Înapoi
Acasă
Biblia

Eficientizarea evanghelizărilor noastre

Locul rugăciunii în evanghelizare

Să studiem în continuare, despre "eficientizarea evanghelizărilor noastre"

partea a II-a


Dumnezeu nu ne-a dat numai Legea Lui ca și instrument pe care să-l folosim în evanghelizare, ci ne-a mai dat și arma rugăciunii.

Pe lângă toate celelalte domenii ale vieții creștine în care avem nevoie de rugăciune (cum ar fi..."rugăciunea, respirația vitală a sufletului" - A.W.Tozer?), rugăciunea joacă un rol important în evanghelizare, esențial chiar. Cel ce evanghelizează nu o poate face eficient decât dacă este permanent "conectat la puterea lui Dumnezeu".

John "Praying" Hyde

Așa a fost John "Praying" Hyde (1865-1912), supranumit și "apostolul rugăciunii". Iată un incident din viața lui ce demonstrează importanța pe care a avut-o rugăciunea în viața acestui "câștigător de suflete"

"Ceva nu merge aici", și-a spus John Hyde în timp ce-l asculta pe evanghelist dându-și sufletul vorbindu-i unei audiențe mulțumite și indiferente dintr-o sală de conferințe din Anglia. "Omul acela are nevoie de ajutor."

John Hyde era unul care știa cum să primească ajutor. Deși era doar în vizită în orașul acela, în câteva zile camera lui de hotel a devenit o capelă de rugăciune. Prima zi după întâmplarea de mai sus, el a petrecut o zi întreagă în rugăciune. În seara acelei zile, sala a fost umplută până la refuz. Când evanghelistul și-a încheiat mesajul, au răspuns 50 de oameni ce au dorit să-și încredințeze viețile lui Hristos. Acela a fost doar începutul. În adunările ce au urmat Duhul Sfânt s-a revărsat cu o asemenea putere încât au fost înlăturate alte piedici și mai mulți oameni s-au convertit. La evanghelizări, oamenii începuseră să-și mărturisească păcatele și să se roage pentru mântuire și îndurare.

John Hyde a găsit aceste rezultate senzaționale pentru unii, drept obișnuite, pentru că a mai văzut așa ceva întâmplându-se în urma rugăciunii. El a fost un om care a știut să se folosească de puterea lui Dumnezeu în rugăciune!

(adaptare după Elaine Rhoton, din "Ambassadors for Christ", carte editată de John D.Woodbridge)

Lewis Sperry Chafer, fondatorul lui "Dallas Seminary" spunea în cartea lui "Adevărata evanghelizare", într-un capitol intitulat, "A câștiga suflete prin rugăciune" că, "deși ca și preoți ai lui Dumnezeu, credincioșii pot mijloci pentru frații lor din trupul lui Hristos, totuși este privilegiul și datoria lor să mijlocească alături de Hristos pentru cei pierduți (nemântuiți), având ca răspuns al rugăciunilor lor venirea Duhului care să-i convingă asupra păcatului, judecății și neprihănirii".

Unanimitate asupra rugăciunii
Poate să existe multe aspecte ale evanghelizării asupra cărora creștinii să nu fie de acord, a metodei, a grupului, a timpului, și a locului, dar în ce privește rugăciunea în evanghelizare și pentru evanghelizare cu toții este de așteptat se fie de acord.

Necesitatea rugăciunii.
Fiecare creștin ce s-a implicat cu adevărat în evanghelizare a descoperit necesitatea rugăciunii văzând cât de greu le vine oamenilor să se întoarcă la Dumnezeu. Nu a trecut mult timp după prima ocazie în care acesta și-a împărtășit credință, când și-a dat imediat seama că el nu poate să "câștige", să "convingă", sau să "convertească" pe nimeni și astfel să apeleze la Dumnezeu, în rugăciune.

Este arogant ca cineva să pornească la evanghelizare neglijând rugăciunea. Este ca și cum ar crede că în procesul aducerii omului la Hristos, Dumnezeu nu este neapărat necesar, că "evanghelistul" se poate descurca și singur.

Istoria bisericii ne demonstrează că rugăciunea pentru sufletele oamenilor a fost o permanentă preocupare pentru aceia care s-au dovedit eficienți în slujirea lor.

John Hyde s-a rugat pentru indienii din India, Amy Carmichel a făcut-o. Hudson Taylor s-a rugat pentru chinezi (și la sfârșitul vieții sale din 3 iunie 1905 a lăsat în urmă 205 baze ale Misiunii Chinei Continentale, 849 misionari, și 125.000 de creștini chinezi - poftim rezultate), sau alții mai puțin cunoscuți, dar care s-au rugat și au avut rezultate. Unul dintre acești mai puțin cunoscuți misionari este, "apostolul" populației Batak din Sumatra - Ludwig Ingwer Nommensen (1834-1918), misionar al Bisericii Protestante Germane în Sumatra s-a rugat pentru populația Batak a acestei peninsule. Datorită muncii lui de jumătate de secol au luat ființă bisericile batak și s-au pus bazele protestantismului în sud-estul Asiei. Astfel la moartea lui în 1918, se numărau 180.000 de membrii ai bisericilor batak, ajungându-se în 1993 la 2,5 milioane de membrii batak. A fost eficient? S-a rugat? Da. Toți aceia care au înregistrat rezultate deosebite pe câmpul de misiune au fost oameni care au știut să se roage pentru evanghelizare! Și noi trebuie să învățăm să facem la fel dacă dorim ca evanghelizările noastre să fie eficiente.

Despre celebrul Francisc de Assisi se spune că și-a petrecut 75% din timpul său în rugăciune, și 25% în propovăduire și slujire. El este amintit ca un predicator și un evanghelist. Se pare că el este cel ce-a spus, "Predicați evanghelia tot timpul, dacă este necesar, folosiți și cuvinte!". Dar priviți la cât de mult s-a rugat dacă vreți să înțelegeți secretul eficienței lui în evanghelizare.

"Mijlocitorul este cel ce se află într-un asemenea contact vital cu Dumnezeu încât este ca și firul ce-l leagă pe Dumnezeul salvator cu omul păcătos, despărțit de Acesta". Hannah Hurnard (1905-1990)

"Marii oameni ai rugăciunii au căutat locul tainic al Celui Prea Înalt, nu pentru ca ei să poată scăpa de lume ci pentru ca să învețe cum s-o cucerească". Samuel Chadwick (1832-1917)

C.H.Spurgeon a spus că, "Rugăciunea este ca și funia cu care se trag clopotele în urechile lui Dumnezeu. Unii trag de aceasta foarte slab, căci se roagă atât de rar și abia produc o smucitură a ei. Însă cel ce comunică regulat cu cerurile este ca și omul ce se prinde cu fermitate de funie și trage violent de ea. Acela este bine auzit de Dumnezeu".

Vom avea trezire, dacă...

toți cei ce dorm, se vor trezi...
toți cei sunt doar călduți, se vor aprinde...
toți cei necinstiți, vor recunoaște...
toți cei nemulțumiți, vor mulțumi...
toți cei deprimați, se vor bucura...
toți cei depărtați, se vor apropia...
toți cei ce bârfesc, vor tăcea...
toți cei ce sunt soldați adevărați, se vor ridica la luptă...
toți cei sunt membrii ai bisericii, se vor ruga...

atunci vom avea o trezire (R.G. Lee)

Cine vrea să fie omul din "spărtură"? Ezekiel 22:30. Cine vrea să fie omul care se roagă pentru mântuirea tării sale?

Caut printre ei un om care să înalte un zid, și să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru țară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc nici unul.

Este biblic să te rogi pentru mântuirea unui om?

Unde este îndemnat creștinul în Noul Testament să se roage pentru mântuirea necreștinilor? Pentru ce trebuie să ne rugăm? Se cuvine să ne rugăm pentru oameni în lumina faptului că fiecare are o voință liberă și trebuie să aleagă? Este corect "să-l punem pe Dumnezeu" pe ei? Putem noi să-i câștigăm pe oameni cu rugăciunea? Pentru ce ar trebui să ne rugăm în evanghelizare?

Având în vedere curentul ultra-calvinist cât și concepția arminianistă de divinizare a voinței libere a omului, această întrebare este foarte pertinentă. Însă Biblia ne răspunde cu claritate la o astfel de întrebare:

Vedem că...

Moise s-a rugat:

Ex 32:10 Acum, lasă-Mă; mânia Mea are să se aprindă împotriva lor: și-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoșul unui neam mare.

Samuel s-a rugat:

1Sa 12:23 Departe iarăși de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi!

Isus s-a rugat:

Lu 19:41-42 Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea, și a zis: ,,Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să-ți dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.

Mt 23:37 Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii supt aripi, și n-ați vrut!

Ștefan s-a rugat:

Fapte 7:60 Apoi a îngenuncheat, și a strigat cu glas tare: ,,Doamne, nu le ținea în seamă păcatul acesta!"

Pavel s-a rugat:

Rom.10:1 Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliți, este să fie mântuiți.

Fapte 26:29 ,,Fie curând, fie târziu", a răspuns Pavel, ,,să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi, să fiți așa cum sunt eu, afară de lanțurile acestea."

Ultra-calviniștii obiectează la rugăciunea pentru mântuirea cuiva, temându-se să nu se roage pentru cineva care nu este ales. Dar Pavel s-a rugat atât pentru "aleși" (Iudeii) cât și pentru "nealeși", dar chemați în număr mare (Neamurile).

Fapte 2:39 Căci făgăduința aceasta (a mântuirii) este pentru voi, pentru copiii voștri, și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.

De aceea, este biblic să ne rugăm pentru mântuirea cuiva.

Este după voia lui dumnezeu.

Scriptura nu ne explică exact de ce să ne rugăm pentru mântuirea cuiva. Însă știm că rugându-ne așa ne rugăm după voia lui Dumnezeu:

1 Tim.2:4 "care voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului"

Este un miracol și un mister

Nu știu exact ce pârghii se declanșează în cer când ne rugăm, și cum am putea să-l convingem pe Dumnezeu să mântuiască pe cineva, dar un lucru este cert: rugăciunea noastră pentru mântuirea cuiva coboară pe pământ puterile cerului, îi deschide omului sărac și slab din punct de vedere spiritual, comorile inepuizabile ale lui Dumnezeu, îi aduce condamnarea și descoperirea păcatului, cât și îi atrage lui Dumnezeu atenția asupra dorinței noastre de a face ceva pentru mântuirea acestuia.

Locul rugăciunii în evanghelizare

Rugăciunea ar trebui să preceadă, să însoțească și să urmeze evanghelizării. Ea este un ingredient de bază al evanghelizării.

În NT vedem o legătură strânsă între evanghelizare și rugăciune.

1. Rugăciunea pentru "evangheliști" - pentru lucrători

Matei 9:38 Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui."

Luca 10:1-2 "După aceea Domnul a mai rânduit alți șaptezeci de ucenici, și i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetățile și în toate locurile, pe unde avea să treacă El. Și le-a zis: ,,Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii! Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său"

În Luca 10:1-24, la trimiterea celor 70 vedem că în vers.2 Isus le spune să se roage, apoi în vers.3 îi trimite pe ei. Evident că rugăciunea precede plecarea în evanghelizare! În cazul acesta, ucenicii sunt propriul răspuns la rugăciunea lor. După ce Isus îi învață să se roage pentru lucrători, ei sunt cei ce merg să "lucreze" pentru El.

2. Rugăciunea pentru îndrăzneală în evanghelizare

Poate urmând acest exemplu, biserica primară s-a rugat înainte de a predica evanghelia. În Fapte 4:29 primii creștini s-au rugat Domnului pentru îndrăzneală. După aceea, îi vedem în Fapte 4:31 "evanghelizând" pe cei din Ierusalim cu mare îndrăzneală.

Fapte 4:29-35 "...Și acum, Doamne, uită-Te la amenințările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala, și întinde-Ți mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni și semne prin Numele Robului Tău celui Sfânt, Isus." Rezultatele rugăciunii lor: După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfânt, și vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. Mulțimea celor ce crezuseră, era o inimă și un suflet. Nici unul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obște. Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Și un mare har era peste toți. Căci nu era nici unul printre ei, care să ducă lipsă: toți cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau prețul lucrurilor vândute, și-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie"

Consecințe secundare : A condus la armonie, unitate, părtășie,etc. în biserică.

Ei s-au rugat, și apoi au evanghelizat, au propovăduit.

"Parrhesia" - "îndrăzneală" - libertate a cuvântului, o ușurință a grăirii. Au avut libertatea de a vorbi deschis. Marii preoți și fariseii au dorit să-i intimideze și să-i sperie prin amenințările lor. Dar, rugându-se ucenicii au fost eliberați de frică și au avut o ușurință în vorbire care a dus la răspândirea Evangheliei, la unitatea bisericii, la împlinirea nevoilor și la o părtășie unică în felul ei.

Pavel cere rugăciune pentru îndrăzneală.

Curajosul și neînfricatul Pavel cere creștinilor efeseni să se roage pentru el să aibe îndrăzneală și curaj în proclamarea Evangheliei. Dacă el a recunoscut că a avut nevoie de rugăciune pentru acest lucru, cu cât mai multă nevoie noi avem?

Efes.6:18-20 Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta, cu toată stăruința, și rugăciune pentru toți sfinții, și pentru mine, ca, ori de câte ori îmi deschid gura, să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei, al cărei sol în lanțuri sunt; pentru ca, zic, să vorbesc cu îndrăzneală, cum trebuie să vorbesc.

3. Pentru prilej, ocazie și oportunitate

Pavel a susținut și el că rugăciunea precede și însoțește evanghelizarea. În Col.4:2-4 el a cerut creștinilor coloseni să se roage pentru el în lucrarea sa evanghelistică.

"Stăruiți în rugăciune, vegheați în ea cu mulțămiri. Rugați-vă tot odată și pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o ușă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care iată, mă găsesc în lanțuri: ca s-o fac cunoscut așa cum trebuie să vorbesc despre ea."

"O ușă pentru Cuvânt" este o expresie ce indică prilejul, oportunitatea necesară pentru a face cunoscută Evanghelia. Ca Dumnezeu să le ofere o ocazie de a predica Evanghelia. Este des utilizată în literatura creștină contemporană.

Imaginați-vă cum Pavel și Timotei sosesc într-un oraș necunoscut unde Evanghelia nu a fost predicată niciodată, și unde ei nu sunt cunoscuți de nimeni. Ceea ce le trebuia mai mult ca orice era un prilej de a vorbi cu cineva, de a avea ocazia să vorbească cu un localnic deschis Evangheliei lor. Un loc de pornire. Când le-a cerut acest lucru, Pavel se afla la prima lui întemnițare din Roma, un oraș complet necunoscut lui, la aceea dată. Poate cerea să aibe ocazia de prezenta evanghelia unei gărzi, unui întemnițat ca și el, poate să fie pus într-o anume celulă de unde să poată vorbi. Cert este că a dorit să aibe un moment de oportunitate pentru mesajul său. El a știut că Dumnezeu este Stăpânul împrejurărilor (circumstanțelor) și de aceea, rugăciunea putea aduce acel prilej. El s-a rugat și a cerut creștinilor din Colose să se roage și ei pentru acel prilej.

În final, a avut el ocazia să predice Evanghelia acolo unde se afla?


următoarea pagină | Diverse