Înapoi
Acasă
Biblia

Cum să crești un copil moral


Ca și creștini noi suntem chemați să ne creștem copiii după voia lui Dumnezeu? Care este aceasta și unde, în Biblie, ne este descrisă?

Vorbește Biblia despre creșterea copiilor? Este un subiect important? Vom putea să aflăm doar privind la frecvența cu care vorbește asupra subiectului.

Principalele pasaje biblice ce vorbesc despre creșterea copiilor :

Prov.29:17 "Pedepsește-ți fiul, și el îți va da odihnă, și îți va aduce desfătare sufletului"

Prov.29:15 "Nuiaua și certarea dau înțelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face rușine mamei sale"

Prov.10:1 "Pildele lui Solomon. Un fiu înțelept este bucuria tatălui, dar un fiu nebun este mâhnirea mamei sale"

Prov.13:24 "Cine cruță nuiaua, urăște pe fiul său, dar cine-l iubește, îl pedepsește îndată"

Prov.19:18 "Pedepsește-ți fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori"

Prov.23:13 "Nu cruța copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri"

Prov.23:14 "Lovindu-l cu nuiaua, îi scoți sufletul din locuința morților"

Prov.22:6 "Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea"

"Ca să-l înveți pe un copil calea pe care trebuie să o urmeze, trebuie să o străbați și tu din când în când" (eu aș spune, tu însuți trebuie să o găsești și să te afli pornit pe ea!) Josh Billings

Efes.6:4 "Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i, în mustrarea și învățătura Domnului"

Col.3:21 "Părinților, nu întărâtați pe copiii voștri, ca să nu-și piardă nădejdea"

Biblia vorbește în mod direct copiilor:

Prov.6:20-22 "Fiule, păzește sfaturile tatălui tău, și nu lepăda învățătura mamei tale: leagă-le necurmat la inimă, atârnă-le de gât. Ele te vor însoți în mersul tău, te vor păzi în pat, și îți vor vorbi la deșteptare!"

De asemenea, în Biblie se găsesc exemple de părinți educatori creștini ce au adus onoare lui Dumnezeu pentru felul în care și-au crescut copiii, iar Biblia le păstrează exemplul:

Avraam:
Gen.18:19 Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină Calea Domnului, făcând ce este drept și bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească față de Avraam ce i-a făgăduit

David:
1 Cronici 28:9 Și tu, fiule (....) Solomoane (înlocuiți cu numele copiilor voștri!), cunoaște pe Dumnezeul tatălui tău, și slujește-I cu toată inima și cu un suflet binevoitor; căci Domnul cercetează toate inimile și pătrunde toate închipuirile și toate gândurile. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine; dar dacă-L vei părăsi, te va lepăda și El pe vecie.

Iov:
Iov 1:5 Și, după ce treceau zilele de ospăț, Iov chema și sfințea pe fiii săi: se scula disdedimineață și aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: ,,Poate că fiii mei au păcătuit și au supărat pe Dumnezeu în inima lor." Așa avea Iov obicei să facă.

Ana, mama lui Samuel:
1Sam.1:28 De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viața lui să fie dat Domnului." Și s-au închinat acolo înaintea Domnului.

1Sam.2:26 Tânărul Samuel creștea mereu, și era plăcut Domnului și oamenilor.

Poporul evreu:
Deut.6:7 Să le întipărești în mintea copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.

Deut.11:19 Să învățați pe copiii voștri în ele, și să le vorbești despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.

În permanență vedem repetată porunca de a le vesti copiilor (urmașilor) atât faptele Domnului cât și judecățile Sale, atât din trecut cât și din generația noastră:

Deut.4:9 Numai, ia seama asupra ta, și veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieții tale, ca nu cumva să uiți lucrurile pe cari ți le-au văzut ochii, și să-ți iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi și copiilor tăi.

Ca poruncă directă din partea lui Dumnezeu:

Ex.10:2 "...și ca să istorisești fiului tău și fiului tău cum M-am purtat cu Egiptenii, și ce semne am făcut în mijlocul lor. Și veți cunoaște că Eu sunt Domnul"

Psalmul 78 - Un fel de "crez" al părinților creștini!

2 Îmi deschid gura și vorbesc în pilde, vestesc înțelepciunea vremurilor străvechi.
3 Ce am auzit, ce știm, ce ne-au povestit părinții noștri,
4 nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, și minunile pe cari le-a făcut.
5 El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel, și a poruncit părinților noștri să-și învețe în ea copiii,
6 ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii cari se vor naște, și cari, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;
7 pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, și să păzească poruncile Lui.
8 Să nu fie, ca părinții lor, un neam neascultător și răzvrătit, un neam, care n-avea o inimă tare, și al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!
9 Fiii lui Efraim, înarmați și trăgând cu arcul, au dat dosul în ziua luptei,
10 pentru că n-au ținut legământul lui Dumnezeu, și n-au voit să umble întocmai după Legea Lui.
11 Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui, pe cari li le arătase.

30 Dar n-apucaseră să-și astâmpere bine pofta, mâncarea le era încă în gură,
31 când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei, și a doborât pe tinerii lui Israel.
32 Cu toate acestea, ei n-au încetat să păcătuiască, și n-au crezut în minunile Lui.
33 De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare, le-a curmat anii printr-un sfârșit năpraznic.
34 Când îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau și se îndreptau spre Dumnezeu;
35 își aduceau aminte că Dumnezeu este Stânca lor, și că Dumnezeul Atotputernic este Izbăvitorul lor.
36 Dar Îl înșelau cu gura, și-L mințeau cu limba.
37 Inima nu le era tare față de El, și nu erau credincioși legământului Său.

Când părinții nu-și îndeplinesc această însărcinare, nu de puține ori generațiile ce-i urmează sunt pedepsite, așa cum vedem mai sus.

Isa.38:19 Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi. Tatăl face cunoscut copiilor săi credincioșia Ta.

Judecățile Sale:

Ioel 1:3 Povestiți copiilor voștri despre lucrul acesta, și copiii voștri să povestească la copiii lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma!

Două exemple de copii crescuți după voia Lui Dumnezeu:

Mărturia profetului Samuel a felului cum s-a purtat înaintea lor era bună:

1 Sam.12:1
"Samuel a zis întregului Israel: ,,Iată că v-am ascultat glasul în tot ce mi-ați zis, și am pus un împărat peste voi. De acum, iată împăratul care va merge înaintea voastră. Cât despre mine, eu sunt bătrân, am albit, așa că fiii mei sunt cu voi; am umblat înaintea voastră, din tinerețe până în ziua de azi. Iată-mă! Mărturisiți împotriva mea, în fața Domnului și în fața unsului Lui: Cui i-am luat boul, sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat, și pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii... asupra lui? Mărturisiți, și vă voi da înapoi." Ei au răspuns: ,,Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit, și nici n-ai primit nimic din mâna nimănui!"

Nu este frumos ce au mărturisit aceștia despre Samuel? De ce? A fost crescut pe placul Lui Dumnezeu de Ana.

Pe Timotei l-au învățat încă din cea mai fragedă copilărie Sfintele Scripturi:

2Tim.3:15 din pruncie cunoști Sfintele Scripturi, cari pot să-ți dea înțelepciunea care duce la mântuire, prin credința în Hristos Isus.

Deci, Timotei a cunoscut scripturile nu din copilărie, nici din adolescență, ci din pruncie! Cine l-a învățat atât de devreme?

Cine?

2Tim.1:5 Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s-a sălășluit întâi înbunica ta Lois și în mama ta Eunice, și sunt încredințat că și în tine.

Creșterea unui copil moral

Materialul ce urmează este atât o preluare prin traducere cât și adaptare după "Growing Kids God's Way" de Gary și Anne Marie Ezzo.

Educarea minții sau a inimii copilului? Care este perspectiva biblică?

Consacrarea unor termeni : formarea morală timpurie a copilului.

Majoritatea teoreticienilor moderni susțin că rațiunea umană este baza moralității (copilului) și astfel se concentrează asupra stimulării intelectuale a copilului în loc de a se concentra asupra formării lui morale.

Formarea morală a copilului nu doar că ar trebui să constituie o prioritate a educației timpurii, ci este necesară și pentru dezvoltarea lui intelectuală optimă. De ce este necesară "formarea morală timpurie" a copilului? Pentru că auto-controlul său (stăpânirea lui de sine) nu este o deprindere intelectuală, ci una morală. A sta într-un loc, a asculta, a se concentra, a mânca la masă, a-și aștepta rândul să vorbească, etc., sunt deprinderi morale care în cele din urmă sunt adoptate și de intelect și-i vor fi de folos în pregătirea lui profesională.

Noi l-am învățat pe Gabriel să pună mâna lui pe mâna noastră înainte de a se băga în vorbă. Să comunice mai dinainte de a-și da drumul la gură (!) dorința lui de a se exprima. Acum . lăudabil este efortul lui de comunica ordonat și conform regulii pe care am impus-o. Nu reușește întotdeauna să o respecte, însă la nivelul voinței lui uneori reușește să se supună. Aceasta este performanța ce trebuie urmărită. Nu faptul că s-a abținut să mai întrerupă, ci autocontrolul demonstrat în dorința de a comunica corect.

Formarea morală a autocontrolului copilului nu se face din întâmplare, și nici nu se obține pe cale naturală. Autocontrolul necesar pentru a sta într-un loc, a tăcea, a gândi, de a alege o cale mai bună de a comunica, are la bază același principiu moral al stăpânirii de sine care-l va proteja pe copil în viața ca adult. Acest autocontrol este rezultatul unei formări morale și nu a unei metode educaționale de felul celor întâlnite la grădinițele moderne - a jocurilor educaționale, etc. (fără să disprețuim aceste metode).

Copilul are o rațiune morală, pentru care să arate autocontrol, fără ca să o cunoască sau să o știe imediat.

A aștepta până la vârsta de cinci ani este prea târziu (când se spune de către antropologi că se formează personalitatea copilului), pentru a-i forma deprinderea de a sta într-un loc, de a sta liniștit la masă, de a asculta, de a se concentra, etc. Acestea sunt deprinderi morale de dezvoltare nu activități formate în etapele creșterii. De asemenea, ele reprezintă deprinderi ce depind de educația foarte timpurie primită. Pot însă părinți schimba coeficientul de inteligență al copilului? Evident că nu. Pot să-l sporească, sau să-l sărăcească? Da. Noi susținem această opinie pentru că am observat adesea că părinții ce nu s-au angajat în formarea morală timpurie a copiilor lor, și nu au făcut nimica pentru a-i corecta în primii ani (ai copilăriei), de fapt au încetinit și în multe cazuri chiar au împiedicat procesul formării lor morale și intelectuale.

Concluzie: De aceea, etica (morala) biblică și tovarășa ei, disciplina biblică sunt cele ce lucrează asupra inimii copilului. Părinții ce se (apleacă) concentrează asupra inimii copiilor lor, reușesc în cele din urmă să educe copilul. Aceia care se concentrează doar asupra intelectului lor, vor reuși, în cel mai bun caz să crească un copil isteț, însă slab din punct de vedere moral.

Nu acesta este însă scopul nostru ca și părinți creștini.

Răzbunarea (răfuiala) leagănului!

Cunoașteți expresia românească "a stârpi răul din fașă"? Eu cred că ea are legătură cu creșterea copiilor.

Rugăciunea lui Thomas Fuller

"Iar pentru acei părinți care nu vor să folosească nuia pentru copii lor, mă rog Doamne ca aceștia să nu devină o nuia pentru ei!" Ce întristare i-a fost Esau pentru Isaac! Ce flagel i-au fost Absalom și Amnon, lui David!

"Îngăduiți ca copiii să crească fără educație timpurie...din leagăn... iar când vor crește, vor prefera să fie mai degrabă nimiciți, decât schimbați, mai degrabă zdrobiți, decât îndoiți."

Richard Greenham

Inima copilul este un pământ ce nu poate fi lăsat necultivat!

"Dacă tu neglijezi învățarea lor pe calea sfințeniei, crezi că și diavolul o va face pe calea lui a răutății? Nu. Dacă tu nu-i înveți să se roage, el îi va învăța să înjure. Dacă tu nu-i vei învăța să spună adevărul, el îi va învăța să mintă, iar dacă nu-i înveți să mulțumească, el îi va învăța să fure. (și așa mai departe) Dacă pământul nu este lucrat (cultivat), vor crește buruieni."

John Flavel

"Biroul șerifului dintr-un oraș din Texas a distribuit la un moment dat o listă de reguli intitulată, "Cum să crești în familia ta un delicvent juvenil"(!?)

- Începe din fașă să-i dai tot ce vrea: aceasta îi va forma impresia că lumea îi datorează totul.
- Culege după el, tot ceea ce lasă împrăștiat în urma lui: asta îl va învăța că responsabilitatea se poate pasa, întotdeauna, altora.
- Ia-i apărarea înaintea vecinilor, profesorilor, polițiștilor: asta îl va învăța că el este un "spirit liber/independent".
- În cele din urmă, pregătiți-vă pentru o viață de tristețe. Veți avea parte de ea, negreșit.

James S. Hewett, Illustrations Unlimited (Wheaton: Tyndale House Publishers, Inc, 1988) p. 194.

Cap.1 - "Cum să creștem un copil moral"

În mod natural părinții sunt preocupați de bunăstarea copiilor lor. Îi hrănesc cu grijă, îi odihnesc cât trebuie, și insistă ca aceștia să-și îngrijească dinții. Totuși cei mai mulți părinți neglijează partea cea mai importantă din viața unui copil. Și anume, formarea lui morală. Manualul "Growing Kids God's Way" dorește să-i ajute pe părinți să-i crească pe copii în învățătura și mustrarea Domnului (Efes.6:4). Adică, de a crește copii care să aibe capacitatea morală de a deosebi binele de rău, și ale căror inimi să fie stăpânite de principiile biblice.

Mulți copii, dar îndeosebi cei ce provin din familii creștine, posedă o înțelegere elementară a binelui și a răului. Din nefericire, nu la fel de mulți posedă și autocontrolul (stăpânirea de sine) necesar pentru a lua deciziile corecte. Noi credem că acesta este unul din motivele pentru care mulți din tineri noștri par morali pe dinafară dar nu sunt și pe dinăuntru. Aceștia cunosc multe din "ce-i voie" și ce "nu-i voie" (să nu furi, să nu minți, fi bun, fi respectuos, etc.), dar nu sunt în stare să se abțină de la a fura, a minți, a fi nerespectuoși!

Studiind timp de mai mulți ani metodele de educație ale multor părinți creștini, am observat că mulți părinți tineri sunt mai preocupați de suprimarea răului din copii lor decât de învățarea lor a binelui. Desigur, corectarea comportamentului deviant al unui copil este importantă, dar când lucrul acesta se face în absența învățării lor a binelui, se va sfârși prin a se deforma ce este într-adevăr binele. Mulți părinți își îndreaptă toată energia spre limitarea comportamentului neadecvat și educă prin îndreptarea (corectarea) răului (a ceea ce este negativ). Însă a face aceasta nu este suficient. Limitarea răutății trebuie să fie asociată cu instruirea în neprihănire și prin încurajarea unei vieți virtuoase (Prov.8:33; Mica 6:8). Amândouă aspectele sunt necesare la formarea copilului moral.

De exemplu, a-l învăța pe copil să fie atent la cum se simt (sau, la ce simt) oamenii în unele situații mai speciale, este un mai mare act de evlavie decât doar de a-l face să-și controleze acțiunile sale ostile. Restrângerea răului trebuie să fie echilibrată de o atenție acordată deopotrivă și binelui. Constrângerea morală și afirmarea morală reprezintă fațetele aceleiași monede și ambele sunt necesare în educarea copilului.

A-ți lua în serios rolul de părinte înseamnă a lua în permanență decizii morale (explică) și a oferi călăuzire morală. Pentru a lua aceste decizii și a putea să ofere călăuzire, părinții trebuie întâi să accepte faptul că există legi morale aplicabile tuturora. Însă, pentru unii a deosebi ce este bine de ce este rău depinde de ce este convenabil pe moment. Alții pe de altă parte își bazează moralitatea pe convingeri culturale și pe valorile promovate în mass-media. Creștinii, de partea cealaltă, își iau valorile din Biblie și din disciplina numită etică.

Pentru creștin un stil de viață etic nu reprezintă o chestiune de preferință, ci de ascultare.

Într-adevăr părinții trebuie să recunoască unicitatea fiecărui copil, dar să înțeleagă că aceasta nu schimbă standardul necesar formării lui etice. Temperamentul și personalitatea nu pot fi folosite ca și scuze pentru păcat sau pentru un comportament imoral. "Așa este el", sau "așa sunt băieții", sunt doar niște scuze. Virtuțile și valorile sunt aceleași pentru toți și se aplică tuturora, la toate vârstele și indiferent de sex. Datoria părinților este de a-i raporta în permanență pe copiii lor la standardul lui Dumnezeu și nu de a coborî standardul de dragul lor.

De unde începe formarea/educarea morală

Formarea/educarea morală începe de la părinți. În Deut.6:4-6 se spune: "Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. Și poruncile acestea, pe cari ți le dau astăzi, să le ai în inima ta".

Părinții nu pot să-și ducă copiii mai departe de cât ei au ajuns. Dacă principiile purtării morale nu se găsesc rezidente în inimile părinților, acestea nu pot fi transmise copiilor lor.

Formarea morală a copilului se face treptat. Este progresivă. Adică, toate virtuțile puse în inima unui copil se dezvoltă de la generalitate la amănunt. Virtuțile morale se dezvoltă ca și trecerea lui de la infantilitate la maturitate, adică treptat, odată cu fiecare etapă a creșterii lui fizice. Ceea ce contează este ca el să aibe sădită în el cât mai de timpuriu fiecare virtute.

De pildă, când un copil de 3 ani va învăța despre onestitate (cinste), el va învăța întâi, "nu fura". Însă la vârsta de 5 ani percepția lui a acestei virtuții se va lărgi. Atunci, "a nu fura" va cuprinde și "a nu te folosi de o situație pentru a obține un avantaj asupra jucăriei altui copil". La vârsta de 7 ani, îi vor fi adăugate o serie de alte amănunte, cum ar fi, "să nu profiți de alții", "să nu scoți cu forța ceva". La 12 ani sensul respectivei virtuții va fi și mai lărgit procesul acesta continuând până ce copilul ajunge la maturizarea acesteia. Primind călăuzirea părintească cuvenită fiecărei etape, copilul se va maturiza moral iar sensul fiecărei virtuții împărtășite se va desăvârși (aprofunda).

Motivele și metodele creșterii morale

Este binecunoscut faptul că părinții le spun copiilor ce să facă, dar nu le spun și de ce (trebuie) să facă acel lucru. A știi cum să faci binele și de ce să-l faci sunt două aspecte foarte diferite. Primul reprezintă o acțiune; cel de-al doilea reprezintă un principiu.

Noul Testament demonstrează cu prisosință acest concept. Observați de câte ori autorii lui cheamă la acțiune și după aceea oferă motivul pentru care trebuie întreprinsă o astfel de acțiune.

De exemplu, Filipeni 2:14 spune: "Faceți toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli". Iar după aceea urmează motivul pentru care să ne purtăm astfel: "ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume" (vers.15).

Mulți copii știu cum să aplice legea morală, dar nu toți știu și motivul de ce. Copiii sunt învățați ce nu trebuie (nu se cuvine) să facă (de exemplu, să nu fure, etc.) și ce ar trebui să facă (de exemplu, să împartă jucăriile cu ceilalți copii). Cu toate acestea părinții, de regulă, nu-i învață motivul moral sau practic al comportamentului. Rezultatul vor fi copii ce sunt morali pe dinafară, dar nu și pe dinăuntru. Acești știu cum să răspundă (să reacționeze) în diferite situații, însă doar fiindcă au fost educați (învățați) în respectivele situații, și nu fiindcă înțeleg principiul moral al acțiunii/purtării lor.

De exemplu, Sandy o tachinează frecvent pe sora ei mai tânără Cheryl cu multe cuvinte urâte. Astfel, prietenele ascultau secretele lui Sandy dar pe Cheryl o excludeau public de la a participa la întâlnirile lor. Când mergeau împreună cu bicicletele, Sandy o făcea pe Cheryl să cadă și să se rănească. Astfel de multe ori, Sandy manipula situațiile pentru a ieși în evidență, însă în detrimentul sentimentelor lui Cheryl. Doamna Brown a corectat fiecare întâmplare de acest fel pedepsind-o pe Sandy, însă nu putea să înțeleagă de ce acest conflict între cele două surori nu era era stopat.

De ce? Pentru că doamna Brown nu cunoștea principiul enunțat în paragrafele de mai sus. Într-adevăr ea a suprimat răul corectând-o pe Sandy de fiecare dată când îl făcea, însă acesta era de fapt motivul pentru care problema se perpetua. O lipsea de învățarea principiului moral al bunătății și respectului arătat sorei ei.

[ educația reactivă ]

Ea se concentra atât de mult asupra purtării nepotrivite (a fetei) încât nu s-a preocupat deloc să o învețe în mod regulat cum să fie bună. D-na Brown a fost foarte promptă (reactivă) la rău dar nu și prevăzătoare în ce privește virtutea. Bunătatea față de frați și surori trebuia învățată în contextul relațiilor respective oferind motivația morală pentru comportamentul cerut, atât în situațiile de conflict cât și în lipsa lor. (Atât în vreme de pace cât și în vreme de război!)

Înseamnă aceasta că părintele este obligat să ofere o explicație a motivului la cerere? Sau, la fiecare intervenție a sa? Desigur că nu. Vor fi momente când explicația va fi foarte simplă: [fiindcă spune mama]. Lucrul acesta este îndeosebi valabil în primii ani ai copilăriei. De la vârsta de 3 ani în sus, instruirea părintească ar trebui să fie caracterizată prin includerea motivelor morale pentru comportamentul legiferat (cerut, impus, așteptat) de către părinți. Fără acestea, copilul va fi limitat în motivația lui intrinsecă (lăuntrică, interioară) pentru care se comportă așa.

Notă: (gândiți-vă ce ipocrit poate fi! Și că el poate să nu se mai poarte cum trebuie în orice moment și când vrea!!)

Aplicație:

Rațiunile/explicațiile

Oferind motivele morale și practice ale purtării copilului, este de datoria fiecărui părinte. Cu toate acestea copiii inițiază propriile lor investigații. Singuri determină să pună întrebările. Aceste întrebări pot fi clasificate în 3 categorii generale:

1) Întrebările din curiozitate (nevinovate) (amorale): "de ce își fac păsările cuib în copaci?" sau, "de ce lucrează oamenii la drum?", "de ce este iarba verde?"

2) Întrebările din neînțelegere (morale) : "de ce l-ai ajutat pe omul în scaunul cu rotile?" "de ce trebuie să spunem întotdeauna adevărul?" "de ce nu putem să călcăm pe iarbă, în parc?"

3) Întrebările sfidătoare/contestatare (morale) : "de ce trebuie să fac așa?" "de ce nu pot, nu am voie să...?" "de ce nu am voie afară?"

Din cele trei categorii, a doua ar trebui să primească răspunsul d-voastră pozitiv (deci, explicația cuvenită și așteptată), întrebările din această categorie fiind puse din neînțelegere. Corectarea și disciplina trebuie acordată celor din a treia categorie: întrebărilor sfidătoare/contestatare, sau tăgăduitoare. La primele, (întrebările din prima categorie) sper ca fiecare părinte să găsească plăcere să răspundă.

"Autocritică de părinte"!?

La primul fel: eu tind să fiu leneș.
La cel de-al doilea: sărac în explicații.
La cel de-al treilea: să replic dur.

Învățarea motivației (explicației/rațiunii) morale

Anne Marie și cu mine suntem implicați într-un experiment educațional în care se măsoară relația dintre desăvârșirea (calitatea) morală și realizarea academică. Noi sprijinim cu pasiune ideea că formarea morală avansează realizarea academică. Atunci când copiii sunt intervievați în vederea acceptării lor la acest experiment educațional, întâi sunt trecuți printr-o evaluare a pregătirii lor morale. Li se pun mai multe întrebări pentru a se determina care este nivelul acestei pregătiri morale a lor.

O serie tipică de întrebări ce îi este pusă unui copil în vârstă de 4 ani, începe cu această întrebare: "Ce faci dacă îți este servit desertul, iar ceilalți musafiri și gazda nu s-au așezat încă?" Mulți copii oferă răspunsul corect: "Aștept ca și gazda să se așeze". Acel răspuns privește însă doar acțiunea morală și comportamentul cuvenit. Atunci noi întrebăm: "De ce aștepți?" La aceasta doar copiii ce au fost învățați principiul moral pot să răspundă. "Așa arăt respect celei ce a pregătit și ne-a servit desertul". Aceștia sunt copiii aflați în procesul devenirii lor morale bune. Acești copii sunt cei ce știu atât ce să facă, cât și de ce trebuie să facă așa. Cum să se poarte cât și de ce să se poarte așa. Ei își guvernează viețile după principii.

Nu este îndeajuns să-ți înveți copii să se comporte moral, ei mai trebuie să învețe și să gândească moral. Cunoscând motivația virtuoasă a comportamentului va preveni purtarea mecanică, robotizată. Copiii care fac tot ce trebuie, dar nu știu de ce este bine să facă așa nu sunt decât niște roboți morali. Aceștia răspund situațiilor și împrejurărilor, de cele mai multe ori, bine, dar nu motivați de vreun principiu călăuzitor al inimii lor. Aceasta este purtarea reflexivă, nu conștientă, sau conștiincioasă! În contrast, copiii ce-și guvernează purtarea conform principiului moral sunt liberi. Ei sunt cei într-adevăr morali, pentru că își guvernează comportamentul potrivit cu motivația interioară și nu după circumstanțele externe.

Oferirea motivației (explicației) practice

Când părinții îndrumă cu privire la ceva fără să ofere explicația/motivația, ei sunt imediat întâmpinați cu întrebări de felul "Dar, de ce mama?". Noi credem că multe din aceste întrebări legitime (dar care, din păcate, pot fi interpretate ca aparținând categoriei celor sfidătoare!) ar fi eliminate dacă explicația ar fi inclusă în îndrumare.

Nu fiecare explicație oferită de un părinte este neapărat asociată formării morale a copilului său. Unele explicații servesc doar unui scop practic. Ca și regulă generală, explicația (deci, motivația) morală se spune că este oferită atunci când situația îi privește pe oameni. Deci, când este vorba de oameni. Privește relația copilului cu oamenii. Explicațiile practice sunt oferite în situațiile privitoare la lucruri. În cazul raportării copilului la obiecte.

De exemplu, tatăl lui Natan curăța de buruieni în jurul copacului fructifer. Ceea ce el făcea a stârnit curiozitatea lui Natan. În loc ca tatăl său să poruncească, "Natan, depărtează-te de copac!", el, mai degrabă alege să declare: "Natan, pleacă de lângă copac, deoarece tata tocmai a pus otravă pe trunchiul lui. Este periculos." În această situație constrângerea purtării (sau a libertății de mișcare a copilului) este dictată de considerente practice, nu morale. Pentru sănătatea și protecția lui. Devreme ce Natan a fost "informat" cu privire la ce făcea tatăl lui în jurul pomului, curiozitatea lui nu a mai trebuit să fie satisfăcută. Tensiunea dintre necesitatea ascultării arătate de Natan și curiozitatea lui a fost redusă. Nevoia lui copilărească de a știi ce se petrece a fost legitim satisfăcută pe moment.


Căsătoria și Familia Creștină