Înapoi
Acasă
Biblia

Relația familială din perspectiva biblică


Chiar dacă poate fi puțin umilitor pentru noi, aș dori totuși să ne reamintim ceea ce Dumnezeu spune despre căsnicie și cum este ea privită în Cuvântul Său (care sunt lucrurile elementare, de bază, ale familiei, principiile ce trebuiesc recapitulate).

Relația familială, dintre soțul bărbat și soția lui, femeie (precizări necesare în aceste zile!), trebuie să fie rânduită conform Scripturii. În primul și-n primul rând, familia nu este o invenție omenească, la fel cum nu este nici relația sexuală și de aceea adevărurile revelate ale Cuvântului lui Dumnezeu sunt cele ce trebuie să stea la baza căsniciei. Biblia este "manualul Inventatorului" acestei relații și atunci când ea nu merge, trebuie să apelăm la acesta. Dar să nu așteptăm să apară problemele pentru a recunoaște că avem nevoie de acest manual despre căsnicie/familie. Pentru ca viața din ea să fie plăcută lui Dumnezeu, utilă scopului Său pe Pământ, și aducătoare de adevărată fericire pentru noi (o degustare a raiului!), noi trebuie să descoperim care este planul lui Dumnezeu pentru familiile noastre.

Cine este autoritatea în domeniu?

Istoria Bisericii demonstrează acceptarea necondiționată a Bibliei ca fiind revelația lui Dumnezeu. Cu excepția unor diviziuni eretice desprinse din ea, în general în biserică s-a recunoscut că Scriptura este absolut (complet) autoritară și demnă de încredere în toate afirmațiile ei. Luther a spus odată că, "atunci când Biblia vorbește, Dumnezeu vorbește". De aceea, și noi acceptăm Biblia ca fiind autoritară din punct de vedere moral și suficientă în chestiuni de credință și practică. Este autoritară pentru că solicită un răspuns din partea noastră la pretențiile (declarațiile) ei. Este suficientă prin aceea că omul poate beneficia de tot harul lui Dumnezeu, atunci când principiile lui Dumnezeu se transpun în practica sa.

Materialul ce urmează din acest punct este preluat și adaptat după Garry și Anne Marie Ezzo, din cartea "Growing Kids God's Way"

"Când există armonie în relația dintre soț și soție, se infuzează stabilitate în familie."

1. Ce vrea să se spună prin afirmația biblică că, "nu este bine ca omul să fie singur" (Gen.2:18) și la ce se referă?

2. Rezumați următoarele idei:

a) De ce a creat Dumnezeu femeia?

b) De ce a rânduit Dumnezeu căsătoria?

3. Sunt copii necesari pentru a aduce completare familiei? Explică răspunsul tău.

4. Completați cu cuvintele cheie următoarele patru principii enunțate mai jos.

a) Principiul nr.1 : Conform planului lui Dumnezeu relația soț-soție este prima relație _______ rânduită în Scriptură.

(Răspuns: După Cuvântul lui Dumnezeu, relația soț-soție este prima relație socială rânduită de Dumnezeu.)

Dumnezeu l-a făcut pe om în stare să interacționeze cu alte ființe umane. Principiile interacțiunii sociale au fost orchestrate în mod divin prin Legea Sa. Dar în înțelepciunea Sa, Dumnezeu a făcut ca toate relațiile umane să înceapă cu un soț și soție. Alte relații, tată-fiu, mamă-fiică, frate și soră, au intervenit mai târziu.

b) Principiul nr.2 : Conform planului lui Dumnezeu relația soț-soție este prima _______ relație dintr-un sistem de relații.

(Răspuns: Conform planului lui Dumnezeu relația soț-soție este relația principală din rețeaua de relații dependente.)

Ideea de dependență este prezentă în toată creația. Ceea ce Dumnezeu a creat în a doua zi depinde de ce-a creat în prima. La fel, ceea ce a creat în a treia zi depindea de ce-a creat în primele două zile. Aceeași idee este vitală în planul lui Dumnezeu pentru relațiile umane, îndeosebi pentru cele ce se găsesc în familie. Calitatea relației părinte-copil depinde de calitatea relației soț-soție. Acest adevăr nu se va schimba niciodată. Siguranța copilului depinde de ceea ce el observă petrecându-se între tatăl său și mama sa. Când îi vede pe aceștia că-și arată reciproc dragoste și afecțiune, el se simte cel mai în siguranță.

c) Principiul nr.3 : Relația dintre soț și soție trebuie privită ca fiind ________ într-o familie.

(Răspuns: Relația dintre soț și soție este relația prioritară a unei familii.)

Prioritatea în relația familială a relației soț-soție privește reușita în creșterea copiilor. Dacă vă iubiți copiii trebuie să faceți ca această relație soț-soție să fie prioritară. Copiii nu sunt o supapă pentru presiunea din cămin și nici o cârjă pentru susținerea lui. Nu-i putem folosi pentru întărirea căminelor noastre. Ei trebuie să vină pe lume în cămine deja întărite.
Mai mult decât orice le puteți oferi pe lume, copiii au nevoie să știe că tata o iubește pe mama și că mama îl iubește pe tata. Împreună voi sunteți capul și inima familiei.

d) Principiul nr.4 : Devreme ce aceasta este relația prioritară, toate celelalte relații se presupun să-i fie __________ .

(Răspuns: Din moment ce relația soț-soție este prin căsătorie relația prioritară, toate celelalte relații trebuie să-i fie subordonate acesteia.)

Acest principiu vorbește despre structura de autoritate existentă în familie. Relația părinte-copil este subordonată relației soț-soție. Cea din urmă a fost prima în ordine. Ordinea și autoritatea sunt importante în dezvoltarea copiilor. Părinții "democratici" sau "liberali", care abdică de la autoritatea dată lor de Dumnezeu plasând copiii la același nivel cu ei, răstoarnă acest principiu. Dacă se dorește ca să existe armonie și dragoste în familie, părinții trebuie să-și asume rolurile lor divine de a conduce familia. Dacă se înlătură autoritatea părintească, haosul va interveni nu doar în familie, ci va afecta și societatea din jur, după bine vedem întâmplându-se astăzi.

Sunt copiii centrul familiei voastre sau sunt membrii așteptați și bineveniți ai ei?

Adeseori părinții își părăsesc dragostea lor dintâi și se concentrează doar asupra copiilor veniți în viețile lor. Deși acest lucru se poate face din intenții bune (pentru a fi buni părinți), el duce totuși la destrămarea relației prioritare a familiei - ceea de, soț și soție. Dacă aceasta suferă atunci creșterea copilului va fi schilodită mai târziu.

O a doua consecință care subminează autoritatea părintească în reușita creșterii copiilor este plasarea copiilor în centrul vieții de familie - conceptul care spune că copiii sunt centrul universului familiei, în loc de a fi membrii așteptați și bineveniți ai ei.

Părinții care-și concentrează întreaga lor energie doar asupra creșterii copilului drept prioritate copilul. Aceștia aduc lumea la picioarele lui, în loc de a-l scoate pe copilul lor în lume și de a-l învăța să interacționeze cu ea.

Părinții care fac acest lucru încalcă prioritatea relației soț-soție, așa cum este instituită în Scriptură. Când această relație devine subordonată relație părinți-copil, planul lui Dumnezeu pentru o căsnicie stabilă, puternică și armonioasă, este zădărnicit.

Ce este familia?

O familie este alcătuită din "ciorchini" sociale principale (primare) și secundare.

Ciorchini sociale principale și secundare: Primul "ciorchine" familial principal constă din trei relații:

- soț - soție
- părinte - copil
- copii - copii (frați surori)

Cel de-al doilea "ciorchine" familial îi conține pe bunici și nepoți, unchi și mătuși, verișori și nepoți. Biblia nu recunoaște ca și familie conviețuirea a doi sau mai mulți oameni fără legături de rudenie.

Temeliile biblice ale familiei sunt descrise în primele capitole ale Bibliei.

De ce a creat-o Dumnezeu pe femeie și care a fost intenția Lui în rânduirea căsătoriei (acestei relații soț-soție)?

Gen.2:18 "Domnul Dumnezeu a zis: ,,Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el."

Nu este bine ca omul să fie singur. Din ce punct de vedere? Îl avea pe Dumnezeu cel mai aproape! Omul era singur și Dumnezeu nu a considerat acesta lucru ca fiind bun. Orice altceva din creația Lui de până acum a fost, dar nu și acest aspect al ei.

El era înconjurat de o creație neatinsă de păcat, binecuvântat de o relație perfectă cu Dumnezeu și totuși Dumnezeu spune că nu este bine ca omul să fie singur!! (Nu, nu este un îndemn la căsătorie!) În mod evident că "singurătatea" de care a vorbit El nu privea relația pe verticală cu Creatorul Său și nici relația lui cu creația.

Explicația stă în felul în care evrei priveau omul nedivizat ca o singură ființă unitară, trup și suflet, nu separată ca grecii, omul este doar trup, ori doar suflet. De aceea,

NU era bine ca omul să fie singur, din punct de vedere spiritual.
NU era bine ca omul să fie singur, din punct de vedere social.
NU era bine ca omul să fie singur, din punct de vedere emoțional.
NU era bine ca omul să fie singur, din punct de vedere fizic.

În acest fel, era considerat tot omul! Toate aceste dimensiuni umane sunt acoperite în declarația lui Dumnezeu - "Nu este bine ca omul să fie singur" - care se referă la absența unei alte ființe ca și el, dar complet diferite de el pentru ca astfel să-l completeze.

Dumnezeu pare să vorbească aici despre absența intimității omului. Nu cu El Însuși - slavă Domnului, o avea din belșug pe atunci, ci cu un altul ca și el. Intimitatea privește partea cea mai particulară și personală a caracterului unui om, aspectul lăuntric al ființei sale. Intimitatea este atunci, apropierea emoțională dintre doi oameni ce sunt conștienți de nevoia celuilalt.

Intimitatea reprezintă fuzionarea a două persoane într-una singură, prin asemănare și unitate. În sensul cel mai real se poate spune că în viața lui Adam Dumnezeu a văzut acest gol/vid de intimitate. El era singur, lipsindu-i o relație intimă cu unul de felul lui.

1 Cor.6:16-17 "Nu știți că cine se lipește de o curvă, este un singur trup cu ea? Căci este zis: ,,Cei doi se vor face un singur trup". Dar cine se lipește de Domnul, este un singur duh cu El."

Dumnezeu l-a făcut pe om să fie o creatură/făptură socială, atât în contextul mai larg al comunității unde-și trăiește viața publică, cât și în contextul mult mai îngust al intimității sale unde-și trăiește viața privată/particulară. Dumnezeu l-a creat pe om cu capacitatea de a întreține o relație, nu doar cu El Însuși, ci și cu cineva cu care-și poate trăi viața în mod intim.

Deducțiile care se pot face din acest moment sunt multiple și variate. Dacă Dumnezeu a plasat un astfel de potențial în partenerii noștri de căsnicie atunci mult mai multe laturi ale ei pot fi îmbunătățite și dezvoltate. Nici una dintre dimensiunile acestei relații luate în parte și izolate nu pot aduce împlinirea totală dintre un soț și soție. Dacă este doar fizică, nu vor fi fericiți și nu pot spune că au intimitate. Dacă este doar emoțională și nu este și fizică, și spirituală, din nou relația lor nu va fi satisfăcătoare. Dacă este doar spirituală, nu este satisfăcătoare. Doar atunci când toate aspectele singurătății vizate de Dumnezeu sunt acoperite într-o relație soț-soție se poate trăi o relație familială biblică.

Un ajutor potrivit

Gen.2:18 ni-l arată pe Dumnezeu anunțându-și "insatisfacția" (nemulțumirea) datorată condiției de singurătate a omului și intervine cu o soluție potrivită Lui : "am să-i fac un ajutor potrivit pentru el".

Expresia "un ajutor potrivit" trebuie din nou privită dintr-o perspectivă evreiască. Ea înseamnă mai mult decât un ajutor fizic, cum ar fi cel necesar la îngrijirea grădinii. ("femeia - tovarăș de muncă și viață"?!). Expresia "ajutor potrivit" ne sugerează că Dumnezeu știa că nevoile lui Adam erau mai deosebite și erau mai specifice decât a tot ceea ce El a creat până în acest punct. Acest adevăr este evident în contextul versetelor 19-20.

"Un ajutor potrivit" nu ne sugerează că Adam avea nevoie de un trup fizic cald pentru a procrea întreaga umanitate, ci mai degrabă descrie persoana asemănătoare lui care să-l completeze și să-l suplinească sub orice aspect și cu care să poată să se afle în intimitate. Astfel, Eva îi era potrivită lui Adam, însă diferită de el. Cei doi luați împreună reprezintă plinătatea caracterului lui Dumnezeu.

Povestea continuă cu ilustrația sugestivă a singurătății sale pe care i-a oferit-o Dumnezeu aducând toate animalele create la el și cerându-i să le numească. Trecându-i prin față tot ceea ce a creat, Dumnezeu a vrut să-l facă conștient pe Adam de profunda lui nevoie de a avea pe cineva asemenea lui, totuși diferit de el. Din tot ce-a văzut nu a putut alege nimic care să-i înlăture starea de singurătate și neîmplinire.

Venirea miresei! ce este căsătoria?

Gen.2:21-24 "Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adânc peste om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. Și omul a zis: ,,Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om." De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup"

John Broger

Dumnezeu intenționează și așteaptă ca mariajul să fie un angajament de o viață luat între un bărbat și o femeie, ce se bazează pe principiul dragostei divine. Relația dintre Isus Hristos și Biserica Sa este exemplul suprem al dragostei devotate pe care trebuie să o aibe soțul și soția în relația lor.

Căsătoria nu este o convenție socială, sau o înțelegere de a trăi împreună. Ea este instituită de către Dumnezeu să fie un legământ de parteneriat și de completare reciprocă și este menită să vă păstreze puși deoparte (sfinți) în relația voastră fizică (1Cor.7:2-5).

Relația din căsătorie a fost rânduită să fie una de unitate și de contopire într-un singur trup, care reflectă relația de dragoste dintre Hristos și Biserica Lui.

Dumnezeu a instituit căsătoria:

A. Când te căsătorești te angajezi printr-un legământ luat înaintea lui Dumnezeu să oferi o viață în companie, partenerului tău de căsnicie.

Maleahi 2:14 (ATENȚIE LA CONTEXT!)"...Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta din tinerețea ta, căreia acum nu-i ești credincios, măcar că este tovarășa și nevasta cu care ai încheiat legământ! Nu ne-a dat Unul singur Dumnezeu suflarea de viață și ne-a păstrat-o? Și ce cere acel Unul singur? Sămânță dumnezeiască! Luați seama dar în mintea voastră, și nici unul să nu fie necredincios nevestei din tinerețea lui! Căci Eu urăsc despărțirea în căsătorie, -zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, -și pe cel ce își acopere haina cu sâlnicie, -zice Domnul oștirilor. - De aceea, luați seama în mintea voastră, și nu fiți necredincioși!"

1) Angajamentul tău de companie neîntreruptă este destinat să ofere ajutorul și completarea potrivită partenerului de căsnicie (Gen.2:18). Acesta realizează contopirea cu partenerul tău sub orice aspect al vieții (Gen.2:24; Marcu 10:8; Efes.5:31).

2) Angajamentul tău în căsnicie este rânduită suveran de Dumnezeu și nu ar trebui să fie niciodată încălcat (Gen.2:18, 23-24; Prov.18:22; Marcu 10:9). Doar păcătoșenia și împietrirea inimii unui partener al căsniciei poate duce la desfacerea relației convenite prin căsătorie (Mat.19:8-9; Marcu 10:2-11).

B. Relația din căsnicie cu partenerul tău se presupune să fie modelată după relația Domnului Isus Hristos - Efes.5:21-33

Încununarea creației a constituit-o unirea sfântă a bărbatului cu femeia. Aceasta a fost mai mult decât crearea cuiva după "felul/soiul" omului; a fost alăturarea celor doi. Biblia ne spune că Dumnezeu a adus-o pe femeie la bărbat. El nu a lăsat-o să rătăcească în grădină, printre animale, până ce cei doi s-ar fi găsit singuri, ci El Însuși i-a unit.

Adam a răspuns prompt la aceasta numind noul său tovarăș, femeie. Ce fel de relație era aceasta? Vers.24 ne spune: "de aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup". Expresia "de aceea", indică răspunsul la întrebarea anterioară "De ce a creat-o Dumnezeu pe femeie și care a fost intenția lui în rânduirea căsătoriei".

Femeia nu a fost creată în primul rând pentru propagarea speciei (umane), cum ne este sugerat de filozofia greacă (de către unele culte neoprotestante, în zilele noastre!), sau de către susținătorii legilor naturale, ci pentru că nu a fost bine ca omul să fie singur. Astfel, Dumnezeu i-a oferit acestuia partenerul potrivit să-i împlinească cele mai intime nevoi ale sale ca om - i-a dat persoana cu care să-și poată împărtăși toată paleta vieții sale pământești.

Din această pricină, nu doar că a fost creată femeia, dar a fost orânduită și instituția căsătoriei. Căsătoria este actul prin care cei doi devin unul - se fac una. Ea a fost instituită în primul și-n primul rând din nevoia parteneriatului și este descrisă de la un capăt la celălalt al Scripturii ca fiind unirea celor doi într-un singur trup. Copiii sunt cel mai bine educați și stăpâniți pornindu-se de la puterea acestei unirii.

De ce a fost creată femeia?

Deoarece omul era singur și avea nevoie de cineva care să-l poată completa, de cineva căruia el să nu i se închine ca lui Dumnezeu și nici asupra cui să domine asemenea animalelor.

De ce a rânduit Dumnezeu căsătoria?

Pentru ca prin uniunea realizată prin intermediul ei, cei doi parteneri să-și poată sluji unul altuia, și alături, prin viețile lor să slujească altora. Astfel, realizarea ce a încununat creația a fost această uniune sfântă a omului cu femeia. Odată ce a fost creată femeia, Dumnezeu a putut să declare că "toate au fost foarte bune" (Gen.1:31) și în a șaptea zi s-a odihnit din lucrarea Lui.

Concluzie

Dacă doriți ca familiile voastre să facă saltul de la mediocritate la excelență, aceste principii biblice trebuie reafirmate și trăite în permanență în unanimitate de către ambii parteneri.

O căsnicie puternică și biblică reprezintă cel mai stabilizator factor în viața personală a fiecărui partener în fața șocurilor vieții. De asemenea, ea oferă mediul în care copiii veniți pe lume unui cuplu să aibe parte de exemplul de viață creștină care să-i îndemne la vârsta responsabilității să adopte la rândul lor același stil de viață. Ce și-ar dori mai mult niște părinți creștini!!

Nimic nu poate exprima mai (apăsat) serios cât de necesară este existența unei sănătoase relații soț-soție pentru bunăstarea emoțională a copiilor noștri. Căsniciile puternice, întemeiate biblic, oferă copilului sentimentul de siguranță care să-l lanseze cu curaj în viață. Să-i producă dezvoltarea personalității și a caracterului. Când există armonie în relația soț-soție, se infuzează stabilitate în familie. Căsnicia puternică este limanul de siguranță necesar copiilor în timpul procesului lor de creștere și educare. Lumea lor nu va fi o lume a conflictelor, a dezamăgirilor, a durerii neexprimate provocate de slăbiciunea părinților, ci aceea a încrederii, a siguranței, a stabilității și a dragostei arătate de către aceștia.


Căsătoria și Familia Creștină