Înapoi  Acasă  Deschideți Biblia

23 aprilie 1995
Biserica Baptistă Bethlehem
Pastor John Piper

Cea mai mare dintre acestea este dragostea

Credinţa: Legătura dintre dragostea lui Dumnezeu pentru noi
şi dragostea noastră pentru alţii
(Galateni 5:1-6)


Rămâneţi dar tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei. Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. Şi mărturisesc iarăşi încă odată oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea. Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har. Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihănirii. Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.

Introducere şi recapitulare

În dimineaţa aceasta pun întrebarea: Care este legătura dintre dragostea lui Dumnezeu pentru noi şi dragostea noastră pentru alţii? Acesta e un mesaj de tranziţie în seria "Cea mai mare dintre acestea este dragostea."

În ultimele patru săptămâni am vorbit despre adâncimile dragostei lui Hristos pentru noi. Costul ei a fost infinit: a costat suferinţa şi moartea Fiului lui Dumnezeu. Dragostea Sa a fost atât de puternică încât a biruit obstacolul ridicat de nelegiuirea şi lipsa noastră de merit. Binefacerile dragostei Sale sunt la fel de mari ca toate lucrurile pe care le deţine Dumnezeu în univers. Nimic nu ne va putea despărţi de El. Şi El nu ne va opri nici un bine. Noi suntem moştenitorii Lui. Iar dragostea Sa a fost liberă. Nimeni nu I-a luat viaţa. El Şi-a dat-o de bunăvoie. El Îşi iubeşte poporul - cei care consideră această dragoste comoara lor cea mai de preţ - cu o dragoste ce nu poate fi mai mare decât aşa cum e acum. Dacă o primeşti ca pe comoara ta şi o preţuieşti, Hristos te iubeşte mai mult decât poţi tu înţelege.

Şi totuşi, scopul nostru a fost s-o înţelegem măcar în parte. Am fost încurajaţi la aceasta de rugăciunea lui Pavel din Efeseni 3:17-19:

Pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă.

Deci, el se roagă pentru noi - şi noi ne rugăm - ca, trimiţându-ne rădăcinile în adâncimile dragostei lui Hristos, să o putem înţelege. Nu doar să stăm deoparte şi să o observăm, ci să ne înrădăcinăm vieţile în ea. Să o sorbim. Să o savurăm. Să depindem de ea. Să ne asumăm riscuri pe baza ei.

Două verigi care fac legătura dintre dragostea lui Hristos pentru noi şi dragostea noastră unii pentru ceilalţi

Astăzi vom pune mai multe întrebări cu privire la această rădăcină - la această legătură dintre a fi iubiţi de Hristos şi a iubi pe alţii. Ce transformă, practic, dragostea lui Hristos pentru noi în dragostea noastră pentru alţii? Găsim două răspunsuri în cartea Galateni. Un răspuns este Duhul Sfânt. Al doilea răspuns este Credinţa. Şi mai există un text care leagă aceste două răspunsuri într-un mod care e plin de implicaţii practice pentru trăirea unei vieţi de dragoste în această săptămână.

Duhul Sfânt

Haideţi să începem cu primul răspuns: Duhul Sfânt. Priviţi mai întâi la Galateni 5:13-16,

Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste. 14 Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: "SĂ IUBEŞTI PE APROAPELE TĂU CA PE TINE ÎNSUŢI." 15 Dar dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii. 16 Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.

Deci, umblarea sub călăuzirea Duhului Sfânt nu înseamnă să ne muşcăm şi să ne mâncăm unii pe alţii, ci să ne slujim unii altora în dragoste. Duhul Sfânt este cheia.

Priviţi apoi la versetul 22:

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

Prima roadă a Duhului listată aici este dragostea. Deci este clar că o verigă crucială între a fi iubiţi de Hristos şi a-i iubi pe alţii este Duhul Sfânt. Dragostea pentru alţii este roada care creşte în vieţile noastre prin lucrarea Sa. Cumva, El face să se întâmple. Fără El, acest lucru nu va avea loc. Iar atunci când se întâmplă, nu noi primim slava, ci Dumnezeu.
Viaţa creştină este o viaţă supranaturală. Ea nu e simplul produs al forţelor umane. Cere resurse pe care noi nu le avem. E crucial ca noi să recunoaştem acest lucru. Lăsaţi singuri, noi nu putem iubi. Dar aceasta e o mare încurajare. Pentru că înseamnă că, dacă eşti aici şi te gândeşti: "Eu nu sunt o persoană prea iubitoare din fire", nu eşti dezavantajat, pentru că de fapt nimeni nu e o persoană iubitoare din fire. Dacă am fi fost, prima roadă a Duhului Sfânt nu ar fi dragostea; ar fi o roadă a personalităţii noastre, sau a educaţiei primite, sau a cromozomilor. În realitate, s-ar putea ca tu să fii mult înaintea unei persoane care consideră dragostea un lucru natural. Astfel de persoane învaţă mult mai greu să iubească pentru că nu caută resursele necesare acolo unde trebuie.
Deci, primul răspuns este că Duhul Sfânt e legătura dintre dragostea lui Hristos pentru noi şi dragostea noastră unii pentru ceilalţi. El lucrează în noi într-un mod supranatural ca să producă roada dragostei. Cum se întâmplă aceasta vom vedea - cel puţin parţial - privind la al doilea răspuns.

Credinţa

Al doilea răspuns este că legătura dintre dragostea lui Hristos pentru noi şi dragostea noastră pentru alţii este CREDINŢA. Textul cheie în acest sens este Galateni 5:6.

Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.

Pavel se luptă aici cu învăţăturile false care spuneau că un om îşi poate câştiga sau merita mântuirea prin tăierea împrejur. El spune în versetul 2,

"Dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic."

În alte cuvinte, dacă vei privi la propriile merite, sau la meritele lucrurilor pe care le poţi face, atunci lucrarea pe deplin suficientă a lui Hristos, pe care a împlinit-o murind pentru păcatele tale şi obţinându-ţi mântuirea, nu mai e de nici un folos. Când depinzi de faptele tale, tu respingi lucrarea lui Hristos.
Deci, dacă faptele noastre nu merită mântuirea oferită de Hristos, atunci cum o primim? Care e legătura? Răspunsul îl găsim în versetul 6,

Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.

Legătura dintre noi şi Isus, care face ca mântuirea pe care El a desăvârşit-o să devină a noastră, este credinţa - încrederea în iertarea Lui; încrederea în promisiunile Lui; preţuirea părtăşiei cu El. Dar lucrul care face ca versetul şase să fie atât de remarcabil este acela că credinţa care ne leagă de Isus şi primeşte îndreptăţirea Lui este "credinţa care lucrează prin dragoste." În alte cuvinte, este acea credinţă care îşi dovedeşte autenticitatea producând dragoste. Dragostea nu ne câştigă mântuirea. Dragostea dovedeşte autenticitatea credinţei care primeşte mântuirea.

Dar amintiţi-vă că întrebarea noastră era: Care e legătura dintre dragostea lui Hristos pentru noi şi dragostea noastră unii pentru ceilalţi? Ei bine, iată unul din răspunsurile lui Pavel: este credinţa care produce dragoste. Credinţa este ca o verigă între dragostea lui Hristos pentru noi şi dragostea noastră unii pentru ceilalţi.

Cum lucrează împreună Duhul Sfânt şi credinţa ca să producă în noi dragoste pentru alţii?

Întrebarea care se pune acum este: care e relaţia dintre aceste două răspunsuri? Dacă Duhul Sfânt este o verigă între dragostea lui Hristos pentru noi şi dragostea noastră unii pentru ceilalţi, şi dacă credinţa este o verigă între dragostea lui Hristos pentru noi şi dragostea noastră unii pentru ceilalţi, cum se potrivesc cele două împreună? Dacă dragostea este roada Duhului Sfânt, şi dacă dragostea este roada credinţei, atunci cum relaţionează reciproc Duhul Sfânt şi credinţa ca să producă dragoste?

Răspunsul lui Pavel îl găsim în Galateni 3:1-5. Pavel este mâhnit din cauza veştii că bisericile din Galatia se îndepărtează nu numai de îndreptăţirea prin credinţă, ci şi de sfinţirea prin credinţă (conform Fapte 26:18, 2 Tesaloniceni 2:13). În alte cuvinte, ei au acceptat învăţătura falsă că îţi începi viaţa creştină prin credinţă şi prin puterea Duhului Sfânt, dar îţi desăvârşeşti viaţa creştină NU prin credinţă, ci prin alte eforturi şi lucrări.

1 O, Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? 2 Iată numai ce voiesc să ştiu dela voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei? 3 Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească? 4 În zadar aţi suferit voi atât de mult? Dacă, în adevăr, e în zadar! 5 Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?

Puteţi auzi durerea lui Pavel în aceste cuvinte. Viaţa creştină trebuie trăită în fiecare zi în acelaşi fel în care a început. În viaţa creştină nu se avansează de la Duhul Sfânt la firea pământească sau de la credinţă la fapte. Viaţa creştină începe cu credinţa şi cu Duhul Sfânt, şi ea este trăită prin credinţă şi prin Duhul Sfânt. Credinţa este clasa întâi în viaţa creştină şi tot ea reprezintă şi pregătirea postuniversitară. Iar Duhul Sfânt este învăţătorul şi puterea la fiecare nivel. Noi nu avansăm niciodată la altceva. Întotdeauna este credinţa şi Duhul Sfânt.

Avem deci aici Duhul Sfânt şi credinţa puse împreună. Amintiţi-vă, întrebarea noastră este: dacă dragostea este o roadă a Duhului (Gal. 5:22), şi dragostea este o roadă a credinţei (Gal. 5:6), care este legătura dintre cele două? Ce înseamnă aceasta pentru noi din punct de vedere practic atunci când dorim să fim persoane mai iubitoare?

Galateni 3:2 şi 5 ne dau răspunsul lui Pavel. Versetul 2b:

"Prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?"

El ne spune deci că la începutul vieţii creştine Duhul Sfânt a fost primit prin credinţă, nu prin faptele Legii. Duhul vine prin canalul credinţei. În acest fel ne-am început noi viaţa creştină. Dacă Duhul Sfânt este seva, atunci credinţa este rădăcina.

Apoi, versetul 5 ne spune că aceasta este calea pe care păşim mai departe în viaţa creştină:

Cel ce vă Duhul şi face minuni printre voi...

Amândouă verbele ("dă" şi "face") sunt la timpul prezent, ceea ce în greacă înseamnă că acţiunea este continuă şi în desfăşurare. Deci, Dumnezeu vă sau vă furnizează Duhul Sfânt într-un mod continuu şi tot El face minuni printre voi într-un mod continuu... CUM?, întreabă Pavel. Versetul se încheie cu,

"[Dumnezeu] le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?"

Iar răspunsul este evident, "prin auzirea credinţei."

Deci, atât versetul 2 cât şi versetul 5 subliniază răspunsul la întrebarea noastră: Primim Duhul Sfânt la început şi apoi El ne este dat pentru lucrarea continuă din vieţile noastre, nu prin faptele Legii ci prin credinţă. Legătura dintre Duhul Sfânt şi credinţă este următoarea: credinţa este canalul sau tubul sau conducta sau apeductul Duhului Sfânt. Dragostea este roada Duhului şi roada credinţei, pentru că credinţa este cea care primeşte Duhul Sfânt şi depinde de El. Dumnezeu dă Duhul. El face acest lucru prin credinţă. Iar dragostea este roada Duhului eliberată sau primită prin credinţă. Dragostea lui Hristos este solul adânc şi bogat în care noi suntem plantaţi; Duhul Sfânt este seva care toarnă acea dragoste în vieţile noastre; iar credinţa este rădăcina pe care noi o trimitem adânc în acest sol.

Prin urmare, dacă te întrebi: "Ce pot face ca să devin o persoană mai iubitoare?", răspunsul este "Experimentează mai mult din roada Duhului Sfânt." Dar apoi vei întreba: "Da, dar ce pot face ca să primesc sau să eliberez mai mult din lucrarea producătoare de roade a Duhului Sfânt?" Răspunsul din Galateni 3:5 este: crede în Dumnezeu, încrede-te în Dumnezeu, bazează-te pe Dumnezeu. (Vezi exemplele lui Ştefan şi Barnaba de oameni "plini de Duhul Sfânt" şi "plini de credinţă", Fapte 6:5; 11:24).

Dar cum poţi face asta? Ce înseamnă aceasta în mod practic zi de zi - sau în după-amiaza aceasta, ca să pot fi o persoană mai iubitoare în această după-amiază?
Suntem ajutaţi cu răspunsul la această întrebare de felul în care Pavel se exprimă în versetele 2 şi 5. El nu spune pur şi simplu că primim Duhul Sfânt "prin credinţă" sau că Duhul Sfânt ne este dat şi lucrează "prin credinţă"; el spune că Duhul Sfânt este primit "prin auzirea credinţei". În ambele versete ( 2 şi 5) el spune că Duhul Sfânt vine şi lucrează "prin auzirea credinţei". Această formulare ne ajută să ne concentrăm în lupta credinţei şi în lupta pentru dragoste. Ea implică auzirea unui lucru în care trebuie să ne încredem, pe care să îl credem, în care să ne punem credinţa.

Deci, dacă te întrebi "Ce pot face să devin o persoană mai iubitoare în această după-amiază?", primul răspuns este: Lasă-L pe Duhul Sfânt să-ţi umple viaţa cu puterea şi roada Sa. Dragostea este roada Duhului Sfânt. Ea nu este produsul eforturilor noastre pentru Dumnezeu. Este o roadă.
Dar cum poţi face asta? Cum să produci această roadă? Ce primeşte şi eliberează puterea producătoare de roade a Duhului Sfânt în viaţa ta? Răspunsul este credinţa. Dumnezeu ne dă Duhul Sfânt şi face minuni printre noi (dintre care dragostea e cea mai mare) prin credinţă.
Credinţă însă în ce? Ce fac eu în mod practic? Pavel spune, este prin auzirea credinţei. Asta înseamnă că există un mesaj pe care tu trebuie să îl auzi şi să îl crezi. Există un Cuvânt pe care tu trebuie să îl asculţi cu credinţă. Deci, dacă vrei să primeşti şi să eliberezi Duhul Sfânt în puterea Sa producătoare de dragoste, ascultă Cuvântul şi crede-l, rămâi în el, bazează-te pe el, bizuie-te în el, depinde de el.
Dar despre ce Cuvânt e vorba, în mod practic? Fără îndoială că e vorba de Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, în special promisiunile lui Dumnezeu. Putem însă fi şi mai specifici aici, din cauza versetului 1.

O, Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?

Acesta este mesajul pe care ei l-au "auzit cu credinţă". Un mesaj în care Pavel a zugrăvit pentru ei imaginea lui Hristos răstignit. El L-a prezentat în mod public în predicile sale pe Hristos ca răstignit. Lui Pavel nu-i venea să creadă că ei se puteau întoarce de la aceasta înapoi la firea lor pământească cu scopul de a progresa în viaţa creştină.

De aceea, el spune cam aşa. Vreţi voi, cei din Biserica Bethlehem, să fiţi oameni mai iubitori? Vreţi să vedeţi mai multe demonstraţii de dragoste manifestate între voi? Vreţi să fiţi mai deschişi şi mai cuceritori faţă de cei din afară care vă vizitează? Vreţi să aveţi inimi mai libere să se îngrijească de cei ce suferă? Vreţi inimi care să vă iubească vrăjmaşii şi să-i binecuvinteze pe cei ce vă blastămă? Vreţi să fiţi mai puţin absorbiţi şi mai puţini acaparaţi de lucruri materiale, şi mai liberi să riscaţi şi să vă jertfiţi pentru alţii?
Dacă da, atunci alegeţi-vă ca scop zi şi noapte să fiţi umpluţi cu Duhul Sfânt, Cel care produce roadele. Pentru că roada Duhului este dragostea.

Iar pentru aceasta, alegeţi-vă ca scop zi şi noapte să fiţi umpluţi cu credinţă, încredere, siguranţă în Hristos, care v-a iubit şi promite să vă ierte, să vă curăţească şi să vă ducă în slavă.
Iar pentru aceasta, alegeţi-vă ca scop să fiţi umpluţi zi şi noapte cu Cuvântul lui Dumnezeu. Credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu (Romani 10:17). În special prin imaginile puternice ale dragostei lui Hristos pentru voi - cum ar fi Hristos răstignit.

Iată deci răspunsul la întrebarea noastră: Care este legătura dintre dragostea lui Hristos pentru noi şi dragostea noastră unii pentru alţii? Răspunsul este Duhul Sfânt, producător de roade, eliberat în vieţile noastre prin credinţă, care este produsă şi susţinută prin Cuvântul lui Dumnezeu. Iar punctul central al acestui Cuvânt este imaginea lui Hristos răstignit pentru păcatele noastre - toate promisiunile cuprinse în acea dragoste.

Deci, chiar dacă în această serie de studii eu voi vorbi de-acum mai mult despre cum arată dragostea biblică, nu pierdeţi niciodată din vedere acest adevăr. În el trăim. Nu avansăm niciodată la ceva mai mult. Ţinta noastră este dragostea, care este roada Duhului Sfânt, care ne este dat prin credinţă, care e susţinută de Cuvântul lui Dumnezeu, care prezintă adâncimile dragostei lui Hristos.

Daţi-mi voie să închei cu o minuntă confirmare a acestor lucruri pe care o găsim în Vechiul Testament. Există două texte în Vechiul Testament care binecuvintează pe cel ce face un anumit lucru, astfel încât acea persoană este ca un pom sădit lângă un izvor de apă şi care continuă să producă roade.

Primul este Psalmul 1, care spune:

Ferice de omul care... îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc.

Celălalt este Ieremia 17:7-8,

Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul! 8 Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme, şi nu încetează să aducă roadă.

Observaţi din nou acelaşi lucru. Cuvântul, în care aceşti oameni îşi găsesc plăcerea şi la care meditează zi şi noapte, produce o puternică încredere în Dumnezeu - încredere că Dumnezeu este cu noi, că El ne iubeşte şi va fi, pentru noi, tot ce vom avea nevoie - şi puterea să aducem roada dragostei, chiar în anul secetei.

Veniţi deci să fim un popor al Cuvântului, un popor al credinţei, şi un popor al dragostei, prin puterea Duhului Sfânt!

Copyright 1995 John Piper
Tradus şi tipărit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informaţii despre Desiring God Ministries, contactaţi-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org

Tradus de Florin Vidu


Cuprins | Studii Biblice