Înapoi
Acasă
Biblia

Păcatul împotriva omului, păcatul împotriva lui Dumnezeu

de James Montgomery Boice


Au existat mai mulți factori care l-au ajutat pe Iosif să biruie ispita venită prin nevasta lui Potifar, dar secretul principal al victoriei sale este acela că lucrurile erau clar stabilite în mintea lui înainte să vină ispita. Îți vei pierde puterea când vei fi ispitit dacă nu ai stabilit dinainte cum stau lucrurile.
O autoritate dintr-un anume domeniu al vieții mele este James Fixx, care a scris mai multe cărți foarte populare despre atletism. Una dintre ele se numește "Manualul complet al alergătorului" ("The Complete Book of Running"). Într-unul din capitolele acestei cărți el descrie câteva din lucrurile ciudate care se întâmplă în mintea ta în mijlocul unei curse. El spune: "Când alergăm într-o cursă, în mintea noastră se petrec lucruri ciudate. Stresul generat de oboseală ne face să uităm motivul pentru care am început de fapt să alergăm. Într-unul din primele maratoane la care am participat nu-mi venea în minte nici un motiv ca să continui. Epuizat fizic și mental, am abandonat cursa. Acum nu mă mai înscriu la maraton decât dacă vreau cu adevărat să îl termin. Dacă, în timpul cursei, nu-mi mai amintesc de ce am vrut să alerg, îmi spun: 'Poate că acum nu-mi mai aduc aminte, dar știu că am avut un motiv bun atunci când am pornit.'" El mai spune: "În cele din urmă am învățat cum să lupt atunci când creierul meu vrea să mă amăgească cu tot felul de argumente."
Ce trebuie să facem noi este să ne pregătim motivele dinainte, astfel încât, chiar dacă în mijlocul ispitei n-o să putem indica exact motivul pentru care vrem să ne împotrivim păcatului, cu toate acestea vom ști că există motive solide și ele au de-a face cu slujirea Domnului nostru Isus Hristos, iar pe această bază vom putea lupta împotriva ispitei și vom trăi pentru Dumnezeu.

Iosif avea mai multe lucruri stabilite clar în minte și le observăm cu ușurință în cuvintele pe care le găsim în capitolul 39 din Genesa. Primul este acesta: Iosif a stabilit foarte clar în mintea sa că păcatul este păcat. Cuvântul pe care îl folosește el este "rău". El spune: "Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?"
Acest lucru e foarte important pentru că una din strategiile pe care diavolul le folosește în viețile creștinilor individuali și în general în întreaga societate este să schimbe numele păcatului, astfel încât păcatul încetează să mai fie un lucru la fel de discutabil ca în cazul în care am fi confruntați direct cu el, ba chiar devine un lucru de dorit, dacă numele lui e ales cu grijă. Cu greu am putea găsi vreun păcat al cărui nume să nu fi fost schimbat în acest fel. Aroganța, ostilitatea, violența și altele asemenea le numim exprimări ale propriei personalități. Spunem despre ele: "Ei bine, e un caz de eliberare de inhibiții." Iar pentru că exprimarea personalității și eliberarea de inhibiții sunt lucruri bune, prin urmare exprimarea personalității în orice situație este bună, prin definiție. Astfel sunt justificate tot felul de comportamente nedrepte, insensibile, imorale și egoiste.
Luați de exemplu păcatul lăcomiei, al excesului de mâncare. Îi spunem "o viață bună". Mândriei îi spunem "autoapreciere". Poate cel mai rău dintre toate sunt tratate păcatele sexuale. Perversiunile evidente sunt numite "stil alternativ de viață". Curviei îi spunem "experiment sexual". În cazul adulterului spunem: "Ei bine, uneori e tratamentul necesar pentru o căsătorie monotonă."

Iosif a auzit toate aceste argumente. Sunt sigur că le-a auzit de la Doamna Potifar, dacă nu le-a auzit deja din altă parte. Probabil că le-a auzit și din partea societății sale. Dar Iosif pur și simplu nu s-a lăsat convins. El a înțeles cum stau lucrurile din punctul de vedere al lui Dumnezeu, iar Dumnezeu e cel care spune păcatului pe nume, Dumnezeu e cel care definește păcatul ca un lucru rău, iar Iosif trăia după standardele lui Dumnezeu. Nu după standardele unei societăți păcătoase și corupte care, evident, folosește orice metodă pe care o are la dispoziție ca să își justifice propriul păcat.
Cred că el mai știa ceva. Știa că indiferent cum i-ai spune păcatului, păcatul e totuși păcat și va opera ca un păcat. Altfel spus, păcatul are efectele sale și acestea sunt distructive. Păcatul rănește. Poți spune că păcatul nu e dăunător, dar el este și își va produce efectele indiferent de terminologia pe care o folosești.
Vedeți, Iosif știa toate acestea și acestea sunt lucrurile pe care toți oamenii evlavioși le au clar stabilite în minte, dacă vor într-adevăr să trăiască pentru Dumnezeu în mijlocul ispitelor. Spune-i păcatului cum vrei. Numește-l "experiment". Numește-l "eliberare de inhibiții". Oricum i-ai spune, el tot păcat rămâne iar efectele sale sunt distructive.

Al doilea lucru pe care Iosif l-a înțeles înainte să vină ispita e că în general, și probabil putem spune chiar întotdeauna, păcatul rănește alte ființe umane. La aceasta se referă de fapt Iosif în discuția sa cu Doamna Potifar, așa cum observăm în versetele 8 și 9 din acest capitol. El îi spune:

"Stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă, și mi-a dat pe mână tot ce are. El nu este mai mare decât mine în casa aceasta, și nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că ești nevasta lui. Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?"

El prezintă aici trei argumente. În primul rând, el spune că "Potifar are încredere în mine și mă onorează, din această cauză eu am o obligație morală față de el. Pur și simplu nu pot face vreun lucru pe care altfel l-aș face, pentru că relația mea cu acest om e una deosebită. M-a promovat și am obligația morală să îi onorez încrederea."
În al doilea rând, el spune: "Deși mi-a dat libertate peste toate lucrurile pe care le are, astfel încât am ajuns să îi administrez toată averea, el nu mi te-a dat și pe tine, tu încă ești soția lui."
Iar în al treilea rând, el spune: "Pentru că ești soția lui, evident, și tu ai o obligație față de el, așa cum am și eu."
Ce spune el de fapt atunci când explică acele relații este că, dacă ar păcătui preacurvind cu Doamna Potifar (în ce-l privea pe el personal, era vorba de păcatul curviei), ar fi fost vinovat atât față de stăpânul lui cât și față de ea.

Vedeți, avem tendința să minimalizăm importanța păcatului. Nu numai că îi schimbăm numele, și știm că o facem, dar încercăm să îi minimalizăm importanța atunci când spunem: "Ei bine, nu face rău nimănui atâta vreme cât părțile implicate consimt de bună voie; deci, nefăcând rău nimănui altcuiva, e în regulă dacă îl faci." Dar vai, cum ne înșelăm singuri vorbind astfel! Ce credeți că a făcut Dumnezeu atunci când ne-a dat această Biblie? Ne-a dat El oare un set de reguli alese la întâmplare, spunând: "Cred că așa vreau să meargă lucrurile, de aceea așa rămâne." Nu, acestea sunt legile morale care izvorăsc din natura lui Dumnezeu. Prin urmare, din natura care face reale toate lucrurile pe care le cunoaștem. Aceste reguli există pentru că lucrurile merg bine atunci când funcționează după ele. Când ne alegem propriul drum în opoziție cu aceste reguli, fie că ne dăm seama sau nu, lucrurile nu merg bine și oamenii suferă, indiferent dacă o recunoaștem sau nu.
Luis Palau este un bine cunoscut evanghelist latino-american care este foarte eficient în cruciadele sale, nu numai în America Latină dar și în Statele Unite și Europa. El vorbește despre propria sa experiență din America Latină și o aplică la tendința americanilor de a minimaliza importanța păcatului și a-i ignora efectele. El spune: "Credeți că e un lucru nesemnificativ..." Și aici îl citez: "Veniți în America Latină să vedeți prin ce trecem noi acolo. Cele mai multe din țările noastre sunt îngrozitor de sărace, iar în unele din ele peste 70 la sută din populație e născută în afara căsătoriei." Apoi pune cele două afirmații cap la cap: "Structura societății din acea parte de lume e îngrozitor de afectată de imoralitatea sexuală."
Am văzut același lucru aici. Poate că la noi situația încă nu e atât de gravă și poate că suntem mai sofisticați în felul în care mușamalizăm lucrurile, dar și aici se văd aceleași efecte. Văd rezultatele evidente ale promiscuității, bolile venerice care au atins proporții epidemice, SIDA (sindromul imunodeficienței dobândite) care îngrozește comunitatea homosexualilor printre care face ravagii, nașteri ilegitime, avorturi (au ajuns acum la aproape un milion și jumătate pe an numai în Statele Unite).

Pe lângă rezultatele evidente ale promiscuității, efectele păcatului se văd și în lucrurile ascunse. În familiile destrămate. În bărbații și femeile care caută frustrați o relație permanentă sau de durată. Într-o generație de copii confuzi, rătăcitori și răniți. Cred că cel mai mult mă doare ce se întâmplă cu copiii. Credem că ei nu sunt afectați, dar sunt. Ne distrugem copiii. Și oare ce credem noi? Credem că Dumnezeu va trece cu vederea felul în care ne tratăm copiii în cultura noastră privilegiată? Cineva poate spune: "O, da, dar am vrut și eu doar să fiu fericit." Acum ești fericit? Cine spune că ai dreptul să fii fericit pe socoteala altcuiva? Cine spune că fericirea e virtutea de căpătâi în această viață? Altcineva spune: "N-am știut că nu e bine ce fac." Hai să fim serioși... În cultura de azi și cu conștiința pe care Dumnezeu ți-a dat-o? Cum o să-I poți spune lui Dumnezeu în acea zi: "N-am știut că nu e bine ce fac"? Un altul poate spune: "Nu m-am putut abține." Ba ai putut. Altcineva va spune: "Ei bine, copiii n-au nimic. Copiii supraviețuiesc întotdeauna. Ei nu sunt afectați." Ascultă. Domnul Isus Hristos a spus: "Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți, cari cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară, și să fie înecat în adâncul mării. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!" (Matei 18:6,7)

Iosif nu a spus: "Da, păcatul nu mai poate fi stăpânit, dar nu-i afectează cu adevărat pe alții." Iosif a înțeles că îi afecta într-adevăr pe ceilalți. Și el a hotărât că nu avea să ia parte la el. La fel trebuie să facă toți cei ce cheamă Numele Domnului Isus Hristos. Trebuie să i ne împotrivim așa cum a făcut-o și Iosif.

Al treilea lucru pe care Iosif îl avea bine stabilit în minte, și cel mai important dintre toate pentru că pe el îl subliniază în ultimul rând, este acela că păcatul e o mare ofensă adusă lui Dumnezeu. E și așa destul de rău că rănește alți oameni dar, vedeți, am putea să găsim o scuză pentru aceasta spunând: "Ei bine, așa e, îi rănește și pe alții, dar o merită." E adevărat, într-un anume sens ei primesc ce merită, pentru că și ei iau parte adesea la păcat. Bineînțeles, acesta e un argument care nu stă în picioare, dar de multe ori gândim în acest fel. Însă, pe lângă faptul că păcatul îi rănește pe alții, el este o ofensă împotriva lui Dumnezeu. Asta spune și Iosif: "Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?"
Avem aici un verset ale cărui părți trebuiesc analizate separat. Luați aceste părți și gândiți-vă la ele puțin. În primul rând, pronumele, subiectul propoziției, eu: "Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu? Eu, care am beneficiat de harul lui Dumnezeu. Eu, care am cunoscut mântuirea prin Domnul Isus Hristos. Eu, care am fost învățat din Legea lui Dumnezeu. Eu, care am fost instruit de părinți creștini sau într-o biserică creștină. Cum aș putea eu să fac un rău atât de mare împotriva lui Dumnezeu?"
Dacă un astfel de argument nu are nici o importanță pentru tine, nu ești născut din nou. Nu ești o făptură nouă în Hristos. Pentru că, atunci când recunoști că ești o făptură nouă în Hristos, recunoști și că acel cuvânt, eu, capătă o semnificație deosebită. Tu nu mai ești cum erai. Ești răscumpărat prin sângele scump al lui Isus Hristos, Mielul fără cusur și fără pată. Pentru tine s-a plătit un preț. Trebuie să trăiești pentru El.
Dar ce spuneți de următorul cuvânt: "Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare...?" E și așa destul de rău să mă gândesc la el, dar ispita nu e păcat în ea însăși. Ispitele vin la noi din afară. De la diavol. De la lume. Cum aș putea eu să trec din acea poziție, în care sunt doar ispitit, la faptă, la punerea în practică a păcatului? Cum aș putea eu să fac un astfel de lucru? Cum să fac așa ceva? Eu, care spun că sunt un urmaș al Domnului Isus Hristos?
Următoarea expresie: "un rău atât de mare". Despre asta am vorbit mai devreme. Păcatul e păcat. Iosif nu s-a prefăcut că îi schimbă substanța schimbându-i numele. Era un lucru rău și rău va rămâne întotdeauna. Iar argumentul era: "Cum aș putea eu, cel chemat să fiu evlavios, să Îl urmez pe Domnul Isus Hristos, cel care, prin lucrarea lui Dumnezeu și prin harul Său, într-o zi voi fi făcut asemenea lui Isus Hristos, în toate atributele Sale, inclusiv sfințenia... Cum aș putea eu să fac un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?"
Sau luați ultimul cuvânt, Dumnezeu. Nu e vorba de orice Dumnezeu. Acesta e Dumnezeul Adevărat. E Iehova. E Dumnezeul care Se descoperă ca fiind Dumnezeul neprihănirii. Dumnezeul sfințeniei. Dumnezeul care Se descrie ca fiind "sfânt, sfânt, sfânt". Un Dumnezeu al dragostei și compasiunii, un Dumnezeu al dreptății. Dar mai presus de toate un Dumnezeu al sfințeniei. Cum aș putea eu, care am fost mântuit de acest Dumnezeu, nu doar să gândesc dar și să înfăptuiesc un rău atât de mare împotriva lui Dumnezeu?
Vei spune: "O, înțeleg, dar e atât de greu." A spus Isus vreodată că va fi ușor? Bineînțeles că e greu. Dar ce a spus Isus? Isus a spus: "În Mine puteți face orice lucru." Isus a spus: "Despărțiți de Mine nu puteți face nimic." Isus a spus: "Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului." Nu contează cât de greu ar fi, El este cu tine. Îți va da tăria să faci ce e bine, dacă în mintea ta ai hotărât mai înainte să vină ispita că nu vei face acel rău.

Secretul succesului lui Iosif este, așa cum am mai spus, că el a stabilit aceste lucruri în mintea lui mai dinainte, dar nu e vorba doar de o problemă la nivelul minții. El le-a pus și în practică. Și a făcut-o în trei feluri. Le voi menționa în concluzie.
Mai întâi, el vorbește despre poziția sa. Vedeți, înțelegem că a vorbit deja despre Iehova, pentru că, atunci când ni se spune care a fost reacția lui Potifar la succesul său, ni se spune și că Potifar a recunoscut că Domnul Iehova a fost cu el și făcea ca toate lucrurile să îi meargă bine. De unde știa Potifar despre Iehova dacă nu i-ar fi vorbit Iosif despre El? Iosif era cunoscut ca omul lui Iehova. Astăzi am putea spune că a fost cunoscut ca omul lui Hristos, un creștin. El nu și-a ținut lumina ascunsă. A fost o cetate așezată pe un munte. A fost un sfeșnic care răspândea lumină ca toți să poată vedea. Acest lucru e adevărat și în ce o privește pe Doamna Potifar, atunci când s-a apropiat să-l ispitească. Iosif a vorbit despre Dumnezeu. Și-a făcut cunoscută poziția. Nimeni nu garantează că nu vei ceda păcatului dacă vorbești despre credința ta, dar cu siguranță ajută. De multe ori ceilalți nici măcar nu vor dori să te aibă prin preajmă, dacă știu care îți este poziția, pentru că dacă ai fi acolo le-ai strica toată distracția, și ei nu doresc asta. Mulți creștini au fost izbăviți dintr-o mulțime de ispite prin simplul fapt că au vorbit despre credința lor. Iosif a făcut acest lucru în primul rând și și-a făcut cunoscută poziția.

În al doilea rând, nu numai că și-a făcut cunoscută poziția, dar nici nu a pierdut vremea. Observăm acest lucru în întreaga relatare. Și-a văzut de treabă.. E foarte interesant cum activitatea te poate scăpa de necaz. Cineva spunea că acesta e motivul pentru care Dumnezeu dă atâtea de făcut slujitorilor Bisericii. Dacă n-ar face-o, ei ar ajunge în tot felul de necazuri. Există și un proverb turcesc în privința aceasta: "De obicei diavolul îl ispitește pe om, dar cu siguranță un om care nu face nimic îl ispitește pe diavol." Dacă n-are nimic de făcut, diavolul îi va da de lucru.
Am un bun prieten care slujește printre oamenii străzii. Organizația lui e foarte eficientă printre oamenii străzii din Los Angeles. Oameni prinși în capcană de tot felul de păcate. El lucrează cu ei și stabilește un cod destul de strict al disciplinei, cu scopul de a-i elibera de viața din trecut și de a-i aduce, nu doar în părtășia bisericii, ci triumfători în părtășia și slujirea bisericii. Întotdeauna în întâlnirile pe care le ține, el le spune oamenilor care vin în față și răspund chemării Evangheliei că sunt trei lucruri ce trebuiesc făcute dacă vrei să trăiești o viață creștină de succes. Numărul unu. Citește Biblia și roagă-te în fiecare zi. Numărul doi. Du-te la biserică mai mult de două ori pe săptămână. Prin asta el înțelege duminica dimineața, duminica după-masa și uneori și în timpul săptămânii, pe lângă întâlnirile cu ceilalți creștini pentru studiul Bibliei și rugăciune. Iar apoi numărul trei. El le spune: "Du-te la pastor și cere-i să-ți dea ceva de făcut, iar când îți dă să faci ceva, fă-o ca pentru Domnul."
Nu știu care din aceste lucruri e cel mai important, dar știu că în diverse situații unul sau mai multe dintre ele lipsește. Iosif nu era omul care să neglijeze vreunul din ele. El a menținut o disciplină în relația cu Domnul și mai mult ca sigur că și-a folosit timpul lucrând atât pentru Domnul cât și pentru stăpânul său.

Al treilea lucru este cel pe care l-am menționat mai devreme. Atunci când a fost adus cu forța într-o situație în care era prins în capcană de nevasta lui Potifar, el a făcut ce a stabilit încă de la început că va face în cazul în care va ajunge într-o astfel de situație. A fugit din fața ispitei fugind literalmente din casă.
Dorința mea este să avem astăzi o generație de creștini care să gândească în acest fel despre păcat; care să se gândească la păcat ca la un lucru îngrozitor, un lucru oribil care te poate prinde în capcană; care să se pregătească mai dinainte cum îl vor întâmpina; care să fugă de el, dacă e cazul, chiar dacă asta înseamnă să-și lase hainele și să fugă din acel loc. O astfel de generație poate sta în picioare pentru neprihănire. O astfel de generație, chiar și numai 10 astfel de oameni, o mână de astfel de oameni poate avea un impact pentru Dumnezeu, așa cum a avut Iosif în Egiptul păgân.

Haideți să ne rugăm.
Tatăl nostru, binecuvintează aceste adevăruri în inimile noastre. Mai presus de toate, fă-le să se întipărească în mințile noastre într-o așa măsură încât, atunci când va veni ispita, să ne amintim cine suntem și Cui slujim, care e natura păcatului și care sunt efectele îngrozitoare ale acestuia, și astfel să fugim de el, ca să putem trăi pentru Hristos. Ne rugăm în Numele Lui. Amin.

Tradus de Florin Vidu


Umblarea Creștinului