Înapoi
Acasă
Biblia

Legalism și Ascultare

Care este diferența?

Care este diferența dintre Legalism și Ascultare?
de Dr. C. Matthew McMahon


Există o dilemă în biserica creștină de astăzi care nu va fi deloc limpezită cu ușurință. Această dilemă este dată de oameni care afirmă lucruri de genul "Noi suntem o biserică nou-testamentală" sau "Noi nu mai avem nevoie de Lege, pentru că ne aflăm sub har." Sau, "oamenii care țin Legea sunt legaliști". Dacă ai rostit vreodată aceste cuvinte, atunci acest eseu ți se adresează. Vom privi la diferența dintre ce înseamnă să fii legalist și ce înseamnă să fii ascultător. Există o mare diferență între cele două. Însă se pare că oamenii nu mai dețin o înțelegere exactă a ceea ce înseamnă fiecare din acestea două.

Există un argument în biserica secolului XXI care sună în felul următor: ,Isus a venit ca să împlinească Legea, așadar, noi nu mai trebuie să păzim Legea'. Ideea continuă: ,Și nu mai trebuie să păzim Legea, pentru că ne aflăm sub harul lui Cristos; nu ne putem câștiga mântuirea pe o altă cale, prin urmare, Vechiul Testament este invalid în ceea ce privește regulile de viață și trăire'. De fapt, sunt mulți cei care ar pune deoparte Predica de pe Munte, pentru că, în ea, Isus vorbește despre Lege. Toți aceștia ar arunca la gunoi tot ceea ce face referință sau afirmă Legea într-un fel sau altul. Ei nu dau un răspuns satisfăcător la întrebarea ,de ce Dumnezeu, în providența Lui, a permis ca Vechiul Testament să fie inclus în Bibliile noastre, din moment ce acesta înfățișează Legea'. Sunt neînduplecați în crezul lor, cred că nu au nevoie de el, dar totuși, nu pot da un răspuns bun la acest "de ce". Acești oameni cred că orice referire la Lege este un act de legalism. Și ei nu vor să devină o nouă biserică din Galatia. Astfel că au dat fuga la har și au aruncat Legea.

Potrivit Bibliei, un legalist ar fi : "orice persoană care ia Legea și se folosește de ea, ca mijloc pentru mântuire". Legalismul este o tentativă la mântuire. Totuși, auzim termenul folosit adesea în acest fel: ,O, acești oameni sunt legaliști'. Puritanii au constituit adesea stereotipuri în acest sens. Au fost atât de porniți să accentueze semnificația Legii, încât au ajuns să fie considerați legaliști și apoi, secundar, puritani. Dar dacă înțelegem cu adevărat definiția de mai sus, vedem că oamenii care au urmat Legea lui Dumnezeu, în așa fel că nu au atașat-o la meritele lucrării și crucii lui Isus Cristos, nu sunt legaliști. Legaliști, prin definiție, ar fi cei care susțin că Legea ajută la câștigarea mântuirii noastre. Aceasta a fost problema cu iudeii. Ei credeau că, ținând Legea și crezând, în plus, în lucrarea lui Cristos, un om ajungea să fie mântuit. În Galateni 5:4 Pavel spune: "Voi, care voiți să fiți socotiți neprihăniți prin Lege, v-ați despărțit de Hristos; ați căzut din har." Erau unii care credeau că a fi circumcis constituia un lucru care ajuta la mântuire. Dar Pavel spune că în momentul în care adaugi ceva la lucrarea lui Cristos, cazi din har. Doar singură lucrarea lui Cristos îndreptățește pe cel neevlavios (Gal.2:16; 3:11-13, 24; 6:13-14). (Sola Christus - Numai Cristos)

Legaliștii greșesc. Nu poți folosi Legea pentru a te mântui. Păzirea poruncilor nu constituie o cale de îndreptățire, pentru că nu este nimeni care să facă întotdeauna ce este bine și să nu păcătuiască niciodată (Ecl.7:20). Iar cei care se poticnesc într-un singur punct al Legii, se fac vinovați de toată Legea (Iacov 2:10). Legea ne arată păcatul nostru, dar ea nu ne poate mântui. Nu face decât să ne conștientizeze de nevoia noastră (Rom.7:7).

A fi legalist nu este un lucru biblic. Aceasta nu constituie o opțiune pentru creștin. Așadar, ce avem de spus? Fac bine cei care dau la o parte Legea? Dacă Cristos ne-a adus harul, iar noi nu putem păzi Legea, de ce s-o mai folosim? La ce bun slujește Legea? Ar trebui noi să fim o "biserică nou-testamentală"?

Este adevărat că legalismul este greșit și va trimite pe om în iad, datorită crezului acestuia că Legea în și prin ea însăși poate să îl mântuiască, prin faptele pe care le face. Galateni 1:8 afirmă: "Dar chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!" Dar și dacă pui deoparte Legea vei ajunge în iad. Apocalipsa 22:14 spune: "Ferice de cei care își spală hainele (care împlinesc poruncile Lui - engl.) ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate!" Cartea Apocalipsei arată foarte clar faptul că cei care vor intra în Noul Ierusalim și vor petrece veșnicia cu Dumnezeu sunt cei care "împlinesc poruncile Lui". Cuvântul "porunci" este la plural. Asta înseamnă că Dumnezeu ne cere să păzim mai mult decât o singură poruncă. Adesea, oamenii ne spun că este suficient să păzești cea mai mare dintre porunci. Însă Cristos vrea ca noi să păzim toate poruncile Sale.

Apoc.22:18-19 este un pasaj ajutător, care arată că Dumnezeu nu dorește ca cineva să scoată părți din Cuvântul Său, în vreun fel: "dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Și dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărții acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieții și din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta." Nimeni nu are voie să adauge sau să scoată ceva din Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că trebuie să ținem ceremonialul Legii, întrucât este parte din Cuvântul lui Dumnezeu? Trebuie să sacrificăm din nou animale, pentru că ceremonialul Legii ne arată aceasta în Vechiul Testament? Acestea sunt întrebări bune, dar răspunsul la ele și la alte întrebări similare se află într-o cunoaștere cumpănită a lucrării lui Cristos.

Cristos a venit și a împlinit Legea. În Matei 5:17, Isus spune că El a venit ca "să împlinească Legea". Cuvântul a împlini este pleroo, {play-ro'-o}. Înseamnă ,a cuprinde, a umple; a desăvârși în orice detaliu, a reda perfect; a duce la bun sfârșit, a îndeplini, a realiza (o anumită sarcină); a împlini, de exemplu a face ca voia lui Dumnezeu (așa cum ne este relevată în Lege) să fie îndeplinită așa cum se cuvine, iar promisiunile lui Dumnezeu (care ne-au fost date prin proroci) să ajungă la împlinire.' Isus a venit să împlinească Legea și s-o păzească în chip desăvârșit în locul nostru. Asta nu înseamnă că El a terminat cu Legea, sau că a anulat-o. Nu acesta este înțelesul cuvântului folosit. În Matei 5:18, versetul imediat următor celui citit, El afirmă: "Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile." Isus nu numai că nu anulează Legea, El, dimpotrivă, face exact contrariul: având în vedere lucrarea Sa care urma să împlinească Legea, nicio iotă sau frântură de slovă nu avea să se piardă. Isus le-a dat creștinilor abilitatea, prin mântuire, de a lua hotărâri morale, din nou în numele Legii, și aceasta datorită lucrării Sale ca Mântuitor fără de păcat. El a păzit Legea pentru ca și noi s-o putem păzi. Lucrarea lui Isus ne dă puterea să alergăm în cursă, într-o așa manieră, încât să câștigăm premiul. El nu invalidează Legea, ci ne-o pune înainte, știind că El va lucra prin noi, ca s-o ținem. Și chiar dacă ne mai împiedicăm pe această cale, El lucrează mereu în noi ca să îndepărteze orice piatră de poticnire.

Aici, noțiunea de legalism este spulberată. Căci noi nu păzim Legea pentru a fi mântuiți. Ci, mai degrabă, prin faptul că o păzim, arătăm că am obținut deja mântuirea, prin crucea lui Cristos. În lumina crucii lui Cristos și eliberați fiind de puterea păcatului prin lucrarea lui Cristos, suntem liberi acum să păzim Legea (Gal.4:31).

Cristos cere ascultare. Noi nu trebuie să devenim antinomianiști. Iar cei care ne spun că trebuie să scăpăm de Lege nu sunt decât niște antinomianiști eretici. Un antinomianist este unul care este "anti", "împotriva" sau "în loc de" "nomos" sau "lege". El afirmă că o persoană poate fi mântuită și nu trebuie să se îngrijoreze niciodată de trăirea unei vieți de ascultare, și aceasta pentru că noi suntem sub harul lui Cristos. Dar Pavel anihilează rapid această idee în Romani când spune "Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum" (6:15). Nu suntem liberi să păcătuim, suntem liberi să nu păcătuim. Și cum să nu păcătuim, dacă nu știm ce este păcatul? Și cum vom ști ce este păcatul, dacă nu urmăm Legea? "Legea este ceva păcătos? Nicidecum!" (Rom. 7:7) Dumnezeu ne-a dat poruncile Sale, pentru ca să ascultăm de aceste porunci. Și noi putem să ascultăm de aceste porunci prin jertfa de sânge a Fiului Său pe cruce pentru noi. Fără de o curățire deplină în sângele lui Cristos, niciun om nu este în stare să păzească Legea câtuși de puțin. Nu, noi nu suntem legaliști și nu suntem antinomianiști. Noi suntem creștini care dorim să facem voia Tatălui. Noi putem spune împreună cu Pavel "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună" (2Tim. 3:16-17). Antinomianiștii nu pot să spună acest lucru. Legaliștii nu pot să spună acest lucru. Doar aceia care au fost eliberați de Cristos pentru a ține Legea pot spune acest lucru, căci ei găsesc benefic întregul Cuvânt al lui Dumnezeu. Pentru ce? Pentru a fi făcuți destoinici pentru orice lucrare bună. Isus spune că cei care sunt "anti-lege" merg în iad, indiferent dacă au predicat în Numele Lui, au făcut minuni sau au scos chiar demoni. Isus spune în Matei 7:23: "Atunci le voi spune curat: "Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege". Cum este cineva "fărădelege"? Este cineva care își trăiește viața fără Legea lui Dumnezeu. Este o persoană "fără-de-lege".

Noi nu suntem legaliști atunci când păzim Legea, deoarece nu căutăm în ea viața. Ci mai degrabă Legea este cea care ne arată că avem adevărata viață în inimile noastre. Noi păzim Legea, pentru a fi ascultători față de Cristos și pentru a-I arăta cât de mult Îl iubim pentru faptul că ne-a salvat de influențele condamnabile, care ne împingeau să încercăm a ține Legea ca să câștigăm viața veșnică. Ascultarea este departe de legalism.

"Ce este ascultarea?" ar fi următoarea întrebare la care trebuie să dăm răspuns. Ascultarea înseamnă a exprima dragostea lui Cristos față de El prin păzirea Legii. Cristos este Cel care lucrează roada Duhului (Gal.5:22-25). Duhul lucrează în noi dragostea lui Cristos pentru faptele bune; căci în acest scop am fost creați. Dumnezeu ne-a creat pentru a face fapte bune (Efes.2:10). Dragostea lui Cristos din noi este cea care ne împinge la fapte bune, pe măsură ce studiem și ținem Legea. Dumnezeu este mulțumit și este glorificat de bucuria pe care o avem în această trudire înaintea Lui. Când ne bucurăm în păzirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu, El este mulțumit. Să nu fim noi ascultători când Dumnezeu, în numeroase pasaje, ne-a poruncit ascultarea, nouă, administratorii Cuvântului Său? (Num.27:20; Isaia 1:19; Fapte 6:7; Rom.6:16; 16:19; 16:26; 2 Cor.7:15; 9:13; Fil.1:21; 1Petru 1:2) Dumnezeu ne cere să fim ascultători în orice circumstanță ne-am afla, iar cei care susțin contrariul nu sunt decât lupi răi, deghizați în haine de oi, ca să înșele pe poporul lui Dumnezeu. Este interesant să vedem că în Matei 7:15 Isus îi numește pe cei care fac rău oilor "lupi răpitori". El a spus acest lucru la finalul Predicii de pe Munte, care este o expunere a celor Zece Porunci și a vieții în Împărăție. Nu este o coincidență. Dumnezeu nu dorește proroci falși, care să pătrundă în biserică și să spună că nu este nevoie ca ea să păzească Legea. Acesta fapt nu este decât blasfemie și erezie împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Noi trebuie să ne străduim să păzim Legea într-o manieră sfântă, prin Cristos.

Așadar, vedem că este o mare diferență între ceea ce înseamnă să fii legalist (a ține Legea în vederea mântuirii) și ce înseamnă să fii ascultător (a ține Legea pentru că am fost mântuiți). Avem nevoie de Lege, pentru ca ea să ne arate păcatul. Avem nevoie de Lege, pentru a ne îndrepta spre neprihănire. Avem nevoie de poruncile lui Cristos, care ne sunt date pe tot parcursul Scripturii, pentru înaintarea sfințirii și sfințeniei noastre, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul (Evr.12:14). Mântuirea nu depinde de Lege, ci mai degrabă mântuirea este văzută în noi atunci când păzim Legea.

Du-te în această duminică în orice biserică a secolului XXI și întreabă ce înseamnă să ții Sabatul sfânt? Cum păzește cineva porunca a patra? Oamenii te vor privi cu nedumerire. Te vor considera legalist. Și dacă nu ai fi pus această întrebare, nici nu s-ar fi gândit la așa ceva. Chiar și atunci când stau și ascultă lecția de la Școala duminicală, cântă un psalm sau doi, sau ascultă predica, ei așteaptă binecuvântarea finală a întrunirii duminicale și nu realizează niciodată ce este de fapt Sabatul. Aceasta este o parodie, este păcat.

Fie ca să devenim oameni ai Cuvântului, ai Cuvântului în întregime și doar ai Cuvântului. Fie ca să dăm la o parte erezia legalismului și să îmbrățișăm ascultarea față de Cristos. Căci dacă nu ascultăm de Cristos, nu vom avea parte de El. Pentru că El spune: "De ce-Mi ziceți: ,Doamne, Doamne!' și nu faceți ce spun Eu? " (Luca 6:46, din predica rostită în câmpie). Nu suntem legaliști atunci când ascultăm de Cristos, dimpotrivă, suntem creștini atunci când ascultăm de El.

Tradus de Estera Sandau


Umblarea Creștinului