Înapoi
Acasă
Biblia

Imunitatea față de cuvântul Lui Dumnezeu


După cum știți există ceasuri anti-șoc, antiacvatice, clădiri anti-seisme, dar de "creștini anti-predică", imuni la evanghelie, nesimțitori la Cuvântul și Duhul lui Dumnezeu, ați auzit? De creștini pe care Cuvântul lui Dumnezeu nu-i mai poate schimba? Și asta nu fiindcă El este neputincios ci fiindcă ei ajung într-o stare de stagnare spirituală în care Cuvântul nu-i mai afectează. Spiritualitatea noastă ar trebuie să fie o continuă cățărare pe înalte culmi. Nu există popasuri, nu se fac pauze pentru că a sta pe loc înseamnă a aluneca în jos.

Aceasta este o stare în care unii creștini pot ajunge și pentru avertizarea noastră am pregătit acest studiu. Biblia ne oferă exemple ale unei astfel de stări și ni le oferă cu scopul de a nu ajunge la fel! Ea este onestă în relatarea greșelilor unor mari oameni ai lui Dumnezeu pentru că dorește ca noi să nu le repetăm. Biblia conține principiul, "Cine nu cunoaște istoria este sortit să o repete."

Definiție: A fi imun la Evanghelie, sau la predici, înseamnă a asculta Cuvântul lui Dumnezeu, a pretinde că-l iubești dar fără să fii transformat de El, fără să faci ce îți spune. Înseamnă să devii atât de nesimțitor, de împietrit, încât inima ta nu mai este mișcată de El și nu mai ești deloc afectat de ce spune.

Aceasta este starea de împietrire a inimii prin înșelăciunea păcatului despre care ni se vorbește în Evrei 3:13 ... Acesta este fenomenul spiritual care apare în urma... împietririi inimii prin înșelăciunea păcatului. Cuvântul lui Dumnezeu, oricât de bine sau de rău ar fi predicat, nu ne mai schimbă. Oricât l-am asculta, nu are nici un efect asupra noastră. Devenim complet imuni la efectul Lui. Reușim zădărnicirea Cuvântului despre care se spune că, odată plecat de la El, nu se poate întoarce fără rod. Unii au vrut să ne dovedească că se poate, dar nu fără consecințe dezastruoase asupra lor și asupra caracterelor lor.

Care personaje biblice credeți că se potrivesc acestei descrieri? Cine credeți că au fost cei ce au avut privilegiul de a asista la cele mai biblice, la cele mai clare și mai tăioase predici? Cine sunt cei ce au fost expuși la vestiri ale Cuvântului lui Dumnezeu și au rămas neschimbați, nemișcați, imuni, adică, nesimțitori la îndemnurile Lui la pocăință?

Pentru a vă demonstra că chiar și unor credincioși li se poate întâmpla așa ceva voi înșirui această listă de personaje biblice. A fost ...(cutare)... cel descris?

  1. Saul? - 1 Samuel 15:3, 9, 13, 14, 15, 19, 20, 21, 23.
  2. Sau, poate au fost Iuda și Israelul? - Ieremia 44:4-6; Ezechiel 33:30-31; (32)
  3. Sau, poate a fost Iuda Iscarioteanul? - ales, și chemat de Isus, rânduit împreună cu ceilalți ucenici: Marcu 3:13, 14, 1

Nu e iuda. Acum poate credeți că în sfârșit am ajuns la personajul nostru. La cel ce se potrivește descrierii. Credeți că Iuda a fost cel mai imun la predici? Că a fost cel care se remarcă în această privință? Că el este cel ce a pretins că iubește Cuvântul Lui, dar nu i-a cedat niciodată? Niciodată nu l-a împlinit? Nu! Am un exemplu mai bun.

Este cineva care a început atât de bine, a fost atât de spiritual, atât de uns, atât de binecuvântat, în a cărui prezență era un privilegiu să te afli (vezi, Regina din Seba - 1Regi 10:1), atât de înțelept și de inspirat. Gândul că el putea vreodată deveni surd la glasul Duhului Sfânt. imun și nesupus la Cuvântul Domnului, era absolut de neconceput.
Acest om este Solomon, înțeleptul, iar povestea lui este una dintre cele mai șocante din tot Cuvântul lui Dumnezeu, dar plină de învățăminte (semnificație) pentru noi.

De aceea, folosind acest exemplu trist vă invit să aruncăm o privire realistă asupra propriei noastre condiții spirituale, să analizăm gradul nostru de devotament față de Domnul, cât de mult ascultăm Cuvântul Lui, cât de mult ne lăsăm mișcați și transformați de El. Cât din inima noastră aparține Domnului. De cât de serios vom face acest lucru, va depinde umblarea noastră cu El, ne va face niște creștini spirituali sau carnali, ne va aduce o bună sau o proastă mărturie înaintea lumii.

De aceea, să ne rugăm împreună acum, pentru a primi ajutorul Lui în acestă examinare a inimilor noastre, în determinarea spiritualității noastre.

O lecție zguduitoare
Iar dacă ne gândim că acest lucru i s-a întâmplat unui om remarcabil, unui personaj celebru căruia și lumea îi recunoaște faima, lecția vieții lui ar trebui să fie cu atât mai zguduitoare pentru noi.

Ilustrație:

Percepția pe care o are lumea a multor creștini:
- Videoclipul lui Phill Collins
- În multe părți ale Americii, mulți identifică denumirea de creștin cu un om bogat și plin de vicii...

Nu vă voi cere să deschideți Biblia la toate pasajele pe care le comentez dar vă voi îndemna să citiți din Biblie, cât vă aflați aici în tabără povestea vieții lui.

Împăratul Solomon este cel ce a început viața spirituală foarte promițător, cel ce era atât de uns, un slujitor al lui Dumnezeu călăuzit de Duhul Sfânt, un om blând, o inimă frântă, receptiv la Cuvântul lui Dumnezeu, dar care a ajuns un idolatru, un om imun la îndemnurile Duhului Sfânt, scăldându-se în imoralitate și perversiuni.

Acest studiu este despre inima împărțită a lui Solomon și la ce a dus ea în viața lui; despre înălțarea și căderea lui Solomon; despre gloria și rușinea lui.

O aplicație
Cei mai mulți poate vă felicitați și vă spuneți că, "slavă Domnului că eu acord atenție predicilor, pe mine Cuvântul încă mă mai mișcă, eu sunt ferit pentru că vin la biserică, mă aflu în adunarea sfinților, etc. Îți mulțumesc Doamne, că nu sunt ca și Saul, sau ca și fățarnicii de copii ai lui Israel! Și că eu nu sunt un Iuda Iscarioteanul." Dar vom vedea că cele mai incredibile exemple ale imunității la Cuvânt, nu sunt oamenii ireligioși, oamenii de pe stradă, nu sunt cei neduși la Biserică. Mai degrabă sunt cei ca Solomon, expuși în permanență Cuvântului Domnului, cei frecvent aflați în prezența predicilor și confruntați cu ele, dar care nesocotindu-le se împietresc și se imunizează față de efectul înțepător și tăios al Cuvântului (vezi, Evrei 4:12 ), fără ca măcar să-și dea seama de ce li se întâmplă. În Ziua Cinzecimii, cei trei mii care s-au simțit înțepați în inimă de Cuvântul predicat cu îndrăzneală de Petru, nu erau Iudei religioși, duși la sinagogi, nici Farisei locali, și nici cărturari, ci mai degrabă oameni simpli care nu au auzit Evanghelia.

Există ceva ce se petrece în inima omului atunci când nu răspunde cu fapta, în ascultare, la îndemnul Evangheliei. Devine imun la o viitoare confruntare cu ea, mai greu de mișcat de ea.!

Înălțarea lui Solomon

Dați-mi voie să vă arăt cum credincioși care odată erau deosebit de promițători, de dotați, de talentați și de pricepuți, cu discernământ spiritual, binecuvântați și foarte înțelepți, pot deveni foarte împietriți și imuni la cuvintele Domnului. Privind la înălțarea și căderea lui Solomon, la gloria și dizgrația lui, observăm că el l-a iubit pe Dumnezeu, dar a practicat unele lucruri, opuse Cuvântului Său.

1 Regi 3:3 "Solomon iubea pe Domnul și se ținea de obiceiurile tatălui său, David. Numai că aducea jertfe și tămâie pe înălțimi" (cu această unică, la început, excepție)

"Excepțiile" lui Solomon
Solomon l-a iubit de-adevăratelea pe Dumnezeu. Avea un mare respect pentru casa lui Dumnezeu și era curat din punct de vedere moral. Însă avea în viața lui niște excepții. De fapt, aceste "excepții" sunt cele care-i vor ruina viața și care i-au adus rușinea. Și noi avem aceste "excepții" în viețile noastre, cu care aproape că ajungem să ne obișnuim uneori, față de care ne resemnăm, păstrând astfel în viețile noastre multe lucruri de care ar fi trebuit să ne fi lepădat de mult. Ajungem, văzând că suntem neputincioși față de ele să spunem că, "poate, pur și simplu ne este dat să trăim cu ele."
Vedem astfel că este posibil să-l iubim cu adevărat pe Dumnezeu, să ne dăruim Lui și cauzei Fiului Său în această lume, să contribuim cu bani și să ne dedicăm timpul nostru lucrării Sale, dar cu toate acestea, să rămână în viețile noastre domenii care să fie în totală contradicție cu Cuvântul Lui.

Nimic nou?
Nu cred că este nimic nou pentru voi cei care sunteți creștini și-l cunoașteți pe Duhul Sfânt: "Știm că nu suntem perfecți, că mai avem unele lucruri, de care trebuie să ne lepădăm." Cred că sunteți conștieți de starea voastră prezentă de imperfecțiune, dar mai cred că Duhul Sfânt vrea ca să deveniți conștienți și de pericolul resemnării și obișnuirii cu aceste lucruri. De întârzierea eliminării lor. Pentru că ele vă vor cauza o ruină ce nu va întârzia. Și mai cred că vrea să vă formați o ambiție de a urmări sfințenia, o nemulțumire (bună) față de sine, care să vă facă să-l căutați mai mult pe El, împărăția Lui și neprihănirea Lui.

Dumnezeu i se arată - este binecuvântat
Să ne amintim că, din toată inima lui, Solomon a dorit de la Dumnezeu, înțelepciune divină și discernământ pentru a deosebi între bine și rău, pentru a conduce poporul lui Dumnezeu cu pricepere.
1 Regi 3:6-13 ...

Și nimeni nu a făcut-o ca el; cunoașteți disputa celor două femei pentru un copil?
1 Regi 3:16-28 ...

Condiția pusă de Dumnezeu
Dar, atunci când l-a binecuvântat cu această înțelepciune și iscusință, Dumnezeu a mai adăugat ceva ce Solomon a omis să împlinească întru-totul:

"Dacă vei umbla pe căile Mele, păzind legile și poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îți voi lungi zilele" (1 Regi 3:14)

Direct din gura Lui Dumnezeu.
Aceasta a fost puternica și pătrunzătoarea predică pe care Solomon a auzit-o direct din gura lui Dumnezeu, în timp ce predica tatălui său încă-i mai răsuna în urechi în care i-a spus: "Păzește poruncile Domnului, Dumnezeului tău, umblând pe căile Lui și păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui și învățăturile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să izbutești în tot ce vei face și ori încotro te vei întoarce..." (1 Regi 2:3)

Solomon cunoștea bine cuvântul Lui Dumnezeu. Ca rezultat a tot ceea ce Dumnezeu i-a dezvăluit, el a scris 1.005 cântece și 3.000 de proverbe. (printre care câteva "best-seller"-uri). În proverbele sale a avertizat cu privire la efectul distrugător al compromisului spiritual, al imoralității, și al adulterului. El este cel ce-a scris următoarele: "Căci buzele femeii străine strecoară miere, și cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul; dar la urmă este amară ca pelinul, ascuțită ca o sabie cu două tăișuri. Picioarele ei pogoară la moarte, pașii ei dau în locuința morților" (Prov.5:3-5) "Să nu ți se abată inima spre calea unei astfel de femei..." (Prov.7:25), sau, "Mai bine puțin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăție, cu tulburare" (Prov.15:16), (cum vom vedea Solomon, numai puțin nu a avut)...etc.

Cât de bine a știut el cuvântul. Ce bine-l mai predica altora! Lideri ai lumii au venit să-l asculte, să primească sfaturi de la el, să se consulte cu el. Dar chiar dacă a fost atât de folosit de Dumnezeu, atât de binecuvântat de El, atât de înțelept, de dotat și de înzestrat, Solomon facea fapte care erau condamnate de Cuvânt.

Să privim la aceste "excepții", la aceste scăpări din viața lui Solomon, să vedem care au fost acele fapte care au dezis ceea ce el a zis.

Dumnezeu a dat trei porunci anume (specifice) tuturor împăraților lui Israel. Ei bine, Solomon le-a încălcat pe toate acestea.

I. Odată a fost avertismentul lui David (tatăl său) de a-l asculta pe Moise care a spus să, "nu se aducă cai din Egipt" (Deut.17). Dar, 1 Regi 10:28 ne spune că Solomon, "își aducea caii din Egipt"
Solomon a promovat comerțul liber cu Egiptul, lucru contrar poruncii exprese a Domnului: "...să nu întoarcă pe popor în Egipt, ca să aibă mulți cai" (Deut.17:16) și "să nu vă mai întoarceți pe drumul acela". După cum știți, Egiptul reprezintă lumea cu tot ce este al ei, iar Dumnezeu ne poruncește separarea de ea...fără excepții.

II. O a doua poruncă expresă a fost de a "nu-și strânge mari grămezi de argint și aur" (Deut.17:17). Cu toate acestea, inclusiv toate vasele de băut ale lui Solomon erau din argint și din aur și, 1 Regi 10:22-23 ne spune că, "împăratul avea pe mare corăbii din Tars cu ale lui Hiram; și corăbiile din Tars veneau la fiecare trei ani, aducând aur și argint, fildeș, maimuțe și păuni. Împăratul Solomon a întrecut pe toți împărații pământului în bogății și înțelepciune". Doar atât? Vezi și versetele următoare: toți care doreau să-l vadă, aduceau daruri, lucruri de argint și lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai și catâri; așa era în fiecare an, a strâns care și călărime, avea 1400 de care și 12.000 de călăreți, a făcut ca argintul să fie tot așa de obișnuit la Ierusalim ca pietrele...(10:23-29).

Dumnezeu i-a dat bogății pentru a-i testa caracterul (pentru unii bogățiile le dezvăluie caracterul mizerabil mai mult decât sărăcia). Le va folosi pentru a se cufunda în lux sau le va folosi pentru gloria lui Dumnezeu? Îi va ajuta pe alții mai săraci?

Iată o aluzie la ceea ce Solomon făcea cu ele și unde i se duceau bogățiile (în ce le investea).
1 Regi 6:37,38-7:1 ...
7 ani la Casa Domnului și 13 la casa lui. Reședința de vară, "viloiu" din pădurea Libanului, apoi casa de locuit ("locuința de serviciu"), apoi o casă la fel pentru fata lui Faraon, pe care o luase de nevastă (1 Regi 7:8)

Aplică: Cât de mult cheltuim (dăm/investim) pentru noi comparat cu cât de mult cheltuim (dăm/investim) pentru Domnul? Cât investim în lucrarea Lui și cât în a noastră? Răspunsul este un indiciu al devotamentului nostru. A fost, al lui Solomon.

III. O a treia poruncă expresă a fost aceea de a "nu avea un număr mare de neveste ca să nu i se abată inima" (Deut.17:17). Să citim 1 Regi 11:1-3

Un hedonist.
După ce l-a nesocotit odată pe Dumnezeu luând pe fiica Faraonului Egiptului cu care nu se presupuneau să aibe legături, Solomon pare că a făcut un pariu cu restul împăraților pământului de a avea cel mai mare harem. Și-a exploatat plăcerea și a reușit.

Căderea lui Solomon

Avem astfel acum un om care-l iubea pe Dumnezeu, dar care-și iubea și haremul!? Iar lucrul aceasta nu a rămas fără urmări. Consecințele spirituale nu l-au ocolit și "când a îmbătrânit Solomon, nevestele i-au aplecat inima spre alți dumnezei; (nu de asta l-a avertizat Dumnezeu? Deut.17:17)

Și iată judecata cea mai aspră a lui Solomon, cea mai șocantă evaluare a preavestitului înțelept Solomon:

"și inima nu i-a fost în totul a Domnului, Dumnezeului său, ...cum fusese inima tatălui său David. Solomon s-a dus după Astartea, zeița Sidonienilor și după Milcom, urâciunea Amoniților..." (1 Regi 11:4-5)

Solomon a căzut vertiginos pe spirala compromisului spiritual.
Tot acest compromis al lui Solomon se explică printr-o singură greșeală fatală: A refuzat să o rupă complet cu egiptul.

Începutul l-a făcut cu încuscrirea, cu alierea prin căsătorie cu Faraonul, Împăratul Egiptului: 1 Regi 3:1 "...A luat de nevastă pe fata lui Faraon și a adus-o în cetatea lui David"
Aceasta a fost "excepția" din viața lui Solomon.

O bună descriere a ceea ce Solomon a făcut.
Interesant nu? Nu așa fac mulți? D-zei îi scapă de păcate exterioare grave văzute în comportamentul lor și care au fost legătura lor cu "Egiptul", cu lumea, Dumnezeu îi scoate din Egipt, din lume, din păcat, iar după o vreme ei restabilesc legătura cu el, dar nu în exterior ci interior. Atașându-se de ceva ce aparține în lumii, invazia ei va avea loc în sens invers: din inimă spre exterior. Brusc cei care păreau spălați, curățiți de păcate, (pocăiți) încep să practice lucruri mai îngrozitoare, mai șocante decât înainte să pretindă că s-au întors la Dumnezeu, că s-au convertit, pocăit, etc. Și atunci vine Petru cu 2 Petru 2:20-22 și ni descrie plastic pe astfel de oameni: "..."

Promisiuni ale Lui Dumnezeu făcute lui Solomon
Să vedem ce i-a promis Dumnezeu celui care a reușit această "spectaculoasă" schimbare de direcție spirituală, această deviere sau abatere care i-a adus rușine.

1 Regi 2:45 "Împăratul Solomon va fi binecuvântat și scaunul de domnie al lui David va fi întărit pe vecie înaintea Domnului..."

Observați fenomenala rugăciune a lui Solomon de la dedicarea Templului (1 Regi 8:22-53 ). A știut să se roage? A știut! S-a rugat frumos? S-a rugat.

1 Regi 9:1-5 "..."
Parafrazând rugăciunea lui: "Tot ceea ce eu am nevoie Doamne, și tot ceea ce-i trebuie poporului acesta ești Tu, Doamne. Am nevoie doar de dragostea Ta, de sfințenia Ta. Nu vreau bogății, faimă sau plăceri. Gloria sau reputația nu înseamnă nimic pentru mine. Vreau numai să știe ce e bine și rău și cum să te slujesc mai bine, pe Tine și pe cei din poporul meu."

Totuși cunoscând firea și inima lui Solomon, Dumnezeu adaugă acest solemn avertisment:
1 Regi 9:6-9 "Dar dacă..."

O consecință : dezbinarea împărăției...
Dumnezeu I s-a arătat a doua oară și îi promite încă odată
că îi va consolida domnia și așa s-a întâmplat pentru o vreme. Dar păcatul lui a făcut ca după moartea lui să aibe loc divizare împărăției lui Israel, în Israel la nord și Iuda, la sud! (vezi, 1 Regi 12) După la el nu a mai existat un regat unit al evreilor.

Solomon avusese perspective mai mult decât minunate asupra vieții sale. Parafrazând aceste promisiuni, Dumnezeu i-ar fi spus că, "el poate să fie tot ceea ce Dumnezeu vrea ca el să fie. Că se va bucura de toate binecuvântările Lui, împlinindu-și chemarea vieții lui, susținut fiind de Însuși Dumnezeu".

În ciuda unor asemenea promisiuni extraordinare, totuși Solomon s-a abătut. De ce? A făcut o mică "excepție", o mică "abatere" de la regulă. Nu a început cu una mare ci cu una mică. Cred că Solomon și-a subestimat firea pământească și puterea păcatului de a înșela. Nu și-a cunoscut inima lui. Inima este cel mai mare impostor.

Solomon a făcut o singură "excepție", o singură greșeală, a săvârșit un singur act de neascultare, de indiscreție, care a declanșat coruperea și stricarea întregului său caracter. Un singur "păcățel" l-a făcut imun, nesimțitor la Cuvântul lui Dumnezeu. Cumpătatul, înțeleptul, perspicacele Solomon s-a transformat într-un bătrânel senil stăpânit de pofte! Un bătrân predicator a spus că, "În zilele noastre oamenii se strică pe dinăuntru din cauza acelorași influențe decadente care l-au doborât pe falnicul Solomon".

A luat-o de nevastă tocmai pe fiica lui Faraon. Nu a fost mare lucru!
Ar fi fost amuzat să ascultăm justificările (scuzele) acestei decizii: "Legea spune că doar femeile canaanite sunt interzise. Ea reprezintă neamurile cu care Dumnezeu a încheiat legământul harului. Ea este un simbol al harului lui Dumnezeu... etc."

Prostii Ea era păgână, cetățeancă a Egiptului, o închinătoare la idoli. Dacă i-a fost interzis să-și aducă cai din Egipt, cum și-a putut închipui că îi era permisă o femeie? Cum de a putut să-și aducă de acolo o soție? Ea era exact "femeia străină", ale cărei cărări/picioare (stil de viață) duceau direct la iad, despre care a vorbit în Proverbele lui.

Astfel fiica lui faraon reprezintă aceea legătură cu egiptul pe care nu trebuia să o aibe.

Aplică: Care sunt legăturile noastre? Cu acele lucruri nu ar trebui să ne resemnăm că au să ne deranjeze toată viața! După o vreme nu ne vor mai deranja. Omul este cel mai adaptabil animal.

Ea reprezintă păcatul care ne cuprinde atât de ușor (Evrei 12:1) și pe care ar trebui să-l dăm la o parte.

Neînsemnatul compromis a fost cauza devotamentului său înjumătățit. Este ceea ce i-a ruinat caracterul și le-a invitat și pe celelalte femei în patul lui.

Imaginați-vă sosirea acestei prințese păgâne în cetatea sfântă. Cum a călcat ea cu trufie pe pământul sfânt al Israelului! Închipuiți-vă tot alaiul de coafeze păgâne, de slujitoare, de ajutoare și chiar de preoți păgâni. În bagajele ei, ea purta după ea d-zei ei și chipurile lor cioplite, descântecele și ritualurile ei. După standardele egiptene, Ierusalimul era un oraș de frontieră, iar Israelul doar o națiune în curs de formare. Pot să mi-o imaginez cum privea în juru-i spunând-și: "Îmi va fi foarte ușor aici. Știu că îmi va merge bine. Știu și locul unde vreau ca să mi se construiască templul."

Se simțea vreunul din preoții Domnului, mustrat? Își spuneau ei altora cu indignare că, "acesta este chiar lucrul pe care Moise l-a interzis. Că ne-a fost poruncit să nu ne atingem de nimic din ce provine din Egipt. Iar acum dintre toate urâciunile, tocmai căsătoria cu fiica lui Faraon ne mai lipsea. Acum vom fi legați de Egipt pentru totdeauna. Vai de noi."

Sau A avut Solomon cea mai mică mustrare de conștiință atunci când a primit-o pe această regină păgână chiar în centrul cetății lui Dumnezeu, în Sion, Muntele cel sfânt al lui Dumnezeu? Nu și-a dat seama că ceea ce armata faraonului nu a făcut, această seducătoare reprezentantă a Egiptului, va reuși? Moise poruncise ca toate legăturile cu Egiptul să fie tăiate.

Sunt sigur că Solomon putea să ofere multe scuze pentru care a intrat în această căsătorie nelegiuită: "Da, știu ce a spus Moise. Știu ce anume spune Biblia. Cunosc toate predicile lui împotriva amestecului cu lumea. Dar căsătoria asta nu-mi va afecta sub nici o formă relația mea cu Dumnezeul lui Israel. Ba mai mult, o voi câștiga și pe ea pentru Dumnezeul nostru. Sunt unele lucruri care mi se cuvin care fac parte din viața mea. Căsătoria aceasta nu-mi va scădea devotamentul și nu-mi va împiedica lucrarea mea de zidire a Casei lui Dumnezeu. Sunt în gardă. Îmi dau seama de ce fac. Sunt atent."

Nu seamănă acestea cu scuzele produse astăzi de noi, fie rostite sau nerostite, ca să justifice legăturile și compromisurile pe care le facem cu lumea? Nu sunt scuzele folosite de aceia care-l iubesc pe Dumnezeu și cochetează cu lumea.
"Da știu ce spune Biblia despre separarea mea de lume. Am ascultat toate predicile despre (împotriva) relelor lumii, dar faptul că găsesc tot timpul cusururi la pastor, la frați, că-i vorbesc de rău pe alții, că-mi lipsește interesul față de câștigarea altora la Hristos, nu face parte din lume. Nu le consider așa de rele ca beția, curvia, sau hoția, care evident sunt din lume. Pe deasupra știu că am nevoie de timp să mă schimb." Timp pentru ce? Ca să te obișnuiești mai mult cu ele, ca să solidifice firava ta legătură cu lumea?

Toate acestea se întâmplă în timp ce auzi predici despre devotament, despre sfințenie, despre separarea de lume și de lucrurile ei? Când ești confruntat în toate aceste păcate? Ai ajuns surd la glasul Duhului Sfânt? Nesimțitor la imboldurile Lui, la mustrările Lui? Ai ajuns imun la Cuvântul Lui? Nu te mai mișcă predicile care te privesc? Aceasta este o stare de temut.

Iacov 2:10 "Cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă, se face vinovat de toate"

Comentariul puritanului Ezekiel Hopkins:

Aici nu se spune că încălcarea unei porunci înseamnă și încălcarea celorlalte (nu este echivalentul încălcării celorlalte), fiindcă sunt mulți care poate fură, dar nu ucid, mulți care ucid dar nu comit adulterul, ci aici apostolul spune că încălcarea unei singure porunci înseamnă sfidarea autorității pe care o au toate și prin care au fost date toate poruncile. Deoarece autoritatea marelui Dumnezeu este una și aceeași în toate aceste legi, cel ce încalcă una dintre ele o nesocotește și, evident, declară că nu le respectă nici pe celelalte"

"Nu uitați niciodată acest lucru: cel ce găsește plăcere într-un singur păcat deși a fost scăpat de multe, s-ar putea ca și Benhadad să-și revină dintr-o boală și să moară ucis de alta" (Thomas Brooks)

Reputabilul Richard Baxter a schițat acest imaginar dialog care ar trebui purtat cu diavolul:

Diavolul: "Dar, nu e vorba decât de un păcat, restul vieții tale este bun și sfânt!" (haide, fă-l.)
Răspuns: "Dacă un om este un ucigaș, sau un trădător, îl vei ierta fiindcă restul vieții lui este bun, dar totuși este acuzat doar de un singur păcat? ... "Cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă, se face vinovat de toate" (Iacov 2:10). Într-adevăr, Dumnezeu judecă după simțirile inimii, după caracteristica principală a vieții cuiva...dar inima și viața cuiva este păcătoasă, pământească și carnală chiar dacă ea se caracterizează printr-un singur păcat grosolan. De ce? Pentru că chiar dacă are un singur idol, omul acela este un idolatru, chiar dacă are o nevastă și mai ține o curvă, omul acela este un preacurvar. Dacă l-ai iubi pe Dumnezeu ai renunța la păcatul tău, dar dacă iubești un singur păcat mai mult decât pe Dumnezeu, atunci întreaga ta viață este caracterizată de acesta"

"Prin a îngădui un singur păcat în viața noastră ne dezarmăm singuri și ne lipsim de apărarea (protecției) conștiinței noastre împotriva altora. Cel ce poate să-și sfideze conștiința pentru unul singur nu poate pleda nevinovat față de un altul, pentru că dacă nu este speriat de Dumnezeu (în conștiința lui) din cauza unuia singur nu va fi nici de celelalte. "Cum aș putea să fac asta și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?" a spus Iosif atunci când i s-a oferit nu numai să se culce cu nevasta lui Potifar ci și să mintă! Pentru el porunca a 9-a a fost la fel de importantă ca și a 7-a" (William Gurnall)

"La fel cum omul poate fi ucis înecat cu o muscă cum ar fi sfâșiat de un leu, tot așa și un păcat mic poate trimite sufletul în iad cum ar face-o un păcat mare" (Daniel Cawdray)

Exact acest lucru putem să-l spunem despre viața și mărturia lui Solomon: că a fost distrusă (torpilată) de un "păcat mic". Primul compromis al lui Solomon a rupt digul, ca să spunem așa, și un potop de alte compromisuri i-au inundat inima: întâi, fiica Faraonului, apoi, caii, haremul de țiitoare, averea, aurul și argintul, luxl, flota, cavaleria, etc..

Criza de integritate a lui Solomon

Toate acestea au condus inevitabil la înjumătățirea devotamentului lui Solomon (11:3). La compartimentalizarea vieții lui, adică la împărțirea inimii lui. Juma lui Dumnezeu și juma lui. De aceea, și Cuvântul lui Dumnezeu l-a mustrat doar pe "jumătate". Schimbarea lui s-a produs tot pe jumătate. Altfel nu se explică de ce, decât să a fost mustrat pe jumătate, Solomon realizează că femeia aceasta locuiește chiar lângă locul cel sfânt, lângă chivotul legământului, astfel că decide să o mute de partea cealaltă a orașului, la periferie. Să o marginalizeze. Ce amăgire. Ceea ce fizic vorbind pare marginalizat, ignorat, neînsemnat, poate de fapt să aibe stăpânire asupra inimii. (este povestea vieții lui Iliescu, nu?).

Deci nu o alungă de tot, ci doar o îndepărtează fizic, dar odată cu ea s-a depărtat și inima lui de Dumnezeu lui Israel. A urmat-o pe ea. S-a dus după ea.

"Solomon a suit pe fata lui Faraon din cetatea lui David, în casa pe care i-o zidise; căci a zis: "Nevastă-mea să nu locuiască în casa lui David (procesul incomplet de conștiință al lui Solomon), împăratul lui Israel, pentru că locurile în care a intrat chivotul Domnului sunt sfinte" (2 Cronici 8:11)

Izgonirea ei - o pocăință adevărată - l-ar fi costat prea mult. Justificările la poruncile clare ale lui Dumnezeu sunt întotdeauna de felul acesta:

"Da, îmi dau seama că nu este bine, dar mai îmi trebuie timp. Nu mă pot schimba așa dintr-o dată (adică, nu o pot alunga acum pe fiica lui Faraon). Sper că mai târziu, Dumnezeu (nu eu!) mă va schimba! Acum, nu pot să mă opresc așa dintr-o dată ..."

Adevărul însă este că Solomon nu dorea să renunțe la ea. În inima lui și-a dat seama că totul era greșit. Era tulburat în sufletul lui și-și spunea: "Trebuie să fac ceva! O să-i arăt lui Dumnezeu că am intenții bune. Că vreau să fac ce se cuvine"

Dar, o expediază imediat? Nu! Sau, îi mărturisește lui Dumnezeu, "am păcătuit și pe deasupra am mai adus și desvinovățiri. Am să ascult cuvântul Tău și am să-l împlinesc în totul"? Nici pomeneală! Dimpotrivă se pune și-i contruiește păgânei o casă la marginea cetății, însă tot în interiorul cetății sfinte.

Solomon a intrat într-o nouă și aparent stabilă perioadă a vieții lui. Cădere vertiginoasă în jos. Scăldarea în compromis: se ducea la Templu și-i aducea jertfe Dumnezeului adevărat și se închina Lui, apoi traversa orașul pentru a petrece timp în compania Reginei Egiptului.

"Un păcat nu rămâne singur atunci când este justificat" "Un singur păcat se dublează atunci îi luăm apărarea" "Scuzând un păcat ne vom face vinovați de două" (adaptări după Henry Smith)

Iată în viața faimosului Solomon, două compartimente frumos aranjate. Două jumătăți de inimă. Una bună, una rea. Una dată lui Dumnezeu, una lumii și idolilor ei. Solomon devenise un credincios jumi-juma. Pe jumătate afectat de Cuvântul lui Dumnezeu, jumătate imun la El.

Aplicație:
Cred că acum suntem pregătiți să-l înțelegem pe Isus în radicalele lui afirmații din Matei 5:29-30, unde Isus a zis că, dacă mâna ta te împinge-o în păcat, tai-o. Dacă, ochiul o face, scoate-l. Nu a spus, sucește-o la spate, sau rupe-o, ci reteaz-o. Nu a spus, învinețește-l, ci, scoate-l.

Severitatea limbajului lasă să se întrevadă, inconfundabilul mesaj al lui Hristos celor deveniți imuni la predici, la îndemnurile Duhului Sfânt, nemișcați de mustrări: curvești? Oprește-te! Minți? Încetează! Furi? Nu o mai fă! Te cerți cu frații? Iubește-i! Urăști pe cineva? Pocăiește-te degrabă!

Dacă ai mai auzit și altădată aceste lucruri, dacă ți s-au mai spus, și acum le auzi din nou, asta înseamnă că trebuie să le faci acum. Că nu poți să pleci din locul acesta cum ai venit și să nu poți fi considerat imun față de Cuvântul lui Dumnezeu.

Solomon și-a împlinit toate proiectele (visele) sale.
A terminat Templul, reședințele lui, ale nevestei lui, dar nu realiza că trăia în nesupunere. Solomon mergea de 3 ori pe an să aducă jertfe și experimenta în prezența lui Dumnezeu, bucurie și plăcere. Dar în același timp inima îi era cucerită de o "dragoste străină". Dededubtul unei avalanșe de binecuvântări se zbate viermele poftei care roade voința și caracterul omului lui Dumnezeu. Din nou Dumnezeu i se arată lui Solomon adresându-i o tăioasă predică, un puternic avertisment: "Umblă în nevinovăție; ascultă Cuvântul Meu. Dacă nu te voi lepăda" (1 Regi 9:6-9). Dar și acest avertisment trece neobservat el devenind tot mai insensibil și imun la glasul lui Dumnezeu, orbindu-se singur prin faptul că dacă Dumnezeu îl copleșește cu binecuvântări și-i arată milă, este în regulă. Dar nu înțelege de ce.

Ilustrație reală
Cât de mulți creștini se află în acestă poziție. Uite de exemplu, un Rev. Henry Weston Frost, care a scris o celebră predică despre consacrare apărută în "Fundamentals", director Nord-American al Misiunii din Interiorul Chinei povestește cum într-o duminică dimineața, pe când locuia în Toronto, s-a dus la o biserică: "M-am dus la biserică având o atitudine foarte confortabilă, cu o minte relaxată, dorind bineînțeles o nouă binecuvântare, dar fără să știu de care anume aveam nevoie. Dar Dumnezeu a cunoscut nevoia mea reală și chiar înainte să se termine predica acelei dimineți eu îmi pierdusem confortul iar mintea și inima îmi erau extrem de tulburate. Situația mea era similară cu cea a miresei din Cântecele lui Solomon care a spus: "Nu te uita la mine că sunt neagră fiindcă soarele s-a uitat la mine"...aceea a fost atitudinea cu care m-am întors acasă... " (pag.521)

De aceea, și noi avem nevoie să fim tulburați de confruntarea cu lumina Soarelui neprihănirii.

Persistența în neascultare față de cuvântul Lui Dumnezeu, a dus în cele din urmă la distrugerea totală a integrității și a caracterului lui Solomon
Vă rog, acum
, gândiți-vă la un singur act (al vostru) de nesupunere clară (fățișă) față de o poruncă a lui Dumnezeu, adăugați la acesta o osândire a păcatului îmblânzită și o pocăință cu jumătate de inimă și întrebați-vă unde veți ajunge. Dacă nu veți sfârși ca Solomon?
Dacă vi se pare prea crud, prea aspru ce vă cer, ascultați, concluzia lui Dumnezeu asupra vieții lui Solomon, concluzie care ar trebui să vă provoace fiori:

1 Regi 11:4-13 ...

The end..
Solomon a devenit acum prototipul omului imun la Cuvântul lui Dumnezeu. Predicile nu mai au nici un efect asupra lui. După confruntarea cu adevărul, el rămâne neschimbat. Uitați-vă la el, acum. Acolo unde a construit odată o casă pentru o singură femeie, se află un întreg harem. Fiica lui Faraon, a ajuns să fie doar una dintre cele 1000 de iubite ale lui!
Solomon însuși este acum bătrân acru și ramolit. În viața lui Dumnezeu a amuțit dar este înfuriat pe el. El este omul care a introdus închinarea idolatră în poporul lui Dumnezeu, în Israel, la Astartea, Chemoș și Moloc (1 Regi 11:5-9), pentru a le face pe plac nevestelor lui, lucru pentru care Israelul va fi pedepsit cu dezbinare, războaie și captivități. "Înțeleptul" Solomon și-a pierdut înțelepciunea însurându-se din motive politice cu femei păgâne. Ele au reușit să-i îndepărteze inima de Domnul Dumnezeul lui și să i-o împartă cu acești idoli urâți de Dumnezeu. Acești idoli au rămas în Israel peste 3 secole și jumătate până la venirea lui Iosia care i-a eliminat (2 Regi 23:13,14).

Solomon Și-a pierdut satisfacția unei relații apropiate cu Dumnezeu iar această stare o descrie în termeni deosebit de jalnici într-o proză dedicată "deșertăciunii deșertăciunilor". Viața a devenit lipsită de sens, goală, inutilă. Ierusalimul este acum plin de temple păgâne, construite cu bani grei luați de la popor. Împăratul bea mult, alinându-și plictiseala provocată de toate casele, grădinile minunate și nevestele lui. A rămas în gură cu gustul amar al vieții fără Dumnezeu, departe de El. Tot ceea ce poate să spună acum este:

"Deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune, totul este degeaba"

Și acesta este omul care odată a început foarte promițător rugându-se cu atâta pasiune:

"dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni și cereri și fiecare își va cunoaște mustrarea (inimii lui) cugetului lui și va întinde mâinile spre casa aceasta, ascultă-l din ceruri ...și iartă-l și răsplătește fiecăruia după căile lui, Tu care cunoști inima fiecăruia...ca să se teamă de Tine, în tot timpul cât vor trăi... " (1 Regi 8:38-40; idem 54-61)

Învățând din ceea ce i s-a întâmplat lui Solomon, să ne examinăm inimile...
De aceea, pentru a nu avea aceeași soartă ca și Solomon, pentru a ne dobândi și păstra integritatea noastră, vă propun pe baza unor citate ale Puritanilor să efectuăm o examinare a inimilor noastre, nu doar a faptelor, pentru că acestea sunt doar manifestările exterioare ale unor inimi împărțite, care iubesc și pe Dumnezeu și păcatul în același timp.

De ce trebuie examinate inimile și conștiințele? Nu trebuie examinate și faptele?
"Este deosebit de important să-ți cercetezi păcatele spiritului tău, ale inimii și ale minții tale. La fel cum păcatele conducătorilor sunt mai mari decât ale oamenilor de rând, păcatele inimii sunt mai mari decât ale trupului, fiindcă ea este cea care-i determină comportamentul. De asemenea, este foarte important să te examinezi pe sine pentru a-ți descoperi păcatele inimii deoarece dintre toate păcatele, acestea se maschează cel mai ușor, urmările lor sunt mult mai grave, fac mai puțin zgomot, și asemenea otravei, efectul lor este mai puternic asupra capului deși durerea ei este percepută mai mult în burtă. Nu este ceea ce un guvern uman face când e vorba de înaltă trădare? Îi caută să-i judece pe cei ce au instigat-o nu doar pe cei ce au săvârșit-o. De aceea, și tu nu urmări atât de mult poftele mădularelor care se războiesc cu sufletul tău, cât gândurile stricate ale inimii care le oferă acestora prilejul de a fi satisfăcute. Poftele care se războiesc în mădularele voastre nu sunt decât instrumentele păcatului. Găsește puterea care se folosește de ele și principiul care le stârnește. De "înalta trădare" a legilor lui Dumnezeu, inima ta este mai vinovată decât trupul tău." Thomas Goodwin

Cu cine să ne comparăm? Avem un model?
"După chipul și asemănarea cui a fost creat sufletește omul? Dacă după Dumnezeu, atunci El este standardul după care trebuie să se compare și nu după alte creaturi." John Shaw

De ce? Fiindcă..
"Examinarea de sine este o inchiziție spirituală înființată în inima omului" Thomas Watson
Dacă te judeci singur, nu te va mai judeca nimeni.

Să ne grăbim să o facem. De ce?
"Examinarea de sine îl va ajuta pe creștinul căzut și sângerând, să-și vindece rana cât este proaspătă și înainte ca să se cicatrizeze" George Swinnock

"Pasărea este omorâtă cu ușurință cât timp este în ou, dar odată ce a scos ciocul și a învățat să zboare, o putem omorâ doar dacă o prindem. La fel, judecându-ne singuri și cercetându-ne adesea vom putea să stârpim păcatul înainte de a prinde rădăcini în suflet" George Swinnock

Cu ce folos?
"Examinarea de sine este poteca bătătorită ce duce la desăvârșire" William Secker

Ajutorul Lui este necesar!
Psalmul 139:23-24
"Cercetează-Mă, Dumnezeule și cunoaște-Mi inima. Încearcă-Mă și cunoaște-Mi gândurile. Vezi dacă sunt pe o cale rea, și du-mă pe calea veșniciei."

"Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face" (Evrei 4:13)

"Căci Dumnezeu vede purtarea tuturor, privește pașii fiecăruia. Nu este nici întuneric, nici umbră a morții, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea. Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui" (Iov 34:21-23)

Descoperă-ți acum singur păcatul pentru ca mai târziu să nu-ți arate Dumnezeu rușinea la toată lumea!

Concluzie:
În felul acesta vom ajunge asemenea preoților lui Israel care aveau scris "Sfințenie Domnului" pe mitrele lor, noi să avem scris numele Lui în inimile noastre. Este o mare diferență între cei care cercetează Biblia pentru a descoperi dacă numele lor este scris în Cartea Vieții și cei care după ce au aflat-o o cercetează pentru a afla dacă în inimile lor stă scris numele Domnului.


Umblarea Creștinului