Înapoi
Acasă
Biblia

Elementele de bază ale studiului biblic inductiv


Studiul biblic atent și devotat reprezintă cheia predicării expozitorii. Fiindcă Biblia estre Cuvântul lui Dumnezeu, ea trebuie tratată cu respect și nu abordată (sau, prezentată) cu ușurință și neseriozitate. Una dintre metodele eficiente de pregătire a unui studiu, sau a unei predici, se bazează pe regulile generale ale metodei inductive. Pentru ca puritatea Bibliei să fie păstrată, mesajul ei bine interpretat, omul lui Dumnezeu trebuie să se angajeze cu toate eforturile în efectuarea următorilor pași ai studiului biblic inductiv.

Vreau de la bun început să neg orice originalitate a oricăror idei ale studiului biblic inductiv. Cu toate acestea sunt responsabil pentru alcătuirea și ordonarea ideilor lor. Cu toții suntem îndatorați mulțimii de creștini ce având o dragoste deosebită pentru Cuvântul lui Dumnezeu au dezvoltat și conceput metode de studiu a Bibliei. Voi cita numele unora, însă dacă voi neglija pe alții, să mi se ierte.

Responsabilitatea studiului biblic

Obiectiv: de la niște "ageamii" ai studiului biblic la niște creștini educați/informați biblic și în stare să-i informeze și pe alții. Studiul biblic nu este responsabilitatea doar a celor ce eventual predică sau conduc biserica. Nu de multe ori mulți ajung să devină dezinteresați de Biblie din cauză că nu pătrund înțelesul ei dincolo de cititul devoțional sau de programul ei de citire anuală. Biblia trebuie nu doar citită dar, mai ales, și studiată!!

Faceți cunoștință cu creștinul senzual!

Conform unei definiții a dicționarului, senzual înseamnă "extrem de susceptibil influențării simțurilor". Astfel creștinul senzual este "cel ce găsește desfătare doar în obținerea senzației de plăcere", etc. Creștinul senzual este cel ce trăiește după simțurile sale, care depinde de satisfacerea lor și care nu se călăuzește după înțelegerea sa a Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta nu poate fi convins să participe la servicii, să se închine, să studieze, să-și formeze discipline spirituale, și să slujească decât dacă "simte așa". Dacă nu are chef sau nu simte că ar vrea, nu face acele lucruri! Viața lui creștină este eficientă atâta vreme cât sentimentele sale sunt intense. Când cunoaște o euforie spirituală, el este un uragan de activități pentru Dumnezeu. Când este deprimat, este un leneș spiritual. În permanență acesta caută experiențe noi și proaspete ale lui Dumnezeu și le folosește pentru a determina care este Cuvântul lui Dumnezeu. Simțămintele sale interioare devin testul final al adevărului.

Creștinul senzual nu are nevoie să studieze Cuvântul lui Dumnezeu pentru că deja el este obișnuit să determine voia lui Dumnezeu după simțămintele sale. El nu dorește să-l cunoască pe Dumnezeu, ci dorește să-l experimenteze. Pentru el, credința ca a unui copil, ce trebuie arătată, reprezintă echivalentul ignoranței. Crede că atunci când suntem îndemnați să avem o astfel de credință, înseamnă să avem o credință fără conținut și fără pricepere. El nu știe că Biblia spune, "Fratilor, nu fiți copii la minte; ci, la răutate, fiți prunci; iar la minte, fiți oameni mari" (1 Cor.14:20), sau, "Nu voim, fraților, să fiți în necunostință..." (1 Tes.4:13).

Creștinul senzual își continuă fericit viața spirituală până ce dau peste el necazurile și încercările. Atunci nu mai este fericit și cedează. De regulă, adoptă un fel de teologie sentimentală în care experiența câștigă întâietate înaintea Cuvântului scris al lui Dumnezeu. Legea supremă a creștinului senzual constă în evitarea cu orice preț a simțămintelor neplăcute. Stabilitatea acestuia în relația cu Dumnezeu se poate obține doar prin angajarea serioasă a minții în studiul Cuvântului scris.

În timp ce creștinii se maturizează în înțelegerea doctrinei biblice ei devin mai stabili în gândirea și experiența lor care este modelată de neschimbătoarele principii biblice.

R.C. Sproul, "Knowing The Scriptures"

Călăuzire - Credincioșii nu vor fi dezorientați. Vor primi călăuzire. Ps.119:105 "Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, și o lumină pe cărarea mea."

Maturitate - știu deja ce spune Biblia! Nu mai sunt copii aruncați încoace și-n colo de orice vânt de învățătură: Efes.4:14

Victorie - asaltați de dușman: "Este scris!"

Sfințenie - Ps.119:9-11 "Cum își va ținea tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău...Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! "

Vreau să studiez biblia dar nu știu cum! Acest studiu dorește să răspundă unei astfel de întrebări prin a-i înzestra pe toți creștinii cu elementele de bază ale metodei studiului biblic inductiv. De ce aceasta și nu alta, vom vedea mai încolo.

Studiul biblic începe și sfârșește cu rugăciunea, elementul nelipsit și căruia îi vom acorda timpul cuvenit. Studiul biblic nu înseamnă doar a cunoaște și a stăpâni metode de cercetare a Scripturii, ci a le angaja într-adevăr cu toată seriozitatea în studiul personal al Bibliei, dar nu fără a neglija rugăciunea, singura care poate da viață efortului intelectual al celui ce cercetează Cuvântul.

În cuvintele lui E.M.Bounds:

"...O predică adevărată este un lucru ce are viață. Este un lucru viu. Ea crește fiindcă omul crește. Predica are putere fiindcă omul are putere. Sau, predica este sfântă fiindcă omul este sfânt. Predica este plină de ungere divină pentru că omul este plin de ungere divină. Omul ce propovăduiește este omul care se roagă. Iar rugăciunea este arma cea mai puternică a predicatorului. Ea, forța omnipotentă în sine, este cea care dă viață și forță la tot.

Predica adevărată se ține în cămăruța de rugăciune. Omul, omul lui Dumnezeu, acolo este format. Viața lui, cele mai profunde convingeri ale lui s-au născut în comuniunea lui tainică cu Dumnezeu. Agonia în lacrimi și povara spiritului său, cele mai grele și mai bune mesaje, i-au venit pe când era singur în prezența lui Dumnezeu. Omul este format de rugăciune. Rugăciunea, formează predicatorul. Pastorul, este format de rugăciune.

Amvonul zilelor noastre este slab la rugăciune. Mândria învățăturii se opune umilinței rugăciunii. Prea de multe ori, rugăciunea amvonului, este doar oficială - o performanță săvârșită pentru rutina serviciului. Pentru amvonul modern, rugăciunea nu mai este forța din viața lui Pavel sau din lucrarea lui. Orice predicator care nu face din rugăciune un factor primordial al lucrării sale și al vieții sale, este un slab slujitor al lucrării lui Dumnezeu și prea neputincios să ducă mai departe cauza lui Dumnezeu, în această lume."

Aceasta a fost rugăciunea sfinților din Vechiul Testament:

Psalmul 119:18 "Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!"

Aceasta a fost rugăciunea apostolului Pavel pentru creștinii din Efes:

Efes.1:17, 18 "Si mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de ințelepciune si de descoperire, în cunoașterea Lui, si să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui, care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți..."

"Studiază până la moarte și roagă-te apoi să fi înviat."

Depindem într-adevăr de Dumnezeu pentru iluminarea Cuvântului Său și pentru descoperirea lui inimilor și minților noastre. Nici un efort intelectual nu poate înlocui revelația, iar aceasta se primește prin a o cere și prin a ne apropia de sursa ei, de Dumnezeu. Metodologia și tehnicile, deși având rolul lor, sunt inutile, dacă nu suntem învățați de Dumnezeu!

Câteva metode recunoscute de studiu biblic

Ce este metoda inductivă? Scoate în evidență ceea ce textul spune.

Ce este metoda deductivă? Impune textului ce să spună. "Debutează" cu o premiză, adică, începe cu o concepție formulată mai dinainte și nu formulată în urma confruntării cu Scriptura.

Ce este metoda "trambulinei"? Împărtășește o opinie și se culeg versetele biblice care să o sprijine. Practic orice nerozie se poate spune așa. Cu toate acestea, se pot împărtăși idei foarte bune, dacă este respectat spiritul Scripturii.

Metoda "trambulinei", a "rampei de lansare". La urmă oamenii se întreabă, "despre ce a fost studiul?", "a avut vreo temă?" "Este ea prezentă în textul de bază, de plecare?". Vorbitorul se ridică în picioare anunțând în introducere ce va face cu textul, dar niciodată nu ajunge tema mult așteptată!

Mulți folosesc metoda ("C și D") absolut superficială de citire a textului și divagare. Adică, citesc textul, pleacă de la text, se depărtează de textul inițial, și nu se întorc niciodată la el. Aceasta este tehnica multora. În felul acesta se pun pe seama Bibliei tot felul de enormități care nu se pot deduce din textul de plecare.

Nu se presupune să o studiem, sau să o explicăm așa! Biblia nu poate fi folosită ca o platformă pentru ideile noastre mai mult sau mai puțin inspirate, ca o carte care să sprijine crezurile noastre preconcepute, sau doctrinele particulare ale bisericii noastre (Danny Bond, numește această predicare, "predicarea cosmică"; "rachetă"!!??, în care se poate vorbi despre lucruri adevărate, aspecte biblice, dar care din păcate nu privesc textul ales. Nu asta este predicarea expozitivă bazată pe metoda inductivă!).

Dimpotrivă acestea trebuie deduse prin studiu atent inductiv și noi trebuie să ne bazăm crezurile pe ea. Pe Biblie. A aborda Scriptura verset cu verset așa cum a fost așezată de autorul inițial în pagină și a urmări șirul ideilor transmise prin inspirație de Duhul, extrăgând din text ideea lui (la urma urmei, ideea lui Dumnezeu), ceea ce el spune, și nu impunându-i ceea ce noi vrem să spună (aceasta nu se poate face decât cu mare lepădare de sine!). Toate concluziile noastre trebuie să decurgă din text, nu să fie introduse în text, fără ca acesta să le autorizeze. Ori faci/dai dreptate Scripturii, lăsând-o să se exprime, ori o nedreptățești exprimându-te în locul ei!!

Această eroare este întâlnită și la culte și secte. Se numește "citare selectivă/preferențială" deoarece se culeg texte biblice, ignorându-se contextul lor, și se folosesc pentru a sprijini o anumită idee preconcepută, o negare a învățăturii generale a Scripturilor.

În formularea teologiei cuiva să se înceapă de la scripturi

Este cel mai bine să se înceapă de la Scripturi și din ele să se formuleze teologia cuiva. Lucrul acesta nu se poate sublinia îndeajuns! Prospețimea materialului și răsplata descoperirilor vor depăși cu mult ceea ce se poate culege din studiul cărților de teologie. După ce cineva și-a făcut studiul său al Bibliei, atunci cărțile de teologie pot deveni o excelentă sursă de întărire și confirmare a celor crezute.

Predicarea expozitorie se poate rezuma în trei cuvinte de bază:

Predicarea expozitorie este inductivă. Lucru care înseamnă pur și simplu că abordăm textul pentru a afla ce vrea să spună, lăsându-l să se exprime singur. (Cum facem asta?)

Este opusul metodei deductive, care vine la Scriptură cu o idee preconcepută și o impune textului. O metodă deductivă poate fi uneori foarte valabilă (îndreptățită), dar trebuie acordată o atenție deosebită pentru a fi siguri că pasajul într-adevăr sprijină ideea înainte de a se recurge la ea.

Predicarea expozitorie este exegetică. Cel ce predică expozitoriu trebuie să-și facă datoria față de pasaj înainte să-l predice. Ceea ce înseamnă a urma cu atenție principiile hermeneutice și exegetice cuvenite. Un predicator ce predică expozitoriu ar trebui într-adevăr să fie cunoscut ca fiind unul ce "împarte drept Cuvântul adevărului" (2 Tim.3:15).

Predicarea expozitorie este expozitivă. Abordează Cuvântul lui Dumnezeu în mod inductiv, îl studiază exegetic, apoi îl explică oamenilor prin expunere (expozițional). Predicarea expozițională va căuta să clarifice ceea ce este greu de înțeles într-un pasaj. Deschide Cuvântul și-i expune sensurile mai puțin evidente și aplicațiile ce le conține.

Observația

Observația reprezintă primul pas (pasul inițial) în studiul biblic. Un interpret trebuie să evite ispita de a sări imediat la interpretarea elementelor specifice ale unui pasaj. Un autor pe nume, Traina, definește observația ca fiind

în esentă constiinciozitate...rostul general al observării pasajului este a a-l face pe cel ce-l studiază să fie atât de saturat cu detaliile unui pasaj încât acesta să fie pe deplin constient de existenta lor si de nevoia lor de explicatie. Observatia este mijlocul prin care datele unui pasaj devin parte a mentalitătii celui ce-l studiază. Furnizează materia primă pe care mintea să o folosească în procesul interpretational. (Traina, Bible Study, 31-32).

Caracteristicile de bază ale observării

Observația ar trebui să fie atentă - Observația include a deveni foarte conștient de termenii (cuvintele folosite) folosiți într-un pasaj, de structura și forma lui literară. Observarea ar trebui să fie atentă. Adică, să se facă cu atenție!

Ilustratie: Eminentul William Osler si studentii săi de medicină

Sir William Osler, eminentul doctor a dorit foarte mult să le ofere tinerilor săi studenți o lecție privitoare la importanța observării detaliilor în practica medicală. În timp ce sublinia această idee înaintea unui grup de studenți, el a ridicat în mână o sticluță spunând: "Această sticlă conține o mostră pentru analiză. Testând-o este posibil să se determine boala de care suferă pacientul." Acestea fiind spuse, și-a muiat degetul în soluția din sticluță și după aceea l-a pus în gură. Atunci el a continuat spunând: "Acum veți trece sticla de la unul la altul și fiecare să gustați conținutul pentru a diagnostica boala". Sticla a trecut pe la fiecare student, aceștia trebuind cu oroare să-și înmoaie degetul în soluție și cu mare curaj să-i afle gustul. Când în cele din urmă sticla a ajuns înapoi la dr. Osler acesta a declarat: "Domnilor acum mă veți înțelege ce vreau să spun când vorbesc despre importanta detaliilor. Dacă ați fi fost atenți ați fi observat că mi-am înmuiat degetul arătător în soluție, dar pe cel mijlociu în gură!" (Robert A.Traina, Bible Study, pag.32-33)

Observația trebuie de asemenea să fie sistematică - Observarea trebuie de asemenea să fie sistematică. Martin Luther a asemănat studiul său biblic cu culesul merelor spunând: "întâi, scutur tot copacul, pentru ca să cadă merele cele mai coapte. După aceea mă urc în copac și scutur fiecare ramură, apoi fiecare creangă, și în cele din urmă mă uit sub fiecare frunză". (Citat în Mayhue, How to Interpret, pag. 49)

Observația ar trebui să fie insistentă - Deși risc să mă repet, timpul prelungit în observație este obligatoriu pentru cel ce vrea să predice expozitoriu. El trebuie să reziste ispitei de a apela imediat la comentarii și la alte unelte de studiu. Nimic nu poate înlocui observația făcută personal.

Ilustrația: Studentul, peștele și Agassiz

Cu mai mult de cincisprezece ani în urmă am pășit în laboratorul profesorului Agassiz anunțându-l că m-am înscris la școala lui de științe naturale pentru a studia biologia. El mi-a pus niște întrebări cu privire la motivul înscrierii mele, cu privire la trecutul meu, m-a întrebat despre cum doream să-mi folosesc cunoștințele ce le voi dobândi în clasa lui și dacă aveam vreo ramură anume pe care doream să o studiez. La ultima i-am răspuns că doream să fiu bine instruit în toate domeniile zoologiei, dar mai târziu dorind să mă devotez îndeosebi studiului insectelor.

- "Când dorești să începi?" m-a întrebat el de îndată.

- "Acum", i-am răspuns și eu grăbit.

Răspunsul acesta se pare că i-a plăcut mult deoarece cu un energic "foarte bine!" a cules de pe raft un borcan uriaș conținând un specimen de pește plutind în alcoolul îngălbenit de ani și a spus: "Ia acest pește, și studiază-l. Noi îl numim Haemulon. Ia-l și privește-l cu atenție și mai încolo o să-ți pun întrebări cu privire la ce ai observat".

Cu aceste spuse, m-a lăsat stând singur acolo cu borcanul în mână. Totuși după o vreme profesorul a revenit oferindu-mi instrucțiuni precise privind îngrijirea mostrei încredințate. "Nici un om nu este vrednic să se numească naturalist dacă nu știe să păstreze mostrele pe care le studiază".

Astfel, se presupunea ca eu să țin peștele într-o tăviță mică, din când în când să umezesc tăvița cu alcoolul din borcan, asigurându-mă întotdeauna la urmă să pun dopul foarte bine. Acelea nu erau zilele dopurilor fixe de sticlă și a elegantelor sticle fumurii de mostre. Toți studenții de atunci își amintesc uriașele sticle mari fără gât cu un dop de plută izolat cu ceară, mâncat de insecte și care îngăduia alcoolului să se prelingă pe lângă el. Entomologia era o știință mai sigură decât ihtiologia însă exemplul profesorului care fără ezitare și-a băgat mâna până la fundul borcanului pentru a scoate peștele a fost molipsitor, și deși "alcoolul era foarte vechi și avea un puternic miros de pește" nu am îndrăznit să arăt nici o aversiune față de sacrele rămășițe ale peștelui tratând alcoolul drept apă pură. Cu toate acestea nu am putut ignora sentimentul trecător de dezamăgire încercat la privirea peștelui și a faptului că nu mă vedeam un pasionat entomologist. Cei de acasă au fost de asemenea foarte puțin impresionați descoperind că nici o cantitate de apă de colonie nu putea să înlăture mireasma care mă însoțea ca o fantomă.

În zece minute am observat cam tot ceea ce putea fi observat la acel pește și am pornit în căutarea profesorului care din păcate părăsise clădirea muzeului. La întoarcerea mea acasă specimenul meu se uscase pe de-a întregul în tăvița lui și a trebuit să-l stropesc cu alcool în speranța că va învia din starea lui ca de leșin, așteptând nerăbdător revenirea acestuia la forma lui inițială. Fără ca aceasta să se întâmple nu mi-a mai rămas decât să privesc în ochii goi ai tăcutului meu tovarăș. Astfel a trecut o jumătate de oră, apoi, o oră, și încă o oră, iar peștele arăta tot mai jalnic. L-am întors pe partea cealaltă, apoi pe cealaltă, l-am privit îngrozit din față, de dedesubt, de deasupra, din dungă. Eram disperat și după încă o oră am decis că este timpul pentru prânz. Cu mare ușurare l-am repus cu grijă în borcanul lui și timp de o oră mi-am luat liber.

La întoarcerea mea, am aflat că profesorul Agassiz a trecut pe la muzeu dar acum era din nou plecat și nu se întorcea decât după mai multe ore. Colegii mei erau de asemenea prea ocupați pentru a-i deranja cu convorbirile mele. Din nou, cu mare oroare am scos hidosul peștele din borcan și disperat am reînceput din nou să-l privesc. Nu se presupunea să folosesc o lupă. Orice instrumente erau interzise. Am fost lăsat doar cu cele două mâini ale mele, cu ochii mei, și cu peștele. Mi se părea un câmp de explorare extrem de limitat. La un moment dat i-am băgat degetul în gură pentru a vedea cât de ascuțiți avea dinții. După aceea, am început să-i număr solzi după ordinea diferită a șirurilor pe care le avea, până ce am simțit că totul devenea absurd. La urmă mi-a venit o idee strălucită. Voi desena peștele! Spre surpriza mea făcând acest lucru am început să descopăr alte trăsături ale nefericitei creaturi. Tocmai atunci s-a întors și profesorul.

"Asta e bine", a început el, "un creion este unul dintre cei mai buni ochi! Mă bucur de asemenea să văd că păstrezi exemplarul umed și borcanul bine închis." Pe lângă aceste cuvinte încurajatoare el a mai adăugat:

"Altfel, cum mai este (evident, peștele)?"

A ascultat cu atenție scurta mea trecere în revistă a structurilor lui și a părților cu nume încă necunoscute mie, arcadele, operculumul mobil, porii capului, branhiile, gura fără buze, ochii fără pleoape, coada bifurcată, trupul arcuit și îndesat. Când am terminat, acesta părea să aștepte să continui și într-adevăr cu un aer de dezamăgire a spus:

"Nu l-ai privit cu destulă atenție" și continuând profesorul spuse, "de ce nu ai văzut unele dintre cele mai evidente trăsături ale animalului, ce erau atât de clare înaintea ochilor tăi, ca și bună ziua? Privește-l din nou! Uită-te la el cu și mai mare atenție!"

Acestea au fost cuvintele care m-au aruncat în disperare. Profesorul m-a uluit, m-a surprins și m-a șocat. Mă săturasem de hidosul pește! Însă mi-am reluat îndatorirea cu o mare hotărâre să-l satisfac pe meticulosul meu profesor. Astfel am ajuns să descopăr unul după altul lucruri noi, înțelegând cât de justificată a fost critica profesorului. După-amiaza aceea a trecut cu repeziciune când pe seară profesorul m-a întrebat din nou:

"Nu vezi, încă?"

"Nu", am răspuns. "Sunt sigur că-mi scapă ceva, dar acum înțeleg cât de puține am observat înainte".

"Asta este foarte bine" a răspuns el mai încurajat, "dar nu o să te ascult acum. Acum pune-ți peștele la loc și du-te acasă. Poate mâine dimineață vei avea un răspuns mai bun. Te voi asculta înainte să studiezi peștele din nou".

Lucrul acesta a fost absolut deconcertant. Nu numai că trebuia să mă gândesc peste noapte la pește, studiindu-l în lipsă, la urma urmei un mod foarte straniu de obținere a observațiilor, dar în plus fără să-mi recapitulez descoperirile trebuia a doua zi să-mi prezint cu mare exactitate cunoștințele. Știam că am o memorie slabă. Abătut am plecat în drum spre casă, pe lângă Râul Charles, complet absorbit de gânduri și uluit de paradoxurile studiilor mele.

Primirea cordială de a doua zi dimineața a profesorului a fost foarte liniștitoare. Iată un om ce părea foarte nerăbdător să afle de la mine ceea ce cu siguranță știa mai bine.

"Vreți să spuneți că peștele are două părți simetrice unde sunt așezate organele sale?" am întrebat eu mirat. Complet satisfăcut profesorul a spus, "desigur, desigur!" răsplătind orele îndelungate de studiu din noaptea trecută. Astfel după ce profesorul a cuvântat cu mare entuziasm și satisfacție asupra importanței acestei descoperiri, cum de altfel o făcea de fiecare dată, m-am aventurat să-l întreb ce va trebui să fac în continuare.

"Ooo, privește la peștele tău! Studiază-l încă odată", a spus el și m-a lăsat din nou să-mi văd de treabă. La mai puțin de o oră profesorul s-a întors și a început să-mi asculte lista noilor mele descoperiri.

"E bine, e bine!" a repetat el, "însă asta nu-i totul. Continuă". Astfel pentru încă trei zile foarte lungi el a continuat să așeze peștele înaintea ochilor mei, interzicându-mi să mă uit la altceva, sau să folosesc vreun mijloc artificial de observație. "Privește-l, privește-l, privește-l" a răsunat ecoul repetatului său îndemn.

Aceasta a fost cea mai bună lecție entomologică de care am avut vreodată parte. O lecție a cărei influență și-a întins ramificațiile în fiecare domeniu al studiilor mele, o moștenire de o valoare inestimabilă pe care profesorul mi-a lăsat-o, după cum a lăsat-o multor altora, pe care nu o puteam cumpăra și de care nici nu mă puteam despărți.

La un an după această întâmplare ne amuzam desenând cu creta animale nefirești pe tabla muzeului. Am desenat uriașe stele de mare, broaște încleștate într-o luptă pe viață și pe moarte, viermi cu nouă capete, raci gigantici, ce stăteau ridicați în coadă și purtau umbrele colorate, pești grotești având gurile deschise și ochii mari. Imediat ce a venit, profesorul a privit la rându-i amuzat la experimentul nostru. S-a uitat la pești. Concluzia lui seacă și resemnată a spus totul:

"Haemuloni, toți fără unul: haemuloni. Domnul ...(și a spus numele meu!) i-a desenat!" Într-adevăr, până astăzi, dacă încerc să desenez un pește, nu pot schița decât haemuloni!!!

În cea de-a patra zi, un al doilea pește din aceeași grupă a fost așezat pe masă, alături de primul, i-ar eu am fost rugat să evidențiez diferențele și asemănările dintre cei doi, după care a fost urmat de un altul, și apoi de un altul, până ce întreaga lor familie s-a perindat înaintea ochilor noștri. O duzină de borcane cu formol ocupa masa și rafturile din jurul nostru, mirosul devenise un parfum plăcut, și chiar până azi vederea unui dop de plută lat de 6 inchi și ros de viermi îmi trezește amintiri plăcute!

Atunci a fost recapitulată întreaga specie de haemuloni, și fie că am fost angajați în disecarea unor organe interne sau ale unor părți ale corpului lor, în pregătirea și examinarea firavului schelet osos, sau în descrierea diverselor părți, metoda lui Agassiz de observare a faptelor era întotdeauna însoțită de îndemnul insistent ca niciodată să nu ne mulțumim cu ce-am obținut.

"Detaliile (datele tehnice; n.tr.) sunt stupide", spunea el, "până ce nu sunt puse în legătură cu vreo lege generală (asociate unui principiu)." La sfârșitul a opt luni, mi-am părăsit aproape cu șovăire acești prieteni ai mei pentru a mă îndrepta spre insecte, însă ce-am dobândit prin această sugestivă experiență a avut o valoare mai mare chiar și decât toți anii de cercetare a animalelor mele preferate."1


următoarea pagină