Înapoi
Acasă
Biblia

Pe ce a murit Isus, pe o cruce sau pe un stâlp?


Pe ce a fost Isus "răstignit"? Martorii lui Iehova spun că pe un "stâlp" și neagă cu înverșunare că ar fi fost răstignit pe o cruce romană. Ce spune Biblia despre o asemenea afirmație?

Este deja binecunoscută negarea de către gruparea Martorilor lui Iehova a răstignirii lui Isus pe o cruce. În mod tradițional s-a recunoscut că Isus a murit pe o cruce romană, dar de la răspândirea mondială a ereziei Turnului de Veghere al Martorilor, tot mai mulți oameni se întreabă dacă într-adevăr El a fost "crucificat" sau "atârnat" pe un stâlp. Nu sunt puține reprezentările grafice din publicațiile Martorilor, pe care întâi le oferă generos, iar după aceea le oferă în speranța unei donații, în care Isus este arătat "răstignit" pe un stâlp.
Martorii lui Iehova depun mari eforturi în convingerea oamenilor de această interpretare tipică organizației lor, ca și cum nu semnificația morții lui este ceea ce contează pentru noi oamenii păcătoși și în nevoie de mântuire, ci forma în care aceasta a avut loc.

Această tăgăduire a crucii lui Hristos este menită să distragă atenția de la importanța jertfei Lui de ispășire a păcatelor lumii și de a angaja lumea creștină într-o polemică asupra obiectului de tortură și pedeapsă folosit de romani în răstignirea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. Dacă ar fi să acceptăm, prin absurd, pentru o clipă, că Isus a murit într-adevăr pe un stâlp și nu pe o cruce romană, tot va trebui ca fiecare să ne întrebăm, ce înseamnă moartea Fiului lui Dumnezeu pentru noi și cum aceasta ne poate schimba viețile? Dacă El a murit ca jertfă de înlocuire (2Cor.5:21) a păcatelor noastre, ce se întâmplă cu vina noastră rezultată din încălcarea Legii lui Dumnezeu și ce efect poate avea jertfa Lui asupra conștiințelor noastre apăsate de păcate? Iertarea oferită de Dumnezeu prin credința în moartea lui Isus Hristos (fie pe stâlp, fie pe cruce!), este subiectul asupra căruia oamenii au nevoie să-și îndrepte atenția și nu la mijlocul de execuție al lui Hristos!
Dar stârnind această dispută asupra crucii lui Hristos, ca și creștini care credem că Isus a fost "crucificat sub Pilat din Pont", conform crezului străvechi al Bisericii Creștine formulat la Conciliul de la Niceea în 325, noi suntem obligați să tragem niște concluzii privitoare la această negare a Crucii de către Martorii lui Iehova.

1) Disprețuirea cu vehemență a crucii lui Hristos, de către Martorii lui Iehova, ascunde menirea ei mântuitoare pentru toți cei care își pun încrederea, nu în crucea propriu-zisă, ci în Cel ce a murit pe ea spunând, "S-a isprăvit" (Ioan 19:30), indicând realizarea ispășirii păcatelor omenirii și, "Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac" (Luca 23:34), indicând iertarea pusă la dispoziția tuturor celor ce vor crede în moartea lui pe Cruce!

2) Luând această poziție de opoziție față de învățătura tradițională a Bisericii Creștine asupra crucii lui Hristos, Martorii intră sub incidența condamnării apostolice de, "vrăjmași ai crucii lui Hristos" (observați expresia biblică de "cruce"!). Apostolul Pavel, este cel ce a pronunțat-o, în epistola lui către Filipeni, cap.3, versetul 18: "Căci v-am spus de multe ori, și vă mai spun și acum, plângând: sunt mulți, cari se poartă ca vrăjmași ai crucii lui Hristos".

3) Din punct de vedere biblic, susținerea de către Martorii lui Iehova a morții lui Isus pe un "stâlp", este absolut nejustificată, după cum ne-o demonstrează următoarele versete în care este folosit cuvântul "cruce", la descrierea morții lui Isus:

Când Isus urma să fie ucis, ce anume au forțat romanii pe un necunoscut să poarte în spinare?

Matei 27:32 "Pe când ieșeau afară din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene numit Simon, și l-au silit să ducă crucea lui Isus".
Marcu 15:21 "Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător, care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru și al lui Ruf."
Luca 23:26 "Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp; și i-au pus crucea în spinare, ca s'o ducă după Isus."

Ce anume își purta Isus, spre Golgota? Un "stâlp"?

Ioan 19:17 "Isus, ducându-Și crucea, a ajuns la locul, zis al ,,Căpățânii", care în evreiește se cheamă ,,Golgota."

Când preoții cei mai de seamă, cărturarii și trecătorii își băteau joc de Isus ei spuneau:

Matei 27:40 "Tu, care strici Templul, și-l zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe Tine însuți! Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!"
Matei 27:42 "Pe alții i-a mântuit iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, și vom crede în El!"
Marcu 15:30 "mântuiește-Te pe Tine însuți, și pogoară-Te de pe cruce!"
Marcu 15:32 "Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, ca să vedem și să credem!"

Dușmanii Lui sunt primii care au mărturisit pe ce anume a fost Isus răstignit - într-un glas, vedem că toți au pomenit "crucea", nu "stâlpul"!

De pe ce l-a dat jos Iosif din Arimatea, pe Isus, pentru a-l înmormânta?

Marcu 15:46 "Și Iosif a cumpărat o pânză subțire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfășurat în pânza de in, și L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la ușa mormântului".
Luca 23:53 "L-a dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într-o pânză de in, și L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni."
Ioan 19:38 "După aceea, Iosif din Arimatea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica Iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci, și a luat trupul lui Isus".

Din dorința de a respecta Sabatul niște Iudei au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor, grăbindu-le astfel moartea, celor răstigniți:

Ioan 19:31 "De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, - căci era ziua Pregătirii, și ziua aceea de Sabat era o zi mare - Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniți, și să fie luați de pe cruce".

Lângă ce stăteau Maria, mama lui Isus, sora mamei Lui, și Maria Magdalena, în timp ce Isus murea?

Ioan 19:25 "Lângă crucea lui Isus, stătea mama Lui și sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, și Maria Magdalena".

Semnificația "crucii" este mare în Creștinism așa cum ne arată următorul verset, deoarece:

Efeseni 2:16 "și a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmășia".

Evident, Dumnezeu nu i-a împăcat pe oameni cu El Însuși, și respectiv pe Iudei cu ne-iudeii (neamurile), prin obiectul propriu-zis al crucii romane. Prin ea este simbolizată însăși moartea Fiului Său, care a înlăturat vrăjmășia.

Unde a țintuit întâi, Dumnezeu, și apoi. a șters "zapisul" Legii care ne condamna pe noi, oamenii?

Coloseni 2:14 "A șters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră și ne era potrivnic, și l-a nimicit, pironindu-l pe cruce".

Moartea Lui a fost cu atât mai rușinoasă și înjositoare, ceea ce îi scoate în evidență valoarea mântuitoare pentru toți ce cred în ea, cu cât ea a avut loc pe obiectul de execuție preferat romanilor, ocupanții de atunci ai Palestinei:

Filipeni 2:8 "La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce".
Evrei 12:2 "Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu"

Ridicolul negării/tăgăduirii Crucii, este și mai accentuat dacă înlocuim, așa cum ar vrea Martorii să facem, crucea cu "stâlpul" lor, în invitația lui Isus la o ucenicie adevărată!

Matei 10:38 "Cine nu-și ia crucea lui (NU, "STÂLPUL"!!??), și nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine"
Matei 16:24 "Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: ,,Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea (nu, "stâlpul"!) și să Mă urmeze".
Marcu 8:34 "Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, și le-a zis: "Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea, și să Mă urmeze".
Marcu 10:21 "Isus S-a uitat țintă la el, l-a iubit, și i-a zis: ,,Îți lipsește un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ți crucea, și urmează-Mă."

Prin ce a ieșit Isus biruitor asupra forțelor întunericului, asupra Satanei, morții și păcatului?

Coloseni 2:15 "A desbrăcat domniile și stăpânirile, și le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor prin cruce".

Scopul de o viață al Apostolului Pavel, preocuparea principală pe care a avut-o în întreaga lui carieră de predicator a fost de a propovădui, CRUCEA LUI HRISTOS, nu "stâlpul" Martorilor lui Iehova!

1Corinteni 1:17 "De fapt, Hristos m-a trimes nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înțelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică".

Galateni 6:14 "În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine, și eu față de lume!"

Ce rușine că membrii sectei Martorilor lui Iehova nu au același motiv de laudă ca și apostolul Pavel! Că ei au ales să se laude cu altceva decât cu Crucea lui Hristos și cu însemnătatea ei mare pentru oameni!

Cu Martorii se împlinește aceea prezicere a Apostolului Pavel - propovăduirea ei este o nebunie pentru ei! (1 Cor.1:18) Ceea ce spune multe despre adevărata stare spirituală a Martorilor, înaintea lui Dumnezeu!

"Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, cari suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu." (1Corinteni 1:18)

Galateni 6:12 "Toți cei ce umblă după plăcerea oamenilor, vă silesc să primiți tăierea împrejur, numai ca să nu sufere ei prigonire pentru Crucea lui Hristos."

Niște creștini adevărați nu pot să se poticnească în Crucea lui Hristos, ci așa cum am văzut găsesc pricină de laudă pentru că prin ea este dezvăluită puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea tuturor celor ce cred în moartea și învierea Fiului Său, Isus Hristos.

"Căci întrucât lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii. Iudeii, într-adevăr, cer minuni, și Grecii caută înțelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, și pentru Neamuri o nebunie..." (1Corinteni 1:21-23)

Aceste concluzii demonstrează fără putință de tăgadă, importanța Crucii lui Hristos în planul lui Dumnezeu de mântuire a sufletelor oamenilor. Oricine vine în Numele lui Dumnezeu, dar neagă Crucea Fiului Său, nu poate fi un adevărat reprezentant al Creștinismului. Versetele de mai sus vorbesc cu tărie despre semnificația Crucii lui Hristos și este nepermis ca aceasta să fie ascunsă de vreo contradicție iscată asupra ei. Oricine distruge această învățătură esențială a Bibliei, trebuie să fie pus față-n față cu numeroasele dovezi ale pomenirii ei de către ucenicii Domnului, evangheliștii și apostolii Noului Testament. Pe deasupra, atât arheologia cât și istoria ne amintesc că romanii pedepseau răufăcătorii prin moartea pe cruce.
Din păcate, Martorii și-au făcut un titlu de laudă din negarea Crucii. Poate că au fost dezgustați de către venerarea ei excesivă în unele segmente ale Creștinismului, venerare care a dus până acolo la a o transforma într-un obiect de cult. Cred că nici un om în toate mințile nu se închină cuțitului cu care cineva a fost înjunghiat, dar trebuie să recunoaștem că Crucea lui Hristos, deși a fost obiectul de tortură și ucidere a Domnului și Mântuitorului nostru, poartă o semnificație centrală în învățătura creștină. Ea este locul unde păcatele noastre au fost înlăturate, este locul unde s-a ispășit pentru ele, ea este locul unde ne-a fost procurată iertarea pentru toate relele și încălcările Legii lui Dumnezeu, și ea este locul unde s-a asigurat mântuirea noastră.
Pentru adevărații creștini, Crucea este simbolul dragostei nemaipomenite a lui Dumnezeu, față cei păcătoși, căci pe ea Tatăl ceresc a îngăduit să pătimească și să moară Fiul Său drag, pentru ca noi oamenii să nu pierim ci să avem viața veșnică!

Responsabilitatea pentru pregătirea și distribuirea acestui material, revine lui, Teodor Macavei.


Apologetică