Înapoi
Acasă
Biblia

O diagnoză biblică a profeției false

"...căci în lume au ieșit mulți prooroci falși" (1Ioan 4:1)


Scripturile recunosc existența atât a profeției adevărate cât și a celei false având în vedere că-n Israel se găseau profeți falși cât și adevărați. Profeți autentici ca Ieremia și Ezechiel au denunțat profeții mercenari care fiind motivați de interese personale, de dorința de recunoaștere și de popularitate, preziceau pace și liniște unei națiuni stricate și răzvrătite. La rândul său, Isus a avertizat că vor apărea profeți falși care vor amăgi pe mulți (Mat.24:11). Apostolii Pavel și Ioan au avertizat de asemenea (Fapte 20:29-31; 1Ioan 4:1). Nici proorocițele false nu erau necunoscute Israelului sau bisericii (Ezechiel 13:17, Neemia 6:14, Apoc.2:20).

În plus, atât profeții falși cât și cei adevărați pretindeau că sunt inspirați și că vorbeau din partea lui Dumnezeu! Această problemă este foarte evidentă în relatarea din 1Împărați 22 a conflictului dintre profetul Mica și cei patru sute de profeți ai lui Ahab. Mica i-a acuzat pe aceștia că sunt "profeți mincinoși" motiv pentru care Zedechia, unul dintre profeții împăratului l-a certat pe acesta și apropiindu-se "a lovit pe Mica peste obraz, și a zis: ,,Pe unde a ieșit Duhul Domnului din mine ca să-ți vorbească?" (v.24)

Acesta este un exemplu în care profetul mincinos emite pretenția inconfundabilă de a vorbi prin inspirația Duhului lui Dumnezeu. Faptul că acesta nu a fost un incident izolat în care un profet fals să pretindă că aduce Cuvântul lui Dumnezeu se poate vedea din alte pasaje ale Scripturii cum ar fi Ieremia 28 unde profetul Hanania folosește formula profetică "Așa vorbește Domnul" (v.2, 22) cu intenția de a-și autentifica mesajul său care vine în contradicție cu cel al lui Ieremia. În aceeași manieră, Ieremia își autentifică mesajul său cu această formulă, "Așa vorbește Domnul". Cum putea atunci poporul să discearnă cine era un veritabil profet al lui Israel? Cum puteau să-l deosebească de profetul fals? Contrar spuselor unora, deosebirea nu consta în premiza că cei numiți profeți ecstatici (transcedentali) fiindcă, susțineau ei, "aveau Duhul" erau opuși profeților canonici (biblici) care "aveau Cuvântul". Această concepție este infirmată de faptul că ambele grupuri susțineau să aibă Duhul și să dea glas Cuvântului lui Iehova. Nici nu se poate ca profeția adevărată să fie un rod al celei false prin care unii ca Isaia și Ieremia având o pătrundere spirituală mai profundă să se ridice mai presus de contemporanii lor și să fie recunoscuți ca mari profeți ai Israelului. Testul prin care Israelul putea distinge între profeții falși și cei adevărați este oferit de către Dumnezeu Însuși în Cuvântul Său. Să privim așadar la,

Caracteristicile (trăsăturile, testele) biblice ale profetului adevărat

Testul nr. 1 - Vorbește doar în Numele lui Dumnezeu

Acest prim test prin care Israelul putea deosebi între profetul veritabil și impostor este înfățișat în Deuteronomul 13:1-5 și 18:20.

1 Dacă se va ridica în mijlocul tău un prooroc sau un visător de vise care-ți va vesti un semn sau o minune,
2 și se va împlini semnul sau minunea aceea de care ți-a vorbit el zicând: ,,Haidem după alți dumnezei", -dumnezei pe cari tu nu-i cunoști, -,,și să le slujim"!
3 să n-asculți cuvintele acelui prooroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să știe dacă iubiți pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră și din tot sufletul vostru.
4 Voi să mergeți după Domnul, Dumnezeul vostru, și de El să vă temeți; poruncile Lui să le păziți; de glasul Lui să ascultați; Lui să-I slujiți, și de El să vă alipiți.
5 Proorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răzvrătire împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, care v-a scos din țara Egiptului și v-a izbăvit din casa robiei, și a voit să te abată de la calea în care ți-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să umbli. Să scoți astfel răul din mijlocul tău.

20 Dar proorocul care va avea îndrăzneala să spună în Numele Meu un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună, sau care va vorbi în numele altor dumnezei, proorocul acela să fie pedepsit cu moartea."

Întâi de toate, ce se poate deduce din aceste pasaje este că dacă un profet vorbea în numele oricărui alt Dumnezeu decât Iehova chiar dacă își întărea spusele cu prezicerea unui semn care ar trebui să se materializeze, sau prin săvârșirea unui miracol, acesta nu trebuia crezut, ci pedepsit (omorât cu pietre) ca profet fals sau mincinos. Faptul în sine că el căuta să inducă Israelul să-l părăsească pe Domnul Dumnezeu era un test suficient să-l dovedească un impostor. La urma urmei, cum s-ar fi putut ca profetul ce încerca să-i depărteze de Domnul să fie trimis tot de Domnul?
Merită observat că Deut.13 nu sugerează că semnul sau minunea pe care profetul fals putea să-l indice, nu era autentic. Dimpotrivă, Scripturile demonstrează că Satana poate săvârși semne și miracole (ex. 2Tes.2:9, Apoc.13:13-15). De asemenea, conform lui Ezechiel 14:9-11, ca o pedeapsă, Dumnezeu însuși poate chiar îngădui unui profet fals să se amăgească singur și la rândul lui să amăgească poporul necredincios și păcătos.
Ca prin urmare, acest prim test nu este suficient de unul singur să dovedească categoric caracterul veritabil al unui profet, deoarece și profeții falși vorbeau adesea în numele lui Dumnezeu:

Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Nu vă lăsați amăgiți de proorocii voștri, care sunt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii voștri; n-ascultați nici de visătorii voștri, ale căror visuri voi le pricinuiți! Căci ei vă proorocesc minciuni în Numele Meu. Eu nu i-am trimis, zice Domnul." (Ieremia 29:8-9)

Grăitor pentru faptul că nu era o treabă ușoară să se facă deosebirea între un profet adevărat și unul fals pe baza acestui singur test este relatarea biblică a profetului din Iudea trimis să proorocească la Betel împotriva lui Ieroboam I-lea. Deși acesta era un profet al lui Dumnezeu, și a fost avertizat de către El să nu zăbovească și nici să nu mănânce în Betel, a putut fi el însuși amăgit de cuvintele false ale bătrânului profet al respectivei cetăți care a pretins că-i vorbește în numele Domnului și astfel l-a convins să rămână și să mănânce cu el (1Împărați 13).
Acesta este exemplul tipic al unui profet autentic care este amăgit de cuvintele altuia care a pretins că vorbește în numele lui Dumnezeu. Și așa cum se comentează mai târziu, acesta putea să evite inducerea sa în eroare dacă supunea mesajul profetului bătrân unui alt test care ar fi demonstrat falsitatea cuvintelor sale. Acesta este,

Testul nr. 2 - Vorbește doar prin revelație sau inspirație

Un alt test prin care să se diferențieze între profeții adevărați și cei falși privește revelația (descoperirea) și inspirația. Dacă un profet afirma că vorbește din partea lui Iehova Dumnezeu și practica ghicitul, vrăjitoria, chemarea duhurilor morților, descântatul și alte metode oculte, el trebuia respins ca fiind un profet fals. Deuteronomul 18:9-14 descrie metodele folosite de popoarele păgâne în încercarea de a descoperi secretele lumii spirituale, sau de a dobândi cunoștința unor evenimente viitoare.

După ce vei intra în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te înveți să faci după urâciunile neamurilor acelora. Să nu fie la tine nimeni care să-și treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morți. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; și din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ții în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele și de ghicitori; dar ție, Domnul, Dumnezeul tău, nu-ți îngăduie lucrul acesta.

Aceste metode au fost condamnate fără rezerve de Dumnezeu și calificate drept tentative de obținere a unor date ascunse de la surse demonice. De aceea, instituția profetică trebuia să devină aceea prin care Israelul urma să aibă parte de revelație adevărată. Când Dumnezeu alegea să le vorbească, Cuvântul Său ajungea neinvitat la ei prin intermediul profeților eliminând necesitatea ghicitului sau al descântatului, pe lângă faptul că aceștia trebuiau să vorbească doar atunci când El le vorbea. Aceasta devine una dintre cele mai importante deosebiri dintre religia lui Israel și religiile păgâne. Neamurile căutau să descopere adevărul prin intermediul ghicitoriei și vrăjitoriei, pe când Israelul îl primea prin revelație (descoperire). Practicile oculte și păgâne de descoperire a oracolelor prin ghicitorie nu trebuiau adoptate și de către profeții adevărați. Dacă se făcea, profetul respectiv era un înșelător care proorocea minciuni în numele Domnului.

Ezechiel 12:24 Căci nu vor mai fi vedenii mincinoase, nici proorociri înșelătoare, în mijlocul casei lui Israel!
Ezechiel 22:28 Proorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos, vedenii înșelătoare, proorocii mincinoase. Ei zic: ,,Așa vorbește Domnul, Dumnezeu!" Și Domnul nu le-a vorbit!
Ieremia 14:14 Dar Domnul mi-a răspuns: ,Proorocii lor proorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă, și nu le-am vorbit; ci ei vă proorocesc niște vedenii mincinoase, proorociri deșerte, înșelătorii și închipuiri scoase din inima lor.
Mica 3:7, 11 Văzătorii vor fi dați de rușine, ghicitorii vor roși, toți își vor acoperi barba; căci Dumnezeu nu va răspunde. V.11 Căpeteniile cetății judecă pentru daruri, preoții lui învață pe popor pentru plată, și proorocii lui proorocesc pe bani; și mai îndrăznesc apoi să se bizuie pe Domnul și zic: ,,Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire!"

El nu era inspirat (insuflat de Duhul lui Dumnezeu), ci vorbea din inima lui, după cum ne arată pasajele de mai jos:

Ier.23:16, 26 ,,Așa vorbește Domnul oștirilor: ,N-ascultați cuvintele proorocilor care vă proorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice; spun vedenii ieșite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului. V.26 Până când vor prooroci aceștia să proorocescă minciuni, să proorocească înșelătoriile inimii lor?
Ezechiel 13:2 ,,Fiul omului, proorocește împotriva proorocilor lui Israel, care proorocesc, și spune celor ce proorocesc după gustul inimii lor: ,Ascultați cuvântul Domnului!

Adevăratul profet primea revelația prin intermediul viselor și al vedeniilor, ne spune Numeri 12:6, și-i descoperă atunci când dorește să facă ceva, vezi Amos 3:7

Și a zis: ,,Ascultați bine ce vă spun! Când va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.
Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci.

Cu toate acestea există cazuri în care un profet fals nu apelează la metodele oculte ale ghicitului, ci profețește în numele Domnului și pretinde să aducă un mesaj de la Domnul pe care spune că l-a primit în vis, sau într-o vedenie. Putem spune că așa stau lucrurile în cazul profeților falși descriși în Ieremia 23:16 unde aceștia "spun vedenii ieșite din inima lor", amăgindu-i cu "închipuiri zadarnice", sau poate fi cazul unei amăgiri de sine a profetului prin care Dumnezeu a dorit să pună la încercare sau să pedepsească Israelul, după cum se arată mai jos:

Deut.13:1-5 Dacă se va ridica în mijlocul tău un prooroc sau un visător de vise care-ți va vesti un semn sau o minune, și se va împlini semnul sau minunea aceea de care ți-a vorbit el zicând: ,,Haidem după alți dumnezei", -dumnezei pe care tu nu-i cunoști, -,,și să le slujim"! să n-asculți cuvintele acelui prooroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să știe dacă iubiți pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră și din tot sufletul vostru. Voi să mergeți după Domnul, Dumnezeul vostru, și de El să vă temeți; poruncile Lui să le păziți; de glasul Lui să ascultați; Lui să-I slujiți, și de El să vă alipiți. Proorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răzvrătire împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, care v-a scos din țara Egiptului și v-a izbăvit din casa robiei, și a voit să te abată de la calea în care ți-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să umbli. Să scoți astfel răul din mijlocul tău.
1Împărați 22:13-28 Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit așa: ,,Iată, că proorocii, într-un glas, proorocesc bine împăratului; să fie dar și cuvântul tău ca al fiecăruia din ei! Vestește-i bine!" Mica a răspuns: ,,Viu este Domnul, că voi vesti ce-mi va spune Domnul." Când a ajuns la împărat, împăratul i-a zis: ,,Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad, sau să ne lăsăm?" El a răspuns: ,,Suie-te, căci vei izbândi, și Domnul îl va da în mâinile împăratului." Și împăratul i-a zis: ,,De câteori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?" Mica a răspuns: ,,Văd tot Israelul risipit pe munți, ca niște oi care n-au păstor. Și Domnul zice: ,Oamenii aceștia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace." Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: ,,Nu ți-am spus că el nu proorocește nimic bun despre mine, ci proorocește numai rău?" Și Mica a zis: ,,Ascultă dar cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie, și toată oștirea cerurilor stând lângă El, la dreapta și la stânga Lui. Și Domnul a zis: ,Cine va amăgi pe Ahab, ca să se suie la Ramot din Galaad și să piară acolo?' Și au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. Și un duh a venit și s-a înfățișat înaintea Domnului, și a zis: ,Eu îl voi amăgi.' Domnul i-a zis: ,Cum?' ,Voi ieși', a răspuns el, ,și voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor lui.' Domnul a zis: Îl vei amăgi, și-ți vei ajunge ținta; ieși, și fă așa!" Și acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor proorocilor tăi care sunt de față. Dar Domnul a hotărât lucruri rele împotriva ta." Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz, și a zis: ,,Pe unde a ieșit Duhul Domnului din mine ca să-ți vorbească?" Mica a răspuns: ,,Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi." Împăratul lui Israel a zis: ,,Ia pe Mica, du-l la Amon, mai marele cetății, și la Ioas, fiul împăratului, și să le spui: ,Așa vorbește împăratul: ,Puneți pe omul acesta la închisoare, și hrăniți-l cu pâinea și cu apa întristării, până când mă voi întoarce în pace." Și Mica a zis: ,,Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine." Apoi a mai zis: ,,Auziți, popoare, toate."
Ezechiel 14:9-11 Dacă proorocul se va lăsa amăgit să rostească un cuvânt, Eu, Domnul, am amăgit pe proorocul acela; Îmi voi întinde mâna împotriva lui, și-l voi nimici din mijlocul poporului Meu Israel. Își vor purta astfel păcatul lor, și pedeapsa proorocului va fi la fel cu pedeapsa celuice întreabă, ca să nu se mai rătăcească de la Mine casa lui Israel, și să nu se mai spurce cu toate fărădelegile ei. Atunci vor fi poporul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul lor, zice Domnul, Dumnezeu!"

Cum puteau oare ei deosebi profetul adevărat de cel fals și cum puteau să-și dea seama că vorbește în urma unei descoperiri (revelații) divine? Din nou este limpede că un singur test nu poate verifica/dovedi afirmațiile profetului de aceea ne mai sunt oferite alte teste biblice care luate împreună (coroborate) pun într-adevăr la încercare veridicitatea afirmațiilor profetului.

Testul nr. 3 - Poate fi identificat după mărturia propriului său caracter moral

Profeții falși au fost dintotdeauna caracterizați de o moralitate îndoielnică, noi putând să facem deosebirea între profeții falși și cei adevărați după acest test personal sau intrisec. Profetul fals era mercenarul care proorocea pentru o plată (Mica 3:5:11), era bețiv (Isaia 28:7), era profan și stricat (Ier.23:11, conspira alături de alții pentru a înșela și a prăda (Ezechiel 22:25), era ușuratic și înșelător (Țefania 3:4), comitea adulterul, trăia în minciună și le era alături răufăcătorilor (Ier.23:14), în general, era imoral în viață și purtare (Ier.23:15).
Pe lângă toate acestea, profetul fals era un oportunist religios, proorocind doar ceea ce oamenilor stricați (imorali) le plăcea să audă (Isaia 30:10-11; Mica 2:11) și proclama un mesaj optimist de pace și prosperitate (Ezechiel 13:1-16, Ieremia 14:13, 23:17, Mica 3:5), adesea practica ghicitoria (Eze.22:28, Ier.14:14), proorocind minciuni din inima lui (Eze.13:2, Ier.23:16). Astfel, într-un sens foarte real însuși caracterul moral al profetului este cel care atestează, adeverește autoritatea sa și originea divină a mesajului său. Cel ce mărturisea o însărcinare divină din partea Sfântului lui Israel trebuia să reflecte un comportament și un caracter potrivite acestei pretenții (vezi, Mate 7:15-20).

Testul nr. 4 - Era conștient de o experiență deosebită (distinctă) a chemării sale

Lucrarea profetică nu era una la care orice ins se putea oferi singur. Nici înclinațiile religioase și nici pregătirea spirituală nu-l pot face pe un om să fie un profet. De asemenea, slujba de profet nu era moștenită. Doar Dumnezeu putea să înzestreze și să-i cheme pe oameni la această lucrare (slujbă) așa cum ne demonstrează numeroasele exemple ale Scripturilor. Moise, cel mai mare profet al Vechiului Testament, a cunoscut exact o asemenea chemare atunci când a fost informat de Dumnezeu în respectiva întâmplare că El Însuși îi pregătea și-i dăruia pe oameni pentru această lucrare:

Moise a zis Domnului: ,,Ah! Doamne, eu nu sunt un om ori vorbirea ușoară; și cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbești Tu robului Tău; căci vorba și limba mi-este încurcată." Domnul i-a zis: ,,Cine a făcut gura omului? Și cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, și te voi învăța ce vei avea de spus." (Exodul 4:10-12)

În momentul chemării sale, Ieremia a fost anunțat că a fost rânduit de Dumnezeu să devină profetul Său mai înainte ca să fie zămislit în pântecele mamei lui (Ier.1:4-10). Amos, la rândul lui, a insistat asupra acestui aspect în replica pe care o oferă la reproșurile lui Amația:

Amos a răspuns lui Amația: ,,Eu nu sunt nici prooroc, nici fiu de prooroc; ci sunt păstor, și strângător de smochine de Egipt. Dar Domnul m-a luat de la oi, și Domnul mi-a zis: ,Du-te și proorocește poporului Meu Israel!' (Amos 7:14-15)

Originea divină a experienței chemării lui Samuel este limpede prezentată în 1Samuel 3. Versetele 19-20 o evidențiază în mod deosebit: " Samuel creștea, Domnul era cu el, și n-a lăsat să cadă la pământ nici unul... din cuvintele sale. Tot Israelul, de la Dan până la Beer-Șeba, a cunoscut că Domnul pusese pe Samuel prooroc al Domnului."
Chemarea lui Ezechiel a fost precedată de o vedenie cerească care a autentificat însărcinarea sa divină și mesajul său. Toți profeții adevărați ai lui Israel erau conștienți de această distinctă chemare personală de care poporul își dădea seama foarte bine, nu doar datorită mărturisirilor foarte clare ale profeților asupra acestui fapt (vezi, Ier.1:6-9), ci și datorită efectului avut asupra mesajelor lor. Profetul lui Dumnezeu nu a căutat niciodată slujba profetică din proprie inițiativă, ci a fost constrâns să vorbească cu sentimentul unei însărcinări și împuterniciri divine. De aici rezultă că mesajul lui purta propria pecete a autorității divine și convingea asupra acestui fapt.

Testul nr. 5 - Însărcinarea profetică era adesea dovedită prin semne și miracole

Acest test al unui adevărat profet sau om ce vorbea din partea lui Dumnezeu reprezintă un alt mijloc prin care profetul se putea adeveri (identifica) singur. Ne este amintit aici de semnele și miracolele lui Moise din Egipt care au constituit dovada însărcinării sale divine (Ex.4:1-9, 21), de despărțirea apelor Iordanului pentru a-l evidenția pe Iosua ca succesor al lui Moise (Iosua 3:7-13), de miracolul tunetului și ploii lui Samuel ce i-au validat cuvintele înaintea Israelului (1Sam.12:16...), de miracolele lui Ilie și Elisei, sau de semnele lui Isaia (Isa.7:14), ale lui Mica (1Împărați 22:28), Ezechiel (cap.4-5), și Amos (8:1-3) (vezi și 1Împărați 13:1-5).
Cu toate acestea ca și în cazul altor teste observăm că și acesta dacă este luat de unul singur este neconcludent și nu oferă o validare, confirmare, sigură, știind că și profeții falși indicau spre semnele și miracolele săvârșite de ei în încercarea de a-și demonstra autoritatea divină (vezi, Deut.13:1-5, Ex.7:8-13, 20-22, 8:7; Mat.24:24; Marcu 13:22; 2Tes.2:9).

Testul nr. 6 - Mesajul se armonizează (potrivește) cu revelația precedentă

Definiția testului:
Conform lui Deuteronomul 13:1-3, cuvântul profetului nu poate contrazice, sau diferi de revelația anterioară a adevărului, ci poate doar să o confirme sau să se întemeieze pe aceasta. Profetul din Iudea din 1Împărați 13 care a fost avertizat de Dumnezeu să nu zăbovească și nici să nu mănânce în Betel nu ar fi fost indus în eroare și amăgit de cuvintele contradictorii ale profetului bătrân dacă ar fi respectat acest principiu de bază.

Ieremia i-a acuzat pe profeții falși că vorbeau acele lucruri care subminau și contraziceau revelațiile anterioare făcute de Dumnezeu inducându-i astfel în eroare pe oameni (cap.23). O ilustrație clasică a acestui defect îl avem în istoria Israelului și se găsește în Ieremia 26 unde Ieremia prezice distrugerea Ierusalimului la care locuitorii cetății se indignează și conduși de preoți și profeți încearcă să-l omoare. Cu toate acestea unii dintre bătrânii cetății își amintesc la un moment dat că și profetul Mica a prezis același lucru când a predicat în timpul domniei lui Ezechia, iar împăratul nu l-a omorât. Semnificația acestui incident se găsește în faptul că viața lui Ieremia a fost cruțată exact din motivul că mesajul său a fost adeverit ca revelație de la Dumnezeu fiindcă s-a potrivit, s-a armonizat cu revelația precedentă făcută de Dumnezeu profetului Mica cu ani în urmă! Acesta rămâne principiul călăuzitor:

Isaia 8:20 La lege și la mărturie!" Căci dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.

Testul nr. 7 - Împlinirea istorică (istoria) îl confirmă pe un profet adevărat

Definiția testului: Împlinirea propriu-zisă a unei profeții este de fapt dovada autenticității acesteia. Confirmarea cuvintelor profetului de către istorie face deosebirea între profeții adevărați și acei profeți de profesie care-și conformau mesajul după placul ascultătorilor lor. Acest test al profetului adevărat se găsește în Deuteronomul 18:21-22:

Poate că vei zice în inima ta: ,,Cum vom cunoaște cuvântul pe care nu-l va spune Domnul?" Când ceea ce va spune proorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc și nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el.

Deci, mesajul profetului urma să fie confirmat și întărit de împlinirea lui în istorie. Un exemplu istoric remarcabil al valabilității acestui test se găsește în Ieremia cap. 28. După deportarea lui Ioiachin și a comorilor templului în Babilon, profetul Hanania prezice o revenire rapidă în decursul a doar doi ani:

,,Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Eu sfărâm jugul împăratului Babilonului! Peste doi ani, voi aduce înapoi în locul acesta toate uneltele Casei Domnului, pe care le-a ridicat Nebucadnețar, împăratul Babilonului, din locul acesta, și le-a dus în Babilon. Și voi aduce înapoi în locul acesta, zice Domnul, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, și pe toți prinșii de război ai lui Iuda, care s-au dus în Babilon; căci voi sfărâma jugul împăratului Babilonului." (v.2-4)

Hanania a făcut această prezicere în directă opoziție față de profeția anterioară a lui Ieremia (vezi, 25:11-12) a unei robii de șaptezeci de ani (vezi, 27:16-22). Din cauza profeției false a lui Hanania, Dumnezeu îl folosește pe Ieremia pentru a pronunța judecată asupra lui și pedepsirea sa:

Și proorocul Ieremia a zis proorocului Hanania: ,,Ascultă, Hanania! Domnul nu te-a trimis, ci tu însufli poporului o încredere mincinoasă. De aceea, așa vorbește Domnul: ,,Iată, te izgonesc de pe pământ, și vei muri chiar în anul acesta; căci cuvintele tale sunt o răzvrătire împotriva Domnului." Și proorocul Hanania a murit chiar în anul acela, în luna a șaptea. (28:15-17)

Prezicerea lui Ieremia a morții lui Hanania s-a confirmat la un an, pe când cuvintele lui Hanania s-au dovedit false când evenimentele istoriei le-au infirmat la trecerea celor doi ani fără să aibă loc ce spuse. În schimb profeția cu bătaie lungă a lui Ieremia este confirmată de exilul de șaptezeci de ani al Israelului în Babilon.
Un alt exemplu istoric al aplicării acestui test se găsește în 1Împărați cap.22 unde Mica dorind să demonstreze originea divină a mesajului său în contrast cu cel al profeților falși de la curtea lui Ahab, își supune propriile previziuni, sau preziceri, acestui test rigid. Astfel, în contradicție cu prezicerile favorabile ale profeților lui Ahab, el declară înaintea întregului popor că Ahab va fi ucis în bătălie și spune, ,,Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine." Apoi a mai zis: ,,Auziți, popoare, toate." (1Împ.22:28). Din nou, evenimentul istoric i-a confirmat cuvintele.
În același fel, valabilitatea acestui test este întărită de Zaharia atunci când le amitește iudeilor întorși din exil că întâmplările istoriei adevereau previziunile profeților lui Dumnezeu făcute cu privire la ei:

Totuș cuvintele Mele și poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei proorocii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinții voștri? Și atunci ei s-au întors, și au zis: ,,Domnul oștirilor ne-a făcut cum hotărâse să ne facă, după căile și faptele noastre!" (Zaharia 1:6)

Astfel, prezicerile profeților adevărați în contrast cu ale celor ce profețeau pacea, și-au găsit împlinirea în exilul (robia) lor și-n restul evenimentelor istorice care au avut loc. Exprimată în mod negativ, neîmplinirea prezicerilor reprezenta dovada profeției false. Din nou, nu trebuie să uităm aici că Deuteronomul 13:1-5 ne spune că dacă un profet îndemna la idolatrie, chiar dacă acesta beneficia de împlinirea vreunui semn sau miracol, totuși lucrul acela nu-i autentifica mesajul sau lucrarea profetică a respectivului.
Amos a bazat autenticitatea și autoritatea cuvintelor unui profet adevărat pe faptul că "Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-și descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci" (Amos 3:7). De aceea, profeții înșiși nu solicitau vreo confirmare istorică ca să asigure că evenimentele profețite se vor împlini întocmai. Nu le descoperise oare Dumnezeu cuvântul Lui prin vise și vedenii? (Numeri 12:6; Amos 1:1, unde Cuvântul lui Dumnezeu constă din vedeniile pe care le-a avut profetul; n.tr.). Nici nu s-au simțit obligați să încerce să le dovedească autoritatea cuvintelor lor ghicitorilor sau dușmanilor lor, până ce prezicerile făcute nu erau confirmate de evenimentele istorice, având în vedere că mai erau și alte teste care adevereau cuvintele unui profet fals.

Datorită relației importante care există între profeție și împlinirea ei, și în vederea faptului că unii se întreabă dacă toată profeția biblică trebuie așteptată să se împlinească literalmente, chestiunea împlinirii și neîmplinirii profeției va fi discutată mai încolo.

Notă: "Proorocirea" datei celei de-a doua veniri a lui Hristos, sau a unor evenimente asociate acesteia se raportează la același test de mai sus.

Testul nr. 8 - Calitatea morală a mesajului lor făcea deosebirea între cei adevărați și cei falși

Orice valoare ar avea celelalte teste ale profeției nici unul nu este mai semnificativ ca și testul calității morale, sau al esenței spirituale a mesajului profetului. Mesajele profeților falși erau motivate de două lucruri: un sentiment naționalist exagerat și o dorință după un câștig (folos, avantaj) personal.
Pe de-o parte profețiile lor erau calculate să facă apel la patriotismul popular încurajând Israelul să devină un stat militar, ajungând astfel să se încreadă în propria lor putere decât în Domnul. Profeții cărora Ezechiel, Mica și Ieremia s-au opus erau aceia care anunțau pace și siguranță și care insistau asupra inviolabilității Ierusalimului în ciuda unor strigătoare la cer păcate naționale și a unei apostazii (lepădări de credință) a poporului. De aceea, un Ezechiel declara cuvântul lui Dumnezeu de condamnare al profeților falși care "văruiau/tencuiau cu ipsos" zidurile nesigure și șubrede ridicate de popor (Eze.13:10-16), în sensul că acopereau superficial viețile păcătoase ale oamenilor cu cuvinte liniștitoare de pace.

Lucrurile acestea se vor întâmpla pentru că ei rătăcesc pe poporul Meu, zicând: ,Pace!' când nu este pace. Poporul Meu zidește un zid, și ei îl tencuiesc cu ipsos... Îmi voi potoli astfel mânia împotriva zidului și împotriva celor ce l-au tencuit cu ipsos; și vă voi spune: Nu mai este nici un zid! Și s-a isprăvit cu cei ce l-au tencuit cu ipsos! S-a isprăvit cu proorocii lui Israel, care proorocesc asupra Ierusalimului, și au vedenii de pace asupra lui, când nu este pace, zice Domnul Dumnezeu.' (Ezechiel 13:10, 15-16)

În aceeași manieră, Mica a exprimat mesajul unui profet adevărat când după ce Dumnezeu îi dă cuvinte de mustrare "despre proorocii care rătăcesc pe poporul meu, care, dacă au de mușcat ceva cu dinții, vestesc pacea..." (3:5), el asigură: "Dar eu sunt plin de putere, plin de Duhul Domnului, sunt plin de cunoștința dreptății și de vlagă, ca să fac cunoscut lui Iacov nelegiuirea lui, și lui Israel păcatul lui." (3:8).
De cealaltă parte, dorința lor de a fi populari, a-și face un nume, îi făcea să încuviințeze păcatele poporului și să aprobe răutatea lui:

14 Dar în proorocii Ierusalimului am văzut lucruri grozave. Sunt preacurvari, trăiesc în minciună; întăresc mâinile celor răi, așa că nici unul nu se mai întoarce de la răutatea lui; toți sunt înaintea Mea ca Sodoma, și locuitorii Ierusalimului ca Gomora." 16 ,,Așa vorbește Domnul oștirilor: ,N-ascultați cuvintele proorocilor care vă proorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice; spun vedenii ieșite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.
17 Ei spun celor ce Mă nesocotesc: ,Domnul a zis: ,Veți avea pace;' și zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: ,Nu vi se va întâmpla niciun rău.'
32 ,,Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce proorocesc visuri neadevărate, care le istorisesc și rătăcesc pe poporul Meu, cu minciunile și cu îndrăzneala lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă, și nu sunt de niciun folos poporului acestuia, zice Domnul." (Ieremia 23)

Pe lângă faptul că profeții falși prooroceau visuri și vedenii neadevărate, Dumnezeu i-a mai acuzat și de lipsă de originalitate în multe aspecte ale mesajul lor datorită faptului că recurgeau la plagiat. Când profețiile profeților adevărați păreau folositoare scopurilor lor, aceștia "le furau" cuvintele și le dădeau drept ale lor pentru a-și autentifica propria lucrare. "De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii care își ascund unul altuia cuvintele Mele." (Ier.23:30).
Mai mult, dacă erau niște profeți adevărați i-ar fi chemat pe oameni la pocăință și i-ar fi întors de la răutatea lor. "Dacă ar fi fost față la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu, și să-i întoarcă de la calea lor rea, de la răutatea faptelor lor!" (Ier.23:22). În timp ce profetul fals calcula din situația respectivă ce urma cel mai sigur să se întâmple și era cel mai potrivit convingerilor religioase ale poporului păcătos, profetul adevărat proclama acele lucruri care erau complet contrare aparențelor exterioare și convingerilor religioase populare. Inspirat de Domnul Dumnezeu, profetul adevărat arăta un dispreț sfânt față de necesitatea ca mesajul său să placă și o neglijare completă a consecințelor care le putea avea pentru propria-i viață.
În această privință Ieremia a propus un test (28:5-9) care să diferențieze între profeții adevărați și cei falși. Profetul Hanania care a vestit Iudeii un mesaj optimist, a trecut sub tăcere răutatea poporului și iminența pedepsirii lui și situându-se alături de cei ce preziceau pacea și stabilitatea. În Ieremia 28:1-4 Hanania a prezis încheierea oprimării Iudeii de către Babilon după numai doi ani, în timp ce Ieremia prin mesajul său anunța o perioadă de șaptezeci de ani de robie (25:11-12). Acela a fost momentul în care Ieremia a propus un test bazat pe conținutul etic sau moral al mesajului profetic:

Proorocul Ieremia a răspuns proorocului Hanania, în fața preoților și a întregului popor, care stăteau în Casa Domnului. Ieremia, proorocul, a zis: ,,Amin! Așa să facă Domnul! Să împlinească Domnul cuvintele, pe care le-ai proorocit tu, și să aducă înapoi din Babilon în locul acesta uneltele Casei Domnului și pe toți prinșii de război! Numai ascultă cuvântul pe care-l rostesc eu în auzul tău și în auzul întregului popor: Proorocii, care au fost înaintea mea și înaintea ta, din vremile străvechi, au proorocit război, foamete și ciumă împotriva unor țări puternice și unor împărății mari. Dar, dacă un prooroc proorocește pacea, numai după împlinirea celor ce proorocește, se va cunoaște că este cu adevărat trimes de Domnul." (28:5-9)

Calitatea morală și conținutul spiritual al mesajului profetului reprezintă baza acestui test. Profetul care prezice judecată unui popor păcătos nu face decât să calce pe urmele profeților dinaintea sa, prin urmare, mesajul său nu avea nevoie de o autentificare suplimentară, pe când profetul care promitea pace și liniște unui popor degenerat și ticălos, era dovedit fals chiar de neîmplinirea promisiunii sale!

Testul nr. 9 - Discernământul celor ce auzeau profeția determina dacă este adevărată, sau nu

Acest test a fost enunțat de Moise în Deuteronomul 18:15-19 și a fost confirmat de Hristos în Ioan 7:17. Principiul afirmat în aceste pasaje deși se aplică îndeosebi lucrării profetice a lui Hristos este cu toate acestea un test valabil al tuturor profețiilor adevărate. Și anume, în inima credinciosului există o mărturie lăuntrică adusă de către același Duh care a inspirat Cuvântul profetic și care-l face în stare să-l deosebească ca fiind adevărul și însăși Cuvântul lui Dumnezeu. Mărturia din inima credinciosului corespunde adevărului conținut în Cuvânt.
Apoi, ca și ultimă analiză coroborarea acestei mărturii cu cuvintele profetului îi revine celui ce le aude și astfel este complet subiectivă. Capacitatea morală a poporului din orice veac de a judeca între profeții falși și cei adevărați oferă indiciul stării lui spirituale. Însă respingerea constantă de către Israel a profeților adevărați a fost indiciul degradării lui morale și spirituale: Nicăieri nu este mai evident faptul acesta ca în Ezechiel 2:3-7:

El mi-a zis: ,,Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste ,popoare îndărătnice,' care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei și părinții lor au păcătuit împotriva Mea, până în ziua de azi. Da, copiii aceștia la care te trimit, sunt nerușinați și cu inima împietrită. Tu să le spui: ,Așa vorbește Domnul, Dumnezeu!' Fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, -căci sunt o casă de îndărătnici-vor ști totuși că în mijlocul lor este un prooroc. Tu, fiu al omului, să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor; și măcar că ei sunt niște mărăcini și spini lângă tine, și măcar că locuiești împreună cu niște scorpii, totuși nu te teme de cuvintele lor și nu te înspăimânta de fețele lor, căci sunt o casă de îndărătnici. Ci să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta; căci sunt niște îndărătnici!

Deosebirea dintre profetul adevărat și cel fals era făcută duhovnicește. Cuvântul lui Dumnezeu care are propria lui dovadă și autoritate se recomanda astfel singur inimilor și conștiințelor copiilor lui Dumnezeu: "Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, și ca un ciocan care sfărâmă stânca?" (Ier.23:29). "Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învățătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc de la Mine." "Dar voi ați primit ungerea din partea Celui sfânt, și știți orice lucru" (1Ioan 2:20).
Testul subiectiv presupune un anumit discernământ moral și spiritual pe care poporul nu-l poseda întotdeauna, în consecință în momentele de declin spiritual când profeții falși profețeau lucruri plăcute la auz, ignorând complet necesitatea pocăinței și a schimbării morale, aceștia erau onorați înaintea sau în dezavantajul profeților adevărați care subliniau judecata și nevoia ca neprihănirea să-și facă loc în inimi. Nu așa se întâmplă în fiecare secol?

În concluzie

Nici un test luat de unul singur nu este suficient pentru a proba și autentifica afirmațiile/pretențiile unui profet. Atât profeții adevărați cât și cei falși puteau vorbi în numele Domnului Dumnezeu, ambii puteau pretinde inspirație divină. Apoi, visele și vedeniile neadevărate (înșelătoare) erau și ele prezentate ca fiind revelații veritabile. Semnele și minunile puteau însoți mesajul unui profet fals cât și cel al unuia adevărat. În plus, devreme ce profetul fals copia unele adevăruri profetice de la profeții veritabili, criteriile fundamentale care trebuie să însoțească și pe care să se bazeze aceste teste ar fi următoarele:

Deși, se mai poate adăuga că în Noul Testament găsim și următorul test:
- discernământul spiritual al profeților adevărați va judeca autenticitatea unei exprimări profetice (1Cor.14:29; sau, Ier.28, 1Împ. 22). Testul

Adaptare a materialului găsit în cartea "An Introduction to the Old Testament Prophets", de Hobart Freeman

Teodor Macavei


Apologetică