:25)

Neîntinată înseamnă eliberată de contaminare. Această lume şi tot ceea ce este în ea a fost contaminată de păcat. Dar viaţa pe care o moştenim, ca şi copii înfiaţi ai lui Dumnezeu, este liberă total de orice influenţă a păcatului tot aşa cum este şi Cristos.

"Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi, şi înălţat mai pe sus de ceruri..." (Evrei 7:26)

Fără veştejire înseamnă că nu se învecheşte. Moştenirea noastră este eternă şi nu se va veşteji niciodată aşa cum se întâmplă cu toate lucrurile de preţ ale acestei lumi.

"Şi când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa, care nu se poate vesteji, a slavei." (1Petru 5:4)

Păstrată înseamnă că este protejată sau păzită. Dumnezeu veghează asupra moştenirii noastre şi o păzeşte până în ziua în care vom pătrunde în plinătatea mântuirii noastre.

Aşa că, pe lângă faptul că suntem binecuvântaţi cu toate binecuvântările spirituale în locurile cereşti în Cristos (Efeseni 1:3), aşteptăm, de asemenea, ziua în care noi, ca şi fii adoptaţi de către Dumnezeu, vom fi părtaşi ai slavei lui Cristos. Slavă care este mai presus de ceea ce ne putem imagina.

"Dar, după cum este scris: Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc." (1Corinteni 2:9)

SFINŢIREA

Următorul subiect al studiului nostru cu privire la mântuire se referă la sfinţirea noastră. Simplu spus, a fi sfinţit înseamnă a fi pus deoparte pentru Dumnezeu. În studiul nostru vom discuta despre două aspecte ale sfinţirii: 1) sfinţirea poziţională şi 2) sfinţirea progresivă

SFINŢIREA POZIŢIONALĂ

Aceasta, ca multe dintre doctrinele pe care le-am parcurs până acum, se referă la starea sau relaţia pe care o avem cu Dumnezeu, ca rezultat a lucrării împlinite de Isus pe cruce şi a învierii Lui.

Credinciosul este pus deoparte de către Duhul Sfânt pentru Dumnezeu, despărţit de primul Adam, de păcatul şi condamnarea lui, şi pus în Ultimul Adam (Isus Cristos), având neprihănirea şi viaţa Lui. Iar cuvântul "sfinţire" mai include, de asemenea, ideea că cel ce este pus deoparte este părtaş la caracterul Dumnezeului pentru care este pus deoparte.

75. În saluturile pe care le adresează Pavel diferitelor biserici în epistolele sale, cum îi numeşte pe credincioşii din acele biserici? (vezi Romani 1:7; 1Corinteni 1:2; Efeseni 1:1; Filipeni 1:1; Coloseni 1:2)

Un sfânt nu este o persoană care a atins un nivel înalt de sfinţenie prin propriile sale eforturi, ci sfânt este cel care a fost separat şi pus deoparte pentru Dumnezeu, pus fiind în cea mai înaltă poziţie de sfinţenie prin Cel Preasfânt, Isus Cristos. Datorită faptului că noi suntem în Cristos, putem împărtăşi această sfinţenie.

Acum hai să vedem care este procesul sau elementele implicate în sfinţirea noastră.

76. În rugăciunea Sa către Tatăl, ce Îi cere Isus să folosească pentru a-i sfinţi pe ucenicii Săi? (Ioan 17:17)

Privind la elementele sfinţirii noastre, privim la aceleaşi elemente care sunt implicate în mântuirea noastră, deoarece sfinţirea este unul din aspectele mântuirii. De aceea, înţelegem importanţa Cuvântului lui Dumnezeu în sfinţirea noastră. El ne dezvăluie separarea noastră de Dumnezeu datorată păcatului nostru, iar apoi ne arată ceea ce a împlinit Cristos prin voia Tatălui.

77. Citeşte Evrei 10:10 şi 13:12. Ce a împlinit Cristos pentru sfinţirea noastră?

Singurul lucru care ne împiedica să fim puşi deoparte pentru Dumnezeu era păcatul nostru. Un Dumnezeu sfânt nu poate avea părtăşie cu ceva sau cineva nesfânt. De aceea, Dumnezeu S-a ocupat de această problemă a păcatului, oferind jertfa perfectă pentru păcatul nostru - Isus Cristos. El a luat asupra Sa pedeapsa pentru păcatele noastre, pentru ca bariera dintre om şi Dumnezeu să poată fi înlăturată. El a putut astfel să ne scoată din sclavia păcatului şi a firii noastre păcătoase, şi să ne pună deoparte pentru a fi una cu El, părtaşi ai naturii Sale divine.

78. Cum trebuie să răspundem la adevărul dezvăluit al Cuvântului lui Dumnezeu, pentru ca această sfinţire să devină reală în persoana noastră? (Fapte 26:18, 2Tesaloniceni 2:13)

79. Conform cu 2Tesaloniceni 2:13 şi 1Petru 1:1-2, cine este cel care face în viaţa noastră lucrarea de sfinţire?

Lucrarea de sfinţire a Duhului Sfânt scoate persoana nemântuită din necredinţa sa şi o pune în credinţă; din poziţia lui în primul Adam, care îi aducea păcat şi moarte, în noua poziţie în Ultimul Adam, care îi aduce neprihănirea şi viaţa.

SFINŢIREA PROGRESIVĂ

Sfinţirea poziţională este lucrarea Duhului Sfânt în viaţa noastră, care are de a face cu poziţia sau felul în care stăm înaintea lui Dumnezeu. Este ceva care se petrece în momentul în care ne punem încrederea în Isus Cristos, acceptându-L ca Domnul şi Mântuitorul nostru, iar această calitate poziţională a sfinţirii noastre nu ne poate fi luată niciodată (Evrei 10:10).

Sfinţirea progresivă, pe de altă parte, este o lucrare a Duhului Sfânt în viaţa noastră care are de-a face cu caracterul şi comportamentul nostru ca şi copii ai lui Dumnezeu. Este lucrarea prin care Duhul Sfânt produce şi dezvoltă roadele Sale în credinciosul "pus deoparte". Pe măsură ce ne încredinţăm Lui şi ne încredem în El, va face astfel, oricare ar fi nevoia ivită.

80. În ce fel se presupune să ne încredinţăm lui Dumnezeu, conform cu Romani 12:1-2; 6:13, 19?

Înainte de a fi mântuiţi ne aflam în robia păcatului. Eram supuşi poftelor firii şi a minţii. Acum, însă, am fost puşi deoparte în condiţia noastră spirituală faţă de Dumnezeu şi avem opţiunea de a ne supune unui nou Stăpân - Isus Cristos. Şi dacă, în mod continuu, ne supunem Lui şi nu păcatului, El va putea produce în noi un caracter care va fi în mod progresiv sfinţit.

ÎNVIEREA

Învierea poate fi definită ca fiind reîntoarcerea trupului fizic, care a fost mort, la viaţă şi transformarea lui pentru a experimenta existenţa eternă. Deşi învierea este universală, pentru toată omenirea (atât cei mântuiţi cât şi cei nemântuiţi - Ioan 5:28-29), ne vom concentra mai mult asupra învierii credinciosului în Isus Cristos.

Prin moarte, trupul nostru se întoarce în ţărână, acolo de unde a provenit (Geneza 3:19). Duhul nostru, acea parte din noi care este conştientă de Dumnezeu, însă, va merge în prezenţa Domnului, dacă am fost cu adevărat născuţi din nou (Filipeni 1:23; 2Corinteni 5:6-8). Prin înviere, duhul nostru va fi reunit cu noul nostru trup transformat, pentru a putea experimenta pe deplin părtăşia cu Domnul nostru în noul cer şi pământ pe care El le va aduce la sfârşitul timpului, după cum ştim (2Petru 3:10-13; Apocalipsa 21:1-2).

În studiul nostru vom vedea două feluri de înviere a credinciosului. Mai întâi vom discuta despre învierea trupească, viitoare, despre care am şi pomenit până acum, dar vom vorbi şi despre actuala înviere a noastră cu Isus Cristos, cea spirituală.

ÎNVIEREA VIITOARE

Promisiunea şi nădejdea învierii

81. Citiţi Fapte 23:6; 24:14-15 şi 26:6-8

a. Era o noutate mesajul lui Pavel cu privire la înviere?

b. Unde a fost făcută această promisiune mai devreme?

c. Ce anume ne indică în aceste versete că mesajul învierii era important pentru Pavel?

Tema centrală a învăţăturii date de Pavel era învierea. Nu numai învierea lui Isus Cristos, ci şi speranţa învierii noastre, a celor care cred în El.

82.a. Care este condiţia care este exprimată în următoarele versete, pentru ca cineva să experimenteze învierea (Ioan 6:39-40, 44; 11:25-26)?

Când venim la Cristos şi ne punem încrederea în El, promisiunea Lui este că ne va învia în ziua de apoi.

b. Cum Se numeşte Isus în Ioan 11:25?

Învierea noastră este, în mod vital, conectată de Isus Cristos şi de învierea Lui. Despărţiţi de El, noi nu avem speranţa învierii.

În 1Corinteni 15:16-26 putem vedea argumentarea făcută de Pavel a adevărului că va fi o înviere în viitor.

83.a. Potrivit acestor versete, ce anume ne dă siguranţa că vom fi înviaţi?

Aşa cum cei care sunt în Adam (nu sunt născuţi din nou) se pot aştepta doar la condamnare şi moarte veşnică, aşa şi cei care sunt în Cristos (născuţi din nou) se pot aştepta la viaţă veşnică împreună cu El, pentru că şi El a fost înviat din morţi şi trăieşte în veci.

b. Cum este descrisă în versetele 18 şi 20 moartea credinciosului?

Această descriere presupune faptul că, mai mult ca sigur, va fi o trezire din somnul morţii, pentru că somnul este o stare temporară.

84. Conform cu Romani 8:11; 2Corinteni 4:14 şi 1Corinteni 6:14, cine este sursa puterii care ne va învia?

Nu numai că suntem în Cristos, dar El locuieşte în noi prin Duhul Sfânt, care este asigurarea noastră că într-o zi Dumnezeu ne va învia din morţi, aşa cum a făcut cu Isus Cristos.

Ordinea şi momentul (timpul) învierii

85. Citind din nou 1Corinteni 15:23-24, începem să vedem ordinea şi momentul învierii. Potrivit acestor versete, cine este primul în ordinea învierii?

Deşi au fost mulţi oameni care au înviat din morţi înaintea lui Isus, ei nu au fost înviaţi în sensul pe care îl luăm în considerare în acest studiu. Cei care au fost înviaţi înaintea lui Isus aveau acelaşi trup ca şi înainte de moarte - un trup supus putrezirii. Şi în cele din urmă ei aveau să moară din nou. Învierea lui Isus este eternă aşa cum eternă va fi şi a celor care sunt în El. Despre învierea lui Isus se spune că este "cel dintâi rod" ceea ce ne sugerează că va fi o recoltă viitoare a învierii.

86.a. În versetul 23, care este următorul grup care va fi înviat?

b. Când va avea loc acest eveniment?

Aici se vorbeşte despre momentul în care Isus va veni pentru biserica Sa. Noi numim acest eveniment "răpirea". Despre acest moment 1Tesaloniceni 4:16 spune:

"Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos."

Există, însă, un grup de oameni care nu vor experimenta învierea. Sunt acei credincioşi care vor fi în viaţă când se va întoarce Cristos.

"Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul." (1Tesaloniceni 4:17)

Aşa că, fie mort sau viu, când se va întoarce Isus pentru biserica Sa, poţi fi sigur că vei merge să-L întâlneşti pe Domnul în văzduh şi niciodată nu vei mai fi despărţit de El. Niciodată!

În fine, ultimul grup care va fi înviat îl constituie cei care nu şi-au pus încrederea în Isus Cristos pentru a fi mântuiţi. Aceştia vor fi înviaţi pentru judecată (Ioan 5:29). Vor sta în faţa marelui tron alb al lui Dumnezeu pentru a fi judecaţi după faptele lor şi, în cele din urmă, vor fi aruncaţi în iazul de foc (Apocalipsa 20:11-15).

Trupul de după înviere

Mulţi oameni se întreabă cum va arăta noul nostru trup după înviere. Deşi acum nu putem înţelege pe deplin, Dumnezeu ne dă o descriere în 1Corinteni 15:42-53, pasaj în care Pavel foloseşte câteva contraste pentru a descrie trupul înviat.

87. Care este cea dintâi diferenţă dintre trupul pe care îl avem acum şi trupul pe care îl vom primi după înviere (1Corinteni 15:42)?

Trupul pe care îl avem acum va putrezi şi se va întoarce în ţărână atunci când duhul nostru îl va părăsi. Dar trupul pe care îl vom primi la întoarcerea lui Cristos nu va îmbătrâni şi nu va muri niciodată. Va fi un trup etern.

"Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea." (1Corinteni 15:50)

Deoarece împărăţia lui Dumnezeu este eternă, aşa trebuie să fie şi cei ce locuiesc în ea.

88. Care este cel de al doilea contrast pe care îl găsim în prima parte a versetului 43?

Trupul nostru pământesc este un posibil trup al ruşinii şi ocării datorită păcatului din el. Noul nostru trup va fi eliberat de păcat şi ocară, pentru că va fi perfect, ca şi trupul lui Cristos.

"Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale..." (Filipeni 3:20-21)

89. Următorul contrast este dat la sfârşitul versetului 43. Care este?

Predispoziţia trupului nostru la suferinţă, la boli şi, în cele din urmă, la moarte, demonstrează neputinţa lui. Noul nostru trup, însă, nu va avea aceste slăbiciuni şi va fi o manifestare a puterii lui Dumnezeu.

90. În versetul 44 vedem o altă descriere a noului nostru trup în contrast cu cel din prezent. Care este acesta?

Trupul firesc este adaptat lumii materiale în care trăieşte, îi răspunde prin cele cinci simţuri pe care le are şi este dominat de poftele sale. Pe când trupul duhovnicesc va fi în totalitate ocupat cu lucrurile lui Dumnezeu. Pavel continuă, de la versetul 45 la 49, spunând că trupul nostru firesc vine din Adam, iar cel duhovnicesc vine din Isus Cristos. Primul vine de pe pământ, al doilea din ceruri.

"Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc." (1Corinteni 15:49)

"Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este veşnică. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, negreşit dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el. Chiar în cortul acesta deci, gemem apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celalt peste acesta, pentruca ce este muritor în noi, să fie înghiţit de viaţă." (2Corinteni 5:1-4)

91. În fine, învierea noastră va fi un timp al victoriei şi al bucuriei. Care va fi victoria finală când se va întoarce Isus (1Corinteni 15:54-57)?

"Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!" (1Corinteni 15:57)

Învierea prezentă (actuală)

Pe lângă învierea trupească, care va avea loc la întoarcerea lui Isus, într-un anumit sens noi deja am fost înviaţi. Am văzut că învierea noastră viitoare are de a face cu trupurile noastre; învierea din prezent, însă, are de a face cu duhul nostru. Pavel vorbeşte despre această înviere în Romani 6:3-11. Citiţi acest pasaj, iar apoi răspundeţi la întrebările de mai jos.

92.a. Prin ce am fost uniţi cu Cristos (v. 3-5)?

b. Cine a fost răstignit cu Cristos (v.6)?

Când ne punem încrederea în Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor, suntem identificaţi cu El. Înainte eram în Adam, identificaţi cu el, în sensul că posedam şi eram controlaţi de o natură păcătoasă. Acum, când suntem în Cristos, suntem identificaţi cu El prin moartea Lui, puterea vechii firi păcătoase a fost înfrântă.

c. Potrivit cu versetul 4, ce avem acum privitor la învierea noastră cu Isus?

Această viaţă este viaţa lui Isus Cristos, viaţa divină, care este prezentă în fiecare credincios.

93. Efeseni 2:5-6 ne spune că eram morţi spiritual datorită păcatelor noastre. Plata păcatului este moartea (Romani 6:23). Ce a făcut, însă Dumnezeu pentru noi (v.5)?

Versetul 6 continuă prin a spune că noi, de asemenea, am fost înviaţi şi aşezaţi împreună cu Cristos în locurile cereşti. Păcatul şi moartea nu mai au nicio stăpânire asupra noastră. Noi suntem victorioşi în Cristos.

94. Conform cu Coloseni 2:12-13, ce ni se cere pentru a avea parte de această înviere spirituală?

Noi nu avem capacitatea de a împlini ceea ce Isus a împlinit pentru noi prin moartea şi învierea Sa. Noi doar putem să credem în El şi să ne încredem în ceea ce a făcut. Devenim astfel părtaşi ai naturii divine ca rezultat al faptului că suntem uniţi cu El în învierea Sa.

"Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru." (Romani 6:11)

ASIGURAREA/SIGURANŢA

Doctrina siguranţei credinciosului implică două aspecte înrudite. Asigurarea are de-a face cu faptul că atunci când ne încredem în Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor, El ne dă viaţă veşnică. Al doilea aspect este cu privire la siguranţa noastră ca şi credincioşi. Este siguranţa că Dumnezeu, după ce ne-a mântuit, ne va păstra mântuiţi pentru vecie. Temelia pe care stă asigurarea şi siguranţa noastră nu suntem noi, ci este credincioşia lui Dumnezeu.

Asigurarea

95. Citeşte Efeseni 2:8-9 şi răspunde la următoarele întrebări:

a. Ce atribut al lui Dumnezeu a fost motivaţia mântuirii noastre?

b. Ce alt cuvânt din versetul 8 ne arată că mântuirea nu poate fi câştigată (vezi şi Romani 6:23)?

c. Ce lucrări putem face ca să fim mântuiţi?

d. De ce nu este mântuirea un rezultat al faptelor?

e. Care este rolul omului în mântuirea sa (vezi şi Ioan 3:16)

Vedem, deci, din aceste versete că mântuirea este o lucrare a lui Dumnezeu şi ne este dată gratis, fără să facem ceva să o câştigăm. Tot ceea ce trebuie să facem este să credem în Isus Cristos şi să ne încredinţăm vieţile Lui.

96. Deschide la prima epistolă a lui Ioan, capitolul 5 şi citeşte versetele de la 11 la 13. Răspunde apoi la întrebările de mai jos:

a. Ce ne-a dat Dumnezeu?

b. Unde se găseşte această viaţă?

c. Cine are această viaţă?

d. Care este rolul nostru?

e. Care este motivul pentru care Ioan spune că a scris acestea?

Vedem aici că Dumnezeu vrea să ne asigure că, atunci când credem în Isus Cristos, primim de la El darul vieţii veşnice. Nu trebuie să trecem prin viaţă încercând să câştigăm favoarea lui Dumnezeu, nefiind siguri că El ne acceptă. El ne iubeşte şi ne acceptă datorită morţii şi învierii lui Cristos. Tot ceea ce trebuie să facem este să ne punem încrederea în ceea ce El ne-a dat.

97. Vedem în Romani 6:23 că plata sau judecata păcatului este moartea. În ce fel ne este dată în Romani 8:1 şi Ioan 5:24 asigurarea mântuirii?

"Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu." (Romani 5:9)

Asigurarea mântuirii noastre se bazează pe dragostea lui Dumnezeu (Ioan 3:16) şi pe ceea ce ne-a oferit prin Isus Cristos (Romani 5:8).

Siguranţa

După cum am spus, al doilea aspect al asigurării credinciosului este siguranţa noastră că odată ce Dumnezeu ne-a mântuit, ne va păstra mântuiţi pentru întreaga eternitate.

98. Citeşte Ioan 6:37-39.

a. Devreme ce am venit la Isus, mai trebuie să ne temem că vreodată vom fi respinşi de El (v.37)?

b. Care este voia Tatălui (v.39)?

Putem fi siguri că voia Tatălui va fi împlinită.

99.a. Potrivit cu Ioan 10:27-29, cine ne poate scoate din mâna lui Dumnezeu?

b. De ce (v.27)?

c. În versetul 28, ce fel de viaţă ni se spune că ne dă Dumnezeu?

d. Când vom pieri?

Pentru că suntem în posesia lui Dumnezeu, noi putem fi siguri de mântuirea noastră. Iar viaţa pe care Dumnezeu o dă credinciosului nu poate lua sfârşit.

100. Citeşte 1Corinteni 1:7-9 şi Iuda 1:24.

a. În ce stare ne va păstra Dumnezeu până la sfârşit?

b. Ce atribut al lui Dumnezeu ne dă asigurarea că El va face acest lucru (1Corinteni 1:9)?

101. În Efeseni 1:13-14, care sunt cele două cuvinte care caracterizează lucrarea Duhului Sfânt în credincios?

Cuvântul "pecete" înseamnă posesiune şi siguranţă. Noi suntem posesiunea lui Dumnezeu şi nimic nu poate rupe pecetea proprietăţii sale asupra noastră. Cuvântul "arvună" înseamnă plată în avans sau garanţie. Duhul Sfânt este garanţia noastră că Dumnezeu ne va da moştenirea noastră deplină. Toţi cei care cred au Duhul Sfânt care locuieşte în ei şi, de aceea, au sigiliul proprietăţii Sale asupra lor, precum şi arvuna moştenirii lor.

102. În final, putem fi siguri că nimic nu ne va despărţi de ce (Romani 8:39)?

"Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?" (Romani 8:31)

Avem o temelie puternică pentru a avea asigurarea şi siguranţa mântuirii noastre. Aceasta este caracterul şi lucrarea lui Dumnezeu. Dragostea Sa, credincioşia Sa, harul Său, Duhul Său şi moartea şi învierea lui Isus Cristos, toate ne demonstrează că "... Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos." (Filipeni 1:6).

Ne rugăm ca acest studiu al doctrinelor care privesc mântuirea ta a fost de ajutor pentru creşterea ta spirituală. Sperăm ca, atunci când vei studia în viitor Scripturile, întâlnindu-te cu aceste noţiuni, să le poţi înţelege mai bine şi să-ţi fie mai clare.

Fie ca Domnul să continue să ţi Se descopere pe măsură ce citeşti din Cuvântul Său.

Răspunsuri

57. păcatului

58.a. felul nostru deşert de viaţă

b. blestemul legii

c. 1. puterea întunericului, 2. păcatele noastre

d. din orice fărădelege

59. a. sângele lui Cristos

b. aur şi argint

60. sângele lui Dumnezeu

61. neprihănirea

62. mutaţi în împărăţia lui Dumnezeu

63. suntem ai Lui

64. veşnică

65. răscumpărarea trupului

66. trupul slavei Sale

67. a. vrăjmaşi

b. străini, vrăjmaşi în gânduri şi fapte

68. prin moartea lui Isus Cristos

69. de pace

70. mânia lui Dumnezeu

71. slujba împăcării

72. moştenitori

73. viaţa veşnică

74. nestricăcioasă, neîntinată, nu se poate veşteji, păstrată în ceruri

75. sfinţi

76. Cuvântul lui Dumnezeu

77. moartea Sa

78. prin credinţă în Isus Cristos

79. Duhul Sfânt

80. prin prezentarea trupurilor noastre pentru a fi sub controlul Său

81.a. nu

b. în Vechiul Testament

c. a văzut în acesta motivul pentru care era judecat

82. a. credinţa în Isus Cristos

b. învierea şi viaţa

83.a. învierea lui Isus Cristos

b. ca adormire

84. Duhul Sfânt

85. Isus Cristos

86.a. cei ce sunt în Cristos

b. la venirea Lui

87. putrezire/neputrezire

88. ocară/slavă

89. neputinţă/putere

90. firesc/duhovnicesc

91. victoria asupra păcatului şi a morţii

92.a. prin moartea, îngroparea şi învierea Lui

b. omul cel vechi

c. o viaţă nouă

93. ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos

94. credinţă

95a. harul Său

b. dar

c. nimic

d. pentru ca Dumnezeu, şi nu omul, să primească slavă

e. credinţa

96.a. viaţa veşnică

b. în Fiul Său, Isus

c. cel care are pe Fiul

d. să credem în Isus

e. ca să ştiţi că aveţi viaţă veşnică

97. credincioşii nu vor avea niciodată parte de judecată şi condamnare

98.a. nu

b. ca Isus să nu piardă niciunul din cei care vin la El

99.a. nimeni

b. pentru că Îi aparţinem Lui

c. viaţă veşnică

d. niciodată

100.a. fără vină

b. credincioşia Sa

101. pecete şi arvună

102. dragostea lui Dumnezeu


Doctrine