Înapoi
Acasă
Biblia

Lupta cu păcatele din obișnuință


Luați-vă Biblia și deschideți la textul pe care l-am citit mai devreme, în Evrei, capitolul 12. După cum știți, aceasta este o importantă și monumentală Scriptură; o mulțime de lucruri conținute aici merită a fi luate în considerare. În timpul rămas înaintea participării la Cina Domnului, vreau să mă concentrez asupra unei singure fraze, o frază de mare importanță și această frază se găsește în primul verset: "Păcatul care atât de ușor ne înfășoară (împresoară)".

Aș vrea să vorbim în aceasta dimineață despre lupta cu păcatul care ne împresoară (înconjoară). Stă în natura omului, chiar a credinciosului, să fie încolțit de păcat. Se întâmplă atât de ușor, și sincer să fiu, exista unele păcate care ne încolțesc, pe fiecare dintre noi, mai ușor decât altele. Fiecare dintre noi, în viețile noastre, avem predispoziție (înclinare) spre anumite tipuri de păcate. Aceasta se poate datora cultivării (săvârșirii) unor păcate în viața trecută, care nu ne dau pace nici după mântuire. S-ar putea datora faptului că, și după ce am devenit creștini, am continuat să dezvoltăm obiceiuri din anumite păcate; și ne simțim mai vulnerabili decât alții în fața acestor păcate.

Este un adevăr valabil pentru toți creștinii ca există unele păcate care ne acaparează ușor, după cum este adevărat că în general păcatul ne încolțește cu ușurință. Nu toate păcatele reprezintă ceea ce numim păcatele care ne înfășoară sau păcatele care nu atacă constant: păcatele noastre din obișnuință; păcatele pe care le comitem, apoi le mărturisim și apoi le săvârșim din nou, apoi le mărturisim, și le săvârșim, și le mărturisim iarăși, și continuăm pe acest drum în viețile noastre. Anumite păcate intra în această categorie, dar în general toate păcatele par să aibă influență asupra noastră. Și poate vă voi putea ajuta să înțelegeți acest adevăr, prezentându-vă trei simple idei despre păcat:

1. Păcatul are o mare putere asupra firii noastre pământești (cărnii)
Motivul pentru care ne înfășoară atât de ușor se datorează puterii, tăriei, forței sale. El exercită o puternică influență asupra voinței noastre, asupra simțurilor noastre, asupra sentimentelor noastre. Rareori ne sugerează anumite lucruri, aproape întotdeauna comandându-ni-le. Rareori conduce, de cele mai multe ori împinge de la spate, forțează.
Galateni 5:17 spune: "Firea pământească poftește împotriva Duhului. Sunt lucruri potrivnice unul celuilalt, așa ca nu puteți face ceea ce vreți". Capul de pod, pe care păcatul îl are în puterea sa, este firea pământească și păcatul exercită o putere copleșitoare, covârșitoare împotriva firii noastre. Este o foarte puternica forța și găsește în firea pământească un aliat foarte supus, un mediu receptiv.

2. Păcatul ne înfășoară ușor pentru că este atât de aproape.
Mai mult decât forțându-și cu putere drumul dinafară spre firea noastră, el își croiește drum în firea noastră, ca și cum ar fi înăuntrul nostru, în fiecare fibră. Este foarte aproape; de fapt, se află în ființa noastră. Poți deveni călugăr și locui izolat într-o peșteră și tot vei avea de-a face cu păcatul. Ieremia 13:23 spune: "Poate un Etiopian să-și schimbe pielea, sau un pardos să-și schimbe petele? Tot așa, ați putea voi să faceți binele, voi, cari sunteți deprinși să faceți răul?" Înțelesul fiind: nu vă puteți schimba starea de păcătoșenie spirituală, care este o parte a vieții voastre, așa cum nici leopardul nu-și poate schimba petele, sau etiopianul culoarea pieii. Este o parte din ceea ce sunteți. Păcatul este foarte puternic și își găsește un aliat supus în firea voastră pământească, pentru ca firea este căzută și firea însăși are înclinație spre păcat. Păcatul este foarte aproape. Inima voastră, spune Ieremia 17:9, "este înșelătoare". "Este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea."

Există un al treilea motiv care face ca păcatul să ne înfășoare cu ușurință și acesta este:

3. Păcatul nu rămâne izolat, ci se amestecă în toate motivațiile și acțiunile noastre.
Păcatul este puternic. Păcatul este aproape, pentru că se află în noi. Și categoric, nu rămâne izolat. Nu poți trage o linie și spune: "Uite, aici se termină neprihănirea mea și de aici începe păcătoșenia." Păcatul are un mod specific de a se strecura în țesătura tuturor îndatoririlor noastre, motivațiilor noastre, gândurilor noastre, acțiunilor noastre. El încolțește scopurile și planurile noastre; de fapt, se strecoară chiar și în cele mai bune fapte ale tale. Chiar și cele mai bune fapte ale tale nu sunt purificate de păcat. Păcatul este întrețesut în viețile noastre. În Romani 7, Pavel izbucnește: "O, nenorocitul de mine!" De ce? Pentru că oricât aș încerca, nu mă pot depărta de păcat.

Astfel, păcatul este foarte puternic și aproape - chiar înăuntrul nostru; de asemenea, păcatul nu este izolat, ci amestecat în toate. Este întrețesut cu toate, în viețile noastre. Cel mai bun lucru pe care îl putem face este cumva corupt, într-o privință, mai mult sau mai puțin, de o pată de încăpățânare, de plăcere egoistă, de mândrie, de neprihănire de sine, de lăcomie, sau de orice altceva. Și astfel devenim ușor de înfășurat, și cum am spus, sunt anumite păcate care ne înfășoară mai ușor decât altele. Dar dacă avem de gând să fim creștinii pe care îi dorește Dumnezeu, acest verset spune: "Să lăsam la o parte păcatul care ne înfășoară ușor". Îndepărtați-l, părăsiți-l. Acum vine întrebarea: "Cum să facem aceasta?" Nu este prima oară când ni s-a cerut să facem aceasta:

2 Corinteni 7:1 spune: "Să ne curățim de orice întinăciune a cărnii". Efeseni 4:22 spune: "Să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare ".. Romani 6:12 spune: "Nu lăsați păcatul să mai domnească în trupul vostru muritor și să nu mai ascultați de poftele lui". 1 Petru 2:1 spune: "Lepădați orice răutate", iar vesetul 11: "Feriți-vă de poftele firii pământești, care se războiesc cu sufletul".

Deci, foarte des ni se spune sa părăsim păcatul. Întrebarea este: "Cum să facem aceasta?".
Dintr-un punct de vedere practic știm, într-adevăr, că este lucrarea Duhului și, dacă umblați în Duhul, nu veți împlini poftele cărnii. Avem pentru aceasta toată credința în Duhul Sfânt, și totuși mai este o responsabilitate care ne revine când ne predăm Duhului. Cum putem părăsi păcatul? Înainte de a răspunde acestei întrebări, permiteți-mi să vă sugerez că acum este un moment potrivit pentru această discuție.

Presupun că este tipic pentru mulți creștini, dacă nu pentru majoritatea, să vină la Cina Domnului și să-și mărturisească păcatele, pentru a lua parte la Cină și a nu fi judecați, așa cum ne-a avertizat Pavel. Așa că avem tendința să venim aici, poate, cu păcatele noastre acumulate de când am avut ultima comuniune, sau de ultima oară de când ne-am mărturisit păcatele cu adevărat, dar cu foarte puțină schimbare în modul nostru de a păcătui; și aceasta deoarece, în timp ce vrem sa ne mărturisim păcatele și avem încredere că El este credincios și drept să ne ierte, nu facem pașii, pașii necesari să trăim în așa fel ca de fiecare dată când venim aici, povara păcatului să fie mai mică, lista să fie mai scurtă pentru că ne îngrijim de aceasta zi de zi. Părăsim păcatul; noi nu-l mai acumulăm în aceeași măsură, înlăturându-l, în Hristos, primind iertarea Sa în acele minunate momente de mărturisire, dar nevăzând nici o diminuare a păcatului în rutina zilnică a vieții noastre.

Așa că haidem, în această zi, când venim sa ne despovărăm de păcatul adunat și să-l mărturisim și să ne împăcăm inimile cu Dumnezeu, să facem un legământ, și de asemenea să ne luăm angajamentul de a începe un nou tip de viață în care să facem pași mari, să facem pașii mari necesari pentru a părăsi păcatul. Un act preventiv, nu un simplu act de remediere al mărturisirii. Permiteți-mi să vă ofer câteva principii care vă vor ajuta în a părăsi păcatul.

1. Nu subestimați gravitatea păcatului vostru.
Cred ca principalul motiv pentru care nu tratăm păcatul cu tărie și fermitate este pentru că îi subestimăm gravitatea - în fața lui Dumnezeu, față de Dumnezeu, față de noi, față de cei cu care avem părtășie, față de biserică, față de necredincioși. Păcatul nostru ne fură bucuria; păcatul nostru ne distruge părtășia cu Dumnezeu; păcatul nostru ne diminuează rodnicia; păcatul nostru ne lipsește de pace; păcatul nostru face serviciul nostru nefolositor; păcatul nostru ne micșorează eficacitatea în evanghelizare; păcatul nostru ne stânjenește rugăciunile; păcatul nostru atrage pedeapsa lui Dumnezeu. Avem nevoie să înțelegem seriozitatea păcatului nostru. El violează în primul rând și mai întâi de toate relația noastră cu Domnul.

Una din cele mai tragice zile din istoria Angliei a fost 17 august 1662. O zi tragică pentru că a fost ultima zi când anumiți pastori au putut predica congregațiilor lor, înainte de a fi exilați. Unii dintre ei și-au pierdut viețile, unii au fost exilați din Anglia în alte țări. Ceea ce a precipitat lucrurile a fost ceva numit Actul de Conformare. De-a lungul anilor se dezvoltase în Anglia un grup de predicatori și un grup de biserici care erau numite Non-conformiste, deoarece nu subscriseseră la toate ritualurile și ceremoniile Bisericii Anglicane și nici nu-și limitau închinarea la Cartea de Rugăciune Comună. Ei erau concentrați mai mult asupra creștinismului biblic; ei erau concentrați mai mult asupra învățării doctrinei corecte; ei erau concentrați mai mult asupra închinării lui Dumnezeu în Duh și Adevăr și astfel erau cunoscuți ca Non-conformiști. Mulți dintre voi îi știți sub numele de Puritani.

Ei nu s-au conformat restricțiilor Bisericii Anglicane, care, desigur, a neglijat Cuvântul lui Dumnezeu și Evanghelia - în cea mai mare parte, și așa a fost adoptată o lege care i-a pus în ilegalitate. Doua mii cinci sute dintre preoții lor au fost exilați fiindu-le interzis să predice. Trei mii de non-conformiști au fost uciși și 60.000 de familii au fost separate. Totul a intrat în atenție în 17 august 1662, pentru că a fost ultima duminică în care acești predicatori non-conformiști au putut predica în bisericile lor. În ultimele două săptămâni am citit o carte numita "Adio predici". Este o compilație a 24 de predici ținute în acea zi. Predici ale unui pastor care nu avea să-și mai vadă niciodată credincioșii: unii din ei au murit în exil; unii s-au întors mai târziu. Dar acesta a fost sfârșitul lucrării lor și acest groaznic, groaznic lucru avea să fie făcut, acest groaznic act de persecuție și ei aveau să fie deposedați. Bisericile îi pierdeau ca pastori; nu avea sa fie nimeni care să îi înlocuiască iar ei aveau să fie trimiși în exil. Este foarte interesant să vezi abordarea lor, să auzi predicile lor, să vezi și să auzi ceea ce aveau cu adevărat în inima. Nici una din predicile pe care le-am citit nu a fost slujitoare de sine. Nici una nu a condamnat, cu adevărat, guvernul, pentru ce a făcut. Nici una nu a fost răzbunătoare, nici nu a răsplătit cu aceeași monedă. Toate au avut o idee comună. Toate au mers în jurul acestei idei: "Aceasta este voia lui Dumnezeu. Noi acceptăm voia lui Dumnezeu. Suferim cu bucurie în Hristos și cea mai mare grijă a noastră este ceea ce se va întâmpla cu voi."

Una din predici m-a impresionat, fiind extrem de puternică, predicată de un ogm numit Calamy. El a făcut o declarație în predica sa, care m-a copleșit; el a spus oamenilor săi: "Voi ați experimentat o calamitate. Acesta este un lucru dezastruos, un eveniment dezastruos", dar după aceasta el a spus: "Se află mai mult rău în cel mai mic păcat, decât în cea mai mare calamitate". Mai apoi a spus: "Este mai mult rău în cel mai mărunt păcat decât în cea mai mare nenorocire". Este profund. Îți privești viața și în general suferi pentru calamitățile trăite, suferi pentru nenorocirile trăite, dar ești tolerant cu păcatele tale. Nu înțelegi ceea ce omul acela a înțeles: "Se află mai mult rău în cel mai mărunt păcat, decât în cea mai mare calamitate". Un dezastru, o nenorocire, nu implică în mod necesar păcatul. Păcatul este păcat. Tratează-ți păcatul în mod serios el îl dezonorează pe Dumnezeu; el abuzează de milă; el disprețuiește harul; el se bazează pe iertare; el murdărește închinarea, serviciul și părtășia. El pătează, atacă, otrăvește și distruge orice este bun și sfânt.
În al doilea rând, un alt principiu necesar a fi înțeles, dacă aveți de gând să părăsiți păcatul:

2. Propuneți-vă cu hotărâre și promiteți-I lui Dumnezeu să nu păcătuiți.
Luați un legământ solemn și spuneți: "Doamne, nu vreau să păcătuiesc. Nu vreau să calc legea Ta, nu vreau să întristez Duhul Tău, nu vreau să aduc dezonoare Numelui Fiului Tău pe care-l port". Psalmistul a făcut aceasta în Psalmul 119:106, "Jur, și mă voi ține de jurământ, că voi păzi legile Tale cele drepte". Dacă nu veți lua această hotărâre în viețile voastre, veți vedea ca este mult mai ușor sa fiți înfășurați de păcat. De fapt, am credința că acest tip de ideal spiritual, această afirmație hotărâtă, se află la baza unei vieți de sfințenie, și până nu faceți acest legământ conștient în fața Domnului, vă veți lupta cu aceleași lucruri iar și iar și veți fi învinși.

Un foarte important verset, versetul 32, se află în Psalmi, Psalmul 119: "Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoți inima la larg" (îmi lărgești inima). Este o minunată imagine: "Alerg pe calea poruncilor Tale, pentru ca vei lărgi inima mea" Și înseamnă că voi alerga pe calea supunerii, deoarece am o inimă care să facă aceasta. Începe în inima. Este ca un alergător o foarte clară ilustrare. Un bun alergător, un alergător pe distanță mare, un alergător de rezistență, un maratonist, de foarte multe ori are un mușchi cardiac mărit, datorită dezvoltării extraordinare a capacității lui de a alerga și fortificării inimii, pentru a putea pompa tot necesarul pentru acest corp, dincolo de limitele normale. Un bun alergător poate alerga în felul în care o face, datorită unei inimi lărgite, iar Psalmistul spune: "Alerg pe calea poruncilor tale, pentru că ai lărgit inima mea. Tu mi-ai dat o inima pentru supunere". Acesta este felul de ideal (scop) absolut esențial.

Vedeți, este o mare diferență între păcatul care locuiește în noi și păcatul întreținut de noi. Este o mare diferență între păcatul rămas și păcatul adăpostit sau păcatul păstrat. A părăsi păcatul înseamnă a plănui și promite lui Dumnezeu să ne supunem o promisiune fermă. Îți promit, mă voi supune Ție!
Există o a treia componentă în acest legământ de a părăsi păcatul și aceasta este:

3. Fiți neîncrezători în propria spiritualitate.
Pavel a spus în felul următor: "Cel care stă în picioare să fie atent ca nu cumva să cadă". Iov 31:1, Iov spune: "Făcusem un legământ cu ochii mei, și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare." El a spus, trebuie să fiu atent unde mă uit, pentru că nu am încredere în mine. Proverbe 4:23 spune: "Păzește-ți inima mai mult decât orice, pentru că din ea ies izvoarele vieții". Este o anumită stare de veghe; trebuie să veghezi asupra mișcărilor subtile ale păcatului înăuntrul presupusei tale spiritualități. Inima voastră este, așa cum am spus deznădăjduit de rea, nespus de înșelătoare, iar Satana este deznădăjduit de rău și nespus de înșelător. Pornirile seducătoare ale propriei voastre inimi pot fi create în momentele celei mai înalte presupuse trăiri spirituale. Fiți suspicioși asupra propriei spiritualități nu aveți încredere în ea. Pricepeți că în lipsa harului lui Dumnezeu, ați cădea în oricare și în toate păcatele și ca puteți fi înșelați atât de ușor.

4. Opuneți-vă primelor porniri ale cărnii și plăcerilor ei.
Nu încercați să opriți procesul aproape de sfârșit; opriți-l de la început. Iacov ne arăta următorul proces: oamenii sunt tentați când sunt duși și ademeniți de propriile pofte, "Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului". Deci doriți să stopați păcatul în momentul conceperii nu încercați să-l opriți în momentul nașterii. Doriți să opriți păcatul la concepere, nu după ce a fost conceput și a parcurs o perioadă de graviditate (dacă vreți) și acum este pe punctul de a da naștere păcatului. Nu încercați să-l opriți în acest stadiu. Rezistați și opuneți-vă primelor porniri ale cărnii și plăcerilor ei. Păcatul vine spre voi promițând plăcere. Amintiți-vă din primul moment: scopul meu este nu să-mi fac plăcere, ci să-L mulțumesc pe Domnul.

Există un al cincilea principiu și acesta este:

5. Meditați asupra Cuvântului.
Este un verset minunat, versetul 31 al Psalmului 37, pe care ar fi bine să-l notați. Psalmul 37:31 este puțin mai obscur decât altele, dar este extrem, extrem de important. Ascultați ce spune: "Legea Dumnezeului său este în inima lui; și nu i se clatină pașii". Când o inimă este controlată de cuvânt, pașii nu se clatină. Un alt text mai familiar, asupra aceleiași teme, totodată unul minunat în această privință, este Psalmul 119; și vă amintiți că acest Psalm începe chiar din prima parte a celor 176 de versete cu aceste cuvinte, în versetul 9 al Psalmului 119: "Cum își va ține tânărul curată cărarea?" Cum puteți lăsa păcatul la o parte? Cum puteți câștiga această bătălie? "Îndreptându-se după Cuvântul Tău". Păzind cărarea cu Scriptura.

Este lucrarea constantă a Cuvântului lui Dumnezeu care începe să umple mintea și să controleze gândirea și numai aceasta devine tăria și resursa din noi care poate rezista impulsurilor inițiale ale firii pământești. "Cum își va ține tânărul curată cărarea?" Ținându-și inima complet supusă și păzită de Cuvântul lui Dumnezeu. Apoi în versetul 10: "Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strâng (ascund, țin) Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta." La Scriptura trebuie să medităm.

Meditați la Cuvântul lui Dumnezeu. Întotdeauna studiați Cuvântul, studiind Cuvântul, învățând Cuvântul, învățând Cuvântul, meditând asupra Cuvântului pe măsură ce înțelegeți Cuvântul umplându-vă, astfel încât "Să locuiască în voi din belșug" (Coloseni 3:16). Veți afla că el vă controlează. Și când aveți vreun fel de atitudine păcătoasă sau acționați păcătos, Cuvântul lui Dumnezeu va lucra ca o piedică. Când simțiți impulsul adevărului pe care-l cunoașteți, meditați la aceasta, nu la ispitele cărnii și ale plăcerilor sale. Așa că vegheați la subtilitățile păcatului și nu aveți încredere în propria spiritualitate. Rezistați și opuneți-vă primelor porniri ale cărnii și dorințelor ei de a-și face propriile-i plăceri, și meditați la Cuvânt Cuvântul sădit în voi care vă poate mântui sufletele.

6. Pocăiți-vă imediat de greșelile voastre
În Matei 26:75 se spune că, Petru, fiind în mod evident conștient de păcatul său la cântatul cocoșului, "A ieșit afară și a plâns amarnic". Este ceva demn de admirat în aceasta. Îl dezaprobăm, pe buna dreptate, pe Petru pentru greșeala sa, dar, de asemenea, trebuie să-l onorăm și respectăm pentru imediata imediata sa remușcare. Pocăiește-te imediat de greșelile tale și întoarce-te la locul de confesiune. Pocăința nu este numai să spui: "Îmi pare rău Doamne, iartă-mă." Este să spui: "Îmi pare rău Doamne, iartă-mă și nu vreau să mai fac aceasta niciodată." Acesta este tipul de pocăință adevărată. Dacă acel al treilea element nu se află acolo, atunci nu-l păcăliți pe Dumnezeu în legătură cu nevinovăția sau lipsa de nevinovăție.

Când vă mărturisiți păcatele și spuneți: " Îmi pare rău că am făcut aceasta, Te rog iartă-mă nu vreau să mai fac acest lucru niciodată", numiți-l, specificați care este acel lucru. Lăsați inima voastră și chiar urechile să audă numele acelui păcat, pentru a dezvolta în inima voastră un grad înalt al responsabilității în fața lui Dumnezeu, prin numirea chiar a acelui păcat pentru care El vă face responsabil să nu-l comiteți iarăși. Așa vă dezvoltați responsabilitatea; în acest fel vă dezvoltați teama de Domnul. Dacă vă opriți în a numi acel păcat, e pentru că vreți să-l comiteți din nou; și este și așa destul de grav să păcătuiți fără a avea responsabilitatea în fața lui Dumnezeu de a-I spune că nu ați vrut s-o faceți și să încălcați ceea ce I-ați spus. Astfel vreți sa păcătuiți numai o dată, decât să păcătuiți de două ori; de aceea nu doriți să vă numiți păcatul. Pentru că atunci nu sunteți vinovați numai de a păcătui din nou, dar și de a fi ipocriți înaintea lui Dumnezeu. Adevărata pocăință va numi păcatul; îl va specifica. Pocăiți-vă imediat de greșelile voastre.

7. Rugați-vă neîncetat pentru ajutorul divin
Efeseni 6:18, după ce toata armura este pusă pentru bătălia cu Satana și demonii, după ce au fost făcute toate pregătirile de război, iar războiul împotriva lui Satana și a forțelor sale este angajat, spune: "Rugați-vă în toată vremea, cu tot felul de rugăciuni și cereri." Isus a spus discipolilor Săi: "Vegheați și rugați-vă pentru că nu știți când veți intra în ceasul ispitei ". "Devotați-vă rugăciunii" (Coloseni 4:2) "fiind stăruitori în ea". Nu luptați cu dușmanul bazându-vă pe voi înșivă. Când angajați lupta rugați-vă, invocând ajutorul.

Dar chiar în faza preliminară, cred cu tărie că rugăciunea anticipativă este de mare folos. Aveți nevoie să vă începeți ziua cu : "Doamne, acesta este felul în care ne-ai învățat să ne rugăm: 'Și nu ne duce pe noi în...'" În ce? "' în ispită și ne ferește de cel rău.' Doamne, te rugăm, astăzi condu-ne departe de ispită te rugăm, Doamne, ferește-ne de cel rău." Trebuie să vă pregătiți tirul rugăciunilor înainte ca ispititorul să apară, înainte ca firea pământească să înceapă să iasă la iveală și să ademenească.

8. Stabiliți relații cu alți credincioși, față de care să dați socoteală.
"Purtați-vă poverile unul altuia" spune Pavel în Galateni 6, "și așa împliniți legea lui Hristos". Suntem cu toții în aceeași barcă, oameni buni. Toți ne luptăm pe același drum și avem nevoie unii de alții. "Chiar dacă un om ar cădea deodată într-o 'paraptoma' (o greșeală, un păcat, o încălcare a legii), voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Fiecare să se cerceteze pe el însuși, ca să nu fiți ispitiți. Purtați-vă sarcinile unii altora." Toți trecem prin acestea împreună. Poți fi tu cel care cazi de data aceasta; data viitoare pot cădea eu, dar doar între noi, ne vom ține unul pe celălalt responsabili pentru a trăi cu sfințenie. Și pentru că a venit vorba, după părerea mea, cel mai important factor într-o căsătorie creștină este intensa, și intima, și spirituala responsabilitate cu privire la păcatul care există la acest nivel. Acesta este o foarte, foarte importantă rațiune a căsătoriei creștine.

Am credința că ar trebui să fie în toate sensurile un înalt nivel de responsabilitate spirituală între un soț și o soție, pentru fiecare aspect al vieții lor în acea căsnicie. Cea mai intimă cunoaștere a vieții mele spirituale, în afara lui Dumnezeu Însuși, este în mintea și inima soției mele. Cea mai intimă cunoaștere a vieții ei spirituale și luptei în calitate de creștin, în afara lui Dumnezeu Însuși, este în mintea și inima mea. Noi ne cunoaștem unul pe celălalt, mai bine decât oricine altcineva din lume. Acolo se află cel mai înalt nivel de responsabilitate spirituală pentru mine și pentru ea. Nimeni în afară de Dumnezeu Însuși nu mă ține răspunzător pentru ce sunt față de voi și față de Domnul, așa cum o face ea și invers, și aceasta este ceea ce face o căsătorie creștină cu adevărat creștină și cu adevărat diferită.

Acesta este cel mai înalt nivel de responsabilitate. Dar dincolo de acesta, sunt alte relații în care vă implicați, care pot fi foarte, foarte întăritoare pentru viața voastră spirituală. Doriți oameni în jurul vostru care să vă ridice, nu să vă tragă în jos. Doriți oameni în jurul vostru, asociați cu voi ca prieteni și co-lucrători apropiați, care vor vedea eșecurile voastre așa cum și voi le veți vedea pe ale lor, care să vă iubească în acest proces, să vă ridice și să vă ceară să vă ridicați la cele mai înalte standarde.

Așadar, cum veți ajunge la punctul de a da la o parte păcatul, care atât de ușor vă înfășoară și în special acelea care vă ispitesc cel mai mult, în care aveți tendința de a cădea iar și iar? Mai întâi de toate înțelegeți că păcatul este puternic. Este aproape, chiar în voi și se împletește cu totul în ființa voastră. Și pentru a lupta cu el, trebuie să-i înțelegeți gravitatea; trebuie sa-I promiteți lui Dumnezeu să nu păcătuiți; trebuie să vegheați cu atenție propria voastră slăbiciune spirituală; nu aveți încredere în spiritualitatea voastră. Trebuie să rezistați primelor porniri ale păcatului în firea voastră; trebuie să cugetați asupra Cuvântului; trebuie să vă pocăiți imediat de greșelile făcute; trebuie să stăruiți în rugăciune și dependență față de puterea lui Dumnezeu și să stabiliți relații intime de responsabilitate spirituală.

Aș spune ca nu este loc mai bun de a începe acest tipar de viața decât aici, la Cina Domnului. Ne aflăm aici nu numai să ne descărcăm poverile cu păcate pe care le-am acumulat, pentru care vom fi iertați, ci sper că suntem aici să o luăm de la capăt pe o nouă cărare care ne va aduce aici data viitoare cu o povară mai mică și o listă mai scurtă. Poate că suma tuturor acestora se află aici în Evrei, capitolul 12, în acele minunate și magnifice cuvinte, versetul 2: "Să ne uitam țintă la Isus, căpetenia și desăvârșirea credinței noastre." Ascultați, El este unul care nu a căzut niciodată în lupta împotriva păcatului. "El a fost ispitit în toate ca și noi, dar El a fost găsit fără păcat". Nu a căzut niciodată, nu a cedat niciodată; astfel, dacă ai de gând să privești la cineva ca model, uită-te la El. El s-a luptat cu păcatul chiar până la moarte și nu a căzut niciodată. El este modelul nostru; El este exemplul nostru.

Așa ca noi suntem aici să ne amintim moartea Sa; suntem aici să cerem iertarea sa, și suntem aici să-l rugăm iarăși, să fie exemplul nostru pentru ca noi să lăsăm la o parte păcatul și să ne uităm țintă spre El, pentru a urma drumul spre victoria asupra păcatului care ne înfășoară așa de ușor.

Haideți să ne plecăm în rugăciune. Tată, îți mulțumim din nou pentru Cuvântul Tău care vorbește atât de precis și cu putere și direct inimilor noastre. Îți mulțumim că ne-ai dat Duhul Sfânt să locuiască în noi, care ne face capabili de a fi ascultători, când noi nu am avea altfel puterea să fim astfel. Ajută-ne în această dimineață să facem legămintele despre care am auzit, cu privire la păcatul care ne înfășoară și la cum îl putem trata. Ajută-ne să facem acești pași pentru a putea urma drumul sfințeniei și să nu fie nevoie să fim disciplinați prea des, pentru a nu pierde bucuria și pacea care ar trebui să fie ale noastre, și utilitatea, și slăvirea, și părtășia, și preoția. Acum, venind la această Cină, ne rugăm ca gândindu-ne la pâine și pahar, să ne amintim ce preț a plătit Domnul nostru pentru păcatul nostru. Și îl vom trata cu seriozitate, ca și Tine. Venim să ne mărturisim păcatele și să ne reînnoim legământul să părăsim păcatul și să umblăm în sfințenie. Ne mărturisim păcatele, toate, și te rugăm să ne speli și să ne faci curați. Iartă-ne fiecare păcat știut și neștiut fiecare păcat. Ajută-ne Doamne să nu le mai săvârșim iarăși, ci să umblăm în ascultare.

Amin.

Bandă înregistrată #GC 80-116 "Dealing With Habitual Sins"
Copyright 1993 după John F. MacArthur, Jr.
Folosită cu permisiune.
Traducerea: Ion Codescu , august 2000


Umblarea Creștinului