Înapoi
Acasă
Biblia

Unde privește mai întâi Dumnezeu

de Sinclair Ferguson


Cine ești tu în spatele ușilor închise? Acest test în trei părți dezvăluie adevăratul indice al spiritualității tale.

Este posibil să fi auzit aceste cuvinte (sau o versiune a lor) rostite înainte: "Cum este un om în secret, în responsabilitățile personale, așa este el în ochii lui Dumnezeu și deloc mai mult." Versiunea cea mai frecvent citată este atribuită tânărului scoțian Robert Murray McCheyne. Însă alți învățați ai căii creștine au împărtășit aceste sentimente. Le-au împrumutat probabil fără să-și dea seama unii de la alții; mai probabil este că ei toți au învățat aceleași lecții pe calea cea grea - prin experiență personală. Oricum toți au ajuns să vadă aceleași trei elemente ca fiind vitale pentru trăirea creștină adecvată.

În primul rând, ei au aflat că ceea ce sunt cu adevărat ca și creștini devine clar în ascuns, nu în public. Nu atât de mult slujirea vizibilă cât viața mea devoțională ascunsă este indicele spiritualității mele. Aceasta nu înseamnă să se desconsidere viața mea publică, ci să se ancoreze în realitatea profunzimii părtășiei personale cu Dumnezeu. Pot vorbi sau mă pot ruga cu zel și elocvență în public. Pot apărea înaintea altora stăpân pe mine însumi, când sunt în public. Dar ce se întâmplă când închid ușa după mine și numai Tatăl mă vede?

Este oare neînsemnat faptul că în Predica de pe Munte Isus i-a avertizat pe ucenicii Săi în privința ipocriziei înaintea oamenilor și i-a încurajat să fie transparenți înaintea lui Dumnezeu? Cât de ușor suntem înșelați în cultura noastră astfel încât să credem că ceea ce contează realmente este ce se vede în public. Cât de ciudat li s-ar fi părut apostolilor faptul că serviciile de închinare, la care putem atât de ușor să fim spectatori vizibili, sunt cu mult mai mult frecventate decât întâlnirile noastre de rugăciune (cu ochii închiși). Se va spulbera vreodată himera succesului nostru vizibil?

Din când în când statisticile arată cât de mare este discrepanța între imaginea pe care o prezentăm ca evanghelici și realitatea, pe care o mascăm. Nu exercităm întotdeauna o "credință sinceră" (1Tim. 1:5 - credință nefățarnică, credință care nu are nevoie de masca actorului). Viața are un mod de a smulge masca pentru a dezvălui ce este acolo cu adevărat. Întocmai cum abuzul sau neatenția față de trup se dezvăluie într-o vârstă mai înaintată, la fel este cu abuzul duhului. Se manifestă inevitabil în caracterul deformat, nedisciplinat sau imatur. Tatăl are un mod de a ne răsplăti în public - un mod sau altul (Matei 6:5-6). De aceea, trăiește bine în secret, fii modelat de Scriptură. Învață să te rogi, controlează-ți gândurile prin harul lui Dumnezeu.

În al doilea rând, acești maeștri din trecut au învățat că viața creștină nu este trăită pe baza sentimentelor noastre, ci prin împlinirea îndatoririlor. Sfințirea nu este o condiție bazată pe sentimente, ci supunerea voințelor noastre în fața voii lui Dumnezeu. Evanghelismul secolului al XX-lea a fost atât de sensibil la erezia "Boy Scout Christianity" ("Promit să fac ce-mi stă în putință, să-mi fac datoria..." - aceasta este o parafrazare a mottoului Boy Scouts) care a redus Evanghelia creștină la un Cristos pe jumătate (Mântuitor, dar nu Domn) și o mântuire pe jumătate (binecuvântări, dar nu îndatoriri). Cât de nesăbuiți am fost când atât de mult din Noul Testament listează îndatoririle specifice care decurg din relația noastră cu Isus Cristos.

Un studiu atent doar al câtorva pasaje din Epistole va îndepărta urma gândirii că datoria este străină trăirii creștine. Aruncați o privire la Romani 12:1-15, Galateni 5:13-6:10, Efeseni 4:1-6:20, Filimon 1:2-9, Coloseni 3:1-4:6, 1Tesaloniceni 4:1-5:28, 2Tesaloniceni 2:13-15, Iacov 1:19-5:20 și 1Petru 1:13-5:11. Fără îndoială vreun cercetător erudit a luat în calcul numărul imperativelor ("Faceți așa și așa!") din Noul Testament. Fiecare dintre ele contează și toate sunt urmarea harului lui Dumnezeu.

Ne temem noi că îndeplinirea îndatoririlor noastre va distruge harul lui Dumnezeu? Priviți la soția casnică, atât de ocupată, a cărei viață întreagă este condusă de mulțimea responsabilităților ei. Pe când soțul ei intră în lumea lui (deseori provocatoare și captivantă), ea pregătește mesele de prânz, duce copiii la școală, face cumpărături, curățenie, spală, calcă, repară, prepară mâncarea, face curat și duce copiii la culcare. Și de ce? Din îndatorire. Iubirea pentru Dumnezeu și datoria sunt două părți ale aceluiași lucru. Cât de nesăbuiți am fost să le separăm și să considerăm "datoria" drept o lucrare dezagreabilă. Este esența asemănării cu Cristos (Ioan 4:34). Prin urmare, cunoaște-ți îndatoririle creștine și du-le la îndeplinire.

În al treilea rând, acești maeștri au învățat să trăiască în mod vizibil, chiar în secret; ei știau că trăiau coram Deo (înaintea lui Dumnezeu). Acest singur principiu este suficient să transforme întreaga viață și să ne scape de toată înșelăciunea - personală, a lui Dumnezeu și a altora. Nimic nu este ascuns de ochii Celui cu care avem de-a face (Evrei 4:13). A captat acest gând suficient mintea mea? A început el să predomine în orice acțiune a mea producând calitatea transparenței în viața mea? Este singurul mod cert de a te bucura de eliberarea de sub presiunea lumii, care încearcă să te conformeze modelului ei, și de a învinge teama de oameni. Cei care-l fac scopul lor de a avea o conștiință curată, fără nicio pată înaintea lui Dumnezeu, sunt oamenii liberi ai lui Cristos. Prin urmare, trăiește-ți toată viața ca în prezența lui Dumnezeu.

Așadar, aici sunt trei lucruri care oferă o măsură bună a nivelului spiritual la care mă aflu: Cum sunt cu adevărat în secret? Cum reacționez la cuvântul "datorie"? Trăiesc conștientizând cât de vizibilă este viața mea înaintea lui Dumnezeu?
John Owen sugerează faptul că eșecul de a te ocupa de aceste probleme ale inimii este ca lăsarea "unei molii într-o haină, să roadă și să distrugă firele ei de ață întrețesute, astfel încât, deși întreaga croială se menține, este ușor ruptă în bucăți." Într-adevăr o comparație înțeleaptă!

Tradus de Lacrisa Novac


Umblarea Creștinului