Înapoi
Acasă
Biblia

Care este calea bună prin care poți veni în prezența Domnului

Robert Murray M'Cheyne


"Cu ce voi întâmpina pe Domnul, și cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului Celui Prea Înalt? Îl voi întâmpina oare cu arderi de tot, cu viței de un an? Dar primește Domnul oare mii de berbeci, sau zeci de mii de râuri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegile mele pe întâiul meu născut, rodul trupului meu pentru păcatul sufletului meu?"- "Ți s-a arătat, omule, ce este bine, și ce alta cere Domnul dela tine, decât să faci dreptate, să iubești mila, și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?" Mica 6:6-8

Doctrina - Care este calea bună prin care poți veni în prezența Domnului

Iată care este întrebarea unui om trezit din moarte la viață: "Cu ce ar trebui să mă prezint înaintea Domnului?" Un om care doarme în nepăsare nu-și pune niciodată această întrebare. Omul firesc nu dorește să vină înaintea lui Dumnezeu, sau să se supună înaintea Celui Prea Înalt. Lui nu-i place să se gândescă la Dumnezeu. Ar prefera mai degrabă să se gândescă la orice alt subiect. El uită repede ceea ce i s-a spus despre Dumnezeu. Un om firesc nu este interesat în a ține minte lucrurile sfinte, deoarece el nu-și găsește plăcerea în ele. El nu dorește să vină în rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Nu există nici un lucru pe care omul firesc să-l deteste mai mult decât rugăciunea. Ar prefera mai degrabă să petreacă în fiecare dimineață câte o jumătate de oră făcând exerciții fizice sau muncind din greu, decât să stea în prezența lui Dumnezeu. El nu-și dorește să-L întâlnească pe Dumnezeu atunci când pleacă din lumea aceasta. El știe că va trebui să stea înaintea lui Dumnezeu, dar lucrul acesta nu-i provoacă nici o bucurie. Preferă mai degrabă să se afunde în nimicuri; ar vrea să nu vadă niciodată Fața lui Dumnezeu. O! dragi prieteni, este cumva aceasta și starea voastră? Dacă da, atunci puteți ști cu siguranță că aveți " o gândire carnală care este în vrăjmășie cu Dumnezeu". Ești precum Faraon care a spus - "Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui?" E ca și cum Îi spui lui Dumnezeu, "Depărtează-te de la mine căci nu doresc să cunosc căile Tale". În ce stare jalnică trebuie să te afli încât să nu ai nici o dorință după Acela care este Fântâna apelor vii!

I. Iată care este întrebarea profundă a fiecărui om trezit din moarte la viață

1. Un om treaz simte că cea mai de preț fericire a lui este să vină în prezența lui Dumnezeu. Aceasta era de fapt și fericirea lui Adam înainte de cădere. El s-a simțit ca un copil ce stă sub ocrotirea unui Tată iubitor. Cea mai de preț bucurie a lui era să vină înaintea lui Dumnezeu - să fie iubit de El - să fie ca un fir de praf în raza de soare - să fie necontenit înviorat de lumina iubirii Sale - și nici un nor sau văl de ceață să nu se așeze între ei. Aceasta este și bucuria sfinților îngeri, de a veni înaintea Domnului și de a îngenunchia înaintea Celui Prea Înalt. "În prezența Lui găsești bucurie deplină". "Îngerii văd totdeauna Fața Tatălui Meu". Oricare ar fi însărcinarea pe care o au de îndeplinit, ei rămân încredințați că privirea Lui plină de dragoste veghează asupra lor - aceasta este bucuria lor în fiecare zi, în fiecare ceas. Aceasta este adevărata bucurie a credinciosului. David, de exemplu, spune în cartea Psalmilor: "Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce și mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?"
Dorința lui arzătoare nu era după darurile lui Dumnezeu - nici după binefacerile sau mângâierile Lui - ci după El Însuși. Credinciosul tânjește după Dumnezeu - tânjește să vină în prezența Lui - să simtă dragostea Lui - să se simtă aproape de El, acolo, în taină - să se simtă mai aproape de El decât toate celelalte făpturi. O! dragii mei frați, ați gustat vreodată această binecuvântare? O singură oră petrecută în prezența lui Dumnezeu ne aduce mult mai multă odihnă și mângâiere, decât o eternitate "petrecută" în prezența omului. A fi în prezența Lui - în dragostea Sa - sub privirea Sa - înseamnă Rai, orice s-ar întâmpla. Dumnezeu te poate face fericit în orice fel de circumstanțe. Fără El, nimic nu se poate!

2. Un om treaz întâmpină dificultăți atunci când se întreabă "Cu ce?!". Există două mari dificultăți.

Prima, Natura păcătosului. - "Cu ce ar trebui să", etc. Când Dumnezeu trezește cu adevărat un suflet, El îi arată răutatea și urâciunea caracterului său. El îi direcționează privirea spre interior. Îi arată astfel, că fiecare gând din inima lui a fost îndreptat numai spre rău; că orice mădular din trupul său a fost folosit în slujba păcatului; că s-a raportat la Hristos într-un mod rușinos; că a păcătuit atât împotriva legii cât și împotriva dragostei; că și-a ținut ușa inimii închisă față de Domnul Isus, până când mintea lui a fost înnoită și izbăvită din bezna nopții. Fraților, dacă Dumnezeu v-a fost descoperit vreodată, ar trebui să vă întrebați cum de o asemenea viață de iad și păcat v-a permis să aveți suflare în voi atât de mult și cum de a avut Dumnezeu răbdare cu voi până în ziua aceasta. Prin urmare strigătul tău trebuie să fie: "Cu ce să mă prezint înaintea Domnului?" Deși știi că toată lumea ar trebui să se înfățișeze înaintea Lui, important pentru tine este să te întrebi: eu cum pot să fac lucrul acesta?

A doua, Natura lui Dumnezeu. - "Dumnezeul Cel Prea Înalt". Când Dumnezeu trezește cu adevărat un suflet, El îi descoperă în general, ceva din propria Sa sfințenie și măreție. Lucrul acesta i l-a arătat lui Isaia: "Am văzut pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt, și poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, și fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele, și cu două zburau. Strigau unul la altul, și ziceau: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui! Și se zguduiau ușiorii ușii de glasul care răsuna, și casa s-a umplut de fum. Atunci am zis: Vai de mine! Sunt pierdut." Când a văzut Isaia că Dumnezeu este un Dumnezeu atât de Mare și atât de Sfânt, el s-a simțit pierdut. El a realizat că nu este vrednic să stea în prezența unui Dumnezeu atât de Măreț. O, fraților! Ați avut vreodată parte de o asemenea descoperire a măreției și sfințeniei lui Dumnezeu, încât să vă proșterneți întreaga ființă la picioarele Lui? Rugați-vă fraților ca să aveți și voi o astfel de descoperire a lui Dumnezeu, așa cum și Iov a avut: "Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă." Vai, vai! mă tem că mulți dintre voi nu veți ști niciodată că Dumnezeu este Acela Căruia trebuie să-i dați socoteală, până când nu veți sta vinovați și fără grai înaintea marelui Său tron alb. O, de v-ați ruga acum ca El să vi se descopere, de-ați putea striga: "Cu ce ar trebui să mă prezint înaintea Domnului și să mă plec înaintea Dumnezeului Celui Prea Înalt!"

A treia, Neliniștea unui suflet treaz îl face să-și pună întrebarea, "Cu ce?" - Da, este o întrebare profundă. Este întrebarea celui care a fost făcut să înțeleagă că "un singur lucru este de folos". Ar renunța la tot ceea ce are, ca să aibă pace cu Dumnezeu. Dacă ar avea o mie de berbeci sau zece mii de sonde de petrol, el le-ar dărui bucuros. Dacă ar fi vorba de viața copiilor săi, ființele cele mai dragi lui de pe acest pământ, pe care trebuie să-i ajute să se realizeze în lumea aceasta, el ar renunța și la ei. Dacă ar fi avut zece mii de lumi, el le-ar fi dat pe toate de dragul moștenirii pe care o are în Hristos. Rușine vouă care nu vă simțiți în largul vostru în Sion!!! Să li se umple fața de rușine acelora dintre voi care nu și-au pus niciodată această întrebare: "Cu ce aș putea să mă prezint înaintea Domnului" Of, ușuraticilor și nepăsătorilor, atunci când este vorba de lucrurile veșnice! Bieți fluturi, care vă agitați zburând din floare în floare și nu vedeți că în fața voastră se află întunericul veșnic. Israele, pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeul tău! Voi de fapt vă grăbiți spre moarte și judecată, și ca și până acum nu vă întrebați: "Ce haină va trebui să port când voi sta înaintea Marelui Tron alb?" Dacă ați fi avut de gând să vă înfățișați înaintea unui monarh din această lume, v-ați fi întrebat dinainte: "Cu ce ar trebui să mă îmbrac?" Sau dacă s-ar fi întâmplat să fiți supus întrebărilor de către un tribunal, v-ați fi asigurat sprijinul unui avocat. Cum se face că vă grăbiți atât de tare spre "tribunalul" lui Dumnezeu, dar niciodată nu vă puneți întrebarea: Cum ar trebui să mă înfățișez? "Și dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit și cel păcătos?"

II. Răspunsul pentru omul treaz este pacea. "Ți s-a arătat, omule, ce este bine". Nimic din ceea ce omul ar putea duce cu el, nu-l va considera drept înaintea lui Dumnezeu. Inima firească tinde tot timpul să aducă ceva care să țină loc de haină a dreptății înaintea lui Dumnezeu. Nu există nici un lucru pe care omul nu l-ar face - nici un lucru pentru care n-ar fi gata să sufere - dacă el s-ar putea proteja măcar astfel înaintea lui Dumnezeu. Lacrimi, rugăciuni, îndatoriri, corectare a năravurilor, dedicare - inima ar face totul ca să fie neprihănită înaintea lui Dumnezeu. Dar toată această neprihănire este ca o zdreanță murdară. Căci,

1. Inima rămâne o sursă îngrozitoare de imoralitate. Orice lucru în care acea inimă este implicată, este murdar și josnic. Lacrimile și rugăciunile lor au nevoie să fie spălate.

2. Să presupunem că acestă neprihănire proprie este desăvârșită; totuși ea nu poate acoperi trecutul. Ea este luată în calcul doar pe perioada când a fost înfăptuită. Păcatele din trecut, păcatele tinereții, rămân încă neacoperite.

Preaiubiții mei frați, pentru ca Isus să vă considere drepți, El trebuie să facă ceea ce a făcut și pentru Iosua: "Desbrăcați-l de hainele murdare de pe el! " și "te îmbrac cu haine de sărbătoare!". Doar mâna lui Isus te poate îmbrăca cu haine de sărbătoare.

Hristos este Calea cea bună. - "Ți s-a arătat", etc. "Stați în drumuri, uitați-vă, și întrebați care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblați pe ea, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre!". Hristos este Calea cea bună către Tatăl.

În primul rând, pentru că El este atât de potrivit. Pur și simplu El răspunde nevoii păcătosului; pentru fiecare păcat al păcătosului El are o rană, pentru fiecare goliciune El are o învelitoare, pentru fiecare lipsă El are un sprijin. Nu e nevoie să ne temem că El nu-l va primi pe păcătos, căci El a venit în lume cu scopul de a mântui păcătoșii. Nu e nevoie să ne temem că Tatăl nu va fi mulțumit de noi prin El, căci Tatăl este Acela care L-a trimis, a aruncat păcatele noastre asupra Lui, L-a înviat din morți și te-a îndrumat spre El. "Ți s-a arătat, omule, ce este bine".

În al doilea rând, pentru că El este într-adevăr Suveran. - "Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa, prin ascultarea unui singur om, cei mulți vor fi făcuți neprihăniți." Cu cât se răspândește mai mult blestemul lui Adam, cu atât se răsfrânge și mai mult darul iertării prin Hristos. Aceasta este de fapt vestea bună dată ticăloșeniei omului. Puteți fi iertați pe deplin și cu generozitate, în așa fel încât să fiți ca și cum n-ați fi păcătuit niciodată. "Ți s-a arătat, omule, ce este bine".

În al treilea rând, El Îl glorifică pe Dumnezeu. - Toate celelalte căi ale mântuirii sunt spre glorificarea omului, dar această cale este spre glorificarea lui Dumnezeu; prin urmare ea este bună. Acea cale care îi dă slavă Mielului este calea cea bună și desăvârșită. Pe baza acestui fapt calea neprihănirii prin Hristos este calea cea bună, așa încât Isus să primească toată lauda. A Lui să fie slava!!! De aceea este prin credință, ca să poată fi prin har. Dacă un om s-ar putea îndreptăți de unul singur, sau dacă s-ar putea bizui pe el însuși și ar putea să-și îmbrace sufletul cu neprihănirea lui Hristos, atunci el ar fi acela căruia i s-ar cuveni gloria. Dar în momentul în care omul se aruncă cu totul la picioarele lui Isus, iar Isus, datorită milei și îndurării Lui nemărginite și fără plată, își întinde mantia albă peste el, atunci Isus primește toată lauda.

Ați ales și voi calea cea bună de a fi îndreptățiți? Aceasta este calea pe care Dumnezeu o arată încă de la întemeierea lumii. El arătat-o în mielul lui Abel, în toate jertfele și prin toți profeții. El a arătat-o inimii prin Duhul Său. V-a fost descoperită și vouă această cale bună? Dacă da, atunci veți considera toate lucrurile ca o pierdere, de dragul frumuseții descoperirii ei. O, dulce cale dumnezeiască de a îndreptăți păcătosul! O, de-ar putea-o cunoaște toți oamenii! O, de-am putea vedea mai mult din ea! O, de-ați putea să beneficiați de ea! "Umblați pe ea și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre".

III. Cerința lui Dumnezeu adresată celui îndreptățit. Când Isus a vindecat bolnavul la scăldătoarea Betesda, El i-a zis: "Iată că te-ai făcut bine! Să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva și mai rău!" Iar când i-a iertat păcatul celei care căzuse în adulter, El i-a zis: "Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești!" Deci aici, când arată calea cea bună a neprihănirii, El adaugă: "Și ce anume cere Domnul de la tine?"

1. Dumnezeu îi cere celui răscumpărat să fie sfânt. - Dacă sunteți frații Lui, El se așteaptă de la voi să fiți oameni drepți, sfinți.

În primul rând, El îți cere să înfăptuiești dreptatea - să fii drept în relațiile tale cu ceilalți, de la om la om. Aceasta este una din propriile Lui trăsături minunate. El este un Dumnezeu drept. "Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?" "El Stânca mea, în care nu este nelegiuire." Ai venit la El prin Isus? - El așteaptă de la tine să-I oglindești Chipul. Ești tu copilul Lui? - atunci trebuie să fii ca El. Fraților, fiți corecți în afacerile voastre. Fiți așa cum este Dumnezeul vostru. Feriți-vă de necinste, feriți-vă de șiretlicuri în afaceri. Aveți grijă ca nu cumva, atunci când vă vindeți marfa, să strigați sus și tare că marfa voastră valorează mai mult, dar pe de altă parte, atunci când o cumpărați, să vă plângeți că de fapt ea valorează mai puțin."Rău! Rău! zice cumpărătorul; și, plecând, se laudă cu ce a cumpărat". Să nu existe un asemenea mod de gândire în mijlocul vostru!!! Dumnezeu îți cere să înfăptuiești dreptatea.

În al doilea rând, El îți cere să iubești mila. - Aceasta este cea mai strălucitoare trăsătură în caracterul lui Hristos. Dacă ești în Hristos, atunci soarbe adânc din Duhul Său; Dumnezeu îți cere să fii milostiv. Lumea este egoistă, nemiloasă. O mamă nemântuită nu are milă față de sufletul propriului ei copil. Ea se poate uita la el cum se duce în iad, fără însă să-i pese deloc. Of, cruzimea diabolică a omului nemântuit! Voi să nu faceți la fel! Dimpotrivă, fiți milostivi după cum și Tatăl vostru din cer este milostiv.

În al treilea rând, El îți cere să umbli în smerenie cu Dumnezeul tău . - Hristos spune: "Învăța-ți de la Mine căci Eu sunt blând și smerit cu inima". Dacă Dumnezeu ți-a șters toate păcatele din trecut - răzvrătirile - căderile tale în păcat - izbucnirile tale - atunci se cade să nu-ți deschizi gura decât lăudându-L pe El în umilință. Acest lucru Dumnezeu îl așteaptă de la tine!!! Umblă cu Dumnezeu, dar umblă în smerenie.

2. Nu uita de scopul lui Dumnezeu după ce ai fost îndreptățit. - El a iubit Biserica și s-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească și s-o curățească. Acesta a fost scopul lui final și anume de a ridica un popor unic care să-I slujească, și care să-I poarte chipul în această lume și apoi în veșnicie. Pentru aceasta a părăsit El cerul - pentru aceasta El a suferit, și-a vărsat sângele și a murit, ca să te facă sfânt. Căci dacă nu ești sfânt, Hristos a murit degeaba pentru tine.

3. Pentru orice lucru pe care îl cere, El dă har spre a fi înfăptuit. - Hristos nu numai că este singura Cale bună către Tatăl, dar El este și Fântâna apelor vii. Fii puternic în harul care este în Hristos Isus. În Hristos există har din belșug pentru a fi împlinite nevoile tuturor celor ce sunt ai Săi. Un lucrător în vârstă spunea: după cum un copil poate lua din mare o cantitate mică de apă, în cele două mâini ale lui, tot atât de puțin putem lua și noi din Hristos. În El însă sunt bogății încă neexplorate.

Fii tare în harul care este în El. Trăiește lepădându-te de tine însuți, trăiește bazându-te pe El, du-te și spune-I că, din moment ce îți cere toate acestea, El trebuie să-ți dea și har potrivit cu nevoile tale. Dumnezeul meu îți va împlini toate nevoile tale, potrivit cu bogățiile Sale neprețuite, prin Hristos Isus. El ți-a arătat mai întâi că este Bun - Emanuel Cel Nepărtinitor; acum, bizuiește-te pe El - ia de la El adevărata viață, care nu se va veșteji niciodată. Lasă ca Mâna lui să te cuprindă în mijlocul valurilor acestei mări învolburate. Lasă ca umerii Lui să te poarte pe deasupra spinilor acestei pustietăți. Ațintește-ți privirea spre El pentru sfințire la fel de mult ca pentru îndreptățire.

Tradus de Nelu Giosanu


Umblarea Creștinului