Înapoi
Acasă
Biblia

Sindromul divertismentului și Biserica modernă

Rev. Stephen Hamilton


În 2Timotei capitolul 4, versetele 2-4, Biblia spune: "Propovăduiește Cuvântul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, și își vor da învățători după poftele lor. Își vor întoarce urechea de la adevăr, și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite."
Am citit recent un articol scris de un contemporan al lui C.H. Spurgeon. Numele lui este Archibald G. Brown. Archibald Brown a fost un binecunoscut predicator și apărător al credinței în Anglia. El a fost unul din cei șapte bărbați care au semnat în 1891 o declarație împotriva îndepărtării de adevăr a Uniunii Baptiste din Marea Britanie. Archibald Brown a scris acum peste 100 de ani articolul la care mă refer. Am fost uimit să descopăr cât de relevant și actual este acest articol. Nu-l voi citi în întregime, dar vreau să citesc un fragment din el. Articolul se numește "Misiunea diavolului de amuzament." Iată ce se spune în el:

"Vremuri diferite cer propriile lor mărturii. Străjerul care vrea să fie credincios Domnului său și cetății Dumnezeului său trebuie să observe cu atenție semnele vremurilor și să-și accentueze mărturia în funcție de acestea. În ce privește mărturia de care este nevoie acum, există puține semne de întrebare. În tabăra Domnului este un rău, atât de scabros, atât de nerușinat în obrăznicia lui încât e ușor de observat chiar și de cei mai miopi spirituali. În ultimii ani s-a extins într-o măsură anormal de mare, întotdeauna spre rău. A lucrat ca drojdia până când întregul aluat a dospit. Priviți oriunde doriți, prezența lui se vede peste tot. Nu e mare diferență între Biserică, Capelă sau Sala de Misiune. Oricare ar fi diferențele dintre acestea, ele seamănă izbitor de mult în ce privește afișele care le desfigurează panourile de anunțuri. Amuzamentul oamenilor este tema principală anunțată de fiecare. Dacă vreunul din cititorii mei se îndoiește de aceste cuvinte, sau crede că generalizez lucrurile în mod nejustificat, îl rog să treacă prin fața ușilor sanctuarelor din vecinătate și să citească "anunțurile săptămânii"; sau să citească reclamele religioase din ziarele locale. Am făcut acest lucru de nenumărate ori, până când hidoasa realitate a fost dovedită din plin, aceea că "amuzamentul" înlocuiește "predicarea Evangheliei", constituind marea atracție. "Concert", "Divertisment", "Bazar în scop caritabil", "Conferință pentru fumători", "Spectacol dramatic", sunt cuvintele onorate cu cele mai mari litere și cele mai izbitoare culori. Concertul devine rapid o parte la fel de recunoscută în viața bisericii ca și întâlnirea pentru rugăciune, iar în unele locuri are deja o participare mult mai numeroasă.

"Asigurarea recreării pentru oameni" va fi privită în curând ca o parte necesară a lucrării creștine și o obligație a Bisericii lui Dumnezeu, ca și cum ar fi o poruncă Divină, dacă nu se ridică vreo voce puternică împotriva acestui lucru. Nu pot spune că posed o astfel de voce, dar nutresc speranța că voi putea trezi unele ecouri puternice. Oricum, Domnul a pus peste mine o povară în legătură cu aceste lucruri, și Îl las pe El să dea putere mărturiei mele, sau să o lase să moară în tăcere. În orice caz, eu mi-am eliberat sufletul. Totuși, mintea mea este convinsă că în toate părțile acestei țări există bărbați și femei credincioși care vor vedea pericolul, îl vor deplânge și vor susține mărturia și avertismentul meu.

Numai în ultimii ani a devenit "amuzamentul" o armă recunoscută în lupta noastră și s-a dezvoltat într-o misiune. A existat un "declin" constant în această privință. De la "rostirea deslușită a adevărului", cum au făcut puritanii, Biserica și-a redus treptat mărturia: a făcut cu ochiul frivolităților zilei, scuzându-le. Apoi le-a tolerat între granițele ei, iar acum le-a adoptat, asigurându-le o casă sub pretextul "câștigării atenției maselor". Diavolul a făcut rareori un lucru mai ingenios decât atunci când a sugerat Bisericii lui Hristos că o parte a misiunii ei constă în asigurarea divertismentului pentru oameni cu scopul de a-i câștiga în rândurile ei. Natura umană care zace în fiecare inimă a mușcat momeala. Aici, acum, avem posibilitatea să satisfacem firea pământească păstrându-ne o conștiință confortabilă. Ne putem face pe plac pentru a face bine altora. Vechea și aspra cruce poate fi schimbată pentru un "costum", iar schimbul poate fi făcut cu scopul binevoitor al înălțării sufletești a oamenilor.

Toate aceste lucruri sunt îngrozitor de triste, cu atât mai mult cu cât suflete cu adevărat prețioase sunt duse în rătăcire sub pretextul înșelător că aceasta e o formă a lucrării creștine. Ele uită că un înger aparent minunat poate fi chiar diavolul în persoană, 'căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină' (2Cor. 11:14)."

Mai sunt multe pasaje pe care le-aș putea cita din acest articol, dar asta a fost reacția mea la citirea acestor cuvinte. Evident, unele lucruri nu se schimbă niciodată. Da, e adevărat că păcatul devine tot mai tehnologizat și mai sofisticat odată cu trecerea timpului, dar e același vechi păcat. Natura umană e aceeași în fiecare secol. Stricăciunea adoptă o ținută modernă, dar totuși rămâne aceeași nelegiuire. Deoarece biblia ne spune că nu este nimic nou sub soare. La fel cum recunoștea acum 100 de ani Archibald Brown în Londra, Anglia, există un rău care afectează tabăra Domnului și astăzi în America, la fel ca în Anglia; ceea ce Brown numea "misiunea diavolului de amuzament", eu numesc acum "sindromul divertismentului". Sindromul divertismentului.

Ați putea spune că predic pentru cor, pentru că voi toți sunteți de acord cu ce spun, credeți că ce spun e adevărat. Însă amintiți-vă ce le spunea Petru celor cărora le scria în 2Petru capitolul 1 versetul 12. Ascultați: "De aceea voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, cu toate că le știți, și sunteți tari în adevărul pe care-l aveți." Deci, spune el, chiar dacă știți deja aceste lucruri și sunteți de acord cu ele, totuși, vreau să vă spun că e datoria mea în fața lui Dumnezeu, atât timp cât mai sunt în acest cort pământesc, să vă trezesc aducându-vă aminte de ele. Deși cunoașteți aceste lucruri, deși sunteți tari în adevărul pe care-l aveți, cu toate acestea e important ca eu să vi le amintesc. E bine și pentru noi să ne amintim ce se întâmplă în multe locuri în această seară. Astăzi e vremea bisericii "prietenoase cu vizitatorul". E ziua religiei "sensibile față de cei ce-L caută pe Dumnezeu". E vremea serviciului de închinare cu "de toate pentru toți". Ce vreau să spun prin asta? Ei bine, există câte ceva pentru fiecare. Există câte ceva care să satisfacă gusturile fiecăruia. Veniți la noi și veți găsi în biserica noastră ceva care să vă capteze interesul. Ideea multor oameni, și aici îi includ și pe predicatori, este să dăm oamenilor ceea ce vor în loc de ceea ce au nevoie.

Priviți la textul nostru și îl veți vedea pe Apostolul Pavel vorbind profetic lui Timotei. Pavel urma să moară ca martir, era gata să părăsească scena. Slujirea lui pe acest pământ era pe sfârșite. Acum transmitea făclia celui ce venea după el. Dădea ștafeta următorului predicator. El spune, Timotee, iată ce vreau să faci, și vreau să știi că te însărcinez cu această responsabilitate înaintea lui Dumnezeu și înaintea Domnului Isus Hristos, care are să judece toți oamenii. Acestea sunt cuvinte solemne. Versetul 1: "Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii și morții, și pentru arătarea și Împărăția Sa..." Deci, în lumina judecății, îți spun aceste cuvinte, Timotee, "Propovăduiește Cuvântul. Propovăduiește Cuvântul." Și fă-o într-un fel anume: "mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă..."
În acest caz, dacă Timotei le-ar fi dat oamenilor ce ar fi vrut aceștia, nu le-ar fi propovăduit Cuvântul. Pentru că nu asta doreau ei. Nu vroiau acest fel de slujire. Ei vroiau altceva. Vroiau jocuri și jucării. De fapt, Pavel spune în versetul 4: "Își vor întoarce urechea de la adevăr, și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite." Vor asculta mai degrabă basme decât propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu.
Vedem astăzi spectacolul asigurat de unele biserici care mulțumesc masele oferindu-le, de exemplu, fotbal pe un ecran imens în "duminica finalei". Ideea e, dacă nu-i poți învinge, alătură-te lor. Biserica nu poate face concurență mingii de fotbal și atunci o aduce în biserică. În pauza meciului dă-le un fel de mesaj religios de la un anumit jucător. Ca să-l citez din nou pe Brown: "Misiunea amuzamentului este anticamera diavolului spre lume. Pretinzând că vrem să câștigăm lumea, transformăm grădina Domnului într-un parc public de distracție..."
Observați din nou cuvintele lui Pavel către Timotei. Vreau să vă atrag atenția în special asupra cuvintelor din versetele 3 și 4: "Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, și își vor da învățători după poftele lor. Își vor întoarce urechea de la adevăr, și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite."

Sindromul divertismentului. Ce să credem despre el? Sunt patru lucruri pe care vreau să le spun cu privire la sindromul divertismentului. Referitor la divertisment ca mijloc de atragere a oamenilor în biserică. Mai întâi de toate, nu se prevede acest lucru în mandatul bisericii. Dați-mi voie să repet. În mandatul bisericii nu se face nici o referire la oferirea de divertisment. Care e mandatul bisericii? Haideți să ne întoarcem la cuvintele lui Isus din Marcu, capitolul 16, versetul 15. Dacă sunteți mântuiți de ceva timp, cunoașteți foarte bine aceste cuvinte. "Apoi le-a zis: 'Duceți-vă în toată lumea, și propovăduiți Evanghelia la orice făptură.'" Acesta e mandatul bisericii. Acestea sunt ordinele de marș ale bisericii. Mergeți în toată lumea și predicați Evanghelia la orice făptură. Pavel îi spune același lucru lui Timotei prin cuvintele: "propovăduiește Cuvântul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura." Iar dacă priviți la versetul 5 din 2Timotei 4, el spune: "Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist..." Evanghelia este vestea bună. Fă lucrul unui evanghelist. "...și împlinește-ți bine slujba."
Unde găsim în Scriptură porunca pentru biserică să asigure divertisment, să ofere amuzament pentru oamenii care nu au poftă să audă predicarea simplă a Evangheliei? Unde spune Biblia că trebuie să asigurăm aceste lucruri? Vreau să observați împreună cu mine în Efeseni capitolul 4 darurile pe care Hristos le-a dat bisericii Sale. Efeseni 4, versetul 8 spune: "De aceea este zis: 'S-a suit sus, a luat robia roabă, și a dat daruri oamenilor.'" Urmează apoi o paranteză de la versetul 9 până la versetul 10, apoi versetul 11 reia ideea: "Și El a dat pe unii apostoli; pe alții, prooroci; pe alții, evangheliști..." Eu afirm că nu doar apostolii și profeții, dar și acea slujbă specială a evangheliștilor a trecut odată cu era apostolică. "...pe alții, păstori și învățători..." Pentru ce sunt aceștia? Aceste daruri - la ce folosesc? Versetul 12: "...pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea (edificarea, clădirea) trupului lui Hristos..."
Unde găsim în această listă pe cei ce asigură divertismentul? Unde sunt artiștii pe care i-a dat Domnul bisericii? Unde sunt comedianții? Unde sunt clovnii? Poate vi se pare amuzant că menționez clovnii, dar, credeți-mă, cunosc biserici care au angajat clovni pentru serviciile de închinare. Oameni îmbrăcați ca clovni. Ei nu știu cât de clovni sunt și fără acele costume. Trist, nu-i așa? Unde citim în Biblie că, dacă propovăduirea nu atrage oamenii, trebuie să încercăm să fim inventivi, trebuie să ne diversificăm și să încercăm să-i atragem prin alte mijloace? Unde găsim asta în Scriptură?

Haideți să vedem ce spune Biblia. Profetul din Vechiul Testament cunoscut ca profetul evanghelic, Isaia, în capitolul 55 versetul 11 consemnează aceste cuvinte ale Domnului: "tot așa și Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face (Cine? Cuvântul care iese din gura Lui) voia Mea și va împlini planurile Mele." Aceasta este în același timp o declarație dar și o promisiune. Dumnezeu va binecuvânta proclamarea cu credincioșie a Cuvântului Său. Veniți acum în Noul Testament, la cartea Romani, capitolul 1, versetul 16. Apostolul Pavel ne vorbește: "Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului." Este puterea lui Dumnezeu. Știți că pentru "putere" este folosit cuvântul "dunamis"? Sună la fel ca "dinamită", nu-i așa? Din acest cuvânt avem noi cuvântul "dinamită". Este puterea explozivă a lui Dumnezeu pentru mântuire. Cine este? Evanghelia lui Hristos. Pavel spune: "Mie nu mi-e rușine de ea." Mai mult, scriindu-le corintenilor, în 1Corinteni capitolul 1 versetul 21... Fiindcă veni vorba, nu trebuie să uităm nici cuvintele versetului 18: "Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării..." Oamenii despre care știți că nu sunt mântuiți nu vor să audă Evanghelia. Nu vor să-și plece urechea la ascultarea Evangheliei până când Dumnezeu nu le-o apleacă. Pentru ei este o nebunie. Acum versetul 21: "Căci întrucât lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii." Nu propovăduirea nebuniei ci nebunia propovăduirii. Ceea ce este considerat drept nebunie de către lume. Ce se spune despre ea? Dumnezeu a găsit cu cale să se folosească de ea. Dacă Dumnezeu s-a folosit de ea, și noi ar trebui să facem la fel. Sindromul divertismentului este străin Marii Însărcinări.

Studiem Fericirile în dimineața Zilei Domnului iar următoarea Fericire pe care trebuie să o studiem este și ultima. Matei capitolul 5, versetele 10, 11 și 12: "Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe proorocii, care au fost înainte de voi." Dacă sunteți persecutați din pricina neprihănirii, atunci sunteți într-o companie selectă. Pentru că poporul lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor a avut parte de același tratament din partea lumii. Profeții n-au încercat să placă oamenilor. Ei nu au încercat să-i amuze. De fapt, oamenii nu s-au amuzat deloc iar pe unii profeți i-au omorât din cauza cuvintelor pe care le predicau. Domnul le spune ucenicilor că vor păți același lucru. E un adevăr acela că evanghelia amuzamentului nu are rol de martir. Distrarea păcătoșilor nu face parte, nu face deloc parte din sarcinile bisericii lui Dumnezeu. Dumnezeu ne spune că trebuie să predicăm Evanghelia. Nu se face nici o referire la sindromul divertismentului în mandatul bisericii.

În al doilea rând, vreau să observați că nu este loc pentru divertisment în mesajul bisericii. Spunea cineva pe bună dreptate: "Crucea, suferința și sângele nu sunt deloc amuzante sau distractive." Nu e nimic distractiv în legătură cu răstignirea. Nu e nimic amuzant în aceasta, nici măcar un pic. Evanghelia lui Hristos e un lucru serios. Doctrina iadului nu e amuzantă. Judecata lui Dumnezeu nu e amuzantă. Răstignirea lui Hristos nu e ceva care să ne amuze sau să ne distreze. N-am auzit deja că Marea Însărcinare a bisericii este să meargă în toată lumea și să predice Evanghelia? Acesta e mesajul nostru. Acesta e mesajul nostru. Priviți din nou cu mare atenție la însărcinarea pe care i-o dă Pavel lui Timotei. 2Timotei 4, primele două versete: "Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu..." Îl iau pe Dumnezeu ca martor. "...și înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii și morții..." Facem acest lucru în lumina Zilei Judecății. "...propovăduiește Cuvântul..." El n-a spus: Predică despre Cuvânt. El n-a spus: Adaugă un mic epilog de 10 minute la sfârșitul serviciului după ce ai terminat cu toată distracția. El spune: "Propovăduiește Cuvântul." Aceasta e sarcina noastră principală. "Propovăduiește Cuvântul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp..." Nu contează dacă te ascultă o mulțime sau sunt doar câțiva. Tu trebuie să predici Cuvântul. Nu contează dacă ai chef sau nu, tu trebuie să predici Cuvântul. La timp și ne la timp, atunci când crezi că ai predicat minunat sau atunci când crezi că ai predicat îngrozitor, tu trebuie să predici Cuvântul. Observați următoarele cuvinte la sfârșitul versetului 2: "...mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura." Un predicator mărunt din Carolina de Sud îmi spunea cândva, pe vremea când eram tânăr și începusem să predic: "Fiule, dacă asculți de 2Timotei 4 versetul 2, vei descoperi că două părți din acel verset provoacă necazuri în biserică. Mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura." El spunea că primele două din listă îți vor provoca necazuri. Mustră. Ceartă. Însă și aceste lucruri fac parte din mesajul bisericii. Observați versetul 2. Nu spune: caută să fii pe placul lumii. Se spune să propovăduiești cuvântul. Propovăduiește cuvântul. Când propovăduiești cuvântul acest lucru nu place lumii. Nu e nici o îndoială în această privință. Acesta e mesajul nostru. Propovăduiește cuvântul. Biblia. Întreaga Biblie.

Priviți contextul. Veți vedea cât de importantă a fost Biblia în viața lui Timotei. Întoarceți-vă la capitolul 3 și veți vedea cum în versetul 14 Pavel îl îndeamnă: "Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învățat și de care ești deplin încredințat, căci știi de la cine le-ai învățat..." De la cine le-a învățat? Le-a învățat de la mama sa și de la bunica sa. Dacă vă uitați în capitolul 1 din 2Timotei, în versetul 5 el spune: "Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută..." Asta înseamnă o credință reală. "...care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta Eunice, și sunt încredințat că și în tine." Deci Timotei a învățat mult de la bunica lui evlavioasă. A învățat mult și de la mama lui evlavioasă. Cred că a învățat mult și de la modelul lui de evlavie, Apostolul Pavel. Iar acesta îi spune: "Nu vreau să uiți ce ai învățat." În versetul 15 din capitolul 3: "Din pruncie..." Din primele tale zile. "...cunoști Sfintele Scripturi..." E un titlu minunat pentru Biblie, "Sfintele Scripturi." Scrierile sfinte. "...care pot să-ți dea înțelepciunea care duce la mântuire, prin credința în Hristos Isus." Și continuă: "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu..." Cuvântul din greacă folosit aici înseamnă literalmente "Dumnezeu a suflat cuvintele." Inspirație. Cuvântul inspirat. Cuvintele pe care Dumnezeu le-a suflat. El mai spune că întreaga Scriptură este "de folos ca să învețe..." Să-i învețe pe oameni. "...să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit..." Cuvântul înseamnă literalmente să fie complet matur. Să fie desăvârșit și bine format în slujire. "...și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună." În alte cuvinte, Timotei, dacă rămâi strâns legat de Biblie, vei avea toate uneltele necesare ca să îndeplinești lucrarea la care te-a chemat Dumnezeu. Propovăduiește Cuvântul. Nu există loc pentru divertisment în acest mesaj.

Știu că se argumentează: "Păi, știi, nu vor veni prea mulți oameni doar ca să audă predicându-se din Biblie. Nu-i vom atrage pe oameni doar cu asta." Ei bine, știm deja că acest lucru e adevărat. Cel puțin eu știu deja că e adevărat. Sper că și voi o știți deja pentru că Biblia ne învață acest lucru. Unde vorbește Biblia despre asta? Chiar aici, în 2Timotei 4, versetele 3 și 4. Nu ne spune oare chiar acest lucru? Propovăduiește Cuvântul. "Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă..." Sunt oameni care nu vor veni să asculte predicarea Cuvântului. Nu îl suportă. Nu vor să aibă de-a face cu el. Nu vor să îl audă. Ce vor ei să audă? Vor să audă basme. "...va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă..." Și vreau să vă spun că ei fac asta intenționat. O fac intenționat. Nu vor să asculte. Nu vor să audă predicarea lui Hristos. Nu vom atrage oamenii doar prin predicare dacă Dumnezeu, în îndurarea Lui, nu se folosește de predicare ca să-i atragă, să le aplece urechea către predicare și să le dea o inimă deschisă pentru predicare.

Dar nu trebuie să ne oprim doar la 2Timotei 4. Ar trebui să ne întoarcem la Evanghelia după Ioan, capitolul 6. Observați cu atenție cum contextul de aici este lucrarea de predicare a Domnului nostru Isus Hristos. El a spus o mulțime de lucruri în Ioan capitolul 6. Lucruri care n-au fost pe placul multora. Priviți împreună cu mine în Ioan, capitolul 6, versetul 64: "'Dar sunt unii din voi care nu cred.' Căci Isus știa de la început cine erau cei ce nu cred, și cine era cel ce avea să-L vândă. Și a adăugat: 'Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.'" Observați acum cu mare atenție versetul 66: "Din clipa aceea, mulți din ucenicii Lui s-au întors înapoi, și nu mai umblau cu El." Să ne oprim puțin aici. Dați-mi voie să vă spun ceva. Părăsirea slujirii biblice nu e un lucru nou. Nu e nimic nou. Pentru că s-a întâmplat chiar aici. De fapt, mai devreme în capitolul 6 din Ioan veți vedea cum nu au fost de acord cu ce predica Isus în versetul 59. "Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăța pe oameni în Capernaum. Mulți din ucenicii Lui..." (Ar trebui să înțelegem că aceștia nu erau oameni mântuiți cu adevărat. Îl urmau pe Hristos doar în aparență, cu numele.) "...după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: ,,Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?"" Desigur, Domnul știa că s-au simțit ofensați, pentru că versetul 61 consemnează: "Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: 'Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?'" Nu vă place? Nu vă place acest fel de predicare? Nu vă place această slujire? Versetul 66 ne spune: "Din clipa aceea, mulți din ucenicii Lui s-au întors înapoi, și nu mai umblau cu El." Au părăsit lucrarea. Era o lucrare credincioasă. Era o lucrare de predicare a Bibliei. Dar ei au părăsit-o. Ce a spus Domnul? "Repede, Petre, fugi după oamenii aceștia și spune-le că de-acum înainte nu vom mai predica astfel de mesaje. Vă vom oferi o slujire mai distractivă. Știu că nu vă place să auziți predicându-se Cuvântul, de aceea de-acum vom schimba și asta. Vom face predica mai prietenoasă pentru voi. Vom face lucrurile în așa fel încât să vă simțiți mai confortabil atunci când veniți la aceste sesiuni de predicare. De fapt, nici nu o să mai avem predici, pentru că e clar că nu vă plac. Deci renunțăm la ele și o să avem altceva." Nu, nu asta a făcut Domnul. Versetul 67: "Atunci Isus a zis celor doisprezece: 'Voi nu vreți să vă duceți?'" "Plecați și voi? Pentru că Eu n-am de gând să-Mi schimb mesajul. Voi continua să declar adevărul." Dați-mi voie să vă spun, prieteni, sarcina bisericii nu e să distreze pe nimeni. E să predice Cuvântul. Iar asta include și mustrare, certare și îndemn.

Cum și-a făcut Domnul lucrarea? Care era mesajul Lui? Care a fost primul mesaj pe care l-a predicat Isus? Citim despre asta în Matei 4, versetul 17. Ascultați: "De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască..." Aici începe deci lucrarea Lui de predicare. A început să predice: "și să zică: 'Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.'" Pocăiți-vă. Nu e un mesaj prea popular, nu-i așa? Pocăiți-vă. Trebuie să vă pară rău pentru păcatele voastre. Trebuie să vă întoarceți de la păcatele voastre. Pocăiți-vă. Priviți în Faptele Apostolilor, capitolul 3, versetul 19. Acesta a fost mesajul predicat de apostolii Domnului nostru, apostolii lui Hristos. Fapte 3, versetul 19: "Pocăiți-vă, deci, și întoarceți-vă la Dumnezeu, ca să vi se șteargă păcatele..." Acesta nu era un spectacol de divertisment organizat de ei. Era o predicare simplă, directă, fără compromisuri, adresată păcătoșilor în nevoia lor. Pocăiți-vă și întoarceți-vă la Dumnezeu. Vă spun, nu e nici un loc pentru divertisment. Nu e loc pentru el în mesajul bisericii.

În al treilea rând, în Biblie veți vedea că nu există nici un precedent pentru divertisment în lucrarea bisericii. Nu există nici un precedent pentru așa ceva. Nu găsim niciunde în Noul Testament că apostolii, de exemplu, s-au apucat să le facă pe plac maselor oferindu-le distracții. Gândiți-vă la ce-i scria Pavel lui Timotei. I-a dat oare lui Timotei exemple cum să atragă mulțimile? Și nu numai atât, cum să le păstreze? Pentru că, vedeți, asta e una din problemele cu care se confruntă bisericile orientate către divertisment. Mulțimile nu trebuie doar adunate, ele trebuie păstrate. Cum să le păstrezi? Seamănă într-un fel cu un drog. De aceea spun întotdeauna dependenții de droguri, oamenii chinuiți de narcotice: "E mult mai bine pentru copii nici măcar să nu înceapă să ia acele droguri slabe, ca marijuana sau altele, pentru că ele duc întotdeauna la ceva mai rău." Întotdeauna fac așa. Întotdeauna ele cer o experiență mai intensă. Întotdeauna vor avea nevoie de un drog un pic mai bun decât cel dinainte. Și așa ei progresează, în loc să regreseze; starea lor devine din ce în ce mai rea. Încep să folosească droguri din ce în ce mai puternice și mai periculoase. Cred că la fel stau lucrurile cu sindromul divertismentului. Veți descoperi că există biserici care acum 20 de ani s-au apucat de anumite lucruri. În comparație cu ce fac astăzi, acele lucruri par moderate, inofensive. Totul însă e relativ. Vorbim totuși despre ceva care e nescriptural. Ele însă devin din ce în ce mai nescripturale odată cu trecerea timpului. De ce? Pentru a păstra oamenii. Marele strigăt din ziua de azi este: "Trebuie să facem ceva pentru tineri. Trebuie să avem ceva pentru tineri. Trebuie să ne păstrăm tinerii. Nu ne vom putea păstra tinerii." Cine spune asta? Cine spune că nu ne vom putea păstra tinerii? Cine spune că tinerii noștri nu vor fi mântuiți, cu adevărat mântuiți, născuți din nou? Cine spune că nu vor avea o dragoste pentru Cuvântul lui Dumnezeu și pentru sufletele oamenilor? Cine spune că o slujire continuă de predicare a lui Hristos nu va hrăni sufletele lor la fel cum hrănește sufletele oamenilor în vârstă? Cred că facem un mare deserviciu multora din tinerii noștri. Îi subestimăm pe mulți dintre tinerii noștri atunci când spunem că ei au nevoie de divertisment ca să rămână în biserică. Nu există nici un precedent pentru divertisment în lucrarea bisericii din Biblie.

Observați slujirea lui Hristos. Examinați numai slujirea lui Hristos. Observați cât de apăsate sunt cuvintele Domnului nostru în legătură cu separarea de lume și căile ei. Nu găsesc vorbindu-se nimic despre cum să câștigi lumea făcându-i pe plac sau despre acomodarea metodelor noastre pentru a fi pe placul celor lumești. Dimpotrivă, în Matei 5:13 găsim scris: "Voi sunteți sarea pământului." Știți ce face sarea când o pui pe limbă? Înțeapă. Ustură dacă ajunge în ochi, de exemplu, sau într-o tăietură, o mică zgârietură a pielii pe care ți-ai făcut-o poate cu o lamă sau cu altceva. Vai, ce doare, ce ustură! Voi sunteți sarea pământului. Desigur, sarea mai dă și aromă mâncării. Există și acest aspect al slujirii în care trebuie să fim o aromă atunci când mergem în mijlocul oamenilor. Oamenii trebuie să fie captivați de mărturia noastră. Sarea mai face și altceva. Îți provoacă setea. Și noi trebuie, prin mărturia noastră, să-i facem pe alții să înseteze după ceea ce avem noi. Desigur, numai Duhul Sfânt poate face acest lucru. Însă sarea, pe lângă toate acestea, mai contracarează și putrefacția și murdăria. Înainte să avem frigidere, lucrurile erau împachetate în sare, pentru a contracara acțiunea bacteriilor și a microbilor. Sarea este un conservant. La asta ne-a chemat și pe noi Dumnezeu. Nu să ne alăturăm lumii și căilor ei, ci să acționăm ca un antidot, ca un antiseptic împotriva căilor lumii. Lumii nu-i place acest lucru. Isus spune că nu avem dreptul la a ne aștepta ca lumea să ne iubească. Ioan 15, versetul 19. Priviți la acest verset: "Dacă ați fi din lume..." Desigur, tu nu ești din lume dacă ești un credincios. "Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteți din lume, și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea." Lumii nu-i place atunci când nu adopți felul ei de viață. Ioan 15, versetul 23: "Cine Mă urăște pe Mine, urăște și pe Tatăl Meu." Iar apoi, dacă vă întoarceți în acel pasaj la versetul 20, Domnul spune: "Aduceți-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: 'Robul nu este mai mare decât stăpânul său.'" Isus a spus: "Cine Mă urăște pe Mine, urăște și pe Tatăl Meu. Vă urăște și pe voi, pentru că v-ați asociat cu Mine și cu Tatăl Meu. Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi." Lumea nu e prietenă cu harul, ca să ne îndrume spre Dumnezeu. Din nou, în Ioan 17, versetul 14, Domnul Isus explică acest lucru cât se poate de clar. Lumea va urî poporul lui Dumnezeu pentru poziția acestuia, pentru că e asociat cu Hristos. "Le-am dat Cuvântul Tău; și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume." Observați asocierea cu "cuvântul". "Le-am dat Cuvântul Tău; și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume." Din cauză că au urmat Cuvântul, de aceea nu sunt din lume.

Care au fost metodele Domnului? Ce le-a spus ucenicilor să facă? Ei au predicat. Atunci când oamenii L-au părăsit pe Domnul din cauza lucrurilor pe care le predica, El nu a încercat să-i înlocuiască folosind metode firești. Ce au făcut apostolii? Cum au fost înființate bisericile Noului Testament și cum au fost zidite? Examinați cartea Faptele Apostolilor. Citiți-o singuri. Gândiți-vă la Ziua Cincizecimii. Ce s-a întâmplat atunci? Au organizat o mare sărbătoare și au oferit premii participanților? Nu. Duhul Sfânt a venit după o întâlnire de rugăciune și o predică simplă. Nu a fost nimic extraordinar, cu excepția faptului că Duhul Sfânt a folosit acea predică, a aplicat-o inimilor care au fost convinse de păcat iar peste 3000 de suflete au fost mântuite. Aceasta e metoda apostolică. O puteți urma și voi. Fapte 4, versetul 29: "Și acum, Doamne, uită-Te la amenințările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala..." Capitolul 5, versetul 42: "Și în fiecare zi, în Templu și acasă, nu încetau să învețe pe oameni, și să vestească Evanghelia lui Isus Hristos." Capitolul 6, versetul 4: "Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune și în propovăduirea Cuvântului." Dar, predicatorule, asta nu e suficient de captivant. Nu e suficient de interesant. Rugăciune? Predicare? Asta a fost metoda apostolică. De fapt, ei s-au abandonat cu totul acestei metode, s-au dedicat ei. Rugăciune și slujirea Cuvântului. Priviți în Fapte capitolul 8. Am putea enumera multe alte exemple, dar nu vom face acest lucru. Fapte capitolul 8, versetul 4: "Cei ce se împrăștiaseră, mergeau din loc în loc, și propovăduiau Cuvântul." Sensul literal al acestei fraze este că ei mergeau peste tot bârfind Cuvântul. Au mers peste tot răspândind Evanghelia. Versetul 5. "Filip s-a coborât în cetatea Samariei, și le-a propovăduit pe Hristos." Versetul 25: "După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului, și după ce l-au propovăduit, Petru și Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de ale Samaritenilor." Nu au mers prin sate spunând: "Avem premii pentru voi. Veniți și vă vom oferi una și alta, divertisment." Nu, ei au predicat Evanghelia. Asta au făcut ei. Au predicat Evanghelia. Atunci când Filip s-a întâlnit cu famenul etiopian, el a luat cuvântul, versetul 35 din Fapte 8, "a început de la Scriptura aceasta, și i-a propovăduit pe Isus." Arătați-mi în slujirea apostolilor unde este divertismentul, unde sunt spectacolele, unde este muzica contemporană? Care au fost metodele speciale pe care le-au folosit ei ca să atragă tinerii, sau, până la urmă, oameni de orice vârstă? Un ultim exemplu dintre apostoli cu privire la predicarea apostolică. Îl găsim în Fapte capitolul 11. Priviți la versetele 20 și 21. "Totuși printre ei au fost câțiva oameni din Cipru și din Cirena, care au venit în Antiohia, au vorbit și Grecilor, și le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. Mâna Domnului era cu ei, și un mare număr de oameni au crezut și s-au întors la Domnul." Sunt câteva lucruri pe care le putem spune în această privință. Ni se arată aici metoda folosită de ei. Care era metoda lor? Predicarea Domnului Isus, versetul 20. Mai vedem și mesajul lor. Care era mesajul lor? Domnul Isus. Priviți la puterea lor: "Mâna Domnului era cu ei..." Priviți la memorialul lor: "...și un mare număr de oameni au crezut și s-au întors la Domnul." Vedem aici Evanghelia la lucru. În mâna Duhului Sfânt, Evanghelia lucrează. Și ceea ce lipsește este puterea Duhului lui Dumnezeu care să însoțească răspândirea mesajului Evangheliei. Nu avem nevoie de o metodologie mai bună. Nu avem nevoie de mai multă nebunie pentru a fi aduși în casa Domnului. Avem nevoie de puterea Duhului lui Dumnezeu care să însoțească răspândirea mesajului Evangheliei.

Oamenii vor spune azi: "A, dar metoda asta nu funcționează." Cine spune că nu funcționează? Diavolul vă va spune că nu funcționează. Predicarea funcționează cu siguranță atunci când este făcută în puterea Duhului Sfânt. "Mâna Domnului era cu ei..." "Și un mare număr de oameni au crezut și s-au întors la Domnul." Pentru asta ar trebui să ne rugăm. Nu ca Domnul să ne facă mai inventivi în gândirea noastră ca să descoperim metode de atragere a oamenilor, ci ca Duhul Sfânt să ne însoțească în mărturia pe care deja o facem, El să ne motiveze să facem lucrări mai mari pentru El în răspândirea Evangheliei. Atunci când citim despre Pavel și Barnaba în cartea Faptelor Apostolilor, ni se spune că au întors lumea pe dos cu predicarea lor. Știți ce se întâmplă acum? Lumea întoarce biserica pe dos. Asta se întâmplă. Așa cum am spus de multe ori, dacă ai o corabie în apă, așa e normal să fie. Dacă însă ai apa în corabie, ai o problemă. Biserica e corabia iar apa e lumea. Când aduci lumea în biserică, ai o problemă. Exact acest lucru s-a petrecut în multe locuri unde oamenii s-au lăsat înșelați de ceea ce eu numesc sindromul divertismentului. E un lucru remarcabil, nu-i așa? Eu spun că este. Atunci când predica Apostolul Pavel, el niciodată nu a părut să creadă că sărmanii păcătoși au nevoie de altceva care să-i atragă, altceva decât ce le oferea el, adică Evanghelia. Pe oriunde ajungea, se întemeiau biserici. Vreau să vă spun că el era foarte limitat în ceea ce oferea ascultătorilor regulați din biserica din Corint. Era foarte limitat. Vorbeam mai devreme despre servicii în care există de toate pentru toți. În meniul bisericii lui Pavel era un singur lucru. Priviți-l. Fapte, capitolul 18, versetul 11: "Aici a rămas un an și șase luni, și învăța printre Corinteni Cuvântul lui Dumnezeu." Ce vrei să spui? A folosit o singură metodă într-o perioadă de 18 luni? Așa e. Asta a făcut. I-a învățat Cuvântul lui Dumnezeu. În 1Corinteni 2, versetul 2, Pavel spune: "Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos și pe El răstignit." Eu înțeleg asta ca un mesaj despre patimile Domnului Isus Hristos și despre persoana Domnului Isus Hristos. M-am hotărât să nu știu nimic altceva, în afară de Isus Hristos, și El răstignit. Persoana și lucrarea lui Hristos. Unde e divertismentul? Care e locul divertismentului aici? Vă spun că nu exista așa ceva. Nu făcea parte din slujirea lui. Și nu există nici un precedent pentru așa ceva în toată slujirea bisericii din Biblie.

Dar, în ultimul rând, aș vrea să menționez un lucru. Cu privire la sindromul modern al divertismentului, trebuie să îl respingem pentru că nu va exista prosperitate prin divertisment pentru membrii bisericii. Nu va exista prosperitate pentru biserică prin sindromul divertismentului. Nu numai că nu va face nici un bine păcătoșilor, nici sfinților nu le va face altceva decât rău. Face rău creștinilor. Să știți că metodele firești vor produce doar fire pământească. Asta-i tot. Copacul va rodi întotdeauna după cum e firea copacului. Dacă folosiți metode firești pentru a face lucrarea lui Dumnezeu, acest lucru va produce fire pământească în biserică (adică falși convertiți și creștini căzuți). Asta-i tot ce va produce. Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Priviți puțin la aceste centre imense de divertisment, la aceste megabiserici din multe locuri și spuneți-mi câți dintre aceștia sunt creștini serioși. Câți dintre ei sunt oameni care au studiat cu adevărat Cuvântul, care au o dorință reală să meargă înainte cu Dumnezeu și să învețe despre Hristos? Vreau să vă spun că nu sunt prea mulți. Singurul lucru care-i va mântui pe păcătoși este predicarea Evangheliei și singurul lucru care-i va zidi pe sfinți este predicarea Cuvântului. Oare nu asta ne spune Pavel în Efeseni 4? Păstorii și învățătorii ne sunt dați pentru zidirea trupului lui Hristos, pentru zidirea sfinților lui Dumnezeu în cea mai sfântă credință a lor.
Oamenii vor spune: "Stai puțin. Am văzut o mulțime de rezultate în unele din aceste biserici. Am văzut o mulțime de rezultate." Rezultatele pot fi măsurate în funcție de punctul tău de vedere. Oamenii își pun adesea ochelari roz atunci când privesc la anumite rezultate. Ei spun: "Asta s-a întâmplat, aceea s-a întâmplat și cealaltă s-a întâmplat pentru că am folosit această metodă, acea metodă și cealaltă metodă." Primul lucru pe care vreau să îl spun este că, deși poate au avut succes, totuși asta nu înseamnă că sunt un lucru bun. Asta e concluzia finală. Dumnezeu spune că ascultarea e mai bună decât jertfa.

Întotdeauna mă gândesc la Moise atunci când ajung în acest punct, pentru că, atunci când Domnul i-a spus lui Moise să meargă și să vorbească stâncii, Moise nu L-a ascultat pe Domnul și, într-o izbucnire de mânie și temperament, a lovit stânca de două ori. Ce s-a întâmplat? A ieșit apă din stâncă. A fost apă din belșug pentru turme și pentru oameni. Dacă ar fi comentat Billy Graham acest pasaj, ar fi spus vedeți, scopul scuză mijloacele. Nu contează dacă ai cardinali romano-catolici și arhiepiscopi în comitetul de sponsorizare al cruciadelor tale. Nu contează dacă ai apostați care adună oameni la întâlnirile tale, câtă vreme în cele din urmă oamenii sunt mântuiți la predicile tale. Nu contează ce se întâmplă. Acesta e raționamentul. Dar, desigur, atunci când privim în Biblie vedem că Dumnezeu nu gândește așa. Dumnezeu i-a spus lui Moise, nu M-ai ascultat și pentru că nu M-ai ascultat nu vei ajunge în țara promisă. Sfârșitul poveștii. Puteți vorbi cât vreți despre rezultatele pe care le-a obținut prin neascultarea sa. Dumnezeu a spus că nu e bine și asta contează.
Însă aș vrea să mai spun ceva. Eu nu cred că folosirea metodelor firești are succes. Eu spun că dacă ar avea succes, ar fi totuși un lucru greșit. Rămâne totuși un eșec în ochii lui Dumnezeu, pentru că neascultarea înseamnă eșec. Neascultarea nu e metoda de obținere a rezultatelor spirituale. Bătrânul Dr. Bob Jones Singer Senior obișnuia să spună: "Nu e bine niciodată să faci un lucru greșit ca să obții o șansă de a face bine." E o afirmație bună. Nu e bine niciodată să faci un lucru greșit ca să obții o șansă de a face bine. Și, în orice caz, știți cum măsoară Dumnezeu succesul. El e cel ce ține scorul. Dumnezeu caută în noi ascultare, credincioșie. Verificați și voi. Veți descoperi cum convertiții câștigați prin folosirea divertismentului sunt o mare dezamăgire. Membrii lumești ai bisericilor sunt nenorocirea și năpasta multor adunări. Ce spune Dumnezeu? Ieșiți dintre ei și rămâneți separat. Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Și așa mai departe. Domnul nu are nevoie de ajutorul lumii ca să-Și zidească biserica. Pentru că nu e deloc un ajutor real.

Sindromul divertismentului. E condamnat cu desăvârșire de Cuvântul lui Dumnezeu, de practica oamenilor lui Dumnezeu, de exemplul lor, de mesajul lor. E condamnat. În paranteză fie spus, atunci când revenim la Ioan 6 și vedem cât de mulți sunt cei care s-au îndepărtat de Hristos, respingându-I mesajul, trebuie să ne dăm seama că nu toți L-au părăsit și nu toți I-au respins mesajul. Pentru că El a spus în Ioan 6, versetul 37: "Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară." Mulți s-au îndepărtat de Domnul. Mulți au fugit de o lucrare de predicare a Bibliei. Dar au fost mulți alții și încă sunt mulți alții care au ajuns să-L cunoască pe Hristos prin predicarea Cuvântului. Dumnezeu Își va zidi biserica. Eu cred că Își va zidi biserica și aici. Haideți să ne păstrăm credința. Haideți să nu ne gândim niciodată că am putea câștiga ceva folosind metode lumești, ingenioase, după părerea noastră, de zidire a casei lui Dumnezeu. Metoda nu va funcționa. Haideți să continuăm să ne rugăm și să predicăm. Iar Dumnezeu va lucra.

Tradus de Florin Vidu


Apologetică