Înapoi  Acasă  Deschideți Biblia

Recapitularea studiului din 29 Sept. despre "Întruparea cuvântului":

- Ioan ne-a furnizat o bogăţie de argumente/dovezi în favoarea Dumnezeirii Cuvântului (era la început, a creat, este viata oamenilor, lumina lor, etc.) dar acum ne-a prezentat umanitatea Lui.

- ...în 451 d.H. se întruneşte Conciliul de la Calcedon -- acesta combate erezii privitoare la Încarnare...concluzionează afirmând că:

"...noi mărturisim că Domnul nostru Isus Hristos este unul şi acelaşi Fiu...perfect în Dumnezeirea Lui...perfect în Umanitatea Lui...având o singură făptură cu Tatăl (homoousios) în Dumnezeire, homousios (de aceeaşi) făptură cu noi...arătat în două naturi (physeis), fără confuzie, fără schimbare, fără diviziune şi fără separare...proprietatea fiecărei naturi fiindu-i păstrată şi fiind concurentă într-o singură persoană (prosopon) şi într-o singură existentă (hypostasis).

- idee şocantă pentru vremea lui Ioan.

- Prin întrupare Isus împlineşte scopul mântuitor al Lui Dumnezeu

- De ce s-a întrupat Hristos?

- pentru ca să ne mântuiască(!) dar mai pentru ce?

- pentru ca viata lui Dumnezeu să fie în noi. ("La creaţie Domnul l-a făcut pe om asemenea Lui. La întrupare, El s-a făcut asemenea omului" - John Boys) Putem spune în continuare, pentru ca omul să fie făcut spiritual ca El. Asemenea lui. Să fie făcut părtaş al firii dumnezeieşti (Vezi 2 Petru 1:4). Si,

- pentru ca Dumnezeu să trăiască prin noi, nestânjenit.

(ptr. a muri trupeşte, a învia trupeşte!)

Deci, El s-a întrupat pentru ca:

1. Ca să ne aducă la Dumnezeu.
2. Să osândească păcatul în firea pământească.
3. Porunca Legii lui Dumnezeu să fie împlinită în noi.
4. Ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu, în El.
5. Pentru a fi plini de viată cu El.

Întruparea Lui Isus Hristos este "teologie în carne şi oase"!

Ioan 1:15-18

15. "Ioan a mărturisit despre El, când a strigat: "El este Acela despre care ziceam eu: "Cel ce vine după mine, este înaintea mea, pentru că era înainte de mine"

16. Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har;

17. căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.

18. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut".

Mi-e greu să dau un titlu fiindcă mă tem că aş nedreptăţii unul din aceste versete. Totuşi să-i zicem,

Încheierea prologului la evanghelie


În această încheiere de cuvânt înainte, Ioan ne comunică următoarele idei:

1. Superioritatea lui Isus faţă de Ioan Botez., mărturisită chiar de acesta - vers.15
2.
Isus, sursa noastră inepuizabilă de har - vers.16
3.
Harul şi adevărul au venit prin Isus - vers.17
4.
Isus, Revelatorul lui Dumnezeu - vers.18

După acest studiu necesar, vom continua să studiem, mesajul lui Ioan Botezătorul, apoi, primii ucenici.

După ce în vers.6-7 Ioan ne spune că Ioan Botezătorul a venit ca martor, acum din vers.15 până la 34, el ne oferă conţinutul mărturiei lui - mesajul lui. Cu toate acestea, ceea ce vers.15 spune este doar un început al mărturiei lui Ioan Botezătorul, în care Ioan este cel ce declară preeminenţa lui Isus. El face deja aluzie la întâietatea pe care Isus o merita: "Cel ce vine după mine, este înaintea mea, pentru că era înainte de mine" -- este un apel la dumnezeirea şi existenţa veşnică a lui Isus, pentru a demonstra superioritatea lui Isus. Deşi Ioan Botezătorul era mai bătrân decât Isus cu 6 luni, Isus exista înainte de zămislirea Botezătorului în pântecele Elisa vieţei!

Strigarea lui Ioan botezătorul - Merită observat modul în care a mărturisit: "a strigat".

Ioan Botez. a strigat conform prorociei cu privire la el care spunea că, el era vocea celui ce strigă în pustie. Profeţii VT au strigat cu voce tare pentru a arăta oamenilor păcatele lor. Însă acest profet al trecerii de la VT la NT, a strigat pentru a le arăta oamenilor Mântuitorul lor. Cel ce-a sărit în pântecele maicii lui la apropierea lui Hristos, exulta public de bucurie la apariţia Lui!

"A strigat" mai sugerează că mărturia lui erapublică. Profeţii falşi îi amăgeau pe oameni la întuneric şi pe ascuns, dar înţelepciunea lui Dumnezeu strigă:

"Nu strigă înţelepciunea şi nu-şi înalţă priceperea glasul? Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspântii şi strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor: "Oamenilor, către voi strig, şi spre fii oamenilor se îndreaptă glasul meu. Învăţaţi-vă minte proştilor, şi înţelepţii-vă nebunilor! Ascultaţi-mă căci am lucruri mari de spus şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept. Căci gura mea vesteşte adevărul şi buzele mele urăsc minciuna!... " (Prov.8:1-8)

Şi noi trebuie să "strigăm" ca Ioan botezătorul!
Nu este acesta un îndemn direct al Domnului nostru la o mărturie directă şi publică a Evangheliei? "Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche să propovăduiţi de pe acoperişul caselor" (Mat.10:27). Astăzi, Biserica nu-şi mai strigă mesajul ei ca în trecut! A fost încadrată civilizat în societate. A primit nume şi salarii, numai să tacă din gură! Să facă "evanghelizări", dar să le facă în interiorul bisericii, printre creştini! Dar ca şi Ioan Botezătorul şi noi trebuie să strigăm! Să confruntăm din nou lumea cu Evanghelia şi s-o facem public! "Problema nu este că Evanghelia şi-a pierdut puterea ci că Biserica şi-a pierdut audienţa."

Ioan botez. a mărturisit superioritatea în lucrare, natură şi poziţie a Lui Hristos! Regele este mai mare decât heraldul (vestitorul) lui. Fiul Celui prea Înalt este mai bun decât proorocul Celui Prea Înalt! Ioan Botezătorul a fost doar un slujitor al Noului Legământ, Isus era Mijlocitorul acestui Nou Legământ. Deşi, el era cel mai mare dintre cei născuţi din femeie, totuşi îi acordă întâietate Celui născut supranatural din fecioară!

Evanghelistul Ioan se opreşte din descrierea (această paranteză a) mărturiei lui Ioan Botezătorul pentru a scoate în evidenţă trei lucruri importante despre Hristos:

- din plinătatea lui, noi toţi am primit har după har
- harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos
- Isus l-a făcut cunoscut pe Tatăl invizibil

De la umanitatea lui Hristos, la harul Lui! Merită să ne amintim ce înseamnă harul lui pentru noi. Ioan nu foloseşte banal ideea harului în acest context. Nu este o salutare ci este o revelaţie a lui.

Vedem întâi că Ioan spune în versetul 16 că, "Şi noi toţi am primit..." harul lui. În primul rând l-am primit fiindcă nu-l merităm şi nu puteam să-l (câştigăm!) dobândim prin propriile puteri. Despre acest fapt se pot spune atât de multe! Cine l-a primit? Noi, cei ce l-au primit iniţial pe Isus! Doar primindu-l întâi pe El poţi după aceea să beneficiezi într-adevăr de harul Lui. De ce l-am primit? Fiindcă Dumnezeu a dorit să ni-l dea! A insistat să-l primim! Aveam nevoie de el. De ce? Înaintea unui Dumnezeu sfânt nu puteau să apară nişte păcătoşi! Astfel, El i-a socotit neprihăniţi prin harul Său. Asupra acestui har Ioan vine acum şi ne atrage atenţia. Prin Moise a venit Legea, dar prin Isus harul şi adevărul.

Un ipocrit simţ al responsabilităţii
Ilustraţie:
Henry Ironside: "Tânărul mântuit şi Liderul legalist!"
Într-o biserică invadată de legalism în timp ce un tânăr îşi descria întoarcerea la Dumnezeu spunând cum în mântuirea lui Dumnezeu a făcut totul, intervine un lider extrem de legalist care-l interpelează: "Bine, bine, dar care a fost partea ta, în mântuirea ta?" "A mea?" "Am fugit de El cât de repede mă ducea păcatul meu! Dar El a fugit după mine şi m-a ajuns! Asta este ceea ce eu am făcut pentru mântuirea mea!"

La fel insistă Dumnezeu şi în vieţile noastre să ne dea harul Lui. Un prieten de-al meu cu care am visat îndelung să fugim dincolo, ajuns departe de mine într-un azil al Crucii Roşii din Belgia, ca să nu mă mai audă vorbindu-i de nou-descoperita mea credinţă în Hristos, s-a trezit "cazat" în cameră alături de un negru care nu făcea decât să citească Biblia şi să se roage. Prietenul meu "a fugit", dar Dumnezeu a insistat... şi încă o mai face!

Aplicaţie: Fugi tu astăzi de Dumnezeu cât de repede te duce păcatul tău? Îţi oferă acum ocazia să primeşti harul Lui! Nu amâna!

"...am primit din plinătatea Lui" -- ceea ce înseamnă că mai are şi pentru mine fiindcă,

Col.1:19 spune: "Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El" - în Isus!

şi Col.2:9-10 - "Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El..."

"Avem totul în El": În El, ai tot ce-ţi trebuie în fiecare clipă, pentru a putea să trăieşti o viaţă de creştin, iar acea sursă (plinătate) nu se va epuiza niciodată!

Danny Bond, pastorul lui Pacific Hills Church în California, are o bună ilustraţie pentru caracterul inepuizabil al harului lui Dumnezeu, şi anume un crater de vulcan din Trinidad Tobago de unde se exploatează gudron, un fel de smoală folosită la asfaltarea drumurilor, exportat în întreaga lume. În acel loc se găseşte o resursă inepuizabilă! În 72 de ore gaura făcută se umple din nou! Exploatarea acestui crater se efectuează neîncetat de aproape 75 de ani şi până în zilele noastre nu s-a epuizat! Gudronul nu se micşorează, reduce, diminuează, subţiază... Este nelimitat, inepuizabil! Dacă aşa pare a fi o resursă naturală cu cât mai mult este adevărul în ce priveşte o resursă divină!

Un judecător aflat pe patul de moarte şi-a întrebat pastorul: "Cunoşti ce spune legea despre moştenitori comuni?" "Nu. Ştiu puţin despre har şi mi-e deajuns". "Dă-mi voie să-ţi explic", a spus judecătorul. "Dacă noi doi am fi moştenitori împreună ai unei ferme, eu nu pot să-ţi spun, ăla e porumbul meu, aia e iarba ta, etc., ci ar trebui să avem împreună toate lucrurile. M-am gândit cu mare bucurie la faptul că Isus Hristos nu are nimic fără mine. Tot ce-i al Lui este şi al meu pe veci!" Nu este ce ne-a spus Biblia: "Şi dacă suntem copii suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos..." (Rom.8:17)

"Plinătate" - pleroma (gk). Este un cuvânt pe care Pavel îl foloseşte des: vezi, Col.1:9; 2:9, etc. Pentru că în Isus locuieşte trupeşte această plinătate a Dumnezeirii, atunci un om care are nevoie de ajutor, poate veni la El şi poate găsi ajutor la El. La El se află tot ajutorul de care un om are nevoie, deoarece şi El a fost un om. Dar, este şi Dumnezeu în acelaşi timp. Toată dumnezeirea locuieşte trupeşte în El. La fel, dacă un om are nevoie de înţelepciune, de mântuire, de Dumnezeu, de putere pentru a fi un bun creştin, trebuie să vină la Hristos pentru că El are toate acestea pe deplin şi încă în plus!

De ce la El se găsesc toate acestea? Pentru că în Hristos se află ceea ce Westcott a definit ca fiind "izvorul/sursa vieţii divine" şi care acum prin întruparea lui Isus a devenit disponibil tuturor oamenilor. Tot ceea ce Dumnezeu este, face şi poate să însemne, se află în Isus! Tot ceea ce are Dumnezeu, se găseşte în Hristos. A ţi-l imagina pe Dumnezeu aparte de Hristos este pură idolatrie!

Toţi credincioşii adevăraţi primesc din plinătatea Lui. Cei mai buni şi cei mai răi dintre credincioşi nu pot să trăiască fără El. Lucrul acesta exclude orice laudă. Tot ce noi avem în Hristos, am primit şi nu am meritat sau câştigat pe cont propriu!

"Şi har după har" - fiecare binecuvântare primită pregăteşte calea alteia care să-i urmeze. Te va potopi cu har! Val după val!!

"Este nevoie de har pentru a primi har" - Robert M.Horn

Ilustraţie: Cântecul, "urmează şi mai mult" - un creştin a cărui misiune era să ducă în casele oamenilor imagini frumoase, poze, fotografii, postere, etc. o frântură de frumos acolo unde totul era urât în jur, a căutat mult după poza inspirată de cântecul ce avea acel vers şi a găsit o fotografia cascadei Niagara!!

Valurile Harului lui Dumnezeu se revarsă tunând din eternitate în inimile noastre, fără oprire. Nu fii "faleză"! Harul primit în felul acest, val după val, duce la smerenie, nu la mândrie!

Vance Havner - "Harul lui Dumnezeu nu este doar măreţ ci este şi îmbelşugat"

(Anon.) - "Pentru har nu există nici un motiv decât harul"

"Despre harul lui Dumnezeu", de Kenneth Wuest - adaptare
În inima iubitoare a lui Dumnezeu există suficient har pentru a-l salva şi a-l păstra salvat pentru totdeauna, pe orice păcătos care a trăit sau va trăi vreodată, şi încă-i rămâne de prisos. De asemenea, mai este suficient har rămas pentru a salva milioane de alte universuri populate de păcătoşi, dacă ar exista, şi încă-i mai rămâne de prisos. La El există suficient har disponibil pentru a-i aduce fiecărui sfânt o constantă victorie asupra păcatului, şi încă-i mai rămâne de prisos. El are destul har pentru a înfrunta şi a face faţă tuturor necazurilor, greutăţilor, durerilor, încercărilor, ispitelor, problemelor, şi încă-i mai rămâne de prisos. Harul lui Dumnezeu este generos, abundent, îmbelşugat, superfluu (mai mult decât necesar, de prisos), nelimitat! Harul este pentru tine!

"căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos"

După un studiu al epistolei către Evrei, poţi înţelege mai uşor un verset ca acesta!

Contraste între lege şi har

* Legea se adresează oamenilor ca membri ai vechii creaţii! Harul îi face pe oameni membri ai noi creaţii.

* Legea a scos l-a iveală ceea ce era în om, adică păcatul. Harul, a scos la iveală ceea ce este în Dumnezeu, adică dragostea!

* Legea a pretins oamenilor neprihănire. Harul le dăruieşte neprihănirea oamenilor.

* Legea condamnă un om viu la moarte. Harul îl aduce la viaţă pe un om mort.

* Legea spune ce trebuie oamenii să facă pentru Dumnezeu. Harul spune ce-a făcut Hristos pentru oameni.

* Legea aduce cunoştinţa păcatului. Harul, înlătură păcatul.

* Legea l-a adus pe Dumnezeu oamenilor, dar harul îi aduce pe oameni la Dumnezeu! (Prin lege, Dumnezeu a venit la noi. Prin har, noi suntem aduşi la El!)

Te afli ori sub domnia harului (Rom.5:21) ori sub stăpânirea legii? S-o rupi cu păcatul te învaţă legea sau harul (Tit 2:11)? Ce preferi? Aceasta este o întrebare pe care mulţi membrii de biserici ar trebui să şi-o pună!

Observaţie: observaţi că Ioan nu spune că doar adevărul a venit prin Isus Hristos! De ce oare? Pentru că dacă Dumnezeu ne-ar trata doar pe baza adevărului, nu ar mai fi supravieţuitori! Dar ne tratează pe baza harului şi a adevărului. Fiindcă Isus a împlinit condiţiile Legii, Dumnezeu poate acum să ne împărtăşească din bogăţiile harului celor ce credem în Hristos. Harul despărţit de adevăr ar fi cât se poate de amăgitor, iar adevărul fără har ar fi distrugător/ucigător! Legea a fost o aplicare temporară a adevărului, dar nu a fost enunţarea lui finală (G.C.Morgan).

Legea a fost dată prin Moise şi a avut un caracter înspăimântător. A fost o descoperire glorioasă, dar înfricoşătoare. Ea nu putea da viaţa. Era o slujbă aducătoare de moarte şi osândă (vezi, 2 Cor.3:7, 8).

Câteva idei despre har

Harul este necauzat
Dumnezeu nu ne-a dat harul Său pentru nimic în schimb. Nu avem nimic care să se învrednicească de el. Ni l-a arăta pentru că pur şi simplu aveam nevoie de el!

Harul este suveran
Însăşi chemarea la mântuire este, prin har şi conformă harului: vezi, Gal.1:6; 1 Tim.1:19; Gal.1:15

"şi cum eram mai înaintat" - Trăind ca un Fariseu devotat, Pavel nu prea a avut rivali în religia lui strămoşească. Despre el, Stott scrie: "Un om aflat într-o asemenea stare mintală şi emoţională nu intenţiona să se schimbe, sau să se lase schimbat de alţii. Doar Dumnezeu putea ajunge la el, ...şi a făcut-o! Prin harul Lui".

Totul este al harului. Alegerea şi harul, merg mână-n mână! Alegerea nu este o pricină de mândrie, ci de responsabilitate!

Harul este gratis, absolut gratis - nu un împrumut! Dumnezeu ni-l va da doar dacă ne purtăm bine. Invers, avem nevoie neapărată de el, pentru a ne purta bine.

Harul este dinamic
Harul lui Dumnezeu nu este deloc static, ci întotdeauna este pe măsura unei situaţii. Dacă apare o nevoie în viaţă, acesta vine însoţită de har. Cu constanţă noi primim un har adecvat oricărei situaţii, har care să ne ajute să rezolvăm triumfători orice situaţie!

1Cor. 10:13 Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.

"Mijlocul" acela despre care se vorbeşte în versetul de mai sus cred că sugerează harul lui Dumnezeu prezent în orice situaţie a vieţii. Problema ar trebui să se pună dacă ne folosim noi de el.

O foarte bună definiţie a harului -- Warren Wiersbe: harul este favorul şi bunătatea lui Dumnezeu acordată acelora care nu-l merită şi care dealtfel nu-l pot obţine!!

Kenneth Wuest - Nu greşim deloc dacă spunem că Dumnezeu nu s-a exprimat mai bine şi nu ne-a arătat tot ce este în inima Lui decât a făcut-o folosind acest cuvânt - har. Harul lui Dumnezeu este acel act fără asemănare, spontan şi minunat, în care din infinita Sa dragoste s-a coborât de pe tronul Lui de judecată din cer pentru a lua asupra Lui vina păcatelor noastre cât şi pedeapsa care ni se cuvenea nouă pe drept, gest făcut nu pentru prietenii Săi, ci pentru duşmanii Lui. Gest făcut fără a aştepta nimic în schimb, sau recunoştinţă, ci stimulat doar de propria-i generozitate.

Ca şi creştin nu poţi obosi niciodată să vorbeşti despre harul lui Dumnezeu. În Hristos se află o sursă inepuizabilă de har. Lucrul acesta înseamnă că pentru mine şi pentru tine, harul lui Dumnezeu nu se va epuiza niciodată!

Grave neînţelegeri ale harului Lui Dumnezeu
Unii acuză harul lui Dumnezeu că i-ar învăţa pe oameni să trăiască iresponsabil. Dar chiar dacă aş pretinde că în numele harului lui Dumnezeu am făcut o prostie, cel ce este vinovat tot eu sunt, nu el. De ce? Pentru că din punct de vedere biblic harul nu te învaţă să păcătuieşti, ci din contră, să încetezi să o mai faci: Tit 2:11-12 "Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat, şi ne învaţă să o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie".

Jerry Bridges - "Harul adevărat produce întotdeauna vigilenţă în loc de complacere. Întotdeauna duce la perseverenţă în loc de indolenţă"

R.B. Kuiper - "În tot Cuvântul lui Dumnezeu nu există nici o altă doctrină care dacă este aplicată cum se cuvine duce la un stil de viaţă sfânt, cum este doctrina mântuirii prin har şi numai prin har"

Thomas Brooks - "Harul mântuitor îl face pe un om să vrea să-şi lase păcatul cum un sclav vrea să-şi părăsească galera, un întemniţat, temniţa lui, sau un cerşetor, zdrenţele lui!"

Thomas Brooks - "Cum căldura se opune frigului, lumina, întunericului, tot aşa harul se opune păcatului. Focul şi apa poate vor ajunge odată să convieţuiască în acelaşi vas, dar niciodată harul şi păcatul în aceeaşi inimă"

Să vedem importanţa harului în viaţa creştină:

I. Odată, este fără îndoială mijlocul prin care Dumnezeu mântuieşte!

Efes.2:4-5; 8,9 Tit 2:11-12; 3:4-7 Rom.5:15-17 2 Tim.1:19

II. În al doilea rând, harul este de asemenea mijlocul prin care Dumnezeu întăreşte. El este considerat influenţa ce-l face-n stare pe credincios să persevereze, să înainteze, şi să progreseze în viaţa creştină!

Fapte 11:23 20:32 Evrei 12:15 Gal.5:4-5

III. Credincioşi au nevoie:

- să se afle sub domnia, stăpânirea harului: Rom.5:20-21 6:14
- să fie învăţaţi de har: Tit 2:11-12

Harul este mijlocul prin care Dumnezeu ne stăpâneşte şi ne sfinţeşte.

"Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela l-a făcut cunoscut" "Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu" - Această afirmaţie este probabil făcută aici pentru a arăta superioritatea revelaţiei lui Dumnezeu făcută de Isus faţă de cea a VT şi a profeţiilor lui. Se spune că Isus a avut o cunoaştere intimă a lui Dumnezeu pe care nici Moise şi nici unul din ceilalţi profeţi n-a avut-o. O indică expresia folosită: "Fiul...care este în sânul Tatălui".

Isus le-a făcut cunoscut oamenilor ceea ce nu s-a ştiut despre Dumnezeu. Cum poate spune Ioan că nimeni nu l-a văzut niciodată? Eu ştiu că în Biblie se spune că unii l-au văzut! Poate reacţiona cineva. Vezi, Ex.33:11 Faţă-n faţă, Moise şi Dumnezeu. Avraam, în Gen.18. Daniel, Ezechiel, cel Îmbătrinit de zile. Însă aceştia l-au văzut dor în mod limitat. Moise nu (Ex.33:20) i-a văzut toată gloria!

Acest pasaj nu neagă că unii au avut parte de "arătări" (epifanii) ale lui Dumnezeu, cum a fost cazul cu Avraam (Gen.18) sau Moise (Num.12:8), dar neagă că aceştia ar văzut făptura lui Dumnezeu, sau că l-ar fi cunoscut pe deplin. Ei, profeţii, au spus doar ce au auzit de la Dumnezeu, dar Isus l-a făcut cunoscut pe deplin fiindcă doar El îi este egal şi împărtăşeşte aceeaşi natură cu El!

Din intimitatea Lui cu Tatăl, El a venit la noi făcându-ni-L cunoscut. Ne-a împărtăşit din ea şi nouă. Şi ce ne-a arătat? Pe Tatăl! "În sânul" este expresie evreiească (şi românească) care indică intimitate. Poporul lui Israel se spune că a stat la sânul lui Dumnezeu (vezi, Numeri 11:12), despre nevasta unui bărbat se spune că stă la sânul lui (vezi, Deut.13:6), despre cei mântuiţi se spune că vor fi duşi în sânul lui Avraam (vezi, Luca 16:22,23). La Ultima Cină, Ioan cel ce-a scris evanghelia s-a lăsat pe pieptul lui Isus (vezi, Ioan 13:23). E clar că expresia indică apropiere, intimitate, afecţiune, prietenie. A spune că eşti "în sânul" cuiva exprimă cea mai mare intimitate la care se poate ajunge. Când Ioan foloseşte această expresie cu privire la Isus, nu face decât să spună că între El şi Dumnezeu există o neîntreruptă şi desăvârşită intimitate. Că Isus a avut o cunoaştere a lui Dumnezeu pe care un prieten o are despre prietenul lui. Cunoaştere a caracterului acestuia, a planurilor şi a naturii acestuia, pe care nimeni altcineva nu o are şi care îl califică mai presus de oricine să ni-l facă cunoscut (Albert Barnes). Acest verset dovedeşte că Isus a avut o mai bună cunoaştere a lui Dumnezeu decât oricare din profeţii trecutului, de aceea revelaţia deplină a lui Dumnezeu poate fi aşteptată doar de la EL. Aceasta este o idee pe deplin dezvoltată de Ioan în evanghelia sa. De aceea, să-i acordăm atenţie.

Citeşte: Ioan 6:46; 8:19; 54-55; 5:37 14:6-9.

Aceasta este cea mai bună recomandare a religiei creştine: Şi anume că este întemeiată de Cel ce l-a cunoscut pe Dumnezeu cel mai bine, care este egalul Lui, are aceeaşi natură cu a Lui, şi i-a fost cel mai apropiat! Acestea sunt avantajele intrinsece ale Lui Isus în revelarea Lui Dumnezeu!

O completă şi desăvârşită cunoaştere a lui Dumnezeu poate fi obţinută doar prin Fiul. De aceea, cei ce vor să-L cunoască pe Dumnezeu, la El trebuie să vină!

Alte deducţii:

- După cât de bine îl cunoşti pe Isus poţi să-ţi dai seama cât de bine îl cunoşti pe Tatăl.
- Dacă îl ai pe Fiul îl ai şi pe Tatăl (1 Ioan 2:22-23)
- Dacă îl cinsteşti pe Fiul îl cinsteşti pe Tatăl (Ioan 5:23)

Te-ai întrebat vreodată cum arată Dumnezeu? Exact ca Isus Hristos! Vezi, Ioan 14:10...etc.

Isus este "exegeza Lui Dumnezeu": Cuvântul "l-a făcut cunoscut" înseamnă "a scoate", "a evidenţia", "a aduce afară", adică grecescul "exegesis". Prin Întrupare Isus, l-a "scos la iveală" pe nevăzutul Dumnezeu. Exegeza este metoda de studiu biblic care explică complet fiecare detaliu al textului. Prin întrupare Isus a explicat toate detaliile Persoanei lui Dumnezeu Tatăl. L-a făcut cunoscut pe Cel de Necunoscut!

Să ne apropiem de El fără teamă, prin calea cea nouă şi vie deschisă de Trupul lui Isus!


Studiul Evangheliei După Ioan | Studii Biblice