Înapoi
Acasă
Biblia

Urmează-l pe Domnul în totul

Robert Murray M'Cheyne

(1813-1843)


"Iar pentru că robul Meu Caleb a fost însuflețit de un alt duh, și a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în țara în care s-a dus, și urmașii lui o vor stăpâni." - Numeri 14:24

COPIII lui Israel au rămas în tabăra de la poalele Muntelui Sinai timp de aproape un an, timp în care Dumnezeu le-a dat Legea și Cortul Întâlnirii. Traversând deșertul cu stâlpul de nor înaintea lor, ei au ajuns în scurtă vreme la Cades-Barnea, la marginea deșertului, la granița țării promise. Aici, la porunca lui Dumnezeu, au trimis doisprezece iscoade să cerceteze țara și să aducă vești: "cum este poporul care o locuiește, dacă este tare sau slab, dacă este mic sau mare la număr; cum este țara în care locuiește: dacă este bună sau rea; cum sunt cetățile în care locuiește: dacă sunt deschise sau întărite" (Numeri 13:18,19). Prin urmare iscoadele au cercetat ținutul de la un capăt la celălalt, urcând pantele stâncoase ale Hebronului și întorcându-se prin frumoasa vale a Eșcolului. După patruzeci de zile au revenit, doi dintre ei ducând pe o prăjină o ramură de viță cu un strugure, pe lângă alte rodii și smochine. Pe când stăteau ei în mijlocul Israelului adunat, toți ochii erau ațintiți asupra lor - toate urechile erau deschise și gata să le audă raportul. Țara e bună, spuneau ei, în ea curge lapte și miere; dar poporul care o locuiește e puternic, cetățile sunt întărite și foarte mari. Numai doi dintre cei doisprezece au pășit curajoși înainte - Caleb și Iosua; Caleb a spus: "Haidem să ne suim, și să punem mâna pe țară, căci vom fi biruitori!" Dar poporul a plâns în acea noapte, și vorbeau să-l ucidă pe Caleb cu pietre (Numeri 14:10). Dumnezeu S-a mâniat și a spus că adunarea va muri în pustie. "Iar pentru că robul Meu Caleb a fost însuflețit de un alt duh, și a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în țara în care s-a dus, și urmașii lui o vor stăpâni." (Versetul 24.)

Doctrină. E o binecuvântare să-L urmezi pe Domnul în totul.

I. Ce înseamnă să Îl urmezi pe Domnul în totul.

1. Să Îl urmezi pe Hristos în toate zilele vieții tale.

Așa a făcut Caleb; L-a urmat pe Domnul în toate zilele vieții lui - L-a urmat în totul. Ni se spune despre el, patruzeci de ani mai târziu, când era un bătrân în vârstă de 85 de ani, că "a urmat în totul calea Domnului, Dumnezeului lui Israel." Nu L-a urmat pe Dumnezeu pentru o vreme, sau din când în când, ci în toate zilele vieții sale - L-a urmat în totul. Sunt mulți ca nevasta lui Lot, care fug din Sodoma pentru o vreme. Ea s-a speriat foarte tare - îngerii au apucat-o de mână - a auzit cuvintele de avertizare și a fugit pentru o vreme; dar în scurt timp a renunțat - a privit înapoi și s-a transformat într-un stâlp de sare. La fel, mulți se trezesc din amorțeală și fug să-și scape viața - plâng - se roagă - caută mântuirea; dar ei nu rezistă - sunt ademeniți de vreun vechi prieten sau de vreo poftă favorită, și astfel dau înapoi. Sunt mulți ca cei despre care se spune în Ioan 6: Îl urmează pe Isus pentru o vreme, și sunt numiți ucenicii Lui; aud cuvintele pline de har care ies din gura Lui; dar după o vreme se simt ofensați când descoperă vreo doctrină sau vreun lucru ce trebuie făcut: "Din clipa aceea, mulți din ucenicii Lui s-au întors înapoi, și nu mai umblau cu El." Însă cei care Îl urmează în totul nu mai dau înapoi. Mulți sunt ca galatenii. Când Pavel le-a predicat pentru prima dată, l-au primit "ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Însuși Isus Hristos." Vorbeau despre cât de binecuvântați sunt cei în Hristos, despre marea mântuire ce le-a fost oferită. Îl iubeau pe Pavel, până acolo încât, dacă ar fi fost cu putință, și-ar fi scos până și ochii și i-ar fi dat lui (Gal. 4:15); și totuși nu L-au urmat pe Domnul în totul. La scurt timp după aceea au trecut de la Evanghelia lui Hristos la o altă evanghelie. "O, Galateni nechibzuiți! Cine v-a fermecat?" Acum îl urau pe Pavel pentru că le spunea adevărul. La fel stau lucrurile cu mulți dintre voi. Nu asta înseamnă să Îl urmezi pe Domnul în totul. Mulți încep să-L urmeze pe Hristos când sunt în vreo nenorocire (Ps. 78:34). Când zac pe patul de moarte, când pierd pe cineva drag, se întorc la Biblie - încep să plângă și să se roage. Dar lumea îi asaltează din nou - ispita, vechii prieteni - și dau înapoi. Ei nu Îl urmează pe Domnul în totul.

Vai! Câți din această adunare puteți mărturisi că nu L-ați urmat pe Domnul în totul! Voi alergați bine, cine v-a tăiat calea? Câți dintre voi ați fost impresionați! Lucrurile divine vi se păreau mărețe și scumpe - ați luat parte la Masa Domnului - v-ați așezat cu sinceritate și solemnitate - dar unde sunteți acum? N-ați părăsit voi calea puțin după aceea? Cei care vreți să-L urmați pe Hristos în totul, în toate zilele vieții voastre, trebuie să fiți ca Lot: Nu numai să fugiți din Sodoma, ci să fugiți în Țoar - nu trebuie să rămâneți sub povara vinovăției, oricât ar fi ea de grea. E un lucru bun că v-ați trezit, dar nu toți sunteți mântuiți. Dacă vreți să-L urmați pe Hristos în totul, trebuie să fiți în întregime în Hristos. Trebuie să continuați în Cuvântul Său: "Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei." (Ioan 8:31). Amintiți-vă, "sunteți mântuiți prin Evanghelie, dacă o țineți așa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba ați crezut." Trebuie să fiți ca Maria, care a stat la picioarele Lui și I-a ascultat Cuvântul. Trebuie să fiți ca bătrânul Simeon: "Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viață sfântă, și era cu frica lui Dumnezeu. El aștepta mângâierea lui Israel." Poate s-a convertit pe când era tânăr; dar nu a fost un lucru ușor, pe care să-l termini în scurt timp; el L-a urmat pe Domnul în totul în fiecare zi a vieții; iar acum, în vârstă fiind, încă aștepta Mângâierea lui Israel. El L-a urmat pe Domnul în totul, iar acum îl urmează pe Mielul în Paradis. Trebuie să fiți ca finicul: "Cel fără prihană înverzește ca finicul, și crește ca cedrul din Liban. Cei sădiți în Casa Domnului, înverzesc în curțile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade și la bătrânețe, sunt plini de suc și verzi." (Ps. 92:14). Finicul și cedrul au amândoi această minunată caracteristică, aceea că rodesc până la sfârșit: la fel este și cu credinciosul viu - el e creștin până la sfârșit, plin de Duh, plin de dragoste, plin de sfințenie până în ultima clipă. La fel ca vinul de calitate, cu cât e mai vechi cu atât e mai bun. "Cărarea celor neprihăniți este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând pînă la miezul zilei." Trebuie să fiți ca Pavel. Din ziua convertirii sale, Pavel a fost o făptură nouă. Mânat de dragostea lui Hristos, el nu a mai trăit pentru sine, ci pentru Cel ce a murit pentru el și apoi a înviat. Nu auzim niciodată despre Pavel că a încetinit ritmul, sau că a renunțat la luptă: "Uitând ce este în urma mea, și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă." Chiar în vârstă fiind, el nu și-a pierdut focul primei sale iubiri, sau zelul, sau compasiunea: "Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură și clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința." El L-a urmat pe Domnul în totul: nu a privit niciodată înapoi - nu s-a oprit niciodată - nu a ațipit veghind - a fost un al doilea Caleb. La fel trebuie să fii și tu, dacă vrei să fii mântuit. "Cine va răbda până la sfârșit, va fi mântuit." Nu cel care începe bine, ci cel care Îl urmează pe Domnul în totul.

2. Să Îl urmezi pe Hristos din toată inima.

Așa L-a urmat Caleb pe Domnul - din toată inima lui - în totul. Nu a fost inconsecvent - L-a urmat pe Domnul în tot ce a făcut.

(1) Cei mai mulți creștini nu Îl urmează pe Domnul în totul - majoritatea sunt inconsecvenți. Cei mai mulți nu reflectă fiecare fațetă a imaginii Lui Hristos. Majoritatea cred că acest țel e imposibil de îndeplinit - se descurajează încercând să îl atingă. Mulți cred că nu e de dorit; ei cred că pentru moment e mai bine să-și permită cutare sau cutare slăbiciune.

Unii nu îl urmează pe Hristos în smerenia Lui. Hristos S-a comparat pe Sine Însuși cu crinul de pe câmp: "Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi." A făcut-o ca să-Și arate smerenia - umilința Sa autentică. Deși nu avea nici un păcat propriu pentru care să se smerească, totuși în natura Sa a fost smerit. Nu S-a lăudat - nu a căutat lauda oamenilor. Unii nu Îl urmează pe Hristos în acest domeniu. Ei par să fie mântuiți cu adevărat, dar în această privință nu se aseamănă cu Hristos. Sunt mândri - mândri că sunt mântuiți - mândri de harul primit - mândri că sunt diferiți de ceilalți. Unii nu Îl urmează pe Hristos în spiritul Său de sacrificiu. El era bogat, și totuși de dragul nostru a devenit sărac, ca noi prin sărăcia Lui să ne îmbogățim. Pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. El nu avea unde-Și pleca capul. Și totuși, mulți dintre cei ce par creștini își urmăresc propriul confort și o viață ușoară, înainte de orice altceva. Ei nu se împărtășesc din Duhul lui Hristos în această privință. Unii nu Îl urmează pe Hristos în dragostea Sa. Hristos e dragoste. Din dragoste El a coborât din cer - din dragoste a zăcut într-o iesle - din dragoste a trăit o viață de ascultare fără să păcătuiască - din dragoste a murit. Și totuși, unii creștini nu Îl urmează în aceasta - ei nu iubesc cum a iubit El. Unii n-au prea multă compasiune față de păcătoși - huzuresc în casele lor și privesc cum lumea piere din lipsă de cunoștință. Cât de puțini sunt cei ce fac vreun lucru pur și simplu din dragoste!

(2) Mulți creștini decad.

Așa s-a întâmplat în Efes. Odată ei erau "binecuvântați cu tot felul de binecuvântări duhovnicești" - "aleși să fie sfinți și fără prihană înaintea Lui." Îl urmau pe Dumnezeu, ca niște copii iubiți, și umblau în dragoste, așa cum și Hristos i-a iubit pe ei. Dar a urmat un timp de decădere, iar Hristos spune: "Ce am împotriva ta este că ți-ai părăsit dragostea dintâi." Ei nu au fost ca și Caleb - nu L-au urmat pe Domnul în totul. Așa s-a întâmplat în cazul lui David. Când a păcătuit pe față într-un mod atât de dezgustător, pentru un timp întregul său suflet părea să decadă, toate oasele păreau să-i fie zdrobite și se temea că Dumnezeu Își va retrage Duhul Sfânt de la el pentru totdeauna. El nu L-a urmat pe Domnul în totul. Așa s-a întâmplat în cazul lui Solomon. Când Solomon a început să domnească, părea că Îl va urma pe Domnul în totul. Domnul i s-a arătat la Gabaon și i-a zis: "Cere ce vrei să-ți dau." "Dumnezeu a dat lui Solomon înțelepciune, foarte mare pricepere, și cunoștințe multe ca nisipul de pe țărmul mării." Tot Dumnezeu l-a ajutat să construiască Templul și l-a binecuvântat în toate. Cu toate acestea, Solomon a decăzut în mod trist: "Împăratul Solomon a iubit multe femei străine. Când a îmbătrînit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alți dumnezei; și inima nu i-a fost în totul a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David." El nu L-a urmat pe Domnul în totul. Așa s-a întâmplat în cazul lui Asa. "Asa a făcut ce este bine și plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului său." (2 Cronici 14). Prin credință el a biruit armata etiopiană, care număra un milion de oameni. Tot el a făcut și un legământ, pentru care întregul Iuda s-a bucurat. Și totuși, a decăzut în mod trist. Pentru că, atunci când împăratul lui Israel s-a ridicat împotriva lui, credința lui Asa l-a părăsit. Iar când a îmbătrânit, s-a îmbolnăvit de picioare; cu toate acestea, nu L-a căutat pe Domnul, ci a apelat la medici. El nu l-a urmat pe Domnul în totul. Așa s-a întâmplat în cazul celor cinci fecioare. Erau înțelepte și și-au făcut rezerve de ulei pentru lămpile lor; totuși, pe când mirele zăbovea, toate au ațipit și au adormit. Au suferit o tristă decădere. Ele nu l-au urmat pe Domnul în totul.

O! Nu trebuie să se întâmple la fel și în cazul tău, dacă vrei să fii ca și Caleb, să Îl urmezi pe Domnul în totul. Trebuie să Îl urmezi fără inconsecvențe, și fără să decazi.

(1) Trebuie să fii ca cei ce spun: "Eu sunt al Domnului."

"Unul va zice: "Eu sunt al Domnului!"" Dumnezeu spune: "Fiule, dă-mi inima ta." Ați fost cumpărați cu un preț - voi nu mai sunteți ai voștri. Dacă vrei să fii un Caleb, trebuie să te dăruiești Domnului în întregime - trebuie să Îi dăruiești înțelegerea ta, voința ta, sentimentele tale - trupul tău, cu toate membrele lui - ochii și limba - mâinile și picioarele tale: astfel încât în nici o privință tu nu mai ești al tău, ești numai al Lui. O, ce plăcut este să te dăruiești lui Dumnezeu - să fii umplut cu Duhul Său - să fii condus de Cuvântul Său; un mic vas plin de El - un vas care să-I poarte Numele - un vas pregătit mai dinainte pentru slavă! Asta înseamnă să Îl urmezi pe Domnul în totul.

(2) Trebuie să fii schimbat în același chip al Lui. "Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați în acelaș chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului." (2 Corinteni 3:18). Inimile noastre neînțelepte cred că e mai bine să păstreze o parte din chipul lui Satan, dar, vai! în aceasta constă fericirea noastră, să reflectăm fiecare trăsătură a chipului lui Isus, și asta pentru totdeauna - fără vreo inconsecvență - să fim asemenea Lui în fiecare privință; să iubim ca El - să plângem ca El - să ne rugăm ca El - să fim schimbați după chipul Lui: "Cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău."

(3) Trebuie să ai întreaga Sa Lege scrisă în inima ta. "Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor." Aceasta e fericirea ta supremă, să permiți fiecărei porunci din Lege să aibă locul ei în inima Ta - să fie adânc gravată pe ea, astfel încât să nu mai poată fi ștearsă. Asta înseamnă să-L urmezi pe Domnul în totul.

3. Să Îl urmezi pe Hristos cu orice risc.

Așa s-a întâmplat în cazul lui Caleb. Toată adunarea "vorbea să-l ucidă cu pietre", și totuși lui nu-i păsa; el vroia să-și facă datoria, indiferent ce rău ar fi venit peste el. Caleb l-a urmat pe Domnul în totul. Vai! Cât de mulți sunt cei ce Îl urmează pe Hristos când e soare, dar nu vor să-L mai urmeze când e furtună. Atunci când vine iarna, rândunicile pleacă. Mulți se aseamănă cu acele rândunici. Sunt mulți cei ce nu-L urmează pe Domnul în totul.

(1) Ocara celorlalți îi face pe mulți să se clatine. Câtă vreme e la modă să fii religios, iar caracterul cuiva este apreciat din această cauză, atunci mulți îl urmează pe Hristos; dar când a fi religios devine un epitet înjositor, mulți se simt ofensați. Fluturii ies când e soare și cald; o rafală de ploaie însă îi face să se ascundă. (2) Când oamenii își pierd confortul lumesc. Atunci când Pavel și Barnaba urmau să plece în Asia, l-au luat și pe Ioan Marcu împreună cu ei; dar când lucrurile păreau să devină primejdioase, acesta i-a părăsit (Fapte 15:37).

Dacă vrem să Îl urmăm pe Domnul în totul, trebuie să ne așteptăm atât la vorbe bune cât și la vorbe de ocară.

(1) Trebuie să suferim ocara Lui: "Să ieșim dar afară din tabără la El, și să suferim ocara Lui." Trebuie să suportăm ocara venită chiar și din partea celor mai apropiați prieteni. "Cine iubește pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; și cine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine." Am prefera să mergem spre cer fără să fim ocărâți de lume, dar acest lucru nu e posibil, dacă vrem să mergem pe calea îngustă și să Îl urmăm pe Hristos în totul.

(2) Nu trebuie să ne așteptăm la o viață ușoară atunci când Îl urmăm pe Hristos în totul. Hristos a pășit pe o cărare spinoasă: El a fost încununat cu spini - nici noi nu trebuie să ne așteptăm la cununi de trandafiri. Pavel spune: "Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos."

(3) Trebuie să fim gata să ne pierdem viața: "Dar eu nu țin numaidecât la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă" - "Va veni vremea când, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu" - "Cine își va păstra viața, o va pierde" - "Fii credincios până la moarte" - "Ei l-au biruit, prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor, și nu și-au iubit viața chiar până la moarte." O! Cât de dulce e să-L urmezi pe Hristos în totul, pentru că atunci vom domni împreună cu El: "Dacă răbdăm, vom și împărăți împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, și El Se va lepăda de noi."

II. Cum putem să-L urmăm pe Domnul în totul.

1. Ținând privirea ațintită asupra Lui. Asta l-a ajutat pe Caleb să Îl urmeze pe Domnul în totul. El a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut; avea necurmat pe Domnul înaintea ochilor lui. Dacă Caleb ar fi căutat să-și facă un nume, sau să obțină bogăție, faimă sau onoare, nu L-ar fi urmat pe Domnul în totul - nu L-ar fi urmat în toate zilele vieții lui, din toată inima lui, cu orice risc.

Dacă vrei să Îl urmezi pe Domnul în totul, trebuie să-L cunoști pe deplin. Priveliștea frumuseții Sale ne atrage ca să-L urmăm. "El este deosebit între zece mii, și toată ființa Lui este plină de farmec." "Și după ce voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toți oamenii." Există un farmec de nedescris în Hristos care face sufletul să Îl urmeze. Toată perfecțiunea divină locuiește în El; și totuși El se oferă să ne mântuiască. Suficiența Sa ne atrage să Îl urmăm. El împlinește nevoia sufletului nostru. Noi suntem vinovați în întregime - El este pe deplin neprihănit. Noi suntem în totalitate slabi - El este puterea desăvârșită. Nimic nu poate împlini mai bine nevoile spirituale ale sufletului nostru așa cum o face Hristos. Puișorii de găină aleargă sub aripile mamei lor când le văd întinse - porumbelul se ascunde în crăpătura stâncii - Noe intră în arcă; la fel sufletele noastre Îl urmează pe Hristos. Faptul că avem acces liber la El ne atrage să Îl urmăm. "Pe cel ce vine la Mine, cu nici un chip nu-l voi izgoni afară". El iartă de șaptezeci de ori câte șapte. Privirea ațintită asupra Lui te face să-L urmezi. Când îl vede pe Rege în toată splendoarea Sa, sufletul se agață de El și aleargă după El. "Sufletul meu este lipit de Tine." - "Să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte, privind țintă la Isus."

2. Având Duhul Sfânt. Caleb "era însuflețit de un alt duh." Celelalte iscoade erau oameni firești; Caleb însă era însuflețit de un alt duh - în el locuia Duhul Sfânt - care îl conducea, îl susținea și îl reînnoia. La fel este cu toți cei ce Îl urmează pe Domnul în totul. Duhul lui Dumnezeu din suflet este un izvor constant - o fântână de apă care țâșnește în viața veșnică. Nevasta lui Lot a privit înapoi; dar în ea nu locuia Duhul Sfânt. E un Duh care umple - el dorește să umple inima, fiecare cameră a ei. "Fiți plini de Duh" - "Dumnezeul nădejdii să vă umple". El dorește să scrie întreaga lege în inimă - să ridice întregul suflet înaintea lui Dumnezeu.

III. Motivele pentru care să Îl urmezi pe Domnul în totul.

"Pe el îl voi face să intre în țară." Celelalte iscoade au murit loviți de o moarte năpraznică - poporul a murit în pustie; dar Caleb și Iosua, pentru că L-au urmat pe Domnul în totul, au fost primiți în țară.

1. E singura viață fericită. Nu există sub soare vreo viață mai fericită decât cea în care îl urmezi pe Hristos în toate zilele vieții tale. Nu există pe toată fața pământului vreo făptură mai nenorocită decât cineva care se leapădă de credință. Ori de câte ori ne îndepărtăm și nu-L mai urmăm pe Hristos, atragem peste noi nefericirea - ne ascundem, abandonăm lupta și ne zdrobim oasele. Singura viață fericită e cea în care Îl urmăm din toată inima. În general noi credem că suntem fericiți dacă avem cutare sau cutare idol, dar ne înșelăm amarnic. Adevărata fericire este în supunerea sinelui - atunci când renunțăm la inima noastră și i-o dăruim Lui. Orice inconsevență îți alungă bucuria - îți strică părtășia. Nu ești oare cu mult mai fericit atunci când ești cel mai aproape de Dumnezeu? O, de aș rămânea acolo pentru totdeauna! Decăderea aduce întuneric și nefericire. Singura fericire este să îngădui pierderea tuturor lucrurilor. Mulți creștini nu sunt gata să renunțe la ei înșiși - să sufere de dragul lui Hristos - nu sunt gata să poarte ocara persecuțiilor. Hristos îți va da de o sută de ori mai mult - o conștiință împăcată.

2. Doar așa poți fi folositor. Creștinul care crește puternic este creștinul folositor - cel care Îl urmează pe Hristos în totul. Binecuvântarea lui Avraam era: "Te voi binecuvânta, și te voi face o binecuvântare." Aceasta era caracteristica distinctivă a lui Pavel. El L-a urmat pe Hristos în totul; și ce binecuvântare a fost! La fel poți fi și tu, dacă Îl urmezi pe Hristos în totul. Dacă ai reflecta toate trăsăturile lui Hristos în viața ta, ce binecuvântare ai fi pentru locul în care te-a așezat Dumnezeu, chiar pentru întreaga lume! Nu ai face doar umbră pământului degeaba. Cât de folositor ai fi pentru copiii și pentru vecinii tăi!

3. Doar așa poți muri fericit. Dacă vrei să mori ca cei din poporul lui Hristos, trebuie să trăiești ca ei. Creștinii neconsecvenți în general suferă pe patul de moarte; dar cei care Îl urmează pe Hristos în totul pot muri ca bătrânul Pavel - "Sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură"; ca Iov - "Eu știu că Răscumpărătorul meu este viu."

4. Aceasta îți va asigura o mare răsplată. Fiecare își va primi răsplata după cum a lucrat. Unii vor domni peste cinci, alții peste zece cetăți. Nu am nici cea mai mică îndoială că fiecare păcat, inconsecvență, lepădare și decădere din viața copiilor lui Dumnezeu le micșorează gloria eternă. Este o pierdere pentru tot restul veșniciei; iar cu cât mai deplin și fără rezerve Îl urmăm pe Domnul Isus acum, cu atât mai îmbelșugată va fi intrarea noastră în Împărăția veșnică. Cu cât Îl urmăm mai de aproape pe Hristos acum, cu atât vom umbla mai aproape de El întreaga veșnicie. "Totuș ai în Sardes câteva nume, care nu și-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcați în alb, fiindcă sunt vrednici."

Dundee, 1842.

Tradus de Florin Vidu


Umblarea Creștinului