Înapoi
Acasă
Biblia

Bunătatea lui Dumnezeu motive de închinare

Inspirat și adaptat după Stephen Charnock

"Discourses on the existence and the attributes of God" (1628 1680)


Următoarea serie de studii ne va obliga să cercetăm Scripturile pentru a găsi motive de închinare și de laudă lui Dumnezeu. Noi am fost făcuți pentru a-i aduce slavă Lui, dar așa fără nici un motiv după căderea omului în păcat, noi, pur și simplu nu ne închinăm Lui. Acest lucru nu ne vine de la sine și nu ni se pare uneori natural. Cu toate acestea ca și creștini studiul Cuvântului Său ne descoperă și ne amintește toate motivele pe care le avem pentru a ne închina Lui. De aceea, să căutăm în el aceste motive. Vom rămâne uimiți cât de multe vom găsi!

Acesta va fi practic nu un serviciu de studiu propriu-zis, ci de laudă și închinare.

Un beneficiu binecunoscut al închinării: suntem schimbați din slavă-n slavă, făcuți și mai mult asemenea Lui:

2Corinteni 3:18 Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

Apoi, "o biserică închinătoare este o biserică evanghelizatoare".

Este un lucru bine știut că acolo unde El este înălțat, alții se vor simți atrași de El!

Recunoașteri biblice ale bunătății lui Dumnezeu. Este un mare lucru atunci când un om poate să vadă că Dumnezeu este bun cu el ( Psalm 33:5 El iubește dreptatea și neprihănirea; bunătatea Domnului umple pământul.), dar și mai mare când poate să vadă că Dumnezeu este în esența Lui bun... Când o va face, I se va închina! Este ceea ce au făcut cei ce, mai jos, au mărturisit bunătatea lui Dumnezeu.

Psalm 25:8 Domnul este bun și drept: de aceea arată El păcătoșilor calea.

(Bunătatea lui Dumnezeu este demonstrată în mântuire)

(De aceea, pentru mântuire omul trebuie să-și exercite credința nu în bunătatea lui înnăscută, ci în bunătatea Lui veșnică)

Psalm 34:8 Gustați și vedeți ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!

(ea ar trebui încercată de toți oamenii)

Psalm 36:7 Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

(este demonstrată în siguranța veșnică a celor ce se bizuie pe ea)

Psalm 86:5 Căci Tu ești bun, Doamne, gata să ierți, și plin de îndurare cu toți cei ce Te cheamă.

Psalm 86:15 Dar Tu, Doamne, Tu ești un Dumnezeu îndurător și milostiv, îndelung răbdător și bogat în bunătate și în credincioșie.

Este motiv de închinare adusa Lui

Psalm 106:1 Lăudați pe Domnul! Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ține în veci!

Psalm 107:1 ,,Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!"

Psalm 107:8 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!

Psalm 107:15 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!

Psalm 119:68 Tu ești bun și binefăcător: învață-mă orânduirile tale!

Ieremia 33:11 ...strigătele de bucurie și strigătele de veselie, cântecele mirelui și cântecele miresei, glasul celor ce zic: ,Lăudați pe Domnul oștirilor, căci Domnul este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!' Glasul celor ce aduc jertfe de mulțămire în Casa Domnului.

Dacă vom avea înaintea ochilor noștri cât mai des bunătatea Lui vom fi încurajați să ne închinăm Lui.

Cred că un bun punct de plecare pentru îmbunătățirea închinării pe care o aducem lui Dumnezeu ca și creștini individuali și în comun ca și biserică este bunătatea lui Dumnezeu.

Credeți că Dumnezeu, Isus Hristos, și Duhul Sfânt sunt într-adevăr buni? Pe ce vă bazați?

De ce ați crede că Dumnezeu este bun?

Da, da, dar mai sunt multe alte motive care vedeți, ne scapă! Să le căutăm împreună.

Fiecare vede bunătatea lui Dumnezeu față de el într-un fel sau altul. Și asta-i foarte bine. Totuși, de multe ori aceste convingeri nu ne-au condus la o închinare ferventă, la o laudă profundă a Numelui și caracterului Dumnezeului nostru, după cum vedem că stau lucrurile în mijlocul nostru. (vezi, de multe ori care este starea bisericii în închinare: impasibilă și rece). Să privim la următoarea întâmplare.

"Închinarea" tânărului fruntaș

Privind la o întâmplare din viața lui Isus vom vedea că înainte de a-i primi închinarea Isus îi cere tânărului să stabilească cine-i "bun".

Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui, și L-a întrebat: ,,Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?"

"Pentru ce Mă numești bun?" i-a zis Isus. ,,Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu" Marcu 10:18

Atunci s-a apropiat de Isus un om, și I-a zis: ,,Învățătorule, ce bine să fac, ca să am viața veșnică?" El i-a răspuns: ,,De ce mă întrebi: ,Ce bine?' Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile." Matei 19:16-17

Astfel, îl vedem pe Isus că-l mustră pe tânărul nobil bogat că l-a numit "bun" fără să fi mărturisit mai întâi că-l recunoaște pe Isus ca fiind mai mult decât un simplu om. Isus îi cere să stabilească mai întâi cine-i "bun"!

Să stabilim și noi întâi cum este Dumnezeu bun...

A nu recunoaște că Dumnezeu este bun și a nu te închina Lui în consecință, stă la originea stricăciunii morale a oamenilor.

19 Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
20 În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți;
21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțămit; ci s-au dedat la gândiri deșarte, și inima lor fără pricepere s-a întunecat.
22 S-au fălit că sunt înțelepți, și au înnebunit;
23 și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare și târâtoare.
24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, să urmeze poftele inimilor lor; așa că își necinstesc singuri trupurile;
25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, și au slujit și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.
26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase...

28 Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
29 Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune, de porniri răutăcioase; sunt șoptitori... etc. Romani 1

Ce este bunătatea Lui?
Tot binele se găsește în natura Lui. Singura Ființă care este din fire bună. Noțiunea de bun nu se poate defini în afara lui Dumnezeu.

Noțiunea de bine este inseparabilă de Ființa lui Dumnezeu. Nu putem să recunoaștem existența Lui fără să recunoaștem și bunătatea naturii Sale. De aceea, Pavel numește bunătatea Lui dumnezeire pentru că sunt calități identice (vezi, Romani 1:20). De îndată ce tăgăduim bunătatea Lui tăgăduim și dumnezeirea Lui.

În același timp, trebuie să înțelegem că a spune că Dumnezeu este mare (măreț) dar a omite că este bun, înseamnă a ne făuri un "dumnezeu" sălbatic, un monstru înspăimântător care asemenea unei mări turbate este gata să înghită pe oricine se apropie de El. Măreția Lui nu se poate despărți de bunătatea Lui, altfel am fi fost mistuiți de mult., striviți de mult de maiestatea Lui.

Un Dumnezeu care nu este bun, nu este dumnezeu deloc! Nici un om nu-și poate forma o idee despre Dumnezeu în mintea lui și să aibe o părere mai bună despre altceva pentru că orice altceva considerăm mai bun decât Dumnezeu, ne facem un idol din acel lucru.

Toată ideea de bunătate se concentrează în Ființa lui la fel cum toate apele lumii converg în oceane. Însă nu am fi avut nici o idee despre bunătate dacă istoria omenirii nu ar fi înregistrat atâtea dintre faptele Sale. În mod natural avem o idee de rău, nu de bine. Binele trebuie învățat, nu răul!

Ideea sau noțiunea de bunătate este pur și simplu absurdă fără includerea lui Dumnezeu în definirea ei. Este exact ceea guverne și instituții din lume încearcă acum să facă dar nu reușesc. Să impună un "bine" fără a recunoaște că singurul standard de comparație al lui este Dumnezeul revelat în Isus Hristos. Reușesc europenii să facă bine în Kosovo, de pildă? Încă nu se poate spune! Reușește guvernul actual să refacă economia închizând forțat întreprinderi și lăsând oamenii pe drumuri? Noi nu putem face bine fără a face și ceva rău, și fără ca răul să fie alipit de noi! În schimb, Dumnezeu poate!

Pentru a înțelege mai bine cum este Dumnezeu bun să observăm că:

Bunătatea Lui nu este totuna cu sfințenia Lui. Sfințenia lui Dumnezeu reprezintă rectitudinea ființei Lui care este pură, curată și fără cusur în sine, pe când bunătatea Lui este o manifestare a voinței Sale față de toate creaturile Sale cărora le face bine. Despre sfințenia Lui putem spune că strălucește cel mai bine prin legea Lui, dar bunătatea Lui este arătată față de orice ființă care își trage existența de la El și care își primește susținerea de la El.

Bunătatea Lui nu este totuna cu mila Lui.

Bunătatea Lui se arată mai multor primitori ai ei, decât mila Lui.

Aceasta este situația tuturor urâtorilor lui Dumnezeu, sau a oamenilor care nu vor să renunțe la păcate și să se întoarcă la El, să se lepede de sine și să-l recunoască pe El ca Domn. Aceștia beneficiază nu de mila Lui, ci de bunătatea Lui. Problema devine gravă atunci când ei stăruiesc în ignorarea bunătății Lui și nu se întorc la El. Pentru sfidarea ei vor fi pedepsiți cum se cuvine.

Romani 2:3-5
Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri, și pe cari le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu.

Demonii sunt monumente ale bunătății creatoare a lui Dumnezeu dar nu și primitori sau instrumente ale milei Sale, deoarece sunt răzvrătiți. Harul lui Dumnezeu respectă ființa rațională, mila Lui pe cea nenorocită, însă bunătatea lui se arată tuturor, brutelor și sfinților, plantelor și pomilor, cât și omului conștient se sine.

Creația a fost un act de bunătate, nu de milă, și la fel este și providența Lui în susținerea unor elementelor acestei lumi.

Mulți au încercat să batjocorească bunătatea lui Dumnezeu, spunând, "Da sigur, Dumnezeu e bun! Uite cum i-a nimicit pe cei ce locuiau în țara Canaanului înainte de venirea evreilor! Cum poți spune că Dumnezeu e bun?" Ei bine, bunătatea lui Dumnezeu este dovedită și prin faptul că acești contestatari ai ei își continuă existența nestânjeniți!

Psalm 85
1 (Către mai marele cântăreților. Un psalm al fiilor lui Core.) Tu ai fost binevoitor cu țara Ta, Doamne! Ai adus înapoi pe prinșii de război ai lui Iacov;
2 ai iertat nelegiuirea poporului Tău,
3 i-ai acoperit toate păcatele; -(Oprire). Ți-ai abătut toată aprinderea, și Te-ai întors din iuțimea mâniei Tale.
4 Întoarce-ne iarăși, Dumnezeul mântuirii noastre! Încetează-Ți mânia împotriva noastră!
5 În veci Te vei mânia pe noi? În veci îți vei lungi mânia?
6 Nu ne vei înviora iarăși, pentru ca să se bucure poporul Tău în Tine?
7 Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta, și dă-ne mântuirea Ta!
8 Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul: căci El vorbește de pace poporului Său și iubiților Lui, numai, ei să nu cadă iarăși în nebunie.
9 Da, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca în țara noastră să locuiască slava.
10 Bunătatea și credincioșia se întâlnesc, dreptatea și pacea se sărută.

A beneficia de bunătatea Lui cum o fac mulți care-l neagă și se fac că nu o văd, este atitudinea care stă la baza stricăciunii lor.

Bunătatea lui Dumnezeu este cuprinsă în toate atributele Sale. Toate lucrările Sale sunt nimic altceva decât consecințe ale bunătății Sale diferențiate prin numele lor în funcție de "țintele" spre care este exercitată.

Când Moise a vrut să aibe o perspectivă aruncată asupra gloriei Sale, Dumnezeu a spus că-i va da ocazia să vadă o întrezărire a bunătății Sale:

"Domnul a răspuns: ,,Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumusețea (deși, e vorba în engleza de "bunătatea" Lui) Mea, și voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur, și am milă de cine vreau să am milă!"(Ex.33:19)

Număr Strong: 2898 - tuwb (toob)

- good (as a noun), in the widest sense, especially goodness (superlative concretely, the best), beauty, gladness, welfare: KJV-- fair, gladness, good (-ness, thing, -s), joy, go well with.

Exod 34:6 Și Domnul a trecut pe dinaintea lui, și a strigat: ,,Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie,

Manifestarea bunătății Lui se face în creație.

1. Bunătatea lui Dumnezeu este reflectată în creația Lui, când a spus despre fiecare lucru pe care l-a creat că "este bun". Dacă înainte de creație El Însuși nu ar fi fost bun atunci nimic din ceea ce a creat nu putea să fie bun.

Oamenii privesc astăzi la creație, la paragina în care se găsește și refuză să vadă bunătatea ei inițială. Este la fel cum ai privi la o catedrală splendidă bombardată și ai spune că arhitecții ei nu au nici idee despre frumos și artă! Dacă am privi cu puțină atenție, bunătatea lui Dumnezeu se vede în fiecare fir de iarbă, în fiecare fulg de nea...

Demonstrarea bunătății Sale a fost cauza tuturor lucrurilor creației Sale. Bunătatea Lui a constat în facerea din nimic a atâtor de multe lucruri... A fi, existența, este mai bună decât nimic. Prin bunătatea Lui întreaga creația a fost făcută. Dumnezeu nu a creat pentru că este o Ființă vie, ci pentru că este o Ființă bună.

Creaturile sunt bune pentru că El le-a făcut așa, însă bunătatea Lui Însuși nu depinde de nimic din exterior.

2. Bunătatea lui Dumnezeu este demonstrată în Isus Hristos, prin mântuirea pe care ne-a adus-o.

Un subiect pe larg discutat în biserica noastră. Venirea lui Isus, viața, moartea și învierea Lui reprezintă o dovadă supremă a bunătății Lui Dumnezeu.

Bunătatea Lui arătată în mântuire/răscumpărare o depășește pe cea arătată la creație. Este o culme a ei. Când Adam a păcătuit în loc de a-i face pe loc un proces sumar urmat de o execuție rapidă e rebelului Dumnezeu pronunță binecuvântări și făgăduințe (Gen.3:15). Bunătatea Lui s-a manifestat înaintea justiției Sale încălcate, și în timp ce-l izgonește pe om din paradis îi oferă speranța recâștigării lui.

Tit 3:3-5
Căci și noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți de tot felul de pofte și de plăceri, trăind în răutate și în pizmă, vrednici să fim urâți și urându-ne unii pe alții. Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.

Bunătatea Lui a motivat mântuirea noastră!

Generozitatea Lui în darea Fiului Său pentru păcatele noastre este chiar mai mare decât aceea arătată la crearea noastră. Este o bunătate pe care nici măcar îngerii nu pot să o înțeleagă.

La creație a făcut o creatură inocentă din pământ. La răscumpărare a refăcut-o prin sângele Fiului Său.

La creare puterea Lui a făcut soarele să strălucească deasupra noastră. La mântuire bunătatea Lui a făcut dragostea Lui să se reverse asupra noastră, foste obiecte ale mâniei Lui.

Pentru Fiul Lui și mântuirea care ne-a adus-o noi putem să-i aducem laudă!

Bunătatea lui Dumnezeu este arătată în special față de Biserică:

Psalm 31:19 O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, și pe care o arăți celor ce se încred în Tine, în fața fiilor oamenilor!
Plângeri 3:25 Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută.

3. Bunătatea lui Dumnezeu se vede în pedepsirea răului.
Se vede în crearea iadului și trimiterea în iad a îngerilor căzuți și a oamenilor incorigibili.

Dreptatea lui Dumnezeu nu contrazice bunătatea naturii Sale.

O proprietate a binelui este de a fi separat de rău, a-l urî cu desăvârșire, și a urmări pedepsirea lui.

Mulți oameni pretind astăzi că, "un Dumnezeu iubitor nu ar fi creat iadul și nu i-ar trimite pe oameni acolo!". Însă în realitate argumentul decurge în felul acesta : Tocmai fiindcă este un Dumnezeu iubitor și bun, El a creat iadul pentru a înlătura răul. A nu pedepsi răul sugerează o lipsă de bunătate.

Pentru că este Dumnezeu nu poate fi slab înaintea răului!

De aceea,

Iadul cel veșnic există fiindcă Dumnezeu este bun (!) într-adevăr, o axiomă a credinței creștine

Este o cruzime din partea Lui? Dimpotrivă, dacă ființe nemuritoare cu un suflet rău își continuă existența nestânjenite răul lor ar acoperi totul iar șansa celor ce ar vrea să scape de el ar fi distrusă. Răul s-ar perpetua la nesfârșit și toți am fi chinuiți pe veci de rău. Aceasta ar fi cruzimea adevărată ca domnia păcatului să se instaureze veșnic.

Natura sfântă și bunătatea Dumnezeului nostru se află întotdeauna în opoziție față tot de tot ce este rău. Pentru aceia dintre oameni care se pocăiesc de rele și de păcate, existența iadului nu mai constituie o amenințare, ci o asigurare că păcatului i se va pune capăt. Bunătatea lui Dumnezeu este demonstrată prin faptul că s-a ocupat de păcat, de rău. Dacă-l trecea cu vedere bunătatea Lui era îndoielnică. Însă modul categoric și definitiv prin care îl va pedepsi arată cât de bun este.

Este un argument greu de înghițit pentru cei ce nu vor să se întoarcă de la rău la Dumnezeu. Pentru cei cărora le place răul și stăruiesc în el. Însă Dumnezeu se va dovedi bun la urmă pedepsindu-i.

4. Bunătatea lui Dumnezeu se vede în providența Lui față de om

Neemia 9
24 Și fiii lor au intrat și au luat țara în stăpânire; ai smerit înaintea lor pe locuitorii țării, Cananiții, și i-ai dat în mâinile lor, împreună cu împărații și popoarele țării, ca să le facă ce le place.
25 Au ajuns stăpâni pe cetăți întărite și pe pământuri roditoare; au stăpânit case pline de tot felul de bunătăți, puțuri săpate, vii, măslini, și pomi roditori din belșug; au mâncat, s-au săturat, s-au îngrășat, și au trăit în desfătări, prin bunătatea Ta cea mare.
26 Totuși, ei s-au răsculat și s-au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea Ta la spatele lor, au ucis pe proorocii Tăi, cari-i rugau fierbinte să se întoarcă la Tine, și s-au dedat la mari ocări față de Tine.

Lucrurile și bogățiile de care Israelul s-a bucurat în țara promisă Neemia le atribuite bunătății lui Dumnezeu. Știa prea bine că Israelul nu le merită după toată neascultarea arătată în pustie. Când din nou s-au răzvrătit și nu i-au mulțumit, Dumnezeu le-a lovit recoltele, turmele și casele, întorcându-i de unde au plecat. Nu numai atât, dar când au crezut că aceste bunuri li se cuvin și le aparțin lor în exclusivitate, El i-a despărțit de ele.

Bunătatea lui Dumnezeu se vede în a ne da lucruri și bunuri pentru a face posibilă viața chiar și atunci când ne-am dovedit complet nevrednici de ele. Iată totuși la ce ar trebui să ne împingă această bunătate a lui Dumnezeu:

Deuteronom 8:10 Când vei mânca și te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru țara cea bună pe care ți-a dat-o.

Psalm 103:2 Binecuvintează, suflete, pe Domnul, și nu uita nici una din binefacerile Lui!

Proverbe 3:9 Cinstește pe Domnul cu averile tale, și cu cele dintâi roade din tot venitul tău...

Iacov 1:17 ...orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

Vezi, cazul celor 10 leproși:

Luca 17:15-18
Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu fața la pământ la picioarele lui Isus, și I-a mulțămit. Era Samaritean. Isus a luat cuvântul, și a zis: ,,Oare n-au fost curățiți toți cei zece? Dar ceilalți nouă, unde sunt? Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu?"

Unde sunt astăzi cei care își amintesc să se întoarcă să-i mulțumească pentru bunătatea Lui? Unde sunt bătrânii care să se întoarcă și mulțumească pentru vârsta avansată în care și-au făcut copii la casele lor și și-au văzut nepoții? Unde sunt tinerii care să se întoarcă să mulțumească pentru că s-au văzut scăpați de comunism și de atâtea alte necazuri? Spectrul celor "zece leproși" încă atârnă asupra noastră!

Bunătatea lui Dumnezeu se mai vede în întâmplările și ocaziile vieții:

Ezra 8:18 Și, fiindcă mâna cea bună a Dumnezeului nostru era peste noi, ne-au adus pe Serebia, bărbat cu minte, dintre fiii lui Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel, și cu el pe fiii și frații lui, în număr de optsprezece;

Neemia 2:18 Și le-am istorisit cum mâna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine, și ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: ,,Să ne sculăm, și să zidim!" Și s-au întărit în această hotărâre bună.

5. Bunătatea lui Dumnezeu se vede în a-i oferi omului legăminte, răsplăți, promisiuni și condiții.

Dacă privim la Gen.2:17 vedem deja o primă condiție impusă omului.

Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ,,Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit."

Este aceasta asprime sau bunătate? Dacă privim mai atent la ea, vedem că este sugerat că dacă moartea veșnică este o consecință a neascultării, atunci viața veșnică este rezultatul ascultării.

Un suveran absolut cum este Dumnezeu nu avea nevoie decât să pretindă ascultare, fără să ofere promisiunea răsplătirii ei. Însă oferind viața veșnică ca răsplată a ascultării și dezvăluindu-i omului că există un asemenea rezultat, Dumnezeu se arată bun.

Da, asociată neascultării este pedeapsa, dar de ce să-i spui omului că asociată ascultării este o răsplată? Doar, dacă vrei să te arăți bun față de el? Să-l încurajezi să te asculte.

Stephen Charnock a spus despre acest aspect că, "Dumnezeu promite ca să poată răsplăti și amenință ca să nu poată pedepsi." Asta este bunătate!

6. Bunătatea lui Dumnezeu se vede în schimbarea noastră, în înnoirea naturii noastre omenești. Să-l slăvim pentru nașterea din nou!!

După căderea în păcat și în urma moștenirii păcatului noi oamenii suntem mai degrabă asemenea regnului animal după trup, asemenea îngerilor după duhul nostru, asemenea lui Dumnezeu după chip, dar despărțiți de El după fire și caracter.

Lucrurile s-au schimbat însă după întruparea Fiului, natura noastră fiind asumată și răscumpărată de El, Isus ne-a unit din nou cu Dumnezeu prin credință. Astfel, cel ce cred în Isus devine fiu al lui Dumnezeu prin creare, dar frate al lui Isus prin înfiere.

"Frații Mei"

Aceasta este denumirea pe care după înviere Isus o atribuie ucenicilor Săi:

Ioan 20:17 ,,Nu mă ținea", i-a zis Isus; ,,căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la frații Mei, și spune-le că Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru."

Și fiindcă El s-a făcut de aceeași fire cu ei, spune că, "nu-I este rușine să-i numească ,,frați" (Evrei 2:11).

În Isus are loc răscumpărarea firii noastre pământești care departe de a cunoaște acum perfecțiunea, o va cunoaște totuși în ziua venirii Lui. Fiul s-a coborât pentru a ridica din mocirlă umanitatea noastră.

Iată exprimată aici înnoirea firii noastre și efectul nașterii din nou asupra ei:

Ezechiel 36
25 Vă voi stropi cu apă curată, și veți fi curățiți; vă voi curăți de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri.
26 Vă voi da o inimă nouă, și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, și vă voi da o inimă de carne.
27 Voi pune Duhul Meu în voi, și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele.

Ce nu era posibil să se împlinească într-o fire pământească decăzută, se poate acum într-un înnoită. Aceasta este bunătatea lui Dumnezeu.

Romani 8:3-4 Căci-lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească (Grecește: carnea, aici și peste tot unde e ,,firea pământească".) o făcea fără putere-Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimețând, din pricina păcatului, pe însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, cari trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.

Bunătatea lui Dumnezeu se mai vede în:

În păstrarea tuturor lucrurilor:
Psalm 36:6-7 Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu, și judecățile Tale sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni și pe dobitoace! Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

Fapte 14:16-17 El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate Neamurile să umble pe căile lor, măcar că, drept vorbind, nu s-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimes ploi din cer, și timpuri roditoare, v-a dat hrană din belșug, și v-a umplut inimile de bucurie."

În necazuri și prigoane:
Luca 12:11-12 Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor, și înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijorați, cum veți răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veți vorbi; căci Duhul Sfânt vă va învăța chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiți."

Luca 21:15 căci vă voi da o gură și o înțelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toți potrivnicii voștri.

În ispite și în scurtarea lor, în întărirea noastră în ispite:
1Corinteni 10:13 Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda.

În credincioșia Lui față de noi: (în dăruirea Lui de sine față de noi)
Ezechiel 37:27 Locuința Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu.

Ezechiel 32:38-39 Ei vor fi poporul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul lor. Le voi da o inimă și o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericire lor și a copiilor lor după ei.

1) Ce înseamnă a ignora bunătatea lui Dumnezeu?

Romani 11:22 Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut, și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat și tu.

2) Ce beneficii practice aduce amintirea în permanență a bunătății Lui?

Umbli în adevărul Lui
Psalm 26:3 Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei, și umblu în adevărul Tău.

Duce la închinare
Psalm 63:3 Fiindcă bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața, de aceea buzele mele cântă laudele Tale.

Arătăm bunătate față de alții
Efeseni 4:32 Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.

Dacă vedem bunătatea Lui față de noi, ne vom purta la fel cu dușmanii noștri și îi vom câștiga pentru Hristos
Matei 5:44-47 Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc, și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni, și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii? Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel?

- Vom avea răbdare cu cei ce ne fac răul sau pur și simplu, ne fac viața grea pe pământul acesta!

Concluzie:
Dintre toate atributele lui Dumnezeu bunătatea Lui și nu puterea, maiestatea, sau sfințenia Lui, ar trebui să fie motivul care să atragă cea mai profundă, sinceră și ferventă închinare din partea noastră.

Psalm 107:8 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!

Dacă suntem slabi (nepăsători, insensibili) în închinare este așa fiindcă nu vedem bunătatea Lui arătată nouă în atât de multe feluri și descoperită în general de Scriptură.

A fi conștienți de bunătatea lui Dumnezeu ne va stimula inimile în a exprima recunoștință în închinare. Sentimentul bunătății Lui care ne va pătrunde mințile și inimile ne va face să-l iubim și să-l adorăm la rândul nostru. Acesta ar fi răspunsul normal cuvenit față de bunătatea Lui!

Ar trebui să încercăm să explorăm mai departe această temă a bunătății lui Dumnezeu cu speranța că rezultatul descoperirilor noastre ne va îndemna să ne închinăm Lui și mai mult. Pentru moment să ne închinăm Lui pentru ce am aflat astăzi.

Dacă vrea cineva să-i exprime lui Dumnezeu laudă, închinare, recunoștință pentru că vede bunătatea Lui față de el, îl invit acum să o facă public, în mijlocul adunării.

Nu-l lingușiți pe Dumnezeu, ci într-adevăr dacă vedeți că El este bun cu voi, mulțumiți-i! Dacă ți-a umplut inima de mulțumire, ai ocazia acum să ți-o golești!

Dar dacă îți este plină de nemulțumire, invidie și amărăciune, pentru că nu vezi bunătatea lui Dumnezeu față de tine, fie prin circumstanțele vieții tale, bunurile ce le ai, sau nu le ai, prin prietenii și mediul în care te găsești, atunci mai bine taci, și cere-i să te ajute să începi să vezi bunătatea Lui nemărginită față de tine!

Teodor Macavei


Studii Biblice