Dragoste. Ce vă vine în minte când auziţi acest cuvânt? Este un iubit sau o iubită; este un soţ sau o soţie; sau poate mama sau tatăl tău, sora sau fratele? Poate vă gândiţi la acel prieten special în care poţi avea încredere întotdeauna. Întreabă o sută de oameni să definească ce este dragostea şi probabil vei primi o sută de răspunsuri diferite. Subiectul dragostei a fost examinat de filozofi, înfrumuseţat de poeţi şi înălţată de muzicieni de-a lungul secolelor. Dar suntem noi acum mult mai lămuriţi decât am fost? Am priceput noi într-adevăr esenţa a ceea ce înseamnă să iubeşti? Din nefericire, starea lumii (să nu menţionăm starea vieţilor noastre) dovedeşte cu tărie eşecul complet al omului de a pune în practică principiile dragostei. Şi noi nu trebuie să fim surprinşi când ajungem să realizăm că dragostea evazivă pe care omenirea (lumea) o căutată poate fi găsită şi realizată numai prin Acela care este definiţia dragostei perfecte, Isus Cristos.
Deşi volume întregi ar putea fi sau au fost dedicate subiectului dragoste, sperăm ca următoarele ediţii ale "Cuvântul Cel Viu" să examineze ceea ce Biblia spune despre această foarte importantă caracteristică. Şi sperăm că vom începe să înţelegem cum să aplicăm acest principiu în propria noastră viaţă; pentru că acesta este scopul fundamental al cuvântului lui Dumnezeu - să fie un împlinitor al cuvântului şi nu numai un ascultător (Iacov 1.22).
Ţelul nostru este că, înainte de toate, să ajungem la o realizare mai mare a dragostei lui Dumnezeu către om. Eu cred că numai când ochii inimii noastre sunt deschişi către acest adevăr şi numai când noi suntem transformaţi de dragostea Lui, vom fi în stare să începem să împlinim al doilea scop al nostru. Şi acela este că noi vom fi în stare să-L iubim pe Dumnezeu şi pe alţii în modul în care El ne-a destinat. Noi trebuie într-adevăr să începem să realizăm cât de importantă este dragostea în viaţa creştinilor în aşa măsură încât noi o vom urma ca ceva care este preţios şi fără preţ. Biblia spune; "Acum dar rămân aceste trei; credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea" (1Corinteni 13.13). Isus Cristos este temelia bisericii şi pilonii/stâlpii sunt: credinţa, speranţa şi dragostea. Dar cea mai mare dintre ele este dragostea. Când a fost întrebat de un avocat/unul care ţinea legea, care este cea mai mare poruncă în lege, Isus a răspuns, '"...Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău." Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!" În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii."' (Matei 22.37-40). Dragostea a fost principiul fundamental în tot ceea Dumnezeu a vorbit prin Lege şi Proroci. Dragostea este de asemenea singurul şi cel mai important lucru care ar trebui să caracterizere pe acela care este un urmaş a lui Isus Cristos. "Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii" (Ioan 13.35). Isus n-a spus că oamenii vă vor cunoaşte că sunteţi ucenicii Mei pentru că faceţi miracole, scoateţi demoni, vindecaţi bolnavi sau îndepliniţi fapte mari în numele Lui. El a spus că va fi dragostea noastră unul faţă de celălalt. Felul de dragoste despre care El vorbeşte este atât de străin faţă de felul de dragoste al lumii El a spus că va fi observată de lume ca ceva care este divin; ceva care vine de la Dumnezeu. Ceea ce noi în mod normal gândim despre dragoste nu este într-adevăr, felul de dragoste despre care Biblia vorbeşte mai ales când ne îndeamnă să ne iubim unii pe alţii şi să iubim pe Dumnezeu.
Pentru a ne ajuta să înţelegem mai bine, vom începe studiul nostru despre principile Biblice ale dragostei, în primul rând privind la cele patru cuvinte despre dragoste folosite în limba originală a Noului Testament. Greaca este o limbă bogată care este disponibilă să ne ofere o înţelegere mai clară a Noului Testament şi o înţelegere mai clară a dragostei. Cele patru cuvinte greceşti pentru dragoste sunt stergein, eran, philein, and agapan. Centrul acestor serii va fi asupra cuvântului agapan, totuşi vom privi pe scurt, de asemenea la celelate trei cuvinte greceşti pentru dragoste.
Stergein
Stergein este dragostea care are de a face cu afecţiunea naturală. Este dragostea părinţiilor pentru copii şi a copiilor pentru părinţi, a soţului pentru soţie, a soţiei pentru soţ, a relaţiilor apropiate a unuia pentru altul.
Acest cuvânt este folosit în Noul Testament în sensul său negativ. În Romani 1.31 el este folosit să ajute descrierea acelora care sunt într-o poziţie morală sub formă de spirală descendentă către respingerea lor faţa de Dumnezeu. Cuvântul este de asemenea folosit în 2Timotei 3.3, pe lângă multele caracteristici descriind necredincioşii din ultimele zile. Este evident că noi trăim în ultimele zile când obervăm rebeliunea copiilor împotriva părinţiilor lor, răspândită, câteodată chiar până în punctul de a ucide. O vedem în abandonul părinţiilor a copiiilor lor şi acum un număr uriaş ucigându-şi copii lor înainte de-a fi chiar născuţi. Este văzut în numărul uimitor al căsătoriilor care sfârşesc printr-un divorţ sau separare. Este pentru că au pierdut afecţiunea naturala. Numai aşa cum dragostea lui Dumnezeu este vărsată în credincioşi va fi în stare să scape această spirală descendenta a omenerii în pierderea afecţiunii naturale - stergein.
Eran
Eran este un cuvânt care nu se găseşte în Noul Testament. Cuvântul "pasiune" descrie acest fel de dragoste. Este pasiune căutând satisfacţie. A fost folosită în scrierile grecilor păgâni despre dragostea sexuală şi a fost folosită în scrierile creştinilor despre dragostea divină. Multe dintre dragostele care sunt cântate în muzica populară în aceste zile şi vorbită de tineri este dragostea eran. Este o pasiune care caută satisfacţie.
Philein
Philein este folosit de 45 de ori în Noul Testament sub formele sale variate de verb şi substantiv. Philein este o dragostea prietenească. Este o dragoste care răspunde plăcerii unuia luate de persoană sau un lucru. Este bazată pe ceea ce unul care iubeşte are în comun cu cel care este iubit. Cel care iubeşte găseşte o reflecţie a naturii sale în persoana sau lucrul iubit. Philein este o dragoste a plăcerii şi ne place cea ce ne face nouă plăcere.
Ioan 15.19 spune, "Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea." Lumea iubeşte ce este al ei pentru ceea ce au ei în comun. Oamenii lumii l-au urăt şi persecutat pe Isus pentru că El n-a umblat conform căilor lumii. Acelaşi adevăr va fi pentru acela care urmează pe Cristos.
Isus a expus/a manifestat dragostea philein în relaţia Lui cu Lazăr. Ioan 11.3 foloseşte cuvântul philein când este spune, "Surorile au trimes la Isus să-i spună: 'Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav.'" Umanitatea lui Isus este văzută aici în prietenia Sa apropiată cu Lazăr.
Majoritatea dintre cunoştinţele pe care le avem cu alţii implică dragostea philein. Prieteniile noastre există în principal pentru lucrurile pe care le avem în comun şi plăcerea pe care o primim din relaţii. Oricine vrea un prieten bun dar este o dragoste care depăşeşte prietenia (dragostea philein). Depăşeşte dragostea pasională (eran). Şi depăşeşte dragostea afecţiunii naturale (dragostea stergein). Este dragostea agapan. Acesta este felul de dragoste l-a care ne vom uita în următoarele articole/ediţii ale "Cuvântul Cel Viu". Este o dragoste care iţi va schimba viaţa!