Înapoi
Acasă
Biblia

Îmi pot pierde mântuirea?

Danny Bond


Atunci când am privit la 1 Petru, capitolul 1, versetul 2: "[aleși] ... după știința mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl...", ne-am ocupat în detaliu de acest cuvânt, "aleși", și de întregul concept al alegerii. Am încercat să vă arăt, pe măsură ce am continuat să studiem aceste lucruri, că acest cuvânt, "alegere", se referă în esență la dragostea lui Dumnezeu. Așa că, atunci când vă apucați să studiați acest cuvânt, "ales", vorbiți de fapt despre o dragoste ce nu va renunța la voi. O dragoste care, odată ce s-a hotărât pentru voi, odată ce v-a apucat, nu va renunța niciodată. Consider acest lucru un adevăr practic mângâietor pentru viața mea, pentru că sunt atât de mulți oameni care aleg să te iubească doar ca pe urmă să renunțe la tine. Întotdeauna e dureros când se întâmplă așa. Întotdeauna e descurajant atunci când se întâmplă. Dar cât de grozav e să știu că, în spatele tuturor lucrurilor, pentru mine, un copil al lui Dumnezeu, există o dragoste care nu va renunța niciodată la mine.
Mă gândesc acum la George Matheson. A fost un predicator scoțian din secolul al 19-lea care s-a născut cu o minte mare. Dar e tragic că s-a născut și cu un defect al ochilor care a progresat până la orbirea totală înainte să împlinească 18 ani. Pe atunci era logodit cu o femeie care s-a gândit bine și a decis că nu se poate căsători cu un orb. Astfel că, din cauza orbirii lui, ea a rupt logodna. Așa cum bănuiți probabil, acest lucru l-a devastat. În acea oră a dezolării, unul din cele mai întunecate episoade ale vieții lui, (e și așa destul de greu să fii orb, dar ca logodnica să renunțe la "dragostea" ei pentru tine din cauza orbirii tale și să anuleze planurile de căsătorie - a fost foarte dificil pentru el), s-a așezat și a scris ceva ce ar putea fi cel mai măreț imn al lui despre siguranța dragostei lui Dumnezeu. E imnul "O, dragoste ce nu renunți la mine". Chiar dacă n-aș fi auzit niciodată cuvintele imnului, îmi place titlul. Titlul mă ajută atât de mult. El a fost încurajat de gândul că adevărata dragoste a lui Dumnezeu era lucrul de care avea nevoie cu adevărat. El căuta dragostea. A găsit-o într-o femeie, dar acea dragoste a lui Dumnezeu care nu renunță niciodată, acea dragoste eternă, neschimbătoare, era dragostea de care avea nevoie de fapt în viață. Și-a găsit alinarea în aceasta și a scris cuvintele:

O, dragoste ce nu renunți la mine,
În Tine îmi odihnesc sufletul obosit;
Îți dau înapoi viața ce Ți-o datorez,
Ca în adâncimile oceanului Tău
Să fie mai bogată, mai împlinită.

Cea mai împlinită viață, cea mai binecuvântată viață, viața cea mai plină de pace, viața cea mai plină de bucurie e viața conectată la dragostea lui Dumnezeu într-un așa fel încât tu știi că ești copilul Lui. Știi că face parte dintre aleșii Lui și te poți baza, te poți odihni în acea dragoste veșnică, neschimbătoare.

Ajungem astfel la subiectul perseverenței, al păstrării sfinților în har. Arminianul crede că omul își poate pierde mântuirea, poate cădea din har. Calvinistul nu crede așa. Calvinistul crede că, deoarece mântuirea Îi aparține în totalitate lui Dumnezeu, de la început la sfârșit, sfinții vor persevera, pentru că Dumnezeu se va îngriji ca tot ce începe să ducă la bun sfârșit. Eu sunt de acord cu calvinistul în acest punct și nu sunt de acord cu arminianul. Și aleg să nu fiu numit nici arminian, nici calvinist. Dar sunt de acord cu calviniștii în acest punct, deși nu sunt calvinist, cu toate că am prieteni buni care sunt și mai am eroi care au murit și care au fost calviniști, dar eu nu sunt. Eu sunt creștin și voi fi înmormântat cu această etichetă. Vă rog să nu-mi dați alta și vă încurajez să o adoptați și voi pe aceasta.
Deci, ce cred eu în această privință? Cred că adevărații sfinți ai lui Dumnezeu vor persevera. Cred că e imposibil să cazi din har. Dacă a existat vreodată vreo enigmă, atunci e aceasta. Există aici o inconsecvență în termeni. Pasajul la care apelează oamenii ca să vorbească despre căderea din har e o afirmație scoasă din context, din Galateni 5:4: "ați căzut din har". Trebuie să o luați în context. Pavel le scrie galatenilor și le spune: "Voi, care vreți să fiți socotiți neprihăniți prin Lege, v-ați despărțit de Hristos..." El scrie unui întreg grup de oameni care cedau în fața presiunii iudaizatorilor legaliști, care le spunea oamenilor că trebuie să fie tăiați împrejur pentru a fi mântuiți, trebuie să țină legea lui Moise, poți crede și în Isus dacă vrei, dar trebuie să faci toate aceste lucruri ale Legii pentru a fi mântuit. Lucrul despre care vorbește el e o filozofie, e o învățătură. Astfel, el spune acestei biserici: "Ați căzut in har" dacă credeți că puteți fi mântuiți altfel decât încrezându-vă în Hristos cu o credință simplă, mântuitoare. El nu vorbește despre oameni care au o mântuire reală dar care se leapădă de credință. Vorbește despre oamenii dintr-un grup care cred că pot fi mântuiți altfel decât numai prin harul lui Dumnezeu în Isus Hristos. În Galateni, a cădea din har înseamnă să cazi din harul principiului mântuirii. E clar? Acesta e contextul. E foarte clar în Galateni. Dar oamenii dau de necaz atunci când iau versete scoase din context. Deci, asta spune Biblia despre căderea din har.

Ca să putem înțelege aceste lucruri, voi încerca să intru cât de adânc pot în aceste mesaje, dar fără să spun prea multe, pentru că mintea noastră poate procesa o cantitate limitată de informații într-o singură întâlnire. Dați-mi voie să vă ofer două gânduri în legătură cu ce cred eu despre toate aceste lucruri - în ce privește perseverența sfinților, perseverența adevăraților creștini până la sfârșit și mântuirea lor finală, indiferent ce s-ar întâmpla. Iată ce cred eu. Două lucruri. Toți cei care doar spun că sunt creștini vor fi în cele din urmă pierduți pentru veșnicie. Toți cei care doar spun că sunt creștini vor fi în cele din urmă pierduți pentru veșnicie, dacă nu se pocăiesc la un moment dat și nu sunt născuți din nou. Unul care doar spune că e al lui Hristos e cineva care poartă numele de creștin dar în inima căruia nu trăiește Hristos - cineva care nu are viața veșnică. Astfel de oameni au o religie. Au un anumit comportament. Au un anumit limbaj. Au anumite credințe. Dar în inima lor nu trăiește Hristos. Putem numi astfel de oameni creștini cu numele. Îi putem numi cum vrem. Dar dacă cineva doar poartă numele lui Hristos, acea persoană va fi pierdută pentru veșnicie. Trebuie să meargă mai departe de atât.
În al doilea rând, aș vrea să spun că toți adevărații posesori ai credinței, toți adevărații posesori ai credinței, vor fi în cele din urmă mântuiți pentru veșnicie. Toți adevărații posesori. Înțelegeți diferența? Diferența este de la cap la inimă. A poseda viața veșnică înseamnă a avea viața lui Dumnezeu în sufletul tău. A afirma doar că ești al lui Hristos, oricine poate face asta. Toți cei care doar spun că sunt creștini vor fi în cele din urmă pierduți.

Cred că Scripturile sunt cât se poate de clare în această privință. Deschideți vă rog Biblia la Matei 7. Am vorbit despre aceste lucruri de multe ori, dar pentru că acest studiu o cere și pentru că sunt unii care nu le-au învățat încă, trebuie să mergem acolo. Isus se întâlnește aici cu oamenii. El vorbește, în învățătura pe care o dă, despre unii oameni care vor sta înaintea Lui în acea ultimă zi, după ce au murit, vor sta înaintea Lui ca să dea socoteală pentru viețile lor și ei cred că vor merge în cer, dar nu va fi așa. Ei sunt numiți oameni de genul "Doamne, Doamne". Cred că sunt mulți oameni din categoria "Doamne, Doamne" în biserică în această duminică și cred că sunt și printre noi aici. Sunt oameni care cred că vor merge în cer, dar nu vor ajunge acolo. Pentru că sunt unii cărora le lipsește învățătura biblică și sunt atât de analfabeți în ce privește Scriptura, încât nu știu de fapt ce spune ea; ei nu cunosc întreaga învățătură a lui Dumnezeu, nu cunosc planul lui Dumnezeu de răscumpărare. Cu siguranță ei nu cunosc lucrurile pe care le-am studiat aici în ultimele zile. Dacă ești într-o biserică unde nu se învață Cuvântul, atunci te găsești într-un mediu în care se cultivă și se produc oameni ca aceia pe care îi avem în față - oameni care cred că vor merge în cer, dar nu vor ajunge acolo. Din această cauză de multe ori m-am implicat în problema controversată a creștinismului de genul "gândirea face lucrurile posibile" - creștinismul ieftin, care face credința ușoară - creștinismul de tip pragmatic - mentalitatea abordării prietenoase din zilele noastre ("nu veni cu Biblia; tu nu știi că ești în biserică, dar de fapt ești"). Eu urăsc, disprețuiesc și mi-e silă de toate acestea. De ce? Pentru că aceste lucruri au tendința să cultive, să genereze și să propage oameni de genul "Doamne, Doamne". Oameni care vor sta înaintea lui Isus și vor spune: "Dar, Doamne, nu am făcut noi asta? Nu am făcut noi cealaltă?" El le va spune: "Niciodată nu v-am cunoscut." Fiecare om trebuie să se confrunte cu mărturia Duhului Sfânt în propria lui inimă. Dar într-o mare măsură sângele sufletelor acestor oameni va fi responsabilitatea pastorilor care nu le-au spus tot adevărul, pentru a atrage o mulțime cât mai mare. Pentru mine e ceva oribil să mă gândesc la aceste lucruri.

Iată-i pe acești oameni; ei stau înaintea lui Dumnezeu și Isus le spune în Matei 7:21: "Nu oricine-Mi zice: 'Doamne, Doamne!' va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: 'Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?' Atunci le voi spune curat: 'Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.'" Și astfel ei sunt exilați pentru totdeauna într-un iad veșnic pentru a fi pedepsiți pentru păcatul lor, care nu e iertat. Toate acestea se întâmplă într-o clipă. Când acești oameni stau la rând pentru a veni înaintea lui Dumnezeu și ei cred că vor intra în cer, vor sta atunci și vor auzi că nu vor merge în cer, iar din locul în care vor merge nu se vor mai putea întoarce vreodată, fiind prea târziu să mai facă ceva în acest sens. Pe mine mă apasă foarte mult aceste gânduri. Îi avem întotdeauna cu noi pe acești oameni. Pentru mine, această problemă merită întreaga preocupare pe care o poți investi în lucrarea Bisericii și în slujire. Acești oameni care Îl cunosc pe Hristos doar prin nume, prin vocabular, prin comportament exterior și implicare rituală, fie că e vorba de aprinderea de lumânări, sau sărutarea picioarelor unei statui, fie că se târăsc în genunchi până la Mecca, sau numără mătănii și recită rugăciuni (îmi pare rău pentru cei ce sunteți catolici, dar știu deja că mai mult de jumătate din biserica voastră e ex-catolică, formată din convertiți născuți din nou care înțeleg că mântuirea e în Hristos și nu în mătănii, statui sau altele asemenea). Toate aceste lucruri sunt înșelătoare. Toate acestea distrag atenția. Ritualul nu e suficient. Toate aceste lucruri au tendința să te facă să crezi că vei ajunge în cer pentru că le faci. Ele pot fi văzute în viața unei persoane cu adevărat născute din nou, dar, vorbind la modul general, de ce să vrei să te mai agăți de ele dacă ai fost cu adevărat născut din nou și te-ai înfruptat din Cuvântul lui Dumnezeu, în care nu găsești vreo referire la aceste lucruri? Poate veți găsi oameni născuți din nou în astfel de medii, dar în general există tendința de a ieși din ele atunci când ești născut din nou. De ce? Pentru că Duhul lui Dumnezeu te călăuzește în tot adevărul și aceste lucruri nu se găsesc în cartea adevărului care este Biblia.

Isus spune aici "mulți", și acest cuvânt, "mulți", e înfricoșător. Mulți vor veni crezând că merg în cer, doar ca să fie lăsați afară pentru totdeauna. Tot ce vă pot spune astăzi, prieteni, este: nu vă numărați printre ei. Nu lăsați să ajungeți ca ei. Cine va fi pierdut la sfârșit, dintre cei ce merg la biserică și poartă numele lui Hristos? Oameni ca aceștia. Și eu cred că îi avem în mijlocul nostru acum. Cred că sunt întotdeauna cu noi. Întotdeauna există și neghină printre grâu. Știți, numai Dumnezeu poate vedea inima. Dacă mi-ați spune: "Cine crezi că sunt? Pentru că tu vezi întreaga adunare în fiecare săptămână." Ei bine, în primul rând, întotdeauna îi suspectez pe cei ce dorm. Știți deja asta. Ați văzut vreodată explicațiile din caricaturi, ca niște norișori deasupra capetelor oamenilor? Deasupra celor ce dorm, eu întotdeauna văd: "Doamne, Doamne..." Glumesc! Oricum, cine sunt acești oameni? Nu știu. Numai Dumnezeu știe. Nici măcar nu încerc să știu. Numai Dumnezeu știe. Dumnezeu cercetează inima. Dumnezeu știe unde este un suflet mort și o credință trecătoare. Noi, în dragostea noastră unii pentru alții, vrem să acordăm și să extindem unii asupra altora convingerea că credința pe care o are fiecare e permanentă și a generat viață în suflet. Dar Dumnezeu știe care e adevărul. Numai Dumnezeu știe. Și aveți grijă să știți și voi, în ce vă privește, pentru că verdictul odată dat, nu va mai fi cale de întoarcere atunci când veți sta înaintea lui Hristos pentru a intra în veșnicie.
Avem deci toate motivele să fim îngrijorați pentru oamenii care susțin că Îl cunosc pe Hristos dar înăuntrul lor nu s-a schimbat nimic. Acești oameni se manifestă în diverse feluri. Ei vin la biroul de consiliere pentru a primi sfaturi, dar resping toate sfaturile ce li se dau. Îi spun pastorului să nu-i mai judece. Soții divorțează de soțiile lor, apoi se recăsătoresc. Și o iau de la capăt, din nou și din nou. Trec dintr-o biserică în alta pentru a-și căuta parteneri, respingând orice consiliere, chemând totuși Numele lui Hristos, ridicându-și mâinile la închinare, plângând la închinare, ieșind în față ori de câte ori se face chemarea la mântuire, semnând fiecare card prin care spun că se decid să-L urmeze pe Hristos. Sunt peste tot. Dumnezeu știe cine sunt. Asigură-te că nu ești și tu unul din ei, pentru că toți cei care doar susțin că sunt creștini, vor pieri pentru totdeauna, fără excepție.

Spre deosebire de aceștia, toți adevărații posesori ai vieții veșnice vor persevera până la sfârșit și vor fi mântuiți. În Ioan 10:28 Isus spune: "Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri". Cuvinte foarte puternice. Apoi El adaugă: "Și nimeni nu le va smulge din mâna Mea." Ascultați cu atenție. Unul din motivele pentru care oamenii nu înțeleg atât cât ar trebui să înțeleagă în umblarea lor de creștini este pentru că nu ascultă cu atenție în biserică. Apoi ajungi la o problemă dificilă și complicată pe care mintea ta n-o poate înțelege imediat pentru că n-ai fost atent până în acel punct. Ai lipsit de la biserică. Drept rezultat, veți găsi oameni cărora le e greu să avanseze în viața creștină în gândirea și în doctrina lor pentru că vin rar la biserică, ascultă sporadic. În astfel de probleme nu-ți poți permite să faci greșeli. Iar dacă vei fi foarte tulburat atunci când vei pleca astăzi de aici, există un motiv pentru asta, întotdeauna există un motiv. De aceea, trebuie să asculți cu atenție aceste lucruri. Sufletul tău depinde de ele și locul unde îți vei petrece veșnicia depinde de ele.

Toți cei născuți din nou cu adevărat vor persevera până la sfârșit și nu pot fi pierduți. Ei nu vor fi pierduți. Dați-mi voie să rezum lucrurile astfel: Biblia ne învață că toți adevărații posesori ai vieții veșnice, creștinii reali, autentici, vor persevera până la sfârșitul vieților lor. Ea ne învață că niciodată nu vor pieri. Nu se vor pierde niciodată. Nu vor fi niciodată aruncați afară. Odată ce o persoană este în Hristos, acea persoană va fi întotdeauna în Hristos. Odată ce ai fost adoptat de Dumnezeu în familia Sa prin har, tu niciodată nu vei înceta să fii copilul lui Dumnezeu. Nu poți deveni vreodată ne-adoptat și să devii copilul diavolului. Nu e posibil. Pentru că, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus. Toate lucrurile s-au făcut noi. Există o acțiune supranaturală care a avut loc și prin care Dumnezeu a venit să locuiască în sufletul tău. El Și-a contopit viața Lui cu a ta. Această legătură nu poate fi desfăcută. Dumnezeu a făcut-o. Iar dacă Dumnezeu e pentru tine, spune Pavel în Romani 8, atunci cine poate sta împotriva ta? Ia toate ființele cerești, sfinții îngeri, demonii, ia orice situație de pe pământ și gândește-te, cine se va ridica să-ți stea împotrivă? Dumnezeu e cu tine. Găsim aceste lucruri în Romani 8, întregul final al acelui capitol. Odată ce ești copilul lui Dumnezeu, tu nu vei înceta să fii copilul Lui și să devii un copil al diavolului. Nu e posibil. Odată ce ai primit harul lui Dumnezeu, ai fost amnistiat și păcatul ți-a fost iertat, această iertare nu-ți mai poate fi luată. Ea ți-a fost dată în dar de Însuși Dumnezeu. Pavel spune în Romani 8 că Dumnezeu e Cel ce ne socotește neprihăniți. Cine poate lua această îndreptățire de la Dumnezeu? Dacă Dumnezeu ți-a dat-o, cine o poate lua de la tine? Și se va răzgândi oare Dumnezeu? Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb, spune El. Îmi place să studiez aceste lucruri. Odată ce ai fost îmbrăcat în har, odată ce ai fost iertat, această iertare nu-ți va mai fi luată. Odată ce ai fost legat de Hristos prin credința vie, odată ce ai intrat în această unire mistică, pe care îmi place să o descriu ca fiind viața lui Dumnezeu în sufletul tău, această unire nu mai poate fi distrusă. Odată ce ai fost atras de Dumnezeu să umbli pe calea cea îngustă și dreaptă, prin chemarea interioară eficace a lui Dumnezeu în sufletul tău ca unul din aleșii Lui, odată ce ai început să pășești pe această cale îngustă și dreaptă, pentru că Dumnezeu te-a pus pe ea, tu nu o vei mai părăsi vreodată pentru a umbla pe calea cea largă ce duce la distrugere și sfârșește în iad. Nu e posibil. Fiecare femeie, fiecare copil, fiecare bărbat de pe acest pământ care primește harul lui Dumnezeu pe acest pământ va intra, mai devreme sau mai târziu, în slavă, și nici unul dintre ei nu se va pierde. De aceea ni se spune în Romani 8:29 și 30: "Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai mulți frați. Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a și chemat; și pe aceia pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit." Nu avem aici nimic altceva decât lucrarea puternică a lui Dumnezeu, de la început până la sfârșit. Odată ce ești prins în acest lanț de aur, nimic nu te mai poate scoate de acolo. Adevăratul sfânt va persevera. Isus vorbește despre aleșii Săi ca despre unii care strigă către Dumnezeu zi și noapte. Biblia vorbește despre cei ce vor persevera ca fiind niște fecioare înțelepte, sarea pământului, moștenitorii împărăției, urmașii Mielului. Ei sunt cei ce nu vor pieri niciodată. Toți cei născuți din nou cu adevărat vor persevera. Nici unul dintre ei nu se va pierde. Nici unul dintre ei nu-și va pierde mântuirea. Ei nu își pot pierde mântuirea. Dacă crezi despre un bărbat sau o femeie care au fost născuți din nou, care au ajuns sub puterea crucii, care au fost regenerați înăuntrul lor prin puterea dinamică a Duhului Sfânt, care și-au contopit viețile cu viața Mântuitorului nostru Isus Hristos, în ale căror vieți locuiește El, care au intrat în planul lui Dumnezeu de răscumpărare fiind aleși din veșnicie pentru veșnicie, dacă crezi că poți cădea din aceasta înseamnă că nu ai înțeles planul lui Dumnezeu, nu ai înțeles lucrarea Duhului Sfânt, nu ai înțeles lucrarea lui Isus Hristos de pe cruce, nu ai înțeles deloc planul lui Dumnezeu de răscumpărare. Și e trist că sunt mulți în această situație. Dar mulțumesc lui Dumnezeu că, odată ce sunt al Lui, voi fi al Lui pentru totdeauna. Cei ce sunt născuți din nou cu adevărat vor persevera.

Dați-mi voie să merg puțin mai departe. Dintre aceștia, va persevera atât cel mai slab cât și cel mai puternic. Și vreau să vă încurajez prin ceea ce voi spune în continuare. Cel mai tânăr, cel mai în vârstă, noii-născuți în Hristos, stâlpii Bisericii, cu toții vor persevera. Despre asta e de fapt vorba. Problema se pune în felul următor: dacă e o credință autentică, fie ea cât de mică, dacă este autentică, se va dovedi în cele din urmă la fel de indestructibilă precum credința aprinsă și arzătoare a celui mai mare sfânt. Aceasta e ideea critică pe care trebuie să o înțelegem. Despre Isus s-a spus că El nu stinge un fitil care mai fumegă. El nu va frânge o trestie ruptă. El cere însă o credință autentică. Aceasta e problema. Deci, nu e vorba de inima ta generoasă. Nu se pune problema dacă ești cel mai mare sfânt din biserică. Problema care se pune azi este: ai tu credința mântuitoare autentică, indiferent dacă e cea mai slabă credință din biserică sau cea mai puternică, este ea autentică? Atunci ea te va purta până la sfârșit, pentru că adevărata credință mântuitoare este indestructibilă.
După părerea mea, probabil că aceasta e tema majoră din cartea Iov. Adevărata credință mântuitoare este indestructibilă. Provocarea din partea diavolului în prima parte a cărții lui Iov este următoarea. "Lasă-mă numai să aduc peste el tot ce pot și am să-Ți arăt cât de puternică e credința în unul din oamenii Tăi." Iar provocarea venită ca răspuns din partea lui Dumnezeu este: "Fă cum ai zis și vom vedea atunci cât de puternică e credința mântuitoare." În cele din urmă, ea s-a dovedit indestructibilă. Îmi place foarte mult ce a spus Charles Spurgeon cu mulți ani în urmă. El a spus: "Dacă Dumnezeu aprinde lumânarea, nimeni nu o poate stinge." De aceea, prietene, te întreb astăzi, a aprins Dumnezeu o lumânare în sufletul tău? Ai tu credința autentică? O, poate că e slabă, dar o ai? Aceasta e problema. Sau faci și tu parte din oamenii din categoria "Doamne, Doamne" și, pentru motive știute doar de tine, vii la biserică, te prefaci că participi la activitățile ei, dar în inima ta nu există viață, nu există o flacără? Poate ai o credință slabă, poate harul tău e puțin, poate puterea ta e mică, poate simți că în lucrurile spirituale ești încă un copil, după toți acești ani. Poate uneori te îndoiești chiar de realitatea convertirii tale. Dar, dacă credința ta e autentică, nu se pune problema cantității credinței unui om, ci promisiunea depinde de adevărul și autenticitatea ei. Trebuie să înțelegi aceasta.

După ce am spus toate aceste lucruri, vreau să înțelegeți că toți adevărații credincioși vor cunoaște slăbiciunea și eșecul. Toți adevărații credincioși vor cunoaște slăbiciunea și eșecul. Priviți în Biblie. Nu cumva să credeți că cei ce perseverează cu adevărat vor fi ca Apostolii din Biblie. Căutați în Biblie. Urmăriți-o de la început la sfârșit. Noe a umblat cu Dumnezeu. Un mare sfânt al lui Dumnezeu. Unul din puținii oameni salvați pentru veșnicie în timpul potopului. O sută douăzeci de ani a mărturisit, în ciuda asprelor persecuții, predicând un potop într-un loc unde nu a plouat niciodată. Acest om e uimitor. Dar după potop îl vedem beat și dezbrăcat în cortul său. Dintre toți oamenii, iată-l pe eroul nostru, pe Noe. A căzut. Și Avraam a căzut. A mințit de două ori în legătură cu Sara, spunând că era doar sora lui. A pus în pericol viețile tuturor oamenilor din jurul lui când a făcut acest lucru. Lot a plecat și a locuit în Sodoma, a devenit un mare om la porțile cetății, a fost un judecător, un om important în cetate. Când Dumnezeu a distrus cetatea, El a trebuit să-l smulgă pe Lot din cetate, la propriu, trimițând un înger să-l tragă de mână. Iacov l-a înșelat pe tatăl său, pe Isaac. Iacov, cel ce a devenit capul unei întregi națiuni, Israel. Israel își trage numele de la Iacov. Numele lui a fost schimbat în Israel. Moise a păcătuit în fața stâncii. El a furat slava lui Dumnezeu, ca și cum ce se întâmpla se datora măreției lui. David a comis un adulter oribil. Omul după inima lui Dumnezeu, un ucigaș. Tot felul de minciuni și uneltiri. Ezechia L-a uitat pe Dumnezeu și s-a lăudat cu bogățiile lui. Petru s-a lepădat de Domnul de trei ori, blestemând și înjurând ca un pescar. Apostolii L-au părăsit pe Isus în grădină, când au venit după El să-L aresteze. Toți au fugit. Barnaba și Pavel, doi din marii eroi ai cărții Faptele Apostolilor, s-au oprit în mijlocul drumului și s-au luat la ceartă. Cearta lor a devenit atât de aprinsă încât a marcat sfârșitul relației lor, fiecare luând-o în altă parte. Neînțelegerile dintre ei au fost atât de puternice încât au trebuit să se despartă.
Toți aceștia ne slujesc drept dovezi triste că și cei mai mari sfinți vor cădea. Ideea pe care trebuie să o înțelegem în legătură cu fiecare sfânt al lui Dumnezeu, cu fiecare copil al lui Dumnezeu, cu fiecare persoană născută din nou cu adevărat, este că e posibil să cazi. Vei cădea, dar vei cădea în har. Nu vei cădea din har. Cred că acesta e unul din cele mai binecuvântate adevăruri pe care le-am învățat vreodată. Tu cazi în har, nu cazi din har. Toți adevărații credincioși vor cunoaște slăbiciunea și eșecul.

Mergem mai departe. Unii credincioși adevărați vor cunoaște îndoiala și frica. Poate că și tu ești astăzi unul dintre ei, de aceea vreau să te încurajez. Există credincioși adevărați care trec prin multe îndoieli și prin multe temeri, gândindu-se dacă sunt sau nu mântuiți cu adevărat. Acest lucru mi-e foarte drag și e aproape de inima mea. Am descoperit că cei mai sfinți creștini sunt cei mai sensibili în ce privește păcatul lor. De fapt, de-asta și sunt ei cei mai sfinți. Dar, pe de altă parte, devenind cei mai sfinți, cei mai sfinți oameni văd păcătoșenia păcatului lor ca fiind cea mai mare. Iată-l pe Pavel în Romani 7. Pavel nu se găsește pe fundul văii. În Romani 7, Pavel se află în culmea experienței creștine. Urând cu desăvârșire păcatul dinăuntrul lui. Deci, cu cât devii mai sfânt, cu atât îți urăști mai mult păcatul. Cei căldicei din mijlocul nostru, cei firești dintre noi, aceia dintre noi care ignoră Cuvântul lui Dumnezeu, ei nu se îngrijorează în legătură cu păcatul lor. De aceea sunt așa. Cei mai sfinți dintre noi își fac griji din cauza păcatelor lor. Îi deranjează. Provoacă neliniște înăuntrul lor, chiar până la punctul în care ei realizează că dorința lor de a fi mai asemănători cu Hristos (ei vor să fie mai sfinți decât sunt) naște adesea o disperare, o descurajare care îi face în acele momente să se întrebe: sunt eu oare convertit cu adevărat, pentru că dacă așa ar sta lucrurile, aș fi mult mai sfânt decât sunt acum. Vă spun că unii din cei mai buni dintre noi trec prin așa ceva.

Dați-mi voie să vă spun ceva. Ascultați cu atenție. A fi în siguranță în mâinile lui Dumnezeu e un lucru. A face parte din planul Lui, a avea dragostea Lui revărsată asupra ta, a fi unul din aleșii Lui, a fi mântuit prin har, a avea viața lui Dumnezeu în sufletul tău, a avea o mântuire indiscutabilă care e în deplină siguranță în El e un lucru mare și minunat. A fi sigur că ești în siguranță, a, asta e altceva. Să te bucuri de această siguranță, e cu totul altceva. Cred că sunt mulți credincioși adevărați care nu se bucură de deplinătatea bucuriei pentru mântuirea lor. Ei nu se bucură de plenitudinea realității că vor merge în cer indiferent ce s-ar întâmpla. Și asta îmi întristează inima. Îmi pare rău pentru astfel de oameni. Romani 8:16 spune: "Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu." Duhul Sfânt îți descoperă că ești copilul lui Dumnezeu. Romani 15:13 spune: "Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea, pe care o dă credința..." Așa e viața unui copil al lui Dumnezeu. Și totuși, există unii care au această siguranță fermă. Ești mântuit. Ai fost mântuit iar păcatul tău a fost iertat în clipa când ai crezut cu adevărat în Hristos. Dar există și unii care nu au această plinătate a bucuriei și nu au această plinătate a păcii pe care o dă credința. Sunt unii care întotdeauna par să se poticnească pe un drum drept și îngust. E aproape ca și cum ei ar merge în cârje tot drumul drept și îngust înspre cer. Apoi sunt cei născuți din nou, care țâșnesc la semnal și aleargă fără să întâmpine vreun obstacol, plini de bucurie, plini de entuziasm, biruitori, încurajându-i pe cei din jurul lor, care merg pe drumul drept și îngust, sunt parcă peste tot, adunându-i pe cei ce rămân în urmă, "Hai, vino, o să reușești!", îndemnându-i și fiind un exemplu strălucitor pentru toți. Bineînțeles, mai sunt și toți ceilalți de la mijloc.

Dar ce vreau să vă spun astăzi este următorul lucru. Poate șchiopătezi. Poate ești unul dintre cei ce se poticnesc pe drumul drept și îngust. Poate ai îndoielile tale. Poate ai temerile tale. Dar dacă astăzi ești cu adevărat un copil al lui Dumnezeu, ești în perfectă siguranță, chiar dacă nu te bucuri de această siguranță. Dacă credința ta e autentică, ești în perfectă siguranță. Sunt unii care merg cu îndoielile și temerile lor tot drumul, până la capăt.
Chiar acum citim Călătoria Creștinului la părtășia noastră, a bărbaților. John Bunyan, acest puternic maestru al teologiei, a știut bine ce face atunci când a scris în Călătoria Creștinului despre un personaj cu numele Disperare, despre fiica lui, Fricoasa, și despre felul în care aceștia doi au ajuns în Cetatea Cerească împreună cu Creștina și cu Viteaz-pentru-adevăr. Iat-o pe Creștină și pe Viteaz-pentru-adevăr plini de entuziasm și energie pe drumul drept și îngust, înconjurați cu un nor de biruință și slavă. Dar mai sunt și Fricoasa și Disperare. Toți patru ajung însă în Împărăție.

Acum, poate că astăzi ești Fricoasa sau ești Disperare. Vreau să spun și să fac clar acest lucru, există mulți factori care contribuie la aceasta. Pentru unii dintre voi, sunt factori fiziologici. E aproape ceva genetic. E ceva fiziologic, starea voastră emoțională este determinată de problemele voastre fiziologice. Dacă nu luați Litiu, sunteți la pământ. Depresia maniacală. E o realitate. Ei bine, cine credeți că se va îndoi de mântuirea lui în ziua când nu ia Litiu? Depresivul maniacal. Ați putea să-l încurajați toată ziua dar nu după mult timp se descurajează din nou. Îmi pare foarte rău pentru el. Va veni o zi când nu vei mai avea nevoie de Litiu. Va veni o zi când vei fi desăvârșit. Va fi o zi când te vei bucura de fiecare clipă care va trece în veșnicie, de aceea te încurajez astăzi să te îmbărbătezi.

Mai sunt și aceia dintre voi care nu vă bucurați de mântuirea voastră și de siguranța ei pentru că trăiți nepăsători, nu ascultați mesajele, nu vă citiți Bibliile, nu umblați cu Dumnezeu. O, tu ești copilul lui Dumnezeu, dar ești din când în când, ești sus și jos. Ești un creștin jucărie. E vina ta. Tu nu faci parte din categoria despre care tocmai am vorbit. Vreau să te provoc astăzi și să-ți spun că te poți bucura de siguranță și ar trebui s-o faci. Dar ești înșelat de diavol să renunți la luptă. Să cedezi și să te compromiți. Tu schimbi viața ta din belșug pentru o farfurie de mâncare, așa cum a făcut Esau pentru un blid de linte. De aceea te provoc să te trezești și să te bucuri de ce e al tău.

Unii creștini adevărați vor cunoaște și ei îndoiala și teama. Uneori, chiar cei mai buni dintre noi, și chiar noi toți, vom trece prin asta, dar fie ca prin harul lui Dumnezeu îndoiala și teama să fie reduse la minimum iar noi să ne bucurăm de siguranța pe care o avem în Hristos. Am putea spune multe lucruri despre acest subiect, dar dați-mi voie să vă prezint câteva versete care tratează această temă, a perseverenței sfinților, și la care putem reveni iarăși și iarăși. Concluzia finală este aceasta. Toți cei ce sunt născuți din nou cu adevărat vor persevera. Cel mai slab și cel mai puternic vor persevera. Și vom persevera din următorul motiv: pentru că Dumnezeu ne va susține. Acesta e motivul. Lewis Sperry Chafer a spus odată: "Răspunsul suprem în fața nesiguranței sau siguranței credinciosului se bazează pe întrebarea cine face lucrarea de mântuire." Iar el a răspuns: "Dumnezeu." De aceea spune Isus în Ioan 10:28: "Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri, și nimeni nu le va smulge din mâna Mea." Charles Spurgeon avea atâta dreptate atunci când a spus: "Isus a făcut viețile oamenilor Săi la fel de veșnice ca a Lui." Îmi place asta. "Isus a făcut viețile oamenilor Săi la fel de veșnice ca a Lui." Apoi a continuat, spunând: "Domnul Isus a plătit un preț prea mare pentru răscumpărarea noastră ca să ne lase în mâinile vrăjmașului." E așa de bine să știm asta. Romani 8, spre sfârșitul capitolului, de la versetul 38 până la sfârșit, ne conduce spre concluzia că nu există nimic în această viață care să ne poată despărți de dragostea lui Dumnezeu în Isus Hristos. Nici diavolul, nici lumea, nimic, nici măcar voi înșivă. E un pasaj minunat despre siguranța credinciosului, despre perseverența credinciosului și despre faptul că Dumnezeu e Cel ce-l susține pe credincios. Isus a spus în Ioan 10:27-29, "Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele vin după Mine..." (ele Îl urmează tot drumul, până la sfârșit). El a spus: "Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri, și nimeni nu le va smulge din mâna Mea." Apoi continuă, spunând: "Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu." Chuck Swindol a numit acest pasaj, pe bună dreptate, "Zidul dublu de siguranță al credinciosului." Iată imaginea. Hristos te-a cuprins în brațele Sale și te ține strâns. Apoi, în jurul brațelor lui Hristos, care sunt în jurul tău, vin brațele Tatălui, care le cuprind pe cele ale lui Hristos. Amândoi, și Tatăl și Fiul, te țin strâns. Cine te mai poate smulge dintr-o astfel de strânsoare? "O, dragoste ce nu renunți la mine." Tatăl și Fiul te susțin. Pavel, în Filipeni 1:6, a spus: "Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos." Efeseni 1:13 și 14: Suntem pecetluiți cu Duhul promisiunii, care este garanția că suntem răscumpărați și suntem proprietatea lui Dumnezeu. Îi aparținem. Evrei 12:2: "Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus..." Iar 1Petru 1:5 ne spune că toți adevărații credincioși vor persevera. Nu pentru că sunt atât de sfinți, de devotați sau de consecvenți. Ne spune că suntem păziți de puterea lui Dumnezeu, și acesta, prieteni, este motivul pentru care noi vom persevera. "Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!" Iar apoi, după ce am înțeles toate aceste lucruri, privim mai jos la versetul 9, unde spune: "...veți dobândi, ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre."

Dumnezeu vrea ca tu să te bucuri astăzi de mântuirea sufletului tău. Siguranța credinciosului e un lucru. Bucuria pe care o avem atunci când suntem conștienți de asta, e altceva. Vrei să te bucuri? Vrei să mergi înainte, spre deplina asigurare a nădejdii? Vrei să înțelegi că și cei mai mari sfinți au îndoieli și temeri și uneori chiar și cei mai mari sfinți sunt slabi și cad? Dar trebuie să mai știi și că, atunci când cazi, tu cazi în har, nu din har. Pentru asta ne-a și fost dat harul. Nu e ceva ce tu poți face. Singurul lucru pe care îl poți face ca să fii mântuit de Dumnezeu este să-L rogi să o facă. Nu neprihănirea ta te-a adus în poporul Lui și nu păcătoșenia ta te va scoate afară. Sângele lui Hristos și dragostea lui Dumnezeu te-au adus printre ai Lui. Sângele lui Hristos și dragostea lui Dumnezeu te vor susține în siguranță tot drumul până în cer. Și, odată ajuns în cer, vei fi în siguranță pentru veșnicie, nu există nici o îndoială în această privință. Alegerea după știința mai dinainte a lui Dumnezeu ține doar de dragostea lui Dumnezeu pentru tine.

Tradus de Florin Vidu


Doctrine