Înapoi
Acasă
Biblia

Bucuria mântuirii într-o lume suferindă

Partea I

de Danny Bond


Am intitulat mesajul de astăzi: "Bucuria mântuirii într-o lume suferindă". Este partea I, și în nici un caz nu putem termina astăzi, și nici nu am de gând să încerc. Dar textul pe care îl avem în față este minunat. Petru scrie creștinilor care erau în suferință și care aveau să sufere mai mult decât la data când el le scria. Inima sa de păstor este cuprinsă de milă pentru ei și vrea să-i înarmeze, pentru a fi gata să treacă prin suferința și necazul ce aveau să vină și să meargă binecuvântați până la capăt. Și pentru aceasta el scrie versetele I Petru 1:6-9 pe care vreau să le parcurgem împreună.

În versetele 6-8, el spune:
6 În ea voi vă bucurați mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteți întristați pentru puțină vreme, prin felurite încercări, 7 pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos, 8 pe care voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în El, fără să-L vedeți, și vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită,

El vorbește despre o bucurie completă, supranaturală, care vine în tine de la Dumnezeu.
Despre acestea vom vorbi în cele ce urmează.

Iar în versetul 9 el spune:
"pentru că veți dobândi, ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre."

Acum, privind la aceste versete, în versetul 6 el spune: "În ea voi vă bucurați mult", nu doar "vă bucurați", ci "vă bucurați mult..." Iar în versetul 8 el spune: "vă bucurați cu o bucurie negrăită..." Aproape că nu o poți spune în cuvinte, așa este de mare. Tema lui Petru aici este "bucuria salvării (mântuirii)". Și această bucurie a salvării se află în inima sa pentru că se preocupă atât de mult de oamenii aceștia și Petru înțelege atât de profund bucuria care este în Hristos și dorește ca oamenii lui Dumnezeu să experimenteze fiecare picătură din bucuria care este a lor.

Și acum, ceea ce doresc să realizez în studiul acestui text, este că vreau să ne întoarcem și să intrăm în el direct, pentru că ne vom ocupa de el și astăzi și data viitoare. Și astfel doresc să vorbesc despre bucurie în general, pentru următoarele câteva minute. Ca să începem, mi-ar plăcea să deschideți Biblia la evanghelia lui Luca, la capitolul 15. Aici Domnul nostru ne învață, spunând câteva minunate parabole (pilde). Ideea pe care vreau să o extrag de aici este chiar aceasta, că bucuria este o parte a mântuirii. Bucuria este construită în mântuire. Isus trece prin aceasta cu mare repeziciune și spune aceste parabole, dintre care una este despre oaia rătăcită. Acestea sunt parabole despre mântuire, iar în pilda despre oaia pierdută, spune:
"Și când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii și vecinii săi, și le zice: "Bucurați-vă cu mine, pentru că mi-am găsit oaia care era pierdută!"
Tot așa, vă spun că va fi mai mare bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzecișinouă de oameni neprihăniți care nu au nevoie de pocăință."

Aici se vorbește despre mântuirea unui suflet și despre bucuria în ceruri pentru mântuirea acestui păcătos.
Apoi trecem la pilda banului pierdut, versetul 9, unde femeia a pierdut un ban, l-a căutat peste tot, și:
"După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele și vecinele ei, și zice: ,,Bucurați-vă împreună cu mine căci am găsit leul, pe care-l pierdusem."

Iar Isus spune aici:
versetul 10: "Tot așa, vă spun, că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu, pentru un singur păcătos care se pocăiește."

Astfel aici este vorba despre bucuria în ceruri înaintea îngerilor, despre care am vorbit înainte și poate fi o referire la bucuria din inima lui Dumnezeu. Aflându-se în prezența îngerilor când un păcătos se pocăiește, Dumnezeu devine atât de bucuros, El este așa de fericit, că bucuria Sa se răsfrânge asupra îngerilor care devin toți bucuroși. Este asemănător acelor filme, în care vezi cum fiecare privește, urmărește regele și reacția sa la situația respectivă. Regele găsește situația amuzantă și întreaga curte începe să râdă. Dintr-odată, când regele se întristează, toți amuțesc și au privirile triste, iar dacă regele râde iarăși, toată lumea râde.
Astfel, se află toți în ceruri și un înger, apoi un altul și un altul, văd acest păcătos pocăindu-se și privesc la Dumnezeu, iar El devine atât de bucuros și ei sunt atât de bucuroși, pentru că Dumnezeu este fericit. Toată această bucurie înconjoară mântuirea. Chiar a unui singur păcătos.

Și știți pilda fiului risipitor sau pierdut din Luca 15, versetul 22; el se întoarce și tatăl spune slugilor sale...iar fiul se pocăiește...și din nou o imagine a mântuirii...el spune:
"Aduceți repede haina cea mai bună și îmbrăcați-l cu ea; puneți-i un inel pe deget și încălțăminte în picioare.
Versetul 23,,Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l. Să mâncăm și să ne veselim;"
Aici este prezentată o imagine de petrecere și bucurie în mijlocul unei vieți care este atât de plină de inimi rănite, și cum acest fiu care a avut inima rănită se întoarce să se bucure de mântuire împreună cu tatăl său. Primul lucru pe care tatăl îl face este să înceapă petrecerea de bucurie. Bucuria începe chiar de la mântuire.
El spune în versetul 24:
"căci acest fiu al meu era mort și a înviat; era pierdut și a fost găsit. Și au început să se veselească."
Așa deci, când o persoană este mântuită, este dorința lui Dumnezeu ca această persoană să fie bine primită în bucuria deja existentă a familiei sale. Mântuirea se referă în întregul său la bucuria lui Dumnezeu, pe care El ți-o oferă în dar în momentul în care ajungi să-L cunoști. De asemenea înseamnă să continue neîntrerupt; înseamnă să fie o bucurie nestăvilită.

Petru vorbește despre o mare bucurie. Este bucuria lui Dumnezeu, bucuria îngerilor și bucuria lui Isus, bucuria bisericii, bucuria tuturor celor ce văd pe un altul răscumpărat, bucuria persoanei ce a fost mântuită. Toată această bucurie.

În Psalmul 4:7, psalmistul a spus:
"Ai pus bucurie în sufletul meu..."

Dumnezeu pune bucurie în inima ta. El a spus:
"Mai mult decât atunci când se înmulțește rodul grânelor și vinului lor."
Într-o societate bazată pe agricultură cel mai important moment al anului este recolta și tot ce ține de aceasta... dar a spus apoi, mai mult decât toate acestea este bucuria pe care Tu o pui în inima mea.

În Luca 2:10, la care ne gândim în legătură cu Crăciunul:
Dar îngerul le-a spus: "Nu vă temeți; căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie (și care este pentru atâția oameni) pentru tot norodul."

Este ceva ce Dumnezeu are pentru oricine vine la mântuire.
În I Tesaloniceni 1:6, Pavel le scrie oamenilor și spune:
"Și voi înșivă ați călcat pe urmele mele și pe urmele Domnului, întrucât ați primit Cuvântul (și aici se află critica referitoare la Petru) în multe necazuri (și apoi a adăugat aceasta) cu bucuria..."

Astfel bucuria care vine odată cu mântuirea este pentru noi toți.
Cu ani în urmă, Richard Baxter, un scriitor puritan, a spus: "Fiți împreună cu cei mai voioși oameni ai lui Dumnezeu, pentru că nu există bucurie ca a celor credincioși."
Îmi place acest sfat...este o bună povață. De ce? Iată ce spune Isus în pilda fiului risipitor: ei se veselesc și-l cheamă și pe fiu să ia parte la veselia lor. Este dat să fie o părtășie plină de voie bună între credincioși. Dumnezeu vrea să te bucure drumul alături de El. Baxter a spus: "Fiți împreună cu cei mai voioși oameni ai lui Dumnezeu, pentru că nu există bucurie ca a celor credincioși." Petreceți-vă timpul cu creștini voioși. Căutați acești oameni ce progresează. Petreceți-vă timpul cu ei. Nu vă puteți dori să petreceți tot timpul unei vieți creștine cu "tovarăși posaci", care nu știu cum să-și păstreze bucuria pe care o are Dumnezeu pentru ei și cărora le-ar plăcea să vă să vă tragă în jos, în melancolia lor împreună cu ei, pentru a sta împreună în încăperi întunecate, bombănind în sinea voastră, în timp ce Dumnezeu vrea să vă bucurați. Dumnezeu are bucurie pentru voi în viața creștină. Bine a spus cineva: "O mimică veselă are o mare valoare" (A cheerful countenance has a lot of face value). Durează doar un minut. Dar îmi place. Îmi place pentru că bucuria ar trebui să-și găsească drumul către fața ta. Dorești să fi împreună cu oameni care sunt veseli, care au o expresie facială veselă, deschisă. Observ unii oameni...cred că dacă o licărire de voioșie ar lovi ochiul lor, probabil că acesta ar ieși din orbită. De atât timp nu au avut bucurie. Ascultă, dacă ai bucurie, se va vedea! Ochii sunt fereastra sufletului.

Astfel, această bucurie ne aparține întru Hristos și el ne-o dă ca pe un dar al mântuirii. Deci, singurul mod prin care mai apoi o pierdem este când lăsăm să ne fie luată. Ca să o pierdem, trebuie să fim jefuiți. Problema este că, dacă suntem jefuiți de bucuria noastră, este pentru că ne lăsăm jefuiți. Vedeți, bucuria este o trăsătură esențială a mântuirii. Iar păcatul și suferința, în general, sunt lucruri care ne lipsesc de această bucurie. De cele mai multe ori păcatul este acela care ne fură bucuria. Dumnezeu îți dă bucuria, iar ceva trebuie să ți-o ia dacă apoi nu o mai ai. Așa că dacă astăzi nu ești bucuros, probabil că ai lăsat păcatul să-ți răpească bucuria.

Unul din modurile prin care ne pierdem bucuria noastră este prin lipsa pocăinței. Iar acesta este un lucru care poate dura vreme îndelungată. Dacă nu te-ai bucurat de mult timp, probabil că nu ai dat socoteală în fața lui Dumnezeu de multă vreme. Poate că nu te-ai pocăit. Poate ai trăit cu păcatul atât de mult, încât el a secătuit toată bucuria ta. Este posibil. În Biblie, Dumnezeu alege un singur om de pe întreg Pământul, pe care îl numește un om după inima Sa. Ce declarație profundă și importantă a lui Dumnezeu, cu referire la o ființă omenească! Să privească printre oameni și să spună: "uite un om așa cum Îmi doresc să fie. Este un om după inima Mea. Cugetă lucrurile bune, preocupat de lucrurile potrivite, devotat Mie."
Și totuși acest om, îl știm este David, acest om cu o astfel de inimă știm că trebuie să fi experimentat o mare bucurie. Dacă ar fi vreodată o ființă umană bucuroasă, ar trebui să fie un om după inima lui Dumnezeu, așa este? Și totuși David, săvârșind păcatul său cu Batșeba, a trăit aproape un an fără a se pocăi de acest păcat. Este nevoie de aproximativ nouă luni pentru ca un copil să fie conceput și născut. Copilul născut din acest păcat a fost născut la vremea când Natan a venit la David și a trebuit să-i spună o pildă pentru a-l face să-și vadă păcatul și să se pocăiască. El nu se pocăise în aproape un an de viață în păcat cu Batșeba. Îndrăznesc să spun că a fost cel mai rău an din viața lui. Îndrăznesc să spun că, fiind un om după inima lui Dumnezeu, probabil a cunoscut bucuria în felul în care Dumnezeu dorește ca omul să o cunoască. Totuși, acel an a fost probabil cel mai nefericit an din întreaga sa viață. Și a fost așa pentru că a permis să fie jefuit de bucuria pe care Dumnezeu o are pentru un credincios. În Psalmul 51 avem mărturia pocăinței lui David. Nu-i nevoie să deschideți Biblia acolo, mă voi referi doar la acesta. În Psalmul 32, care a fost scris mai târziu deși se află la începutul Cărții Psalmilor, David își amintește acel an și spune cum a fost acel an. A fost un an rău. În Psalmul 51, pocăindu-se, în versetul 12 el spune:
"Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale, și sprijină-mă cu un duh de bunăvoință!"
Doamne, m-am întors. Doamne, a fost un an tare greu și unul din lucrurile care îmi lipsesc mai mult decât orice este bucuria pe care numai Tu mi-o poți da. Te rog Doamne, dă-mi iarăși acum bucuria care este a mea prin mântuirea în Tine. Și apoi, cugetând și scriind, în Psalmul 32 vorbește de pierderea bucuriei în anul lipsit de pocăință. Aș dori să deschideți la Psalmul 32, începeți cu versetul 2, el spune în acest psalm:
"Ferice de omul, căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea, și în duhul căruia nu este viclenie!"
De ce scrie astfel? Pentru că în acel an, pentru că nu s-a pocăit, inima i-a fost plină de viclenie. Nici un dialog sincer cu Dumnezeu despre lucrurile importante întâmplate. Mai degrabă el și-a ținut inima în umbra vicleniei. De aceea, păcatul nu i-a fost iertat și cugetând după ce s-a pocăit, el spune: "ferice de omul care nu ține viclenia în inima sa pentru că este un om care este iertat." Apoi explică în versetul 3-4: "câtă vreme am tăcut (față de Dumnezeu asupra păcatului său), mi se topeau oasele (aici se referă la chinuri reale) de gemetele mele necurmate, căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii."
De ce mâna lui Dumnezeu apăsa asupra lui? Pentru că Dumnezeu își iubește poporul Său, El vrea să vă umpleți de bucurie. Astfel, când vă lăsați deposedați de bucuria voastră și rămâneți nepocăiți în păcat, mâna lui Dumnezeu va apăsa asupra voastră. De ce? Pentru că El nu vă va lăsa. El vrea să fiți fericiți. Ca părinte, am copii, și știu că atunci când unul dintre copii greșește cu mintea sau cu inima, nu-i las. La fel și Cindy. Îi urmărim și lucrăm asupra atitudinii lor, știm că Dumnezeu vrea ca ei să aibă o viață fericită și la fel dorim și noi, și vrem să facem tot posibilul ca ei să-și corecteze atitudinea.

Aici mâna lui Dumnezeu apasă greu asupra lui David pentru că El îl iubește pe David așa de mult și vrea să-l aducă pe David înapoi în bucuria mântuirii.
Deci păcatul este acela care adesea ne ia bucuria. Cineva a spus inspirat că "nimic nu ne va opri cântarea mai repede decât păcatul." Este adevărat? Știți că unul din lucrurile extraordinare datorate faptului că suntem creștini este că avem o cântare în inimă. V-ați gândit vreodată la aceasta? Suntem atât de diferiți de lume. Oamenii lumești nu trăiesc cu o cântare în inimă. Ei pot cânta "99 de sticle de bere pe raft" (cântec de petrecere), le place să se îmbete și să cânte și alte lucruri ca acestea, dar în general este neobișnuit să vezi pe cineva doar cântând.
Înainte de a fi convertit, în unele din cele mai rele perioade din viața mea, am fost dependent de barbiturice. Unii dintre voi le cunosc sub numele de "reds" (roșii). Am exercitat o influență foarte rea asupra prietenului meu John Foster. Mergeam acasă la el să-l iau la surfing, iar mama lui îmi știa obiceiurile. Întrebam poticnindu-mă: "unde este John?", iar ea mă întreba: "iarăși te-ai drogat?". "O nu, doamnă Foster," și mă uitam cruciș la ea, "totul e în ordine doamnă Foster". Dar ea știa că eram un exemplu prost pentru John. După ce am fost convertit, familia lor obișnuia să coboare la plaja Newport, iar eu mă învârteam pe acolo și făceam surf cu fiul lor; deci după ce am fost convertit, imediat după în acele zile, eram în vârstă de 19 ani, am fost și am făcut surf lângă dig, apoi am ieșit din apă și am mers spre motocicleta familiei Foster parcată lângă casa lor; am sărit pe ea. Îl cunoscusem pe Domnul numai de câteva zile, învățasem câteva cântece la Calvary Costa Mesa, și am pornit să mă învârt cu motocicleta cântând cu toată puterea: "fericiți, fericiți, fericiți, fericiți, fericiți sunt oamenii al căror Dumnezeu este Domnul." Și mă tot învârteam încoace și încolo când a ieșit doamna Foster, m-a privit și a spus: "ce s-a întâmplat cu tine?" Am răspuns: "ce vreți să spuneți? Mă simt extraordinar." Iar ea a zis: "Tu, zâmbești. Tu chiar arăți normal." Am spus: "Uitați-vă în ochii mei. Sunt normal. O dată în viața mea sunt normal, sunt normal. Îmi place mult." Ea a întrebat: "ce s-a întâmplat cu tine?" Iar eu am răspuns: "L-am găsit pe Isus Hristos, sau El m-a găsit pe mine." Și am adăugat: "Am un cântec în inimă acum. Nu mai mă droghez și sunt pentru prima dată în viața mea fericit. Am bucurie." Și am început să cânt din nou, dar ea a spus: "Ah, oprește-te!". Cunoașteți atitudinea.
Creștinii au un cântec în inimă. Ei au bucurie. Este bucuria mântuirii. Și nu este nimic care vă va opri cântecul decât păcatul vostru. De obicei păcatul este acela care ne răpește bucuria.

Un alt gând la care vreau să cugetați, și la care se referă Petru în epistola sa, este că deseori permitem suferinței să ne răpească bucuria. Suferința ne poate deposeda de bucurie, dacă o lăsăm. Petru le scrie acestor oameni care au parte de mari suferințe. Iar el dorește ca acești sfinți aflați în suferință să-și păstreze bucuria în durerea lor. Astfel, în Petru 1:6, el spune: "În ea voi vă bucurați mult, cu toate că acum, dacă trebuie, sunteți întristați pentru puțină vreme, prin felurite încercări..."
El vrea ca ei să știe că nu trebuie să permită împrejurărilor grele să le răpească bucuria lor. Iar noi de obicei permitem acest lucru, nu-i așa? Le permitem împrejurărilor să ne răpească bucuria noastră. Așa că, încotro să mă îndrept, când nu îmi plac împrejurările prin care trec, pentru a-mi găsi bucuria? Știu spre ce se îndreaptă lumea, dar încotro să mă îndrept eu, creștin fiind? Știți că împrejurările pozitive produc bucurie oricărei ființe umane, nu-i așa? Dar pentru creștini numai o relație pozitivă cu Dumnezeul cel viu va produce bucurie adevărată, adânc în sufletele voastre, oricare ar fi împrejurările.
Așa că, încotro să merg când împrejurări potrivnice, necazul și orice altceva îmi iau bucuria? Merg la Isus Hristos. Mă îndrept spre a-mi cultiva relația mea cu el. Și apoi am o bucurie care se află adânc înăuntru. Este o convingere profundă că viața mea este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Este bucurie aceea care izbucnește spre suprafață și oamenii o pot vedea. Și aceasta este mereu adevărat.

Deci iată ce face Petru. El oferă cinci puncte de contact. Cinci puncte de contact pentru a descoperi bucuria mântuirii. Și așa ajungem la schița noastră. Dați-mi voie să vă prezint această schiță.
Cinci lucruri care ne ajută să ne redescoperim bucuria:
Prima dată, moștenirea noastră.
În al doilea rând, încercările prin care am trecut.
În al treilea rând, onoarea noastră, pe care o primim de la Isus Hristos.
În al patrulea rând, părtășia noastră cu El.
Și numărul cinci, mântuirea noastră.

Sunt aici cinci lucruri. Dacă nu ai bucurie în viața ta, dacă te vei concentra asupra acestor lucruri și le vei înțelege, sunt cinci lucruri capabile de a-ți aduce înapoi bucuria. Moștenirea noastră, încercările, onoarea, părtășia și mântuirea; le vom lua pe rând. Evident nu-l vom discuta decât pe primul astăzi, în timpul care ne-a mai rămas.

Să ne întoarcem deci la primul lucru, moștenirea noastră. Moștenirea noastră contribuie la bucuria noastră.
În I Petru 1:6, Petru spune:
"În aceasta (aceasta este important) vă bucurați mult..."
Acesta este echivalent cu a spune două lucruri. Unul: este foarte important în ce direcție privim. Petru spune: "în aceasta vă bucurați...". Ce înseamnă în aceasta? În ce? Ei bine, el ne conduce la versetele anterioare. Uitați-vă la versetul 4. Versetul 4 vorbește despre moștenirea care este "nestricăcioasă, și neîntinată, și care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri pentru voi..."
Versetul 5 vorbește de puterea lui Dumnezeu care ne va păzi prin credință pentru ca noi să vedem ziua când această moștenire ne este dată să ne bucurăm de ea pentru veșnicie. Vrei să experimentezi plinătatea bucuriei în viața creștină? Atunci bucură-te de faptul că ai o moștenire păzită, așteptându-te în ceruri și că ai o viață păzită aici pentru a ajunge în siguranță acolo, unde te vei bucura pentru totdeauna. Toate acestea înseamnă că direcția în care privești în viață are o importanță decisivă. Undeva în decursul vieții, nu știu dacă ați descoperit-o până acum sau nu, trebuie să vă luați ochii de la lumea aceasta. Dacă ați privit la această lume pentru plăcerea voastră trebuie să vă întoarceți privirile spre ceruri la moștenirea voastră de acolo. Astfel, cât timp vă căutați plăcerea aici veți găsi numai dezamăgire sau plăcere trecătoare, în cel mai bun caz. Dar dacă vă luați privirile de la lumea aceasta și începeți să priviți unde ar trebui, veți afla că perspectiva veșniciei are o puternică influență în viața voastră. Thomas Manton a spus-o în felul următor: "creștinii sunt prea des reci și nepăsători în viața spirituală pentru că nu se gândesc mai des la ceruri". Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru speranța pe care o am înaintea mea: moștenirea pe care o am așteptându-mă. Și aceasta devine ținta mea. Este motivul pentru care în Coloseni 3:1 și 2, Pavel scrie: "dacă ați înviat împreună cu Hristos (daca sunteți un creștin acum, născut din nou), să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu." El spune: "gândiți-vă (acum că este un act de voință, concentrați-vă atenția; fiți atenți unde priviți; priviți spre ceruri, la lucrurile de deasupra) la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ". Și aceasta este ideea. Tu decizi, tu singur, spre ce vei privi în viață. Nu pot eu decide asta pentru tine. Soția ta nu poate hotărî pentru tine, nici soțul tău nu poate decide asta pentru tine. Copii, prietenii tăi, toți acei oameni care zâmbesc lângă tine, care privesc spre locul potrivit, nu pot lua decizia pentru tine pentru ca ochii tăi să se concentreze spre ceruri și departe de lucrurile acestei lumi, astfel încât să te transformi dintr-un "tovarăș posac" într-o persoană fericită, în împărăția lui Dumnezeu. Nimeni nu poate lua această decizie pentru tine, trebuie să decizi tu însuți. Direcția în care alegi să privești este decisivă.

Un anumit pastor (îmi plac imaginile cu pastori, îmi vorbesc cu adevărat, pentru nu știu care motiv), dar acest pastor părea neobișnuit de vesel în suferințe și chinuri grele. Astfel, unul dintre oamenii din biserica sa l-a întrebat: "care este secretul mulțumirii tale?". El a răspuns: "Îți voi spune: îmi folosesc cum trebuie ochii". "Ochii? Nu înțeleg.", "E foarte simplu," spuse pastorul, "în primul rând privesc spre cer și îmi aduc aminte unde voi merge. În al doilea rând privesc în jos spre pământ și îmi dau seama cât de puțin loc voi ocupa când voi fi mort și îngropat. În cele din urmă, privesc în jur și văd că sunt mulți care, în toate privințele, sunt într-o situație mai disperată decât a mea." Apoi spuse: "acestea mă fac să trag trei concluzii (aduceți-vă aminte că era un predicator). Prima dată înțeleg unde se află adevărata fericire: în ceruri. În al doilea rând îmi dau seama unde vor sfârși grijile noastre: în mormânt. În al treilea rând înțeleg cât de puține motive am să mă plâng, întotdeauna este cineva într-o situație mai gravă decât a mea. Așa că este extrem de important încotro privim."

Și, în plus, vreau să vă ofer un alt gând. Ceea ce anticipăm este foarte important, cu privire la moștenirea noastră. Încotro privim este foarte important și ceea ce anticipăm (așteptăm) este, de asemenea, foarte important. Petru spune: "în aceasta vă bucurați mult..." Adică acum. Deci ideea este că savurăm bucuria așteptării. Știți deja cum este aceasta, fiorul așteptării, nu-i așa? Așa de multe lucruri în viață ne dau fiorul așteptării, fie o viitoare excursie când iei toate broșurile și pozele pe care le găsești și le privești, le arăți prietenilor: "uite, mă duc aici; vezi nisipul alb, soarele strălucitor; aici o să merg". Ești plin de fiorul așteptării. Și cunoașteți și fiorul așteptării Crăciunului. Unii dintre voi simt acest fior chiar acum. Pot să o văd pe fețele voastre. Speri să primești lucrul cel important. Nu l-ai primit la ultimul Crăciun, nici la cel precedent dar ești așa de nerăbdător să te trezești în dimineața de Crăciun și nu să alergi la brad, nu, pentru că este prea mare să încapă sub brad. Alergi la garaj. Și ești așa de plin(ă) de neliniștea anticipării. Unii dintre voi cunosc fiorul așteptării când mergeți la supermagazin. Acel nou costum de haine, mergi acolo la vânătoare de umerașe. Este un adevărat sport vânătoarea de umerașe, mergi la vânătoare. Ești numai degete tremurătoare. Și cauți... arăți bine. Și găsești acel costum special care arată atât de bine, după cum spunea vânzătorul sau vânzătoarea: "arătați atât de subțire, atât de tânăr(ă), ați găsit izvorul tinereții în acest costum"... și îl îmbraci și oh, ești atât de frumo(a)s(ă). Crezi că ești pe punctul de a pleca, dar acum vei purta costumul, îl vei purta chiar acolo. Vei intra în fiecare magazin și te vei uita în vitrine, te vei uita la pantofi, pentru că ai luat și pantofi. Și mergi prin supermagazin și oh, este extraordinar. Dar apoi ajungi acasă, dezbraci costumul și-l pui pe umeraș în șifonier, iar apoi îl mai porți de câteva ori. Și apoi, după cum știi, vine timpul când deodată privești la aceste lucruri și le îmbraci și te uiți la tine și spui: "acest lucru vechi, acest lucru vechi, oare ce-am văzut la această vechitură?" Iar pentru femei, aceasta se întâmplă cam la trei zile după ce îl cumpărați.
Ceea ce vreau să spun e că deseori împlinirea nu este la fel de dătătoare de fiori ca așteptarea. Acea febră care te cuprinde pe drumul spre supermagazin. Acea febră sau fior pe măsură ce se apropie Crăciunul sau plănuiești călătoria. Iar îndeplinirea lucrului respectiv se estompează atât de repede, și atât de des împlinirea nu este la fel de extraordinară cum fusese așteptarea. Dar privind spre moștenirea noastră, privind spre ceruri plini de anticipare, savurând fiorul așteptării, vreau să vă spun astăzi că realitatea pe care o veți experimenta în cer va întrece cu mult așteptările pe care le aveți. Pentru că atunci când veți ajunge în cer acolo ca fi realitatea unei bucurii depline. Vedeți, după cum a spus Thomas Watson: "aici bucuria începe să intre în noi. Acolo noi intrăm în bucurie." Și este o bucurie deplină. Fără păcat, fără nimic care s-o umbrească. Este o bucurie deplină, exuberantă, continuă. Și mai mult, realitatea din cer (și îmi place să mă gândesc la acesta) depășește cu mult așteptările de aici pentru că ea este realitatea scopului final al existenței mele.
Sunt o persoană unică. La fel și tu. Absolut unică. Dumnezeu te-a creat absolut unic(ă). Și în această viață m-am dăruit cu adevărat descoperirii sensului existenței mele. De ce este Danny Bond aici? Și, cumva, am descoperit sensul acestei existențe. Dar vezi tu, sunt o ființă nemuritoare. Voi trăi veșnic. În cer, voi descoperi scopul creării mele, scopul de bază, final. Voi afla de ce exist în cer, și mă voi bucura de ocuparea perfectă a locului meu în lumea lui Dumnezeu. Îmi place mult să mă gândesc la aceasta. Am dat greș de atâtea ori în această viață, am greșit drumul, am trecut marginea lui, am alunecat și am căzut în păcat. Am făcut toate aceste lucruri. Nu m-am ridicat la înălțimea chemării mele, a darurilor primite. Și astfel, întrebarea este întotdeauna prezentă: "împlinesc eu scopul pentru care am fost făcut?". Dar în cer voi înțelege pe deplin cine sunt și de ce m-a creat Dumnezeu. Și mai mult, ca o persoană unică, am în inima mea doruri unice. Aceste doruri vor fi împlinite perfect de Dumnezeu, pentru veșnicie. Ca o ființă veșnică am doruri, simțiri și idealuri care vin din inima mea spre lumea mea, dar când voi ajunge în cer aceste doruri vor fi pe deplin împlinite. Realitatea cerului va întrece cu mult cele mai înălțătoare momente ale așteptării.

Și iată un ultim gând pe care vreau să-l adaug înainte de a termina.
Realitatea cerului va cuprinde o părtășie neștirbită cu aceia care ne așteaptă acolo. Sunt oameni care te așteaptă în cer. Știi asta? Vedeți, cei care intră în cer vor afla că ei nu sunt nici necunoscuți, nici neașteptați. Sunt oameni care te așteaptă și când vei ajunge acolo vei cunoaște bucuria unei părtășii neștirbite. Acei oameni din viața ta cărora le-ai plâns pe mormânt, care l-au cunoscut pe Hristos, te așteaptă. Ei te cunosc deja. Te știu, te așteaptă. Iar când vei ajunge acolo ei te vor găsi și tu te vei bucura pentru totdeauna de o părtășie neștirbită. Mama care a murit și căreia îi duci dorul, te așteaptă și vei cunoaște o părtășie cu ea la care nici nu ai visat. Soția care a murit, copilul care a fost luat prematur din această viață, așa cum părea, ei te așteaptă. Îngerii care te-au îndrumat prin această viață veghind asupra ta, slujitori ai celor ce sunt moștenitorii mântuirii, ei te cunosc. Ei îți urmăresc viața chiar și acum, ei te-au urmărit astăzi știu ce ai mâncat la micul dejun și ce vei mânca mai târziu. Ei sunt cu tine, te cunosc și te așteaptă. Dar știi tu, cel mai extraordinar lucru dintre toate este că Cel care a murit pentru tine, Cel care a suferit pentru păcatele tale, Cel care în mod unic ți-a purtat păcatele, te cunoaște și te așteaptă. Așteaptă cu brațele deschise să te primească. Deci adevărul unei părtășii neștirbite cu Hristosul tău, cu Isus al tău, cu Isus Hristos, Domnul și Salvatorul tău te va binecuvânta iarăși și iarăși și iarăși. Astfel că ceea ce anticipezi este decisiv. Îți mărturisesc că acestea sunt lucrurile care domină viața mea aici. Acestea sunt lucrurile care fac greutățile de îndurat și acestea sunt lucrurile la care privind plini de anticipație și speranță, fac ca fiecare nouă zi să fie o aventură complet nouă, ne contând care sunt împrejurările. Sunt o mulțime de necazuri în viață. Vom vorbi despre aceasta data viitoare. Este de asemenea multă bucurie pe care Dumnezeu vrea să ți-o dea pentru a fi tăria vieții tale. În mijlocul atâtor necazuri nu permite să fii jefuit(ă) de această bucurie. Fi atent în ce direcție privești. Fi sigur că aștepți lucrurile corecte. Învață tot ce poți despre aceste lucruri (moștenirea ta) pentru a fi un creștin voios aici și acum. Haideți să ne rugăm.

Tată, mulțumim pentru aceste lucruri. Mulțumim pentru aceste adevăruri minunate. Mulțumim Doamne pentru bucuria mântuirii noastre. Mă rog Doamne să binecuvântezi fiecare persoană prezentă cu o experiență reală a mântuirii și plinătatea bucuriei care este a lor în Hristos. Doamne, în această zi, pentru aceia care au mers prea mult timp fără a se pocăi de păcate, cu o inimă înșelătoare înaintea Ta și nu au cunoscut bucuria de atât de mult timp, mă rog Doamne ca Tu să-i aduci în locul acela al sincerității înaintea Ta, astăzi, ca ei să înțeleagă că mâna Ta a apăsat greu asupra vieților lor și că aceasta ar fi ziua, această zi, acest moment când ei s-ar întoarce și ar veni la Tine să primească să fie curățiți și să primească iarăși bucuria care este a lor în Hristos. Doamne binecuvântează-ne și vino printre noi în această zi. Adu-ne pe toți la sinceritate. Doamne pentru aceia care nu au cunoscut niciodată această bucurie, care nu Te cunosc personal, adu-i Doamne, la sinceritate și pocăință în acest ceas, cu smerenie înaintea Ta, ca ei să poată începe să primească acea bucurie și să fie primiți în fericirea poporului Tău. Doamne Te iubim atât de mult. Ai făcut atât de mult pentru noi. Doamne ajută-ne să continuăm să experimentăm tot ceea ce ai pentru noi în Hristos. Vom avea grijă să-Ți dăm toată lauda, pentru că îți cerem toate aceste lucruri în numele lui Isus. Amin.

Traducerea: Ion Codescu


Umblarea Creștinului