Înapoi
Acasă
Biblia

Când vine ispita

(Genesa 39:7-12)

de James Montgomery Boice


Nu cu mult timp în urmă, Intervarsity Press a publicat o carte despre subiectul ispitei, intitulată "Temptation - Help for Struggling Christians" ("Ispita - Ajutor pentru creștinii care se luptă cu ea"). Cartea e scrisă de Charles Durham, un pastor din Kansas, și ea începe cu o ilustrație interesantă. Cu ani în urmă, pe insula Cape Hatteras, în largul coastei din Carolina de Nord, trăia un grup de oameni care își câștigau existența făcând corăbiile să naufragieze în zonele cu apă mai puțin adâncă. Ei erau demolatori și procedau în felul următor. Ieșeau noaptea, când corăbiile încercau să se apropie de coastă și căutau o trecere în jurul insulei, și legau o lumină de capul unui cal bătrân. Acești oameni din Nag's Head (Capul Calului), așa se numea satul lor, plimbau apoi calul înainte și înapoi, în sus și în jos. Corăbiile care căutau un drum spre coastă vedeau lumina mișcându-se și se gândeau că e a unei alte corăbii care a găsit drumul, și astfel se îndreptau spre insulă și eșuau pe bancul de nisip din Diamond Shoals. Era o afacere foarte profitabilă. Chiar și astăzi, turiștilor care vizitează Nag's Head li se arată case construite din epavele acelor corăbii. Acei demolatori se apropiau de corăbiile naufragiate și adunau pentru casele lor cheresteaua, uneltele și mobilierul corăbiei, iar uneori mai puneau și ceva bani în pungă.
În total, de-a lungul anilor, peste 2300 de corăbii au naufragiat în acea zonă de coastă, fie ca urmare a unui accident, fie datorită trădării, ca în cazul pe care tocmai l-am descris.

Prima dată când oamenii aud despre asta sunt șocați să afle că se poate întâmpla așa ceva, dar ar fi mult mai șocați dacă ar ști că există demolatori spirituali care sunt hotărâți să naufragieze viețile creștinilor și să le distrugă pe țărmurile păcatului. În tradiția bisericii creștine, teologii au vorbit despre trei astfel de demolatori. Înainte de toate e lumea. Când teologii vorbesc despre lume, ei nu se referă la globul pământesc, nici măcar la oamenii care trăiesc pe suprafața planetei. Ei se referă la valorile lumii, la sistemul lumii. El e cel care în mod constant încearcă să atragă credincioșii în plasa lui.
Al doilea demolator e firea pământească. Ne referim aici la păcatele senzuale. Scriptura ne avertizează în privința aceasta și ne spune să ne ținem la distanță de ele, să fugim de astfel de ispite.
Apoi, în cele din urmă, există demolatorul care, într-un fel, stă în spatele tuturor celorlalți și îi folosește în interesul lui. Numele acestuia e diavolul. Diavolul e descris de Petru ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită, iar noi trebuie să i ne împotrivim. Petru ne spune că trebuie să stăm tari în credință și să ne împotrivim lui, știind că și frații noștri în lume trec prin aceleași suferințe ca și noi (1Petru 5:8,9). Acest ultim verset e unul foarte important și trebuie să îl avem puternic întipărit în minte atunci când ne gândim la ispite, fiindcă el ne spune că oricare ar fi ispita cu care ne confruntăm, s-au confruntat și alții cu ea înaintea noastră. Într-adevăr, așa cum spune Petru, s-au confruntat cu ea frații și surorile noastre creștine din întreaga lume, nu numai în vremea noastră ci și în veacurile trecute. Acest lucru e important pentru că una din capcanele lui Satan e să ne convingă că ispita cu care ne confruntăm noi nu are egal în toată istoria întregii rase umane. Dar, atunci când descoperim că ne gândim la astfel de lucruri, pe care ni le șoptește Satan, trebuie să ne dăm seama că Satan e cel ce vorbește, nu Dumnezeu. Dumnezeu ne spune că aceasta e o minciună, iar cel ce ne dă astfel de sfaturi este Mincinosul. Biblia ne spune că nu vom avea nicioadă de înfruntat vreo ispită cu care să nu se fi confruntat și alții. Mai mult, nu numai că s-au confruntat cu ea, dar au și biruit-o.
De aceea nu trebuie să încercăm să ne găsim scuze prin care să justificăm purtarea noastră păcătoasă, ci trebuie să biruim ispita, așa cum vrea Dumnezeu să facem.

Aici intră în scenă povestea lui Iosif. Sunt multe lecții care pot fi învățate din întâmplarea în care soția lui Potifar îl ispitește pe Iosif, dar cu siguranță una dintre primele și cele mai importante este aceea că avem de-a face cu o ispită comună. Situația prin care a trecut Iosif cu mii de ani în urmă e aceeași prin care trec și oamenii din zilele noastre. Iar situațiile prin care trecem noi astăzi sunt aceleași prin care a trecut și Iosif cu mii de ani în urmă. Aș merge chiar mai departe și aș spune că multe sute, poate chiar mii de oameni, s-au confruntat cu exact aceeași situație chiar în acest sfârșit de săptămână. Poate că printre ei sunt și unii pe care îi cunoașteți.

Iosif era în casa lui Potifar. Tocmai a fost promovat. Era într-o poziție cu responsabilități. Era pe placul lui Potifar, dar, din păcate, era și pe placul nevestei lui Potifar. Această femeie era pofticioasă, pentru că atunci când citim relatarea observăm că s-a uitat la Iosif cu o privire pofticioasă. Îl dorea. Soțul ei nu-i era de ajuns. Femeia aceasta era de o inteligență diabolică, pentru că și-a planificat cu mare grijă cum să îl aducă pe Iosif într-o situație în care nu era nimeni prin preajmă. Femeia era insistentă, căci ni se spune cum iarăși și iarăși se apropia de Iosif cu ispita ei.
Și astăzi există astfel de oameni. Aș fi vrut ca pe lângă astfel de oameni să fi avut mai mulți Iosifi în ziua de azi. Pentru că Iosif, după cum știm din relatare, i-a rezistat femeii. A continuat să-i refuze avansurile, iar în final, când ea a reușit să aducă lucrurile în punctul în care Iosif nu mai avea altceva de făcut decât să fugă, el a făcut tocmai aceasta. Ni se spune că a fugit, lăsându-și chiar haina, de care ea se agățase, în mâinile ei și a fugit pur și simplu din casă.
Ce trebuie să vedem aici e că această ispită nu e neobișnuită. Iar dacă Iosif i s-a putut împotrivi, cu siguranță că și creștinii de azi îi pot rezista.

Vom vorbi pe larg despre aceasta. În studiul de data viitoare vrem să privim la secretul victoriei lui Iosif iar în următorul vrem să vedem ce facem dacă, spre deosebire de Iosif, nu am avut succes ci am cedat ispitei. Dar înainte de aceasta vreau să vă fac să înțelegeți cât de puternică a fost această ispită. Când alții sunt ispitiți, avem tendința să îi desconsiderăm și spunem: "A, bine, ei sunt slabi. Nici nu mă mir că au căzut." Nu, nu așa stăteau lucrurile în acest caz. Ispita aceasta a fost una foarte puternică. Iar faptul că Iosif a câștigat victoria asupra ei e un motiv de laudă pentru el și pentru puterea lui Dumnezeu care l-a ajutat să învingă.
Vreau să privim împreună la câteva caracteristici ale acestei ispite, iar apoi voi să le aplicați la ispitele care vin în viețile voastre.

Mai întâi, a fost o ispită naturală în sensul că a apelat la dorințele fizice normale ale omului. E important să facem o distincție în acest punct între acele dorințe care sunt naturale, cum e aceasta, și acelea nenaturale, în sensul că nu fac apel la ce numim noi instinctele normale ale omului. Crima nu e o ispită naturală. Ea se dezvoltă din ură și neînțelegere, fiind într-un sens consecința naturală a acelor lucruri, dar ura și neînțelegerea nu sunt naturale în ele însăși. Nu am fost creați pentru acestea. Ele sunt produsul păcatului. Astfel, crima e un produs avansat al păcatului. Dar nu la fel stau lucrurile aici, când vorbim despre ispita sexuală, cu care s-a confruntat Iosif. Vorbim aici despre instinctul normal și natural al unui bărbat sau al unei femei, iar problema nu constă în aceea că s-a făcut apel la un instinct natural, ci la aplicarea lui într-un cadru în care nu trebuie aplicat. Vedeți, Biblia ne spune că sexul e pentru căsătorie, iar în cadrul căsătoriei el e un liant care ține cuplul împreună, binecuvintează relația lor și produce bucurie. Dar, în afara acestui cadru, pentru care a fost creat de Dumnezeu, el devine un lucru destabilizant și distructiv.
Desigur, faptul că sexul e un instinct natural este folosit de lume ca un argument pentru a se complace în el, practic în orice circumstanțe. Ei bine, la fel i s-a spus și lui Iosif. Iar dacă Doamna Potifar nu i-a spus-o, cu siguranță Iosif și-a dat seama și singur de existența acestui argument. El suna cam așa: "Iosif, ai de-acum 27 de ani. Ești sclav de zece ani. Ai fost promovat pe merit, pentru că ai lucrat din greu pentru aceasta. Dorințele și instinctele pe care le ai la vârsta aceasta nu sunt ale unui copil. Sunt ale unui bărbat. Ce poate fi mai natural decât o relație sexuală? Chiar o meriți.. De fapt, poți spune chiar că Dumnezeu ți-o pune la dispoziție, pentru că El ți-a trimis-o pe această femeie care e îndrăgostită de tine și te dorește. Evident că lucrul pe care trebuie să-l faci acum e să-ți satisfaci instinctul pe care Dumnezeu l-a pus în inima ta." Iosif nu s-a lăsat înșelat, pentru că Iosif și-a dat seama ce reprezintă de fapt argumentul acesta. El înseamnă să asociezi un lucru bun cu alt lucru bun, dar într-un mod greșit. E exact ce a încercat diavolul să facă, atunci când s-a apropiat de Isus Hristos. Când Hristos a citat un verset din Scriptură, diavolul a venit și el cu unul, iar Domnul a trebuit să-i răspundă că nu trebuie să-L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău. Nu te poți împotrivi unei porțiuni din Cuvântul lui Dumnezeu cu o alta. Deși e adevărat că instinctul, în acest caz, e unul bun, el nu trebuie exercitat într-un mod greșit sau în afara voiei lui Dumnezeu, care e atât de clar afirmată în Scriptură, ba chiar, trebuie să o spunem, e un principiu fundamental al inimii umane.

Deci, în primul rând, ispita a fost una naturală. Al doilea lucru care a făcut ispita să fie atât de puternică e acela că a venit la Iosif atunci când el era departe de casă. O familie credincioasă exercită o puternică influență restrictivă asupra copilului. Binecuvântată așa cum trebuie, acea influență devine parte a caracterului copilului, astfel încât el trăiește după standardele familiei chiar atunci când e departe de ea. Dar lucrurile nu stau întotdeauna așa. Adesea tânărul iese de sub influența restrictivă a familiei și face lucruri pe care nu le-ar fi făcut acasă. Astfel viciile încep să pună stăpânire pe el și îi domină viața.
Cum se face că un tânăr sau o tânără, studenți, provenind din familii creștine (poate creștine doar cu numele), atunci când pleacă la facultate încep să trăiască cu prietenul sau prietena, lucru pe care nu l-ar fi făcut niciodată acasă? De ce oare un om de afaceri, în timpul unei călătorii, va face în alt oraș lucruri pe care nu le-ar face niciodată în orașul său? Oare de ce oamenii de la o petrecere fac și spun unele lucruri pe care nu le-ar face sau nu le-ar spune niciodată în activitățile de rutină ale serviciului sau familiei?
Răspunsul e că acești oameni au o părere greșită despre Dumnezeu. Trebuie să spunem, probabil, că ei au o părere tribală despre Dumnezeu. Ei gândesc cam așa: "Dumnezeu e Dumnezeu în familia mea, dar nu e neapărat Dumnezeu și în locul în care mă găsesc acum." Sau: "Dumnezeu e Dumnezeul părinților mei, asta nu înseamnă că e și Dumnezeul meu." Sau: "Dumnezeu e Dumnezeul de fiecare zi, dar nu e Dumnezeu și peste petrecerea aceasta." Vedeți, ce trebuie să recunoaștem e faptul că Dumnezeu e Dumnezeu, iar Dumnezeu e omniprezent. Dumnezeu e peste tot, el e Dumnezeu în orice loc în care mergi, orice ai face, indiferent dacă recunoști lucrul acesta sau nu.
Iosif a înțeles acest lucru. Iar atunci când a început să vorbească despre ispită, a identificat-o ca păcat, un păcat împotriva lui Dumnezeu. Nu a fost suficient să i se spună: "Ei bine, Dumnezeul tău e Iehova, El e Dumnezeul părinților tăi, în țara Canaan. Aici în Egipt noi avem de-a face cu alți dumnezei. Avem dumnezeii noștri." Iosif nu s-a lăsat deloc convins de argumentul acesta. Dumnezeu era Dumnezeu, iar Iehova era Dumnezeul Egiptului tot așa cum era și Dumnezeul patriei sale, indiferent ce credeau egiptenii despre El.
Dă-mi voie să-ți spun că atunci când te confrunți cu acest fel de ispită și ești tentat să gândești în felul acesta, adu-ți aminte că Dumnezeu e Dumnezeu în campusul colegiului tău, la fel cum e Dumnezeu și în orașul tău natal. Iar Dumnezeu, dacă pot spune așa, este la fel de prezent într-un bordel ca și într-o biserică. E responsabilitatea noastră să recunoaștem acest lucru și să Îi slujim ca unui Dumnezeu adevărat și omniprezent ce este.

Mai există și un al treilea lucru care a făcut ca ispita aceasta să fie atât de puternică pentru Iosif. Ea a venit din partea unei persoane importante. E adevărat, nevasta lui Potifar era o femeie stricată. Era o nerușinată. Și asta e adevărat. Dar era o femeie importantă, așa cum înțelege lumea importanța unui om. Era stăpâna casei. Lui Iosif nu i-a trebuit mult ca să înțeleagă că dacă îi face pe plac, câștigă un aliat care i-ar fi de mare ajutor în ascensiunea sa pe scara ierarhică, iar dacă o supără, își câștigă un dușman care, foarte posibil, îi poate face mult rău.
Mulți cedează ispitei din acest motiv. Sunt confruntați cu o situație despre care știu că e greșită dar, pentru că le e prezentată de către o persoană pe care o consideră importantă, ei cred că trebuie să facă ce li se spune. Poate e vorba de un client important al firmei. Se gândesc: "Știu că e greșit și că nu e bine să fac asta, dar trebuie să o fac, altfel pierdem contul clientului iar eu mi-aș putea pierde slujba. Dacă-i până acolo, trebuie și eu să mănânc, nu-i așa?" Cineva i-a pus odată exact această întrebare lui Tertulian: "Dacă-i până acolo, trebuie și eu să mănânc, nu-i așa?" La care Tertulian i-a replicat: "Chiar trebuie?"
Vedeți, Iosif a rămas în picioare pentru că, în ultimă instanță, credința e cea care l-a susținut și el a recunoscut că rezultatul final e hotărât de Dumnezeu, indiferent ce i s-ar putea întâmpla între timp. Așa că Iosif a preferat calea închisorii în locul căii păcatului. A trebuit să sufere pentru poziția sa, dar dacă n-ar fi făcut-o, n-ar fi ajuns niciodată în poziția pe care a obținut-o mai târziu, prin harul lui Dumnezeu.
Nimic altceva nu-ți va asigura biruința într-o astfel de situație când ispita vine din partea unei persoane pe care o consideri importantă, în afara credinței în Cel ce e mai important decât persoana care te ispitește. Mai precis, credința în Dumnezeu, care e cel mai important, și trebuie să fie cel mai important în viața ta.

Există un al patrulea motiv pentru care ispita a fost atât de puternică în cazul lui Iosif. Ea a venit după o promovare importantă. Ispita nu a venit la Iosif în timpul celor zece ani în care s-a luptat din greu să avanseze, de la cel mai de jos sclav în casa lui Potifar până la asistentul personal al acestuia și administratorul întregii sale averi. Nu a venit în timpul acestor ani. Iosif ar fi putut spune atunci: "Nu, nu am timp pentru așa ceva. Trebuie să câștig. Trebuie să reușesc aici. Trebuie să-i demonstrez lui Potifar că sunt cel mai credincios, cel mai bun, cel mai harnic dintre toți sclavii." Nu a venit la el în acea perioadă. Dar a venit după aceea, când Iosif și-a atins țelul, când își putea spune de-acum: "Ei bine, Iosif, ai ajuns în cea mai importantă poziție în care poate ajunge un sclav. Mai sus de-atât nici un sclav nu poate ajunge. Ai lucrat din greu timp de zece ani. Ai respectat toate legile lui Dumnezeu până cum, dar acum ai și tu dreptul să te bucuri de roadele muncii tale. Cu siguranță meriți să te bucuri de această relație sexuală."
Dați-mi voie să vă spun: Atenție la ispitele care vin după ce ați obținut o victorie importantă! Nu uitați ce ne arată Matei 4 și Luca 4, cum Domnul Isus Hristos a fost ispitit după ce a auzit vocea din ceruri spunând: "Acesta e Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea..." Imediat după aceea, după acest punct culminant al vieții Sale, a venit și diavolul. Iar acesta s-a apropiat de Isus spunându-I: "Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca aceste pietre să se prefacă în pâini." Atenție la ispitele care vin după ce tocmai ați condus pe cineva la Isus Hristos.
Atenție la ispitele care vin imediat după o promovare spirituală. Atenție la ispite, atunci când credeți că v-ați atins scopul. Mai presus de orice, atenție la ispite în ultimii ani ai vieții, pe măsură ce îmbătrâniți. David avea 50 de ani, sau chiar mai mult, când a avut acea aventură cu Batșeba și a ajuns în cel mai de jos punct al vieții sale spirituale. Trebuie să continuăm să luptăm până la sfârșit.

Al cincilea motiv pentru care ispita a fost atât de puternică este pentru că a venit la Iosif de mai multe ori. Aceasta e o altă metodă pe care diavolul o folosește ca să ne înfrângă rezistența. Prima dată când vine ispita, ne dăm seama ce e de fapt. Știm că e un lucru rău și spunem: "Nu, eu sunt creștin. Nu pot să fac așa ceva. Nu e bine." Ei bine, diavolul se întoarce și mai încearcă o dată. Dacă îl respingem și de data asta, el revine și mai încearcă. Chiar dacă rezistăm la primele sale încercări, e trist că uneori prin simpla repetare a ispitei diavolul își atinge scopul iar noi îi cedăm.
Alexander Pope a exprimat foarte bine această idee în două mici cuplete pe care le-a scris:

Vice is a monster of so frightful mien
As to be hated needs but to be seen
But seen too often, familiar with her face
We first endure, then pity, then embrace.

(Viciul e un monstru cu o înfățișare atât de înspăimântătoare
Încât e suficient să îl vezi ca să îl urăști.
Dar, văzut prea des, fața lui devine familiară,
Mai întâi o suportăm, apoi o compătimim, apoi o îmbrățișăm.)

Dacă nu vrem să pățim și noi la fel, avem nevoie de puterea lui Dumnezeu ca să rezistăm ispitei.

Mai e un ultim punct pe care vreau să îl menționez, și care a făcut din ispita aceasta una atât de puternică. Ea a venit la momentul potrivit. Poate prima dată când femeia l-a abordat, împrejurările erau potrivnice. Ea i-a spus: "Culcă-te cu mine." Poate că el i-a răspuns: "O, n-o putem face aici. Cineva ne-ar putea vedea." Dar, în cele din urmă, a sosit și momentul în care, după cum ni se spune în text, nu mai era nimeni în casă, toți slujitorii erau plecați. În acel moment ea l-a apucat de haină și i-a spus: "Culcă-te cu mine!" Ni se spune că în acel moment el și-a lăsat haina în mâinile ei și a fugit afară din casă.
Vedeți, în anumite circumstanțe mintea voastră va funcționa la fel. Veți spune: "Iată, L-am slujit pe Dumnezeu și I-am fost credincios în toți acești ani, dar acum sunt într-o situație în care aș putea păși în afara voiei lui Dumnezeu doar puțin, pe urmă mă voi întoarce înapoi și n-o să știe nimeni." N-o să știe nimeni? Cea cu care păcătuiești va ști și poate va spune și altcuiva. Dar, mai presus de orice, Dumnezeu știe. Vezi, Dumnezeu nu e doar omniprezent, adică El e chiar acolo, în locul și în momentul în care păcătuiești, dar Dumnezeu e și omniscient. El cunoaște toate lucrurile, nu doar ce faci, ci și gândurile și planurile inimii tale. Nu spune: "Ce ocazie perfectă!" Nu există o ocazie perfectă pentru a păcătui. Dimpotrivă, fiecare moment este ocazia perfectă ca să renunți la păcat și să Îi slujești lui Dumnezeu.

Am spus că voi vorbi într-un alt studiu despre secretul succesului lui Iosif, și voi face asta, dar dă-mi voie să îți spun că, dacă te găsești într-o situație în care ești ispitit să faci acest păcat sau oricare altul, nu aștepta până săptămâna viitoare ca să rezolvi problema. Nu aștepta până începem să vorbim despre secret. Ocupă-te de el acum și fă ce a făcut Iosif. Poate spui: "Dar ce a făcut Iosif?" Ei bine, sunt mai multe lucruri pe care Iosif le-a făcut, și vom vorbi despre aceste lucruri, dar un lucru evident pe care l-a făcut este acela că a plecat din locul în care era ispitit. Dacă nu faci nimic altceva, acesta e punctul din care trebuie să pornești. Iosif nu a rămas acolo. În ultimă instanță, singurul lucru pe care putea să-l facă era să fugă, și acesta este exact lucrul pe care l-a făcut. În acest punct îmi place cum traduce versiunea King James a Bibliei acest pasaj, pentru că sună atât de arhaic. Ea spune: "He left his garment in her hand, and fled, and got him out." ("El i-a lăsat haina în mână și a fugit afară din casă.") Vedeți, Iosif a fugit singur, nimeni nu l-a scos de acolo. Dacă vroia să iasă, trebuia să o facă singur. Și a făcut-o. Acesta e motivul pentru care privim azi în urmă la istoria lui Iosif, ni-l amintim și îl admirăm, pentru că sunt atât de mulți oameni care au ajuns în situații asemănătoare și au căzut, și nimeni nu se mai gândește la ei. Stai tare alături de Iosif. Fugi de păcatul adulterului, așa cum le scria și Apostolul Pavel corintenilor din vremea lui. Stai tare cu Dumnezeu și hotărăște în inima ta că Îl vei sluji indiferent de consecințe.

Tradus de Florin Vidu


Umblarea Creștinului