Înapoi
Acasă
Biblia

Iubirea care alege

Ioan 15:16

Robert Murray M'Cheyne (1813 - 1843)


"Nu voi M-ați ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămână, pentru ca orice veți cere dela Tatăl, în Numele Meu, să vă dea." - Ioan 15:16

Acesta este un cuvânt care în același timp smerește, dar este și binecuvântat pentru un adevărat ucenic. A fost umilitor pentru ucenici să li se spună că nu ei l-au ales pe Hristos. Dorințele voastre erau atât de multe, inimile voastre erau atât de împietrite, încât nu voi M-ați ales. Și totuși a fost deosebit de liniștitor pentru ucenici să li se spună că El i-a ales: "Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi". Aceasta le-a arătat că iubirea Sa a fost mai întâi cu ei, că El i-a iubit când ei erau morți în păcate. Și apoi le-a arătat că iubirea este cea care îi sfințește: "Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roade iar roada voastră să rămână".

Să analizăm adevărurile așa cum reies din acest verset:

I. Oamenii nu Îl aleg în mod natural pe Hristos: "Nu voi m-ați ales pe mine." Aceste cuvinte au fost valabile pentru apostoli și sunt valabile pentru toți cei ce vor crede până la sfârșitul lumii. "Nu voi m-ați ales pe mine." Urechea firească (din fire) este atât de surdă încât nu poate auzi; ochiul natural este atât de orb încât nu-L poate vedea pe Hristos. Este adevărat, într-un sens, că fiecare ucenic Îl alege pe Hristos, dar atunci când Dumnezeu îi deschide ochiul pentru a-L vedea, când Dumnezeu dă putere brațului atrofiat pentru a-L îmbrățișa. Dar sensul celor spuse de Hristos este: voi niciodată nu M-ați fi ales, dacă nu v-aș fi ales Eu. Este adevărat că atunci când Dumnezeu deschide inima unui păcătos, acesta îl alege pe Hristos, pe nimeni altcineva decât pe Hristos. Este adevărat că o inimă care este făcută să bată de Duhul, întotdeauna îl alege pe Hristos, pe nimeni altcineva decât pe Hristos, și va părăsi întreaga lume pentru Hristos. Dar, fraților, acest adevăr ne învață că fiecare păcătos trezit dorește să-l îmbrățișeze pe Hristos, însă nu până nu este făcut să dorească. Aceia dintre voi care ați fost treziți, nu voi L-ați ales pe Hristos. Dacă ar fi ca un doctor să vină la voi acasă și să spună că a venit să vă vindece boala, dacă nu ați simți această boală, ați spune Nu am nevoie de dumneata, du-te la vecinul meu. Așa procedați cu Hristos: El se oferă să vă vindece, dar voi spuneți că nu sunteți bolnavi; el se oferă să vă acopere sufletul gol cu ascultarea sa, iar voi spuneți - Nu am nevoie de acel acoperământ.

Un alt motiv pentru care nu Îl alegeți pe Hristos este pentru că nu vedeți frumusețe în El: "El este ca o rădăcină în pământ uscat, care nu are nici chip, nici frumusețe." Nu vedeți nici o frumusețe în persoana Sa, nici o frumusețe în ascultarea Sa, nici o glorie în crucea Sa. Nu Îl vedeți și, de aceea, nu Îl alegeți.

Un alt motiv pentru care nu Îl alegeți pe Hristos este pentru că nu vreți să fiți făcuți sfinți prin El: "...și-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale." Dar vă iubiți păcatele, vă iubiți plăcerile, și de aceea când Fiul lui Dumnezeu vine și spune că Vă va salva din păcatele voastre, răspundeți -- Îmi iubesc păcatul, îmi iubesc plăcerile. Așa că niciodată nu puteți să vă împăcați cu Hristos. "Voi nu M-ați ales;" deși am murit, voi nu M-ați ales. V-am vorbit mulți ani și totuși nu M-ați ales. V-am trimis Biblia Mea să vă învețe și totuși nu M-ați ales. Fraților, veți fi întâmpinați de această acuzație la judecată. V-aș fi acoperit cu ascultarea mea, dar voi nu ați vrut.

II. Hristos Își alege ucenicii: "Eu v-am ales". Hristos s-a uitat la ei cu o privire plină de bunătate divină și a spus: "Eu v-am ales". Pe oricine aduce în glorie, acela este alesul său.
Momentul în care îi alege. Observăm că acesta a fost înainte ca ei să creadă: "Nu voi M-ați ales, ci Eu v-am ales pe voi", semnificând - Eu am început cu voi, nu voi ați început cu Mine. Veți observa acest lucru în Fapte 18:9,10: "Și Domnul a spus lui Pavel, noaptea, în vedenie: Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea, pentru că Eu sunt cu tine și nimeni nu va pune mâna cu tine, ca să-ți facă rău, pentru că am mult popor în cetatea aceasta". Pavel se afla atunci în Corint, cel mai imoral și păcătos oraș din lumea antică; ei erau dedați petrecerilor și idolatriei cumplite și totuși Hristos i-a spus lui Pavel: "Am mult popor în această cetate". Ei nu Îl aleseseră pe Hristos, dar El îi alesese pe ei; ei nu se pocăiseră, totuși Hristos își fixase privirea asupra lor. Aceasta vă arată clar că Hristos îi alege pe ai Săi înainte ca ei să-L caute.

Dar, mai departe, Hristos îi alege pe ai Săi de la început. II Tes. 2:13: "Iar noi, fraților, iubiți de Domnul, suntem datori întotdeauna să mulțumim lui Dumnezeu pentru voi, că v-a ales Dumnezeu dintru început, spre mântuire, întru sfințirea Duhului și întru credința adevărului". Efeseni 1:4: "Precum întru El ne-a și ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără de prihană înaintea Lui, în iubire." Așa că fraților, înainte de întemeierea lumii Hristos i-a ales pe ai săi; când nu era nici soare, nici lună, când nu era nici mare, nici pământ -- de la început. Ah! Ar putea să spună El, nu voi M-ați ales pe Mine. A fost înainte ca omul să iubească pe om sau îngerul să iubească pe înger, când Hristos i-a ales pe ai Lui. Acum pricep mesajul lui Pavel când a spus: Ca voi să puteți înțelege lungimea și lărgimea, înălțimea și adâncimea iubirii lui Hristos, cea mai presus de cunoștință. Acum nu mai sunt surprins de moartea lui Hristos. A fost implicată o iubire atât de mare încât s-a revărsat peste maluri, o iubire care s-a revărsat peste o Golgotă și o Ghetsimani. O, fraților, cunoașteți această iubire?

Dar ajung acum la motivul iubirii Sale -- "Voi nu M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi." Acum se pune o întrebare firească: de ce m-a ales pe Mine? Răspund că motivul pentru care El te-a ales este buna plăcere a voii Sale. Veți vedea aceasta ilustrată în Marcu 3:13: "În urmă, Isus S'a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut, și ei au venit la El". Era o mare mulțime în jurul Său: El i-a chemat pe unii, nu pe toți. Motivul prezentat aici pentru care a făcut acest lucru este că "a chemat pe câți a voit". Nu este motiv în creatură; motivul este în El care alege. Veți vedea aceasta în Maleahi 1:2: "V'am iubit, zice Domnul! Și voi ziceți: ,Cu ce ne-ai iubit?" Nu este Esau frate cu Iacov? zice Domnul; totuș am iubit pe Iacov, și am urât pe Esau...". Nu erau ei din aceeași mamă? totuși am iubit pe Iacov și am urât pe Esau. Singurul motiv oferit, vedeți, este: "Mă voi îndura de cel ce Mă voi îndura". Veți vedea acesta și în Romani 9:15,16. Singura justificare oferită de Biblie pentru că Hristos ne-a iubit - și dacă veți studia până veți muri, nu veți găsi o alta -- este: "Mă voi îndura de cel ce Mă voi îndura". Aceasta este evident în ceea ce privește pe toți aceia pe care îi alege Hristos. Citim despre cei doi mari apostaziați (care s-au lepădat de credință) -- unul pe pământ, celălalt în cer. Primul, cel din cer: Lucifer, luceafărul de dimineață, prin mândrie, a păcătuit, iar Dumnezeu l-a aruncat pe el și pe aceia care au păcătuit împreună cu el în iad. Cel de-al doilea a fost pe pământ: Adam a păcătuit și a fost alungat din paradis. Amândoi meritau pedeapsa. Dumnezeu a avut un scop al iubirii. Pentru cine? Poate că îngerii au mijlocit pentru semenii lor îngeri; totuși Hristos i-a ignorat și a murit pentru om. De ce a murit pentru om? Răspunsul este "Mă voi îndura de cel ce Mă voi îndura". Același lucru este evident în persoanele pe care le alege Hristos. Ați crede că Hristos ar alege pe cel bogat și totuși ce spune Iacov: "Nu a ales Dumnezeu săracii acestei lumi să fie bogați în credință și moștenitori ai împărăției pe care a promis-o celor ce Îl iubesc?"

Iarăși, ați crede că Hristos i-ar alege pe cei de neam bun; ei nu au prejudecățile pe care le au cei săraci; dar ce spune Scriptura: "Nu mulți bogați, nu mulți de neam bun sunt chemați." Din nou, ați crede că El ar alege pe cei învățați. Biblia este scrisă într-un limbaj dificil; învățăturile sale sunt greu de înțeles; totuși Hristos spune: "Îți mulțumesc o, Tată, că tu ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor."

Iarăși, ați crede că El i-ar alege pe cei virtuoși. Deși nu există nici unul drept, totuși unii sunt mai virtuoși decât alții, și totuși Hristos spune că vameșii și curvele intră în împărăția cerurilor, în timp ce fariseii nu sunt primiți. "O, adâncul bogăției și al științei lui Dumnezeu, cât de nepătrunse sunt judecățile Sale și cât de neînțelese sunt căile Lui!". De ce a luat El pe cei mai de jos? Un singur motiv am putut găsi de când am început să-mi citesc Biblia: "Mă voi îndura de cel ce Mă voi îndura și voi avea milă de cel ce voi avea milă".

Hristos îi alege pe unii din cei care Îl caută și nu pe alții. Un tânăr bogat a venit la Hristos și a spus: "Bunule învățător, ce bine să fac să moștenesc viața veșnică?". A fost sincer, dar ceva s-a interpus în calea sa și el s-a întors înapoi. O femeie păcătoasă a venit în urma lui Hristos plângând. Ea era de asemenea sinceră, iar Hristos i-a spus: "Păcatele tale, care sunt multe, îți sunt iertate". Care a fost diferența? - "Mă voi îndura de cel ce Mă voi îndura". "El a chemat la El pe cei pe care i-a chemat." O, frații mei, fiți smeriți sub suveranitatea lui Dumnezeu. Dacă el va avea milă, atunci va avea milă.

III. Dar mă grăbesc să ajung la cel de-al treilea și ultimul punct: "v-am rânduit să mergeți și să aduceți roade iar roadele voastre să rămână". Hristos nu numai că îi alege pe cei ce vor fi mântuiți, dar El alege și calea; El nu alege numai începutul și sfârșitul, dar și mijlocul. "Dumnezeu v-a ales dintru început spre mântuire, întru sfințirea Duhului și credința adevărului". "Precum în El ne-a și ales, înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără de prihană înaintea Lui în dragoste"(Efeseni 1:4). Iar în cel de-al optulea capitol din Romani este spus: "Iar pe cei pe care i-a hotărât mai dinainte, pe aceia i-a și chemat, și pe cei pe care i-a chemat i-a și îndreptățit, iar pe cei pe care i-a îndreptățit i-a și mărit." Mântuirea este ca un lanț de aur lăsat din ceruri pe pământ; două zale sunt în mâna lui Dumnezeu -- alegerea și mântuirea finală; dar câteva din zale sunt pe pământ: convertirea, acceptarea, etc. Fraților, Hristos niciodată nu alege un om să creadă și apoi să sară direct în mărire, în glorie. Ah, fraților, cum răstoarnă acest lucru toate obiecțiile ridicate împotriva acestei sfinte doctrine a alegerii. Câțiva de aici, poate ar spune: dacă sunt ales, voi fi mântuit și pot trăi cum îmi place. Nu; dacă trăiți o viață nesfântă nu veți fi mântuiți. Alții pot spune: dacă nu sunt ales, nu voi fi mântuit, deci pot face ce îmi place. Dacă sunteți sau nu aleși nu știu, dar aceasta știu: dacă voi credeți în Hristos, veți fi mântuiți.

Dați-mi voie să vă întreb: ați crezut în Hristos? Dați-mi voie să vă pun o altă întrebare: Reflectați (purtați în voi) chipul său întreg? Dacă da, atunci veți fi mântuiți. Dacă este cineva aici care nu a crezut în Hristos și care nu trăiește o viață de sfințenie, atunci, indiferent de ceea ce credeți acum, veți afla că este adevărat că ați fost printre aceia care au fost lăsați la o parte.

Ah! Frații mei, aceia care negați alegerea, negați faptul că Dumnezeu poate avea milă. O, este un dulce adevăr că Dumnezeu poate avea milă. Nu există nimic în asprimea inimilor voastre care să Îl rețină pe Dumnezeu în a avea milă de voi. Mergeți acasă cu acest adevăr, că Dumnezeu poate avea milă. "Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi."

Tradus de Ion Codescu


Doctrine