Înapoi
Acasă
Biblia

Predicarea expozițională a scripturilor


După ce am descris care este una dintre metodele sănătoase de studiu biblic (inductivă), de data aceasta vreau să vă vorbesc despre o metodă sănătoasă de predicare (prezentare) a Cuvântului lui Dumnezeu.

Expozițiunea Scripturii - predicarea expozitorie = expunerea textului, și nu impunerea asupra lui.

Ce este predicarea expozitorie? (sau, ce s-ar presupune să fie, să producă? Etc.)

- predicarea expozitorie exprimă exact voia Gloriosului Suveran. Prin ea vorbește Dumnezeu, nu omul.

- predicarea expozitorie este reținerea gândurilor Duhului. Îl aduce pe predicator într-un contact direct și continuu cu gândul Duhului Sfânt care a inspirat Scripturile.

- predicarea expozitorie îi îngăduie predicatorului să proclame toată revelația lui Dumnezeu, astfel producând în lucrare sănătate și integritate.

- predicarea expozitorie promovează educația (formarea) biblică a ascultătorilor ei, oferind o bogată cunoaștere a adevărurilor mântuitoare.

- predicarea expozitorie poartă amprenta autorității divine absolute, interpretându-ne chiar glasul lui Dumnezeu.

- predicarea expozitorie îl transformă pe predicator, fapt care la rândul lui conduce la adunări/biserici/congregații schimbate.

Definirea predicării expozitorii (expoziționale)

O definire proprie: o "expoziție" de automobile a firmei Renault se face cu scopul de a scoate în evidență ultimele ei produse. De a le evidenția (scoate înaintea) publicului, sau de a le expune pe standurile expoziției. La origine cuvântul "expoziție" are sensul de a expune ceva, de a arăta, de a scoate la iveală. Produsele pe care firma le are, prin expunerea într-o expoziție, atrag atenția și ajung să fie cunoscute.

La fel putem spune că face și predicarea expozitorie (sau, expoziția Scripturii). Prin acest fel de predicare se presupune să se expună sensul original al textului biblic aflat în mintea autorului sub inspirația Duhului Sfânt, în contextul vremii și al culturii, și nu să se impună textului biblic ideea unui cititor al lui, mai puțin inspirat.

Încă odată, predicarea expozitorie se face prin expunerea ideii textului biblic și nu prin impunerea vreuneia acestuia.

De fapt, Spurgeon a spus-o că, "dacă te ții după text, nu te vei repeta niciodată". Iată cum este rezolvată problema prospețimii tale în studiu. Există un anumit nivel de plictiseală care se instaurează în studiile noastre atunci când predicatorul/învățătorul nu urmează ideea inspirată de Dumnezeu a unui text biblic, ci își repetă la infinit crezurile deduse din alte pasaje. Urmărind derularea normală a textului biblic dintr-o carte a unui scriitor biblic, putem rămâne proaspeți în tot ceea ce spunem, pentru că urmăm firul inspirației inițiale și desprindem gândul lui Dumnezeu, prin ceea ce este exprimat în text (îl "auzim" pe Dumnezeu!). Vedem în Biblie că rareori Dumnezeu se repetă și atunci când o face este cu privire la chestiuni cardinale. Biblia nu este o carte plictisitoare și este grav atunci când în incompetența noastră și lipsa noastră de sârguință în studierea întregului plan al lui Dumnezeu, aruncăm asupra ei această impresie.

Diferitele forme de predicare recunoscute sunt următoarele:

a) predica tematic (sau, topic, pe subiect),
b) predica textual, și
c) predica expozitorie/expozițională.

Studiul topic (tematic) de regulă combină o serie de versete biblice care au mai multă sau mai puțină legătură cu subiectul (tema) predicii.

Predicarea textuală folosește un text sau pasaj scurt care de regulă slujește drept bază, punct de plecare, pentru orice subiect predicatorul alege (dorește) să discute.

Nici metoda tematică și nici cea textuală nu reprezintă un efort serios de interpreta, a înțelege, a explica, sau de a aplica adevărul lui Dumnezeu în contextul textului biblic folosit.

În contrast, predicarea expozitorie se concentrează cu precădere asupra textului (sau, textelor) luate în discuție împreună, alături de, contextele lui (lor). În cartea sa Horton Davies, "Expository Preaching: Charles Haddon Spurgeon" (pag.14; Foundations 66; Ianuarie 1963), el numește această metodă "predicarea contextuală", pentru a o diferenția de cea textuală și tematică.

În mod normal expunerea se concentrează asupra unui singur text al Scripturii, dar mai este uneori posibilă și pentru un mesaj tematic, sau teologic, sau pentru un discurs istoric și biografic, a căror natură să fie expozitorie. O expunere poate trata atât pasaje mai lungi cât și mai scurte. Deci, ea se poate face din orice text, fie mai lung sau mai scurt.

Atenția sporită ce trebuie acordată textului

Să se facă "procesarea" textului biblic

Cineva nu poate spera să predice cu eficiență fără să fi parcurs cu atenție și desăvârșire textul biblic. Aceasta este singura modalitate prin care cel ce expune poate descoperi (ajunge la, obține) mesajul lui Dumnezeu. Doi predicatori din ere diferite comentează asupra acestui aspect:

Cineva nu poate spera să predice Cuvântul lui Dumnezeu cu acuratețe dacă mai întâi nu s-a angajat într-o exegeză atentă și completă a textului său. În aceasta constă problema deoarece o exegeză competentă necesită timp, efort mintal, "sânge, sudoare și lacrimi", toate saturate cu o doză enormă de rugăciune. (John A.Sproule, "Biblical Exegesis and Expository Preaching", lectură nepublicată ținută la Grace Theological Seminary, Winona Lake, Ind., 1978, pag.1)

Ilustrația lui John F. MacArthur

Vă veți descoperi de îndată ignoranța ca și predicator/învățător ...

O modalitate de a descrie predicarea expozitorie este de a identifica ce anume ea nu este.

1. Nu este un comentariu cursiv cuvânt cu cuvânt și verset cu verset, lipsit de unitate, de idee sau de o direcție. (Danny Bond: "The R & R" approach; adică, metoda citește - read - și delirează, divaghează - ramble.)

2. Nu reprezintă o serie de comentarii la întâmplare și de remarci nonșalante ("din burtă") făcute asupra unui pasaj, fără a se avea în spate o exegeză completă sau o ordine logică (a ideilor).

3. Nu este o masă de idei fără legătură între ele, de sugestii și de concluzii bazate pe sensul de la suprafață al unui pasaj, dar care nu sunt susținute de către un studiu profund și serios la textului.

4. Nu este exegeză pură, indiferent de cât de savantă (expertă) este, lipsită de o temă, teză, schiță, sau dezvoltare (elaborare).

5. Nu este doar o schiță structurală a unui pasaj sprijinită de câteva comentarii pertinente, dar lipsită de orice elemente retorice sau homiletice.

6. Nu este o predică tematică ce folosește la întâmplare părți ale pasajului, dar omițând discutarea altor părți la fel de importante.

7. Nu este o colecție schiloadă de descoperiri gramaticale și citate din comentarii (ale altora) și lipsită de o fuzionare a acestor elemente într-un mesaj atrăgător, interesant și convingător.

8. Nu este o discuție de tipul lecției de Școală Duminicală, ce are o schiță a conținutului mesajului, o exprimare banală și o fervoare puerilă, dar lipsită de un conținut și o retorică.

9. Nu este o citire a Bibliei care asociază un număr de versete luate la întâmplare dar care tratează o temă comună, dar fără a fi analizate într-o manieră gramaticală și contextuală.

10. Nu este o banală discuție de la adunarea de rugăciune care să combine un comentariu superficial, niște remarci neconcludente, sugestii întâmplătoare și reacții personale într-un mesaj semi-inspirat, dar lipsit de beneficiul unui elementar studiu contextual și elemente morale.

Alte sugestii

- învață Cuvântul, nu pentru a pune sau adăuga poveri insuportabile pe umerii oamenilor (păcatul le este suficient!), ci pentru a le tămădui inimile și pentru a-i elibera.
(fariseii au făcut-o, precum și mulți alți lideri religioși de-a lungul veacurilor; mulți când se văd în poziția de a învăța Biblia cred că lor le revine răspunderea de a-i "pune la treabă" pe copiii lui Dumnezeu și nu îngăduie Cuvântului să le vorbească acestora și să-i motiveze El să facă ceva pentru împărăția Lui!)

- abordează Cuvântul cu respect. Nu este o carte omenească, nu noi am inspirat-o!

- încearcă să înțelegi contextul

- încearcă să descoperi șirul logic al ideilor dintr-un pasaj

- găsește ideile subordonate

- în paralel, dezvoltă-ți teologia

- bizuiește-te pe lucrarea Duhului Sfânt

- verifică diversele doctrine prin comparație cu atributele lui Dumnezeu

- fii dispus să afirmi că așa stau lucrurile fiindcă Scriptura spune așa!

- nu încerca să explici ambele laturi ale unei probleme dacă înveți dintr-u pasaj care privește doar o singură latură a problemei

- rămâi credincios (fidel) textului, învățând ceea ce este în text și în contextul acestuia

- găsește aplicații practice predicii

- folosește dovezi, ilustrații, citate, și exemple pentru a sublinia un adevăr

- studiază cuvintele cheie ale unui pasaj în limba lor originală (ebraica și greaca)

- folosește-ți corpul într-un mod cuvenit (nu îngădui vasului să strice conținutul!)

Predicarea trebuie să fie expozitorie (expunere).

Pregătirea vorbitorului

De vreme ce Dumnezeu trebuie să fie sursa mesajului expozitoriu, cel ce-l oferă trebuie să se afle la rândul lui într-o comuniune (părtășie) intimă cu Dumnezeu. Aceasta este singura modalitate prin care mesajul poate avea cea mai mare acuratețe, claritate și putere (eficiență).

Următoarele domenii sunt cele ce-l califică (îndreptățesc) pe un om să se afle în amvon și să declare "Așa vorbește Domnul"!

- în primul rând, învățătorul/predicatorul trebuie să fie un credincios în Isus Hristos cu adevărat născut din nou. Trebuie să facă parte din familia lui Dumnezeu, pentru ca fiu al lui Dumnezeu să fie un reprezentant legitim al Tatălui Său, sau altfel mesajul său va fi inevitabil corupt.

- acesta trebuie să fie ales și dăruit de către Dumnezeu pentru lucrarea de învățare și predicare a Cuvântului (Efes.4:11-16; 1Tim.3:2). Până ce un om nu este împuternicit de Dumnezeu să-i proclame Cuvântul, acesta va fi inadecvat să o facă posedând doar o abilitate omenească de a o face, dar ineficientă scopurilor lui Dumnezeu.

- învățătorul/predicatorul trebuie să fie înclinat și pregătit să studieze Cuvântul lui Dumnezeu. Altfel nu-și va putea împlini mandatul precizat în 2 Tim.2:15 și anume de a "împărți drept" adevărul Cuvântului lui Dumnezeu.

- învățătorul/predicatorul trebuie să fie primul care trebuie să se confrunte cu mesajul său. Acesta trebuie să-i schimbe lui mai întâi, inima, gândirea și purtarea. Ezra oferă modelul perfect: "Căci Ezra își pusese inima să adâncească și să împlinească Legea Domnului, și să învețe pe oameni în mijlocul lui Israel legile și poruncile" (Ezra 7:10).

Auto-evaluarea predicării

I. Rugăciune

M-am dedicat eu în permanență rugăciunii și propovăduirii/slujirii din Cuvânt? (Fapte 6:4)

M-am rugat eu pentru oamenii cărora le-am predicat? (1 Samuel 12:23)

Am spus eu adevărul în dragoste? (Efes.4:15)

În ce fel am aplicat mesajul întâi inimii mele? (2 Tim.2:6)

I-am îndrumat eu pe oameni la Dumnezeu? Cât de mult Isus s-a aflat în mesajul meu?

Mi-am pregătit eu mesajul dar nu și pe mine însumi? A fost inima mea pregătită? A fost inima mea aprinsă? Mi-a mistuit inima mesajul?

Le-am slujit într-adevăr oamenilor, sau numai am rostit multe cuvinte?

Am fost eu deschis față de darurile și puterea Duhului Sfânt care să se manifeste prin mine? I-am îngăduit eu Duhului Sfânt să lucreze prin mine?

L-am căutat într-adevăr pe Domnul pentru acest mesaj? Sau, în studiul meu m-am bizuit doar pe experiența mea din trecut?

II. Pregătire

De cât de multe ori mi-am citit textul?

Am memorat textul? Mi-am învățat pe de rost textul meu? Puteam să-l citez din minte?

A existat un bun echilibru între observare, interpretare și aplicare?

Mi-am verificat referințele ce privesc pasajul meu? Am prea multe? Fac ele ca textul meu să fie mai clar?

Cât de mult timp am studiat? Am fost cu adevărat pregătit? Am lăsat ceva nepregătit?

Am folosit eu corect alte cărți? Am atribuit citatele, ilustrațiile autorilor lor, sau mi-am asumat originalitatea?

Cât de mult timp am meditat/cugetat asupra textului meu?

A făcut interpretarea mea ca textul să pară mai clar, sau mai confuz?

Mi-am echilibrat eu textul în lumina întregii Scripturii?

Sunt notițele studiului meu atât de clare (bine făcute) încât să pot predica din nou din ele?

III. Prezentare

Pot să-mi afirm/concluzionez cu claritate mesajul meu într-o singură frază sau propoziție?

Pot ascultătorii mei să rezume/exprime tot mesajul meu într-o singură frază sau propoziție? Dacă da înseamnă că am făcut o treabă bună!

A fost schițarea și principializarea studiului meu ușor de urmărit? Am hrănit oile "bucățică cu bucățică", sau le-am hrănit cu "furtunul de pompieri"?

Cât de mult timp am acordat introducerii?

Cât de mult timp am acordat concluziei/încheierii?

Cât de mult material din studiul meu am prezentat? Am încercat să-mi predic toate notițele mele și am avut foarte multe?

Am folosit cu înțelepciune timpul avut la dispoziție pentru studiu? Mi-am depășit timpul acordat abuzând de răbdarea ascultătorilor mei?

Am stăruit prea mult asupra unor subiecte paralele care nu aveau o legătură directă cu tema studiului meu?

Ce procentaj din mesajul meu a constituit aplicație practică? Cât din mesajul meu a fost aplicație?

Au putut oamenii să înțeleagă mesajul meu? Au fost ilustrațiile mele destul de clare? Au fost detaliile exacte?

M-am străduit să fiu simplu? Putea un copil să-mi înțeleagă mesajul meu?

Am folosit vreun tic verbal care a distras atenția? Gesturi care să distragă atenția?

Am folosit termeni prea sofisticați și prea mulți care i-au stupefiat pe ascultătorii mei?

Am spus ceva nepotrivit? Am folosit în prezentarea Cuvântului lui Dumnezeu cuvinte stricate și necuvenite? Regret ceva din ce am spus?

Am citit și citat Scripturile (versetele) cu atenție, cu putere și cu profunzime?

Le-am vorbit oamenilor sau sfinților de pe pereți? M-am adresat privirilor lor? Inimilor lor?

Am vorbit rar și clar, făcând și pauze? M-am adresat atât omului care se află în spate, cât și celui din primul rând? Sau, am fixat orizontul?

Aș predica din nou acest mesaj? Dacă ar fi înregistrat, ar cumpăra cineva caseta aceea?

Un îndemn suplimentar

Atunci când urci treptele amvonului (dacă al vostru are!) și ești gata să predici Cuvântul lui Dumnezeu, în numele lui Dumnezeu, adu-ți aminte de aceste îndemnuri:

* Predică onorând Cuvântul lui Dumnezeu.
* Predică celor neconvertiți.
* Predică pentru a fi plăcut lui Dumnezeu și nu oamenilor.
* Predică pentru a-i echipa pe creștini pentru lucrarea de slujire a Bisericii.
* Predică pentru a-i încuraja pe cei descurajați și deprimați.
* Predică pentru a-i mustra pe cei nepocăiți.
* Predică în așa fel încât să fii mai eficace ca data trecută.
* Predică luându-te la întrecere cu nimeni altul decât tine însuți.
* Predică pentru a-i înviora și reîmprospăta pe cei istoviți spiritual.
* Predică înălțându-l pe Domnul Isus Hristos.

("Rediscovering Expository Preaching", John F. MacArthur, "The Master's Semminary Faculty")


Studii Biblice