Înapoi
Acasă
Biblia

Datoriile reciproce ale soților și soțiilor

de Richard Baxter (1615-1691)


Oamenii egoiști și neevlavioși de pretutindeni intră în tot felul de relații cu dorința de a-și servi propriile interese, de a-și satisface pornirile firii lor pământești fără să știe sau să le pese ce se cere de la ei. Urmăresc respectul, profitul sau plăcerea pe care le-o va aduce relația lor, nu ceea ce Dumnezeu și semenii lor cer sau așteaptă de la ei (Gen. 2:18, Prov. 18:22). Mintea le este ocupată doar de lucrurile pe care le vor avea, nu de ce vor fi sau ce vor face (Luca 6:31-32; 1 Cor. 10:24; Gal. 6:2; Filip. 2:4; 2 Tim. 3:2; Iacov 2:15; 1 Ioan 3:17; Gen. 4:9; 1 Sam. 25:3-11; Estera 6:6; Isaia 56:11; Ioan 6:26). Știu ce vor ca ceilalți să facă pentru ei, dar nu le pasă de datoria pe care ei înșiși o au față de ceilalți. Așa stau lucrurile cu prea mulți dintre soți și prea multe dintre soții.

Ar trebui să fim foarte interesați să cunoaștem care sunt îndatoririle pe care le implică relațiile noastre, și cum Îi putem fi plăcuți lui Dumnezeu în relațiile noastre. Studiază și fă partea ta, și cu siguranță Dumnezeu Și-o va face pe-a Lui.

Principiul I. Prima îndatorire a soților este să-și iubească soțiile (și a soțiilor să-și iubească soții) (Efes. 5:25,28,29,33). "Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea. - Tot așa trebuie să-și iubească și bărbații nevestele, ca pe trupurile lor. Cine își iubește nevasta, se iubește pe sine însuși. Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Hristos Biserica. - Încolo fiecare din voi să-și iubească nevasta ca pe sine." (Vezi Gen. 2:24).

Iată câteva recomandări pentru păstrarea dragostei:
1.
În primul rând, alegeți-vă un soț bun sau o soție bună. Un partener care este cu adevărat bun și amabil, plin de virtute și sfințenie față de Domnul (Prov. 18:22; Prov. 19:13,14).
2. Nu vă căsătoriți până nu sunteți sigur că puteți iubi în întregime.
3. Nu vă pripiți, ci descoperiți mai dinainte toate imperfecțiunile care v-ar putea tenta să vă disprețuiți viitorul tovarăș de viață (Prov. 18:13).
4. Amintiți-vă că dreptatea cere să iubești pe cineva care a renunțat la întreaga lume pentru tine. Pe cineva care e mulțumit să fie alături de tine în eforturile și în suferințele tale, să împartă totul cu tine, și care TREBUIE să fie perechea ta până la moarte (Matei 5:32; Matei 19:9; 1 Cor. 7:39; Col. 3:19; Gen. 2:24).
5. Amintiți-vă că, în general, femeile sunt ființe iubitoare și pasionale, și, așa cum își iubesc mult propria persoană, la fel așteaptă multă dragoste și din partea voastră.
6. Amintiți-vă că sunteți sub comanda lui Dumnezeu; a refuza dragostea conjugală soțiilor voastre înseamnă să refuzați să îndepliniți o îndatorire pe care Dumnezeu vi-a stabilit-o cu claritate. Prin urmare, ascultarea ar trebui să vă motiveze dragostea.
7. Amintiți-vă să sunteți "un singur trup"; ai făcut-o pe soția ta să lase pe tatăl și pe mama sa, și să se lipească de tine (Matei 19:5; Marcu 10:7).
8. Fiți mai atenți la calitățile soțiilor voastre decât la defectele lor. Nu lăsați ca observarea defectelor să vă facă să uitați sau să le treceți cu vederea virtuțile (1 Cor. 13:7; Filip. 2:3).
9. Nu le exagerați imperfecțiunile, până nu ajung să vă înnebunească.
Iertați-le, pentru că așa se cuvine în Domnul. Gândiți-vă la fragilitatea sexului lor. Gândiți-vă și la propriile voastre deficiențe, și cât trebuie să vă rabde soțiile voastre (Ps. 103:14; 1 Cor. 13:7).
10. Nu stârniți răul din partenerii voștri, ci faceți ca binele să iasă la iveală (Prov. 10:12).
11. Copleșiți-le cu dragoste, și atunci vă vor iubi și ele la rândul lor, devenind astfel ființe iubitoare. Dragostea va aprinde dragostea, așa cum focul aprinde focul. Un soț bun este cel mai bun mijloc de a face o soție bună și iubitoare (Rom. 12:21; 1 Petru 3:9).
12. Trăiți înaintea lor viața unui creștin atent, smerit, iubitor, blând, altruist, răbdător, inofensiv, sfânt și ceresc (Efes. 4:1; Col. 1:10; 1 Tes. 2:12; Prov. 11:30; 1 Tim. 4:16; Iacov 5:19-20; 1 Petru 3:1-2).

Principiul II. Soții și soțiile trebuie să trăiască împreună (1 Cor. 7:2-5).

Principiul III. Fie-vă scârbă nu doar de adulter, ci și de orice duce la infidelitate și la încălcarea legământului matrimonial (Mat. 5:31,32; 19:9; Ioan 8:4-5, despre adulter; Evrei 13:4; Prov. 22:14; Osea 4:2-3; Prov. 2:17; 1 Cor. 6:15,19; Mal. 2:15; Prov. 6:32,35; Deut. 23:2; Lev. 21:9; 18:28; Num. 25:9; Ier. 5:7-9)

Principiul IV. Soțul și soția trebuie să își găsească plăcerea în dragostea, prezența și viața celuilalt. Când soțul și soția își găsesc plăcerea unul în celălalt, acest lucru îi unește în îndatoririle lor, îi ajută să lucreze și să-și poarte poverile mai ușor; este o parte importantă a unei căsătorii trainice (Prov. 5:18,19).

Principiul V. E datoria voastră solemnă să trăiți în liniște și pace. Evitați orice ocazie de mânie aprinsă și ceartă.

[I. Principii care arată cât de necesar este să evităm disensiunile.]
1.
Datoria unirii în căsătorie cere unitate. Nu poți fi de acord cu propriul tău trup?
2. Dezacordul cu partenerul tău îți va aduce durere și neliniște în întreaga viață. La fel cum nu dorești să te rănești și îți îngrijești fără întârziere rănile, tot așa trebuie să observi orice întrerupere în pacea familiei tale și să cauți să o vindeci cât mai repede.
3. Conflictele răcesc dragostea, te fac să nu-ți mai dorești partenerul. Rănirile separă; e un chin să fiți legați împreună de legăturile căsătoriei, în timp ce inimile vi s-au înstrăinat. Dacă în interior sunteți adversari, dar în exterior sunteți soț și soție, casa și plăcerea voastră se transformă într-o închisoare (Prov. 19:13).
4. Disensiunile dintre soț și soție afectează viața întregii familii; ei sunt ca o pereche de boi înjugați la un jug nepotrivit, care nu pot face nimic folositor din cauza neînțelegerilor dintre ei.
5. Conflictele vă împiedică să vă închinați lui Dumnezeu într-un mod potrivit; nu vă puteți ruga împreună sau discuta lucruri cerești, nici nu vă puteți ajuta reciproc sufletele (Matei 5:23; 1 Samuel 15:22).
6. Disensiunile fac imposibilă conducerea familiei așa cum se cuvine (Mat 12:25; Mar 3:25; Luca 11:17).
7. Disensiunile dintre voi vă vor expune răutății lui Satan și îi vor oferi nenumărate ocazii să vă ispitească (Iacov 1:13; 1 Cor. 7:5; Iov 2:9).

[II. Recomandări pentru evitarea disensiunilor.]
1. Păstrați vie dragostea dintre voi. Iubiți-vă partenerii mult și cu zel. Dragostea va înlătura mânia; când iubești mult pe cineva, nu te vei supăra pentru orice lucru mic. Cu atât mai puțin vei recurge la cuvinte aspre, îndepărtare de celălalt sau la altă formă de abuz (Lev. 19:8; Psa. 133:1; Prov. 15:17; Rom. 12:10; Rom. 14:19; Rom. 15:1; 1 Cor. 13:4-7).
2. Atât soțul cât și soția trebuie să-și omoare mândria și puternicele sentimente egoiste (Luca 9:23; Psa. 101:5; Prov. 16:5; Prov. 21:4; Prov. 28:25; Mat. 23:12; 1 Petru 5:6). Aceste sentimente duc la intoleranță și insensibilitate. Trebuie să vă rugați și să lucrați pentru un duh smerit, blând și liniștit. O inimă îngâmfată e deranjată și provocată de fiecare cuvânt care pare să atenteze la părerea ta bună despre propria-ți persoană (Psa. 10:4; Osea. 7:10; Prov. 13:10; Prov. 28:25).
3. Nu uitați că amândoi sunteți persoane bolnave, cu multe defecte; prin urmare, așteptați-vă la rodul acestor defecte în fiecare dintre voi; nu vă prefaceți surprinși de ele, ca și cum n-ați fi știut de ele mai dinainte. Hotărâți-vă să aveți răbdare unul cu celălalt, amintindu-vă că v-ați luat unul pe altul ca persoane păcătoase, supuse ispitei, imperfecte, și nu ca îngeri, fără pată și desăvârșiți (Ier. 17:9; Rom. 7:24; 1 Ioan 1:8).
4. Amintiți-vă și că sunteți un singur trup; de aceea, nu vă simțiți mai jigniți de cuvintele sau greșelile celuilalt decât ați fi de ale voastre. Nu te mânia pe soția ta pentru greșelile ei mai mult decât te mânii pe tine însuți pentru greșelile tale. Dacă te superi și ești nemulțumit din cauza unei răni, fă-o în așa fel încât să ducă la vindecarea ei, nu la infectarea și agravarea părții rănite. Astfel vei transforma mânia în milă și vei fi determinat să te îngrijești de vindecare (Efes. 4:26; Efes. 4:32; Iacov 1:19).
5. Hotărâți mai dinainte ca atunci când unul dintre voi păcătuiește prin mânie și supărare, celălalt să îl rabde în tăcere și blândețe până își recapătă judecata (Efes. 4:2; 1 Cor. 13:4).
6. Priviți tot timpul înspre viitor și nu uitați că trebuie să trăiți împreună până la moarte, trebuie să fiți tovarăși de viață unul pentru celălalt, o mângâiere în viața celuilalt, și astfel veți vedea cât de absurd e să vă certați și să vă supărați unul pe celălalt (Ecles. 9:9; Rom. 7:2).
7. Evitați cât puteți de mult ocaziile de mânie și ceartă cu privire la familiile voastre (Gen. 2:24).
8. Dacă ești atât de supărat încât nu îți poți păstra calmul, cel puțin controlează-ți limba și nu rosti cuvinte care rănesc și batjocoresc, care ațâță focul și îl întețesc. (Nu-ți stârni și mai mult mânia, pentru că astfel doar îți hrănești dorința firească de răzbunare). Taci, și așa îți vei recăpăta mai curând liniștea și pacea (Gal 5:15; Iacov 3:5,6,8).
9. Acela dintre voi care e mai calm și mai rațional să îi vorbească celuilalt cu grijă și cu judecată (în afară de cazul când are de-a face cu o persoană obraznică, pentru că atunci lucrurile se vor înrăutăți și mai mult). De obicei, câteva cuvinte cumpătate, spuse cu seriozitate, vor avea efectul unui duș rece. Spune-i partenerului tău, atunci când este mânios: "Știi că așa ceva n-ar trebui să se întâmple între noi; dragostea trebuie să încheie această discuție și trebuie să te pocăiești de această mânie. Dumnezeu nu aprobă așa ceva, și nici noi nu vom fi de acord cu ce s-a întâmplat, după ce va trece fierbințeala. Această stare sufletească e contrară unui spirit de rugăciune, și acest limbaj e contrar limbajului rugăciunii; trebuie să ne rugăm împreună; hai acum să nu mai facem nimic care să împiedice rugăciunea: apa dulce și apa amară nu curg din același izvor", etc. Câteva cuvinte de bun simț, calme și smerite, pot opri potopul și pot reînvia rațiunea orbită de pasiune (Prov. 15:18; Mat. 5:9; Psa. 85:8).
10. Când ai păcătuit împotriva partenerului tău, mărturisește-i acest lucru și cere-i iertare, apoi uniți-vă în rugăciune cerând iertare lui Dumnezeu; acest lucru va acționa în tine ca un preventiv data viitoare. Cu siguranță îți va fi rușine să faci din nou un lucru pentru care ți-ai cerut iertare înaintea unui om și înaintea lui Dumnezeu (Efes. 4:32; Iacov 5:16).

Principiul VI. Una dintre cele mai importante îndatoriri ale soțului față de soția sa și ale soției față de soțul ei este să se ajute unul pe altul cu grijă, pricepere și sârguință în cunoașterea, închinarea și ascultarea lui Dumnezeu, ca să poată fi mântuiți și să crească în Viața Creștină.

1. Nu putem vorbi de dragoste atunci când fiecare neglijează sufletul celuilalt (2 Cor. 2:4; 2 Cor. 12:15; 1 Tes. 2:8). Credeți că aveți suflete nemuritoare și veți trăi o viață nesfârșită de bucurie sau una de nefericire? Atunci TREBUIE să știți că cea mai mare preocupare a voastră este să vă îngrijiți de acele suflete și de acea viață veșnică. De aceea, dacă dragostea ta nu îl ajută pe celălalt în această direcție, care este principala voastră preocupare, atunci nu are mare valoare și nu e de mare folos. Orice lucru din această lume își trage valoarea din măsura în care este folositor. O dragoste nefolositoare și neproductivă este o dragoste fără valoare. O dragoste neserioasă, copilăroasă sau animalică îți este de folos doar pentru lucruri neserioase, copilărești sau animalice. Îți iubești soția și totuși o lași sub puterea lui Satan, fără să ajuți la salvarea sufletului ei? Ce? O iubești, dar o lași totuși să meargă în iad? Mai bine să fie condamnată pe veci decât tu să suferi încercând să o salvezi? Nu mai spuneți că le iubiți, dacă nu trudiți pentru mântuirea lor.
Ce să mai spunem atunci de cei care nu numai că refuză să ajute, dar mai pun și piedici în calea sfințirii și mântuirii celuilalt! (1 Regi 11:4, Fapte 5:2, Iov 2:9) Și totuși (Domnul să aibă milă de această lume sărmană și nenorocită!) cât de obișnuit este acest lucru printre noi! Dacă soția e ignorantă și lipsită de evlavie, va face tot ce-i va sta în puteri ca să-și țină și soțul în aceeași stare ca a ei. Dacă Dumnezeu a pus vreo dorință de sfințire în inima lui, soția va fi ca apa aruncată peste foc, ca să-l stingă sau să-l țină sub control; iar dacă soțul nu e la fel de păcătos și nenorocit ca ea, el nu va avea pace din partea ei. Dacă Dumnezeu deschide ochii soției unui om rău, îi arată nevoia unei vieți sfinte iar ea se hotărăște să asculte de Domnul și își mântuiește sufletul, ce dușmănos și tiranic va deveni atunci soțul ei (dacă Dumnezeu nu-l oprește); astfel, însuși diavolul, în încercarea lui de a împiedica mântuirea sufletelor, nu va face mai mult decât soții sau soțiile necredincioase unii împotriva altora.
2. Mai gândiți-vă și la faptul că nu trăiți la standardul cerut de menirea căsătoriei, dacă fiecare din voi nu ajută sufletul celuilalt (Gen. 2:18; 1 Tess 5:11; Efes. 4:16; Evrei 12:15; 1 Cor. 7:5; Colos. 2:19; Gen. 35:2; Gen. 35:4; Lev. 19:17; Num. 16:27).
3. Mai mult, dacă vă neglijați sufletele, ce dușmani sunteți unii pentru ceilalți și ce bine vă pregătiți pentru regretele veșnice! Când ar trebui să vă pregătiți pentru întâlnirea plină de bucurie din ceruri, voi vă adunați provizii de nesfârșită groază (Num. 16:32).
De aceea, fără să ezitați o clipă, hotărâți-vă să trăiți împreună ca moștenitori ai cerului și fiecare să ajute sufletul celuilalt. Ca să vă ajut în această sfântă hotărâre, vă voi oferi următoarele îndrumări, care, dacă le veți practica cu credincioșie, vă pot transforma în binecuvântări deosebite unii pentru alții.

Îndrumarea I. Înainte să puteți ajuta la mântuirea sufletului celuilalt, trebuie să fiți sigur de propria voastră mântuire. Trebuie să aveți o înțelegere adâncă și vie a lucrurilor veșnice despre care trebuie să vorbiți altora. Dacă nu vă îndurați de propriul vostru suflet și sunteți gata să îl vindeți pentru o clipă de lenevie și plăcere, cu siguranță nu veți avea milă nici de sufletul partenerului vostru (Gen. 2:18; 2 Cor. 13:5; Gal. 6:3; Gen. 25:29; Gen. 25:34).

Îndrumarea II. Folosiți orice ocazie pe care o asigură apropierea dintre voi ca să vorbiți cu seriozitate unul cu celălalt despre lucrurile lui Dumnezeu și despre mântuirea voastră (Col. 3:16; Evr. 3:13; Evr. 10:24); nu discutați despre lucrurile acestei lumi mai mult decât e necesar. Iar apoi vorbiți împreună despre starea și datoria sufletelor voastre față de Dumnezeu, despre nădejdea cerului și despre cei ce consideră aceste subiecte ca cea mai importantă preocupare a lor. Nu vorbiți cu ușurință, ireverențios, nepoliticos sau în contradictoriu, ci cu seriozitate și înțelepciune, ca unii care discutați cele mai importante lucruri din întreaga lume (Marcu 8:36).

Îndrumarea III. Când soțul sau soția vorbește cu seriozitate despre lucrurile sfinte, celălalt să aibă grijă să încurajeze, nu să stingă conversația (Prov. 27:6; Prov. 15:12; Prov. 15:31; Prov. 15:32).

Îndrumarea IV. Fiți cu băgare de seamă la inima și la viața celuilalt, evaluând condiția sufletului său, tăria și slăbiciunea păcatelor și binecuvântărilor, și eșecurile din viețile fiecăruia, astfel încât să puteți da cel mai potrivit ajutor (Evr. 10:24).

Îndrumarea V. Nu vă flatați unul pe altul dintr-o dragoste nesăbuită (Efes. 4:15; Efes. 4:26-5:9). Nici nu vă criticați unul pe altul cu răutate. Faceți orice lucru cu o dragoste adevărată, evlavioasă. Unii sunt atât de orbi la eșecurile soțului, soției sau copiilor încât nu văd păcatul și stricăciunea din aceștia. Se înșeală cu privire la sufletele lor veșnice. Este la fel ca în cazul păcătoșilor care se iubesc pe sine și își iubesc propriile suflete, înșelându-se singuri în drum spre osânda veșnică. Această flatare a voastră însăși sau a altora este tocmai șiretlicul diavolului pentru a vă ține departe de adevărata pocăință și mântuire. Pe de altă parte, unii nu pot vorbi celorlalți despre greșelile lor fără amărăciune și dispreț, ceea ce îi face pe aceștia din urmă să refuze tratamentul care i-ar putea salva. Dacă avertismentele pe care le prezentați străinilor în fiecare zi trebuie toate aduse cu dragoste, cu mult mai mult ar trebui să se întâmple la fel între soț și soție.

Îndrumarea VI. Mențineți aprinsă dragostea dintre voi, nu vă îndepărtați unul de altul. Altfel veți disprețui sfaturile și observațiile celuilalt.

Îndrumarea VII. Nu vă descurajați partenerul în încercarea acestuia de a vă învăța, refuzând să primiți și să învățați din sfaturile lor (Prov. 29.1).

Îndrumarea VIII. Ajutați-vă unul pe celălalt citind împreună cărțile cele mai convingătoare, sincere și dătătoare de viață. Cele mai spirituale. Nu vă pierdeți vremea cu cărți și cursuri ușoare, slabe, de suprafață. Împrieteniți-vă cu cele mai sfinte persoane. Nu ca să vă neglijați datoriile unul față de celălalt, ci ca tot ajutorul primit să poată fi cât mai eficient (Efes. 4:11-16).

Îndrumarea IX. Nu tăinuiți starea sufletelor voastre, nici nu vă ascundeți greșelile unul față de altul. Sunteți un singur trup și ar trebui să aveți o singură inimă. E periculos ca un om să fie în necunoștință cu privire la propriul său suflet, și e foarte dureros pentru un soț sau o soție să fie în necunoștință cu privire la domeniile în care l-ar putea ajuta pe celălalt (Iacov 5:16; Efes. 5:27-32).

Îndrumarea X. Evitați pe cât posibil punctele de vedere diferite cu privire la religie.

Îndrumarea XI. Dacă între voi apar înțelegeri diferite a problemelor religioase, asigurați-vă că le rezolvați în sfințenie, smerenie, dragoste și pace, nu prin firea pământească, mândrie, lipsă de dragoste sau dispute.

Îndrumarea XII. Nu tolerați orbește greșelile celuilalt, dar nici nu fiți prea critic cu privire la starea lui, permițând astfel lui Satan să îndepărteze dragostea dintre voi.

Îndrumarea XIII. Dacă ești căsătorit cu o persoană necredincioasă, păstrează totuși întreaga dragoste cu care ești dator, de dragul relației (1 Cor. 7:13-14).

Îndrumarea XIV. Înălțați împreună rugăciuni dese și arzătoare. Rugăciunea determină mintea să fie serioasă și aduce inima în prezența măreției lui Dumnezeu. Rugați-vă unul pentru altul și în secret, ca Dumnezeu să poată face în inimile fiecăruia acea lucrare pe care o doriți.

Îndrumarea XV. În ultimul rând, ajutați-vă unul pe altul trăind o viață exemplară. Fiți voi înșivă persoana care doriți să devină soțul sau soția voastră. Remarcați-vă prin blândețe, smerenie, milă, fapte bune, hărnicie, altruism și răbdare (1 Petru 3:1; Ioan 13:15; 1 Tim. 4:12; 1 Cor. 11:1; 1 Tes. 1:6; 2 Tes. 3:7-9; Tit 2:6; Iacov 3:17; 2 Petru 1:5-8).

Principiul VII. O altă importantă datorie în căsătorie este să vă ajutați unii pe alții în sănătatea și confortul trupesc. Nu ca să vă răsfățați unul pe altul, sau să încurajați viciul mândriei, al trândăviei, lăcomiei sau al plăcerilor senzuale; ci ca să sporiți sănătatea și vigoarea trupului, făcându-l potrivit ca să slujească sufletului și lui Dumnezeu.
1. În vreme de sănătate, trebuie să aveți grijă să vă serviți unul pe altul cu (nu atât de plăcuta) hrană sănătoasă, și să vă păziți unul pe altul de orice vă poate dăuna sănătății; avertizați-vă unul pe altul cu privire la pericolul lăcomiei și al leneviei, cei doi mari criminali ai omenirii (1 Cor. 6:19; Deut. 21:20; Prov. 23:21; Prov. 19:15; Prov. 6:9; Prov. 10:4; 2 Tes. 3:10; Prov. 19:24; Prov. 20:13; Prov. 23:21; Prov. 24:33; Isaia 56:10; 1 Tim. 5:13).
2. De asemenea, în vreme de boală, trebuie să vă îngrijiți unul pe altul; nu precupețiți bani sau eforturi, prin care sănătatea celuilalt ar putea fi restabilită, sau sufletele voastre ar putea fi întărite, sau mângâierea voastră ar putea crește (Efes. 5:29, Iov 19:17).

Principiul VIII. O altă datorie a soților și soțiilor este să se ajute unul pe celălalt în domeniul afacerilor și al proprietăților acestei lumi. Nu cu scopuri lumești, nici cu o minte lumească, ci în ascultare de Dumnezeu, care vrea să ne rugăm, dar și să muncim, pentru pâinea cea de toate zilele. El a hotărât să o obținem prin sudoarea frunții, să lucrăm șase zile și să facem în ele tot ce trebuie făcut, iar cel ce nu lucrează nici să nu mănânce (Prov. 31; Tit 2:5; 1 Tim. 5:14; 1 Tim. 5:8; Exod 20:9,11; Gen. 3:19; 1 Tes. 3:10-12).

Principul IX. De asemenea, trebuie să avem grijă să păzim onoarea celuilalt. Nu trebuie să îi trâmbițați eșecurile, ci acoperiți-le. Reputația lui trebuie să vă fie la fel de dragă ca a voastră. E o practică păcătoasă și neloială a multora, atât soți cât și soții, care discută cu prietenii greșelile celuilalt, în loc să le acopere cu delicatețe, așa cum s-ar cuveni. Multe persoane certărețe vor exagera toate greșelile partenerului lor pe la spatele lui (Iacov 4:11; Prov. 17:9; 1 Petru 4:8).

Principiul X. Sunteți dator în căsnicia voastră să colaborați unul cu celălalt în educarea copiilor voștri (Gen. 18:19; Gen. 35:2; Iosua 24:14; 1 Tim. 5:14; Prov. 31:1).

Principiul XI. Sunteți dator în căsnicia voastră să colaborați împreună în lucrările de caritate (Evr. 13:2; Gen. 18:6; Rom. 12:13; 2 Cor. 9:6; Luca 16:9; 1 Tim. 3:2; 1 Tim. 5:10; Prov. 11:20; Prov. 11:28; Neemia 8:1; Prov. 19:17; Iov 29:13; Ioan 31:20; Fapte 20:35).

Principiul XII. În ultimul rând, este o mare datorie a soților și soțiilor aceea să se ajute și să se mângâie unii pe alții pregătindu-se pentru o moarte fericită și în siguranță (Deut. 32:29; Ps. 39:4; Ps. 90:12; Rom. 14:8; Evrei 13:14; 1 Petru 1:17; Ps. 3:5; Ps. 37:37; Ps. 49:15; Ps. 73:24; Ps. 116:15; Prov. 14:32; Ecles. 7:1; Luca 16:22; Luca 23:43; 1 Cor. 15:51-57; 2 Cor. 5:1; 2 Cor. 5:4; 2 Cor. 5:8; Filip. 1:20-23; 1 Tes. 5:9; 2 Petru 1:11; 2 Petru 1:14; Apoc. 14:13; Ps. 23:4)
1. În vreme de sănătate, trebuie să vă amintiți unul altuia adesea și cu seriozitate de momentul în care moartea vă va despărți; trăiți împreună fiecare zi ca unii care așteaptă totuși ora despărțirii. Dojeniți-vă unul pe altul pentru orice lucru care ar putea fi o amintire neplăcută în clipa morții. Dacă observați că partenerul vostru privește lucrurile cerești cu indiferență sau neglijență, sau dacă trăiește pentru lucruri lipsite de valoare, lumești, sau dacă trândăvește, ca și cum ar fi uitat că în curând va muri, îndemnați-vă unii pe alții să faceți orice lucru fără întârziere, așa cum cere apropierea acelei zile.
2. Iar atunci când moartea e la ușă, o, câtă nevoie are atunci de un belșug de blândețe, seriozitate, pricepere și răbdare, persoana care trebuie să-și îndeplinească ultima datorie față de sufletul unui prieten atât de apropiat! Câtă nevoie este atunci de ajutorul tău cel mai înțelept, credincios și răbdător! Cei ce sunt complet nepregătiți ei înșiși să moară, nu pot face mare lucru ca să pregătească sau să ajute pe altcineva. Dar cei ce trăiesc împreună ca moștenitori ai cerului, și pășesc pe pământ ca niște călători spre țara promisă, își pot ajuta și încuraja sufletul unul altuia, și se pot despărți bucuroși în fața morții, așteptând să se întâlnească în curând în viața veșnică.

Tradus de Florin Vidu


Căsătoria și Familia Creștină