Înapoi
Acasă
Biblia

Cartea creatiei: O geneză sau o evolutie?

"Geneza contează"

după Ken Ham
traducere și adaptare, Teodor Macavei


Mulți creștini nu realizează că evenimentele relatate în cartea Genezei au un caracter literar și istoric (îndeosebi Gen.1-11), acestea făcând parte din temelia credinței creștine. Toate doctrinele biblice ale teologiei își trag rădăcinile, direct sau indirect, din cartea Genezei. De aceea, a o accepta ca atare este o condiție esențială pentru a-l înțelege pe Dumnezeu și planul Său pentru om. Dacă Geneza este doar un mit sau o alegorie, atunci doctrinele creștine nu au nici o bază.

Pe de altă parte, mulți creștini au adăugat evoluția Bibliei, poziție ce-l acceptă pe Dumnezeu ca creator dar îl limitează pe Acesta procesului evoluției. Poziția aceasta este dăunătoare creștinului din mai multe motive.

Haideți să privim în detaliu la câteva argumente creștine importante, pentru a demonstra de ce trebuie să se militeze pentru o Geneză literară.

Să presupunem că suntem întrebați asupra doctrinelor pe care le cred creștinii. Gândiți-vă bine cum ați răspunde detailat la următoarele chestionări.

De ce credem în căsătorie (căsnicie)?

De ce susținem purtatul hainelor?

De ce există reguli? De ce se crede în bine și rău?

De ce există suferință și moarte în lume?

De ce va fi un cer nou și un pământ nou?

Vom lua în considerare fiecare întrebare devreme ce este important să avem motive pentru crezurile noastre, iar Dumnezeu dorește ca cei ce cred în El să fie pregătiți să răspundă pentru crezurile pe care aceștia le susțin. De aceea în 1 Petru 3:15 citim, "Ci sfințiți în inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândețe și teamă".

Spre deosebire de ateism, Creștinismul nu este o "credință oarbă", ci una obiectivă, obiectul ei fiind Isus Hristos. El se descoperă pe Sine acelora care se apropie de El prin credință, crezând că El este. În Ioan capitolul 14 ni se spune că, "Eu îl voi iubi, și Mă voi arăta lui" (versetul 21), iar în Evrei 1:16 că, "cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, și că răsplătește pe cei ce-L caută".

Dacă lipsesc rațiunile (sau, motivele) care să susțină valabilitatea (credibilitatea) credinței creștine, mărturia în favoarea ei este slăbită și o expune ridiculizării. De aceea creștinii trebuie să fie pregătiți pentru a formula o apărare inteligentă Evangheliei înarmându-se cu argumente și cunoscând formele pe care necredința le ia în zilele noastre. Majoritatea creștinilor nu știu cum să comunice faptul că legile lui Dumnezeu și Cuvântul Său sunt adevărate. Rezultatul este demonstrat de generații întregi de creștini ineficienți care cred multe, dar nu știu de ce. De asemenea, mărturia personală își poate pierde impactul dacă creștinul nu reușește să ofere explicații inteligente pentru credința lui. Lucrul acesta trebuie evitat pentru a nu se aduce rușine și batjocură numelui lui Hristos.

Un bun exemplu a ceea ce se întâmplă când nu oferim motive/rațiuni pentru ceea ce credem îl găsim în scrisoarea către redactorul unui ziar din Arizona. În ea se spun următoarele: "Când eram tânăr, cu toții credeam că bărbații au cu o coastă mai puțin decât femeile pentru că Dumnezeu a creat-o pe Eva dintr-o coastă a lui Adam. Când s-a scris povestea aceasta, cu 5 sau 10 mii de ani după potopul lui Noe, câți oameni știau de fapt să scrie și să citească? ...Afirmi că ești profesor de creaționism la clasele de la școală. Ce ai răspunde la aceste întrebări? Dacă Noe a luat câte două din fiecare specie de animale în corabie, de unde au venit urșii polari, bizonii sau cangurii? Poate vei răspunde că pe atunci aceste animale trăiau în zona de est a Mării Mediterane. Următoarea întrebare, este atunci, cum s-au format diferitele rase umane de culoare dintr-o singură familie albă (foarte bronzată!) în 5.000 sau chiar 50.000 de ani? Am crescut într-o familie foarte religioasă și mi s-a spus să nu pun la îndoială Biblia și alte scrieri religioase. Pe atunci nu am primit nici un răspuns la astfel de întrebare, și acum, cu 70 de ani mai târziu sunt încă în așteptarea unei explicații rezonabile".

Am avut personal ocazia să stau de vorbă cu autorul acestei scrisori și stând de vorbă cu acesta am putut să descopăr cum i s-a spus să accepte Biblia cu o credință oarbă și cum niciodată nu i-au fost date niște răspunsuri competente. Lipsa acestora l-au făcut pe acest om să respingă Creștinismul evanghelic. Ce trist!

Însă răspunsurile pentru aceste întrebări se pot afla astăzi. De aceea să oferim motive pentru ceea ce credem. Să răspundem pentru nădejdea care este în noi, așa cum suntem îndemnați în 1 Petru 3:15.

DOUĂZECI (20) DE MOTIVE PENTRU CARE GENEZA ȘI EVOLUȚIA NU AU NIMIC ÎN COMUN

Mulți cred că pot adăuga evoluția la Biblie. Aceștia, cred că făcând acest lucru pot explica apariția vieții prin utilizarea de către Dumnezeu a proceselor evolutive. Această poziție este cunoscută sub numele de "evoluție teistă". Cu toate acestea, conceptul indicat este complet contradictoriu Scripturii. O altă ramură a evoluției teiste, ce este uneori susținută de acei creștini ce ascultă la criticile evoluționismului aduse creației, este cunoscută sub numele de "creația progresivă". Această concepție afirmă că în timp ce viața se dezvolta de-a lungul nesfârșitelor secole imaginate de evoluționiști, Dumnezeu a intervenit uneori în acest proces. Atunci, de fiecare dată El a creat ceva nou ce nu a putut fi produs prin procesul evoluționist, lipsit de ajutorul lui Dumnezeu.

Creația progresivă (sau, treptată; n.tr.) sugerează că precunoașterea lui Dumnezeu nu a fost adecvată în privința procesului evolutiv de la început. Se va vedea cum argumentele împotriva "creației progresive" sunt acoperite de cele enunțate împotriva evoluției teiste, îndeosebi în privința luptei pentru existență și a morții de dinainte de apariția omului.

1. NU ERA MOARTE ÎNAINTE DE CĂDEREA OMULUI ÎN PĂCAT.

Evoluția susține că timp de mai multe milioane de ani, au existat ființe ce au trăit și au murit. Acestea s-au bătut și s-au luptat pentru existență. Au ucis și au fost ucise. Acea lume era nemiloasă - "natura își arăta colții însângerați". Această istorie a evoluției este o istorie a morții. Moartea a existat "de la bun început", se spune.

Însă, Biblia ne învață limpede că moartea, îndeosebi moartea fizică și spirituală a omului a pătruns în lume doar după ce Adam, primul om, a păcătuit.

În Romani 5:12 apostolul Pavel a scris: "De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit". După aceea în 1 Corinteni 15:21-22 se spune, "Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților. Și după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos". În Geneza 3:22-23 citim că, "Domnul Dumnezeu a zis: ,,Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-și întindă mâna, să ia și din pomul vieții, să mănânce din el, și să trăiască în veci. De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul, din care fusese luat". Deci Adam a fost izgonit din grădină pentru ca să nu poată trăi pentru totdeauna. Cu alte cuvinte, el trebuia să moară.

Ce s-a întâmplat însă cu animalele? A intrat moartea și în lumea creată a animalelor? Există o serie de motive pentru care nu cred că mai înainte de Căderea omului în păcat, ar fi intervenit moartea oamenilor sau a animalelor.

a) Puteau animalele să moară de bătrânețe? Înainte de căderea omului în păcat animalele nu puteau să moară de bătrânețe deoarece Romani 8:1-11 ne amintește că putrezirea și descompunerea au intrat în lume doar odată cu păcatul. Moartea de bătrânețe ar fi însemnat că trupurile animalelor ar fi îmbătrânit și s-ar fi descompus. Acest fapt nu s-ar potrivi descrierii din Geneza ce spune că înainte de păcat totul din creația lui Dumnezeu era "bun". Isaia 51:6 ne spune că "cerurile vor pieri ca un fum, iar pământul se va preface în zdrențe ca o haină...". În Romani 8:22 citim că din cauza păcatului, "până în ziua de azi, toată firea (deci, creația) suspină și sufere durerile nașterii". Astfel este evident că întreaga creație, inclusiv toate ființele vii, a fost supusă "robiei stricăciunii" (vezi, Rom.8:21) ca și rezultat al blestemului adus de păcatul lui Adam. Ca prin urmare, moartea din cauza bătrâneții, a intervenit doar în urma blestemului.

Pentru noi cei ce trăim într-o lume care se strică ne este greu să înțelegem cum nu se petrecea îmbătrânirea într-o lume de dinainte de cădere. Cu toate acestea ne este oferită o perspectivă a acelei situații în Deuteronomul 8:4. Aici Dumnezeu le amintește israeliților că în timpul rătăcirii lor prin pustie, "haina nu ți s-a învechit pe tine, și nici nu ți s-au umflat picioarele, în timpul acestor patruzeci de ani". E limpede că este vorba de o conservare supranaturală pe care Dumnezeu a asigurat-o poporului Său în acele împrejurări deosebite.

Nu vedem același lucru petrecându-se și astăzi. Dimpotrivă, hainele noastre se uzează foarte repede. Cu toate acestea când Dumnezeu sprijină ceva în totalitate, această uzură nu mai intervine. Este astfel evident că înainte de căderea în păcat tot ce-a fost creat a fost "bun" și nimic nu suferea uzură sau stricăciune.

b) Puteau animalele să fi murit atunci când Adam, sau alte animale, le-au ucis pentru mâncare? Din nou, răspunsul este NU! Nu doar animalelor dar și omului i-a fost spus să mănânce numai plantele (Gen.1:29). Animalele nu au murit pentru că s-au mâncat între ele, deoarece Gen.1:30 ne spune că hrana lor o constituia doar "iarba verde". De asemenea, pentru că Dumnezeu a creat totul să fie "bun", animalele nu se puteau omorî între ele degeaba. Aceasta ar însemna că nu totul a fost "bun". Pentru că este bun, Dumnezeu nu ar fi creat animale slabe care să fie eliminate de cele puternice în lupta pentru supraviețuire. Tot pentru că ce s-a creat a fost "bun" nu se puteau să existe boli care să aducă moartea omului sau animalelor. Bolile de astăzi contribuie la stricarea trupurilor noastre, însă lucrul acesta nu era valabil și înainte de păcat.

c) Puteau animalele să fi murit accidental, sau în urma unor răni? Din nou, acest lucru reprezintă o contradicție a ideii de "bine", deci, că animalele au fost create "bine". O asemenea afirmație ignoră suveranitatea și puterea lui Dumnezeu. Așa cum am văzut Dumnezeu poate susține lucruri în existență împiedicând uzura lor. Înainte ca păcatul să intre în lume, nu se punea problema morții. Dumnezeu deținea controlul total asupra creației și o susținea în existență sută la sută! Nu exista stricăciune, putrezire sau descompunere. De aceea, moartea nu constituia o posibilitate. Adam a fost creat în imaginea unui Dumnezeu iubitor, iar animalele se aflau sub autoritatea lui. Lui îi păsa de ele. Moartea și vărsarea de sânge au apărut în lume ca și rezultat al judecății lui Dumnezeu pentru rebeliunea omului. Însă, moartea a devenit în același timp mijlocul prin care omul urma să fie răscumpărat. Mai precis, prin moartea Mântuitorului. În concluzie, vărsarea de sânge nu putea să existe înainte de căderea omului.

Nu era vărsare de sânge înainte ca Adam să păcătuiască, moartea nu apăruse în existența animală și totul era perfect. Cu toate acestea Adam a păcătuit iar Dumnezeu în legământul Său făcut cu Adam a specificat moartea ca și condiție a neascultării. După aceea citim că Dumnezeu este de fapt primul care a vărsat sânge făcându-le primilor oameni haine de piele cu care să le acopere goliciunea lor (Gen.3:21). Deși nu exista nici o poruncă expresă scrisă, noi știm că, "Abel a adus și el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui și din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui" (Gen.4:4). Atunci este evident că s-a înțeles cerința apărută în urma păcatului.

Cel ce-a scris epistola către Evrei observă că, "fără vărsare de sânge, nu este iertare" (Evrei 9:22). După căderea omului, Dumnezeu a hotărât apariția a două aspecte în creație: 1) ca omul să moară ca și răsplată pentru păcatul său, și 2) ca sămânța femei să zdrobească capul șarpelui, iar șarpele să-i zdrobească acesteia călcâiul (Gen.3:15). Astfel, moartea și vărsarea de sânge sunt consecințele păcatului. Moartea fiind pedeapsa pe care Cel de-al Doilea Adam, adică Hristos, a suferit-o prin vărsarea sângelui Său, însă asupra căreia a triumfat prin glorioasa Lui înviere din morți și răscumpărare a omului. Dacă moartea și vărsarea de sânge ar fi existat înainte de păcatul omului, atunci mesajul mântuirii este ar fi un nonsens.

Evoluționismul, de partea cealaltă, ne învață că moartea și vărsarea de sânge au existat practic de la bun început. Milioanele de ani în care animalele s-au luptat pentru supraviețuire, prin vărsarea sângelui și ucidere reciprocă, reprezintă partea integrală a mecanismului evoluției ce l-a adus pe om în existență. Din păcate, acesta este complet contradictoriu istoriei biblice a lumii.

Evoluționismul susține că moartea plus lupta pentru existență sunt cele ce au adus omul în existență, dar Biblia spune că faptele omului au dus la păcat, care în consecință a adus moartea. Aceste două poziții sunt total contradictorii. Dacă evoluționismul are dreptate, atunci motivul pentru care Hristos a murit este complet eliminat.

2. ADAM NU A CĂZUT "ÎN SUS"!

Creștinii vorbesc despre faptul că Adam a "căzut". "Căderea lui Adam" se referă la faptul că atunci când Dumnezeu a creat, totul era perfect. Cu toate acestea, datorită faptei sale, Adam a devenit răspunzător pentru lucrul îngrozitor care i se făcea creației. Romani 8:22 spune: "Dar știm că până în ziua de azi, toată firea (creație) suspină și sufere durerile nașterii". Din cauza păcatului lui Adam, Dumnezeu a blestemat întreaga creație, stelele, furnicile, elefanții și oamenii.

În Geneza citim că Dumnezeu spune: "Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat ești între toate vitele și între toate fiarele de pe câmp" (Gen.3:14), și "blestemat este acum pământul din pricina ta" (Gen.3:17). Dumnezeu a trebuit să trimită blestemul asupra lumii din cauza răzvrătirii lui Adam. Ca prin urmare, creația a trecut dintr-o stare perfectă într-una blestemată. Ca și consecință a blestemului, întreaga creație suferă o descompunere, gemând și chinuind în durere.

Cu alte cuvinte lucrurile se înrăutățesc, nu se îmbunătățesc! Merg spre rău, nu spre bine. Crezul evoluționist ne spune că lucrurile merg spre bine, deci se desăvârșesc, că viața evoluează luând forme tot mai complexe. Pentru acei creștini care cred în evoluționism omul ar trebui să se facă mai bun, nu mai rău. Dar care este realitatea? Dacă Adam ar fi apărut în urma unei progresii evolutive, atunci de ce el a "decăzut" și "cade înapoi" (merge îndărăt!? n.tr.)? Atunci trebuie să ne întrebăm ce este păcatul? Este acesta o trăsătură animală moștenită de om, sau acesta a apărut în urma căderii omului în neascultare?

Oamenii de știință ajung să înțeleagă mai bine ce se întâmplă cu această lume descoperind că întreaga structură (alcătuire) genetică a omului degenerează. Defectele genelor noastre cauzează fiziologia noastră să aibe tot mai multe probleme.


următoarea pagină | Apologetică