Înapoi
Acasă
Biblia

Doctrina Învierii lui Isus Hristos


Duminica aceasta aveți privilegiul de a auzi a doua oară consecutiv vorbindu-se despre învierea lui Isus Hristos și implicațiile ei pentru noi.

"Pentru ce căutați între morți pe Cel ce este viu?"

Luca 24:5-6a "Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat..."

Învierea lui Isus Hristos - Evenimentul central al istoriei omenirii. Voi dovedi că nu folosesc cuvinte mari. Învierea din morți a lui Isus Hristos este exact ceea ce face Creștinismul să fie incontestabil!

Știți de ce nu se poate infirma Creștinismul (definit ca fiind omul mântuit din păcatele sale, omul iertat și născut din nou din Duhul lui Dumnezeu)? Altfel spus, "am un motiv foarte simplu, dar puternic să cred: ÎNVIEREA DIN MORȚI A LUI Hristos!

Învierea din morți a lui Hristos este, ori cea mai josnică, nemiloasă și vicleană farsă făcută vreodată oamenilor, ori este cel mai important eveniment din istoria omenirii.

Creștinismul nu se poate nega în condiții logice normale și pe baze raționale tocmai din pricina acestui eveniment extraordinar. Dacă mulți au încercat-o, au făcut-o ocolind mărturiile, învierii din morți a Domnului care sunt disponibile. De fapt, odată un creștin a fost întrebat la universitate și în mijlocul unei clase de filozofie dacă Creștinismul se poate nega. Acesta a răspuns că NU. Când a fost întrebat de ce, a răspuns că din cauza învierii din morți a lui Isus Hristos! Nu pot evita și explica un eveniment istoric atât de fantastic!

Într-adevăr, dacă privești la purtarea creștinilor de-a lungul veacurilor, la nedreptățile făcute în numele lui Dumnezeu (deși, nu cu voia Lui, ci împotriva ei!), la problemele bisericii, la crezurilor uneori aberante ale celor ce se numesc "creștini", Creștinismul se poate nega. Însă, învierea lui Hristos este evenimentul care constituie cea mai mare piedică în calea negării și nimicirii credinței creștine. Datorită acestuia, ea dăinuiește, persistă în timp și încă se răspândește. Pentru că, Hristos a înviat din morți și este viu!

După aceea, privind la condiția spirituală a multor biserici astăzi, la zelul stins al creștinilor, la apatia și letargia lor, avem toate condițiile negării Creștinismului, dar învierea din morți a lui Hristos ne împiedică. De ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu? Nu aici se caută Hristos. Creștinismul este "religia mormântului gol"! Religia este un "mântuitor mort".

Theodorus Harnack spunea: "După mine, poziția pe care o ai privind faptul învierii, nu mai este teologie creștină. Pentru mine, creștinismul rămâne în picioare sau se prăbușește odată cu învierea (lui Hristos)". 60/437

O conversație petrecută între un misionar creștin și un musulman ilustrează acest adevăr. Mahomedanul a vrut să-l impresioneze pe creștin cu ceea ce el credea că reprezintă superioritatea Islamului și-i spunea:

Într-adevăr, se pare că în Coran s-a afirmat prima dată (nu prof. Venturini a făcut-o!) că Isus de fapt nu a murit pe cruce, ci doar a leșinat. Ca prin urmare, ucenicii au pus la cale povestea învierii care să-l propulseze pe Isus în atenția lumii, sugerează "cartea sfântă" a Islamului.

Creștinismul își găsește elementul activ în învierea din morți a lui Hristos, iar dăinuirea acestuia este asigurată de prezența vie după moarte a fondatorului ei. Unii au spus-o mai bine:

"Piatra de la intrarea în mormânt a fost dată la o parte nu pentru a-l lăsa pe Hristos să iasă afară, ci pentru a le îngădui necredincioșilor să se convingă singuri" (Donald Grey Barnhouse)

Știți cine au fost primii contestatari ai evenimentului?
Iudeii? Păcătoșii vremii? Romanii? Nu! Au fost ucenicii! Cum pot pretinde unii că aceștia au pus la cale o conspirație când ei au fost primii care au contestat-o!

Cea mai mare "țeapă" din istoria omenirii! Nu există o înșelătorie mai mare care să fi influențat un număr mai mare de oameni ca și aceasta, dacă nu s-a petrecut în realitate.

Dacă simpatizezi ideea că a fost cu neputință ca Hristos să învie din morți, ar fi bine să încetezi să mai cochetezi cu Creștinismul căci acesta devine cea mai mare înșelătorie...cea mai impracticabilă religie de pe Pământ!
Dar, Hristos a înviat, pârga celor adormiți (1Cor.15:20).

Este singurul eveniment din istoria omenirii care a adus speranță într-o lume disperată! Credința creștină începe și continuă de la mormântul gol. Toată istoria s-a îndreptat într-acolo și se derulează de acolo. De la mormântul gol.

Au jefuit comoara din mormântul sfânt!?
Cât de îmbucurătoare au fost pentru Creștinătate veștile cuceririi Ierusalimului de către generalul britanic Allenby, în primul război mondial. Totuși înainte de evacuarea turcilor din cetatea sfântă, ziarele au transmis următoarea știre de presă: "Turcii au jefuit mormântul sfânt de toate comorile din el". Nu chiar! Mormântul acela a fost lipsit de Comoara cea mai preț cu câteva mii de ani înainte, când din el a ieșit slăvitul Hristos!

"Paștile sunt pentru credința noastră ceea ce apa este pentru ocean, stânca este pentru munte și ceea ce sângele este pentru trup" (Raymond Linquist)

"Într-un veac al necredinței și al scepticismului, putem observa că învierea din morți a lui Hristos este evenimentul care rezistă la orice anchetă ar fi supusă". (adaptat după J.C.Ryle)

Creștinismul este singura religie a lumii care apelează la învierea din morți a fondatorului ei pentru a argumenta spusele Sale. Tot ceea ce Isus a învățat, a trăit și a murit, depinde de învierea Lui din morți. Creștinismul nu este întemeiat pe un complex de idei filozofice sau teologice, în cel mai bun caz, ci pe un eveniment istoric fără seamăn: învierea din morți a lui Hristos.

"ÎNVIEREA DIN MORȚI A LUI ISUS" = ULTIMUL CUVÂNT AL LUI DUMNEZEU în istoria lumii
Când păcatul, moartea, lumea și diavolul, au crezut că prin uciderea lui Hristos și-au spus ultimul cuvânt, Dumnezeu a intervenit și El este Cel ce a avut ultimul cuvânt de spus. Acesta este: "nu este aici, ci a înviat!". Cu învierea, Dumnezeu a punctat istoria omenirii cu un "dar" definitiv!

Dar Dumnezeu...

Fapte 2:22-24 Bărbați Israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele și lucrările pline de putere, pe cari le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți; pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea.

Se pare că "dar Dumnezeu" devenise un tic verbal al apostolului Petru:

Fapte 10:37-41 Știți vorba făcută prin toată Iudea, începând din Galilea, în urma botezului propovăduit de Ioan; cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, și vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul; căci Dumnezeu era cu El. Noi suntem martori a tot ce a făcut El în țara Iudeilor și în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, și a îngăduit să Se arate, nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, cari am mâncat și am băut împreună cu El, după ce a înviat din morți.

Pavel, în sinagoga din Antiohia Psidiei:

Fapte 13:26-30 Fraților, fii ai neamului lui Avraam, și cei ce vă temeți de Dumnezeu, vouă v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri. Căci locuitorii din Ierusalim și mai marii lor n-au cunoscut pe Isus; și prin faptul că L-au osândit, au împlinit cuvintele proorocilor, care se citesc în fiecare Sabat. Măcar că n-au găsit în El nici o vină de moarte, totuși ei au cerut lui Pilat să-L omoare. Și, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos de pe lemn, și L-au pus într-un mormânt. Dar Dumnezeu L-a înviat din morți.

Aceasta este întreruperea victoriei efemere a răului asupra lumii... așa a contrazis Dumnezeu pe diavol și pe omul păcătos...Ei l-au omorât pe Domnul vieții, DAR DUMNEZEU L-A ÎNVIAT!

Totul s-a schimbat prin această prepoziție! Însăși, istoria omenirii este modificată de "dar-ul" lui Dumnezeu.

Observați schimbarea produsă la acel "dar" al lui Dumnezeu :

Adam și Eva au păcătuit în grădină și au fost pedepsiți... dar Dumnezeu
Avraam l-a pus pe altar pe Isaac pentru jertfă ... dar Dumnezeu
Moise a fost pus într-un coș pe ape... dar Dumnezeu
Fapte 7:9 Iar patriarhii, care pizmuiau pe Iosif, l-au vândut, ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el,
Evrei au fost duși în robia Egiptului... dar Dumnezeu
Ezechia este asediat și înfometat în cetate împreună cu poporul, de către Sanherib... dar Dumnezeu
Ilie, singur, înconjurat de sute de profeți falși ai lui Baal, în prezența Isabelei, o regină stricată, și a lui Ahab, un trădător... dar Dumnezeu a trimis foc din cer
David singur înaintea uriașului Goliat... dar Dumnezeu
Pavel era un prigonitor și un hulitor... Dar când Dumnezeu - care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, și m-a chemat prin harul Său, - a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său. (Gal.1:15)
Etc.
Etc. ...

Isus a fost pus pe cruce, a murit și l-au îngropat, preoții și iudeii s-au bucurat... dar Dumnezeu!!

... dar Dumnezeu l-a înviat!

În aceasta constă misterul experienței creștine -- "dar Dumnezeu".

Introduceți această prepoziție în fiecare perspectivă strict pământească pe care o aveți asupra vieții și veți vedea cum totul se modifică:

În fața celor mai sumbre și întunecate perspective asupra vieții noastre, acest "dar Dumnezeu" schimbă totul. Când te găsești, vorba lui Cioran, pe culmile disperării, ... dar Dumnezeu este ce-ți trebuie să auzi să prinzi speranță. Când nu mai sunt căi de ieșire, când totul e pierdut, când totul este distrus și mort ...dar Dumnezeu

Este exact ceea ce el (Cioran) a refuzat să vadă, că Dumnezeu este viu și adevărat. Că prin Fiul Său, El ni s-a făcut cunoscut, iar prin învierea Lui din morți ne-a lăsat un semn incontestabil al realității Sale.

De ce?

"Piatra de la intrarea în mormânt nu a fost decât o fărâmă de nisip pentru Stânca Veacurilor aflată înăuntru!" (Fred Beck)

Vedeți, această prepoziție, schimbă TOTUL. Întreaga mărturie a istoriei umane se rezumă în aceste cuvinte: ... dar Dumnezeu
Omul și-a inventat armele și a creat condițiile de a se auto-distruge, de a eradica complet rasa umană de pe Pământ... dar Dumnezeu

Substituiți cuvintele, dezastru, nenorocire, moarte, foamete, frig, necinste, hoție, corupție, disperare ...etc., cu ... dar Dumnezeu și vedeți ce aveți. Nu aveți speranță? Priviți la învierea din morți a lui Hristos!

Învierea lui Hristos, dacă nimic altceva nu înseamnă pentru noi, măcar să ne amintească că atunci când totul pare pierdut, absurd, și zadarnic, (cum ar fi viața noastră!), Dumnezeu a intervenit!

Domnia păcatului, a puterilor întunericului, a poftelor și a dorințelor criminale ale oamenilor, sunt întrerupte de acest "dar Dumnezeu". Nu găsești nimic mai sugestiv în toată Biblia pentru credincioșia lui Dumnezeu de a interveni pentru binele nostru, decât acest scurt cuvânt, această laconică expresie ... dar Dumnezeu!

"Dar Dumnezeu" este plăcuta noastră surpriză de Paști -- un singur cuvânt poate să exprime evenimentul de Paști: SURPRIZĂ! Oamenii păcătoși l-au omorât pe Domnul vieții, și pentru o clipă întunericul a părut să triumfe, dar Dumnezeu, surpriză ... L-a înviat!

Acesta este miezul credinței creștine pe care nu avem voie să-l luăm de la sine. Trebuie să realizăm că învierea din morți este acțiunea lui Dumnezeu care întotdeauna ar trebui să ne amintească că El este un Dumnezeu viu care dă speranță și care învie morții!

Fapte 26:8 Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morții?
Ioan 5:28-29 Nu vă mirați de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui, și vor ieși afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viață; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.

În ce privește neamul nostru românesc, conducătorii lui l-au vândut pe bani și averi, preoții l-au lăsat în ignoranța păcatului și i-au exploatat credulitatea, aliați reali niciodată n-a avut, turcii îl amăgesc cu produsele lor, etc. ... dar Dumnezeu

Recunoașteți că în mijlocul deznădejdii, unica noastră speranță stă în acest mic cuvințel: dar Dumnezeu!!

Mai ales, în neputința și deznădejdea condiției păcătoase a omului, în lumina condamnării lui veșnice pentru păcatele sale, ... dar Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său să moară pe cruce și să învie pentru mântuirea noastră!

Vreți să mai auziți și alte "dar-uri" de-ale lui Dumnezeu?

Fapte 3
12 Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul, și a zis norodului: ,,Bărbați Israeliți, pentru ce vă mirați de lucrul acesta? De ce vă uitați cu ochii țintă la noi, ca și cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?
13 Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, Dumnezeul părinților noștri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-ați dat în mâna lui Pilat; și v-ați lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul.
14 Voi v-ați lepădat de Cel Sfânt și Neprihănit, și ați cerut să vi se dăruiască un ucigaș.
15 Ați omorât pe Domnul vieții, pe care (DAR) Dumnezeu L-a înviat din morți; noi suntem martori ai Lui.
...
17 Și acum, fraților, știu că din neștiință ați făcut așa, ca și mai marii voștri.
18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor proorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.

Fapte 10:40 Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, și a îngăduit să Se arate,
Fapte 13:30 Dar Dumnezeu L-a înviat din morți.
Romani 5:8 Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.

Ești vinovat și mort în păcatele tale, fără speranța de a intra în ceruri, ia aminte la această frază, DAR DUMNEZEU care este bogat în milă...

Efeseni 2:4-6 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți). El ne-a înviat împreună, și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești, în Hristos Isus,

Care a fost evenimentul central al propovăduirii apostolilor? Care a fost secretul creșterii miraculoase a bisericii primare? Care a fost forța mobilizatoare a răspândirii Evangheliei pe întregul pământ? Răspunsul la toate aceste întrebări îl reprezintă învierea lui Isus Hristos. "A înviat!" era strigătul victorios al primilor creștini care le-a dus mesajul până la capătul pământului.

Până ce nu acceptăm ceea ce Scriptura declară despre înviere, întreg mesajul creștin, practic, se dezintegrează. Accentul din propovăduirea din vremea apostolilor a fost pus pe faptul că într-o dimineață liniștită, într-o grădină obscură, omul a învins cel mai temut dușman al său, întunecatul înger al morții. Cu multe veacuri în urmă, Satana l-a învins într-o grădină pe primul Adam iar victoria lui a inaugurat domnia păcatului și a morții asupra omenirii. Dar, acum, la vremea potrivită a lui Dumnezeu și după planul Său, cel de-al doilea Adam îl înfrunta pe Satana, tot într-o grădină, și "moartea a fost înghițită în biruință" (vezi, 1Corinteni 15:54).

Din nefericire, unii oameni au tratat învierea ca nefiind decât o altă doctrină, o declarație de credință, ce trebuie acceptată ca atare și nu ca pe un temei logic și rațional pentru o speranță personală. Însă pentru apostoli, a fost însăși baza speranței lor în mijlocul suferinței și a unei puternice persecuții.

Primii creștini și-au bazat învățătura lor despre o înviere viitoare a celor morți pe realitatea învierii Mesiei Israelului, "pârga (cea dintâi roadă) a celor adormiți" (1Corinteni 15:20,23). Asta este ceea ce ei spuneau: la fel cum Hristos a înviat, tot așa El îi va aduce pe toți oamenii la o viață fizică, sau așa cum se spune în continuare, "și după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos" (1Corinteni 15:22).

Fără îndoială Creștinismul este un crez ce trebuie crezut, dar mai reprezintă și o viață ce trebuie trăită. Separat de Mântuitor crezul devine o farsă păguboasă, iar viața o luptă disperată de a te ajuta singur. Creștinismul înseamnă mai presus de toate o Persoană, iar Aceasta este Fiul lui Dumnezeu.

Din păcate, unii resping categoric învierea sau se îndoiesc de ea. Deoarece învierea presupune miraculosul, ea sfidează mintea rațională a omului. Când Pavel a predicat-o, a fost batjocorit și ridiculizat de către filozofii greci ai vremii (vezi, Fapte 17:32), iar într-o împrejurare a fost făcut nebun de către un domnitor păgân (Fapte 26:24). De aceea, nici noi nu ar trebui să ne mirăm dacă cei din zilele noastre nu o cred. Învierea din morți a lui Hristos pare mai degrabă să creeze dificultăți credinței decât să o încurajeze, și este așa pentru că reprezintă un eveniment absolut ieșit din comun.


Doctrine | Următorea pagină