Înapoi
Acasă
Biblia

"Lucrul" care se cere unui lider!

Ioan 21:15-17


"După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: "Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?" "Da, Doamne", I-a răspuns Petru",știi că Te iubesc." Isus i-a zis: "Paște mielușeii Mei." I-a zis a doua oară: "Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?" "Da Doamne", I-a răspuns Petru, "știi că Te iubesc." Isus i-a zis: "Paște oițele Mele". A treia oară i-a zis Isus: "Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?" Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: "Mă iubești?" Și I-a răspuns: "Doamne, Tu toate le știi; știi că Te iubesc." Isus i-a zis: "Paște oile Mele!"

De ce i-a pus Isus aceste întrebări lui Petru?

În concentrarea Domnului asupra lui Petru, dintre cei șapte ucenici prezenți, există o explicație. Care este aceasta? Explicația se găsește în trăsăturile unice de caracter ale apostolului cât și în faptele sale din ultimele zile ale lucrării pământești a Domnului, dinainte de crucificare. Nici unul nu făcuse o atât de îndrăzneață afirmație. Nimeni nu a fost mai plin de încredere în tăria lui, ca el. Nici unul dintre ei, nu a demonstrat o asemenea instabilitate în ceasul încercării. Și astfel, nimeni nu a căzut atât de penibil și de trist, negându-l pe Domnul lui, ca Petru. Considerând toate cele întâmplate anterior, înțelegem de ce Domnul Isus i s-a adresat, dintre toți, lui Petru. În înțelepciunea Lui Domnul urma să rânduiască în lucrare pe cel care a cunoscut cele mai mari căderi și respectiv, cel mai mare har și înălțare dintre toți!!

Să studiem remarcabila conversație dintre Domnul Isus și Apostolul Petru.

Asistăm aici de fapt, la "serviciul de ordinare" al Apostolului Petru de către Isus. El este cel pe mâna căruia va lăsa turma mică a ucenicilor și în vederea acestei numiri (și importante însărcinări) Domnul îl pregătește pe Petru. Să privim la cum o face, ce-i spune și ce sens au cuvintele Sale. Din ceea ce El îi spune lui Petru înainte de "lansarea" lui în lucrarea putem trage multe învățăminte cu privire la ce este prioritar și important în lucrarea de slujire.

1. "Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?"

2. "Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?"

3. "Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?"

O aducere aminte

Este evident că întrebarea repetată de trei ori i-a fost adresată Apostolului și pentru a-i aminti de propria lui lepădare întreită de Domnul Isus. Celui ce-și amintește de lepădarea întreită de Domnul a apostolului îi va fi evidentă paralela cu întreita chestionare la care acum îl supune Isus pe acest viitor lider al mici trupe de mesageri ai Săi.

De ce-l întreabă Domnul? De ce-l ia la întrebări parcă așa dintr-o dată pe Petru? Domnul a văzut potențialul de lider în acest fost dur și fost încăpățânat om pe care l-a chemat să-l urmeze de la pescuit. Totuși de ce-l supune tirului unor astfel de întrebări? Și de ce a insistat atât de mult? Nu avea încredere în El? Nu-l cunoștea bine? Doar era Dumnezeu și îl putea cunoaște și într-adevăr, îl și cunoștea foarte bine pe Petru și știa ce poate și de ce este în stare. În mod sigur nici chiar lepădarea lui nu a fost o surpriză pentru Domnul, după cum bine știm! Atunci, de ce i-a pus aceste întrebări repetate?

Cred că o primă intenție în abordarea lui Petru cu aceste întrebări a fost să-i amintească de întristătoarea (rușinoasa) lui cădere, din pricina exageratei lui încrederi în sine, a lipsei sale de rugăciune și veghere. El a dorit ca Petru să știe că deși a fost ridicat din nou, iertat și absolvit de păcat, el nu trebuie să uite niciodată ce s-a întâmplat. De trei ori s-a lepădat de Stăpânul lui, de trei ori trebuia acum să fie întrebat public dacă-L iubea. Ce-i cere acum Isus lui Petru este să practice public Matei 10:33. Știți ce spune?

Înainte de începutul carierei sale de Apostol, Petru avea nevoie de această ultimă lecție și Isus s-a asigurat să i-o întipărească bine în minte.

Isus îl restaurează pe Petru în slujbă

O a doua intenție a Domnului Isus a fost să-l ridice din nou la poziția deplină de apostol și slujitor al Lui, în prezența acestor șase martori. În cazul în care acesta putea fi contestat ca și apostol și lider al Bisericii, spunându-se că Petru și-a pierdut dreptul lui de a-l reprezenta pe Isus din cauza negării Sale în clipa arestării, în mila Lui și providența Sa se asigură să-l protejeze, încă odată însărcinându-l public pe Petru în slujba de pastor al Bisericii.

Jean Calvin vorbește de "degradarea" apostolului prin trădarea Domnului, ce l-a făcut nedemn de isprăvnicia apostoliei. Cum ar putea să-i învețe pe alții în credință când el însuși s-a abătut atât de serios de la ea? Când el era apostol, era alături de Iuda și pus în rând cu el, acționând cu lașitate și ca un trădător, privându-se de onoarea apostoliei inițial încredințate lui. Acum însă, vedem cum îi este redată autoritatea de învățător ce a pierdut-o prin greșeala lui, iar dizgrația apostaziei lui este definitiv înlăturată și ștearsă din memoria lui și a ucenicilor prezenți. Această restaurare a lui a fost necesară atât pentru el cât și pentru ceilalți ucenici. Pentru Petru, ca să-și îndeplinească slujba cu mai multă îndrăzneală, fiind reasigurat de chemarea cu care Isus l-a investit din nou și cunoscând o mai deplină dimensiune a îmbelșugatului har. A fost utilă pentru colegii lui căci înlătura imaginea rușinii ce a adus-o slujbei lor prin slăbiciunea sa. Îi unea și-i întărea împreună. Pentru noi, văzând cum Petru se ridică din propria-i cenușă, cum rușinea care i-ar fi slăbit autoritatea îi este absolvită de Domnul și cum harul lui acoperă slăbiciunile, lipsurile și căderile sale ca și lider.

Îi arată de ce anume el va trebui să fie caracterizat și motivat, de acum încolo!

Dar mai ales, este evident că Domnul dorește să-i arate lui Petru care ar trebui să fie țelul suprem al unui apostol și al unui slujitor al Domnului. El trebuia să învețe că principala calitate a unui om investit în isprăvnicia de slujitor al Bisericii, de pastor și conducător, nu era mărturia unui curaj și zel mai mare decât al altora, nu vorba multă, sau graba de a se lupta, ci slujirea cu răbdare și atenție a sufletelor altora, grija pentru oile lui Hristos, din dragoste pentru Stăpânul lor!

Aceasta trebuia să devină și să rămână de acum înainte principala preocupare a Apostolului : să-l iubească pe Domnul lui și ca și rezultat să păstorească. Nu invers, ci întâi să se asigure că-l iubește pe Stăpânul lui și atunci va iubi și pe cei ce-i aparțin Acestuia.

1Ioan 5:1
"Oricine crede că Isus este Hristosul, este născut din Dumnezeu; și oricine iubește pe Cel ce L-a născut, iubește și pe cel născut din El." (fie că-i vorba de Domnul, fie de oricare dintre frații lui - alți creștini!)

De ce trebuia Petru să mențină o astfel de preocupare în lucrarea sa?

Ori de câte ori inima omului se aprinde din dragoste pentru Dumnezeu, ea poate să primească lumina Duhului Sfânt, și să guste din darurile Lui pe care apoi să le reverse asupra semenilor oamenilor. De la Dumnezeu vin toate atributele dragostei divine agape, iar dacă ea este plină într-adevăr de ele și ceilalți din jur o vor resimți. O inimă ce este înălțată din dragoste pentru Dumnezeu îi va atrage pe toți.

Iată câteva (!?) reflecții ale iubirii pentru Domnul:

1. "Nu putem să ne iubim semenul până ce nu-l iubim mai întâi pe Dumnezeu" Erwin W. Lutzer

2. "Nu vei putea să iubești o ființă asemenea ție, până ce nu-l vei iubi întâi pe Dumnezeu" C. S. Lewis (1898-1963)

3. "Dacă vei avea dragoste în inimă (pentru Isus) vei avea întotdeauna ceva de oferit".

Și asta este foarte important în slujire și în conducere. Noi vom conduce și vom sluji atâta vreme cât vom avea ceva de oferit altora!

4. "În triunghiul dragostei dintre noi înșine, Dumnezeu și ceilalți oameni, se găsește secretul existenței și, bănuiesc, cea mai bună imagine pe care o putem avea pe pământ a Cerului" Samuel M. Shoemaker (1893-1963)

5. "Domnului nostru nu-i pasă atât de mult de semnificația faptelor noastre (bune) cât de dragostea cu care ele sunt făcute" Sf.Teresa de Avila (1515-1582)

6. "După cât de mult Îl iubești poți să-ți dai seama cât de eficace ești în slujirea Lui (sau a semenilor tăi)!"

7. "Aceia sunt adevărații ucenici ai lui Hristos, nu care știu multe, ci care iubesc cel mai mult" Frederich Spanheim, Bătrânul (1600-1649)

8. "După cum înveți să vorbești, vorbind, să studiezi, studiind, să alergi, fugind, să lucrezi, lucrând, tot așa înveți să-l iubești pe Dumnezeu și pe om, iubind. Începe ca și simplu ucenic, și puterea incredibilă a dragostei te va face să ajungi un maestru al artei de a iubi" Sfântul Francis din Sala (1567-1622)

Iată o maximă de o profunzime deosebită:

9. "N-am știut niciodată cum să mă închin până ce n-am știut cum să iubesc". Henry Ward Beecher (1813-1887)

Dacă ne gândim la slujire ca fiind un act de închinare, ne dăm seama că vom știi cum să slujim dacă știm cum să ne iubim Stăpânul și Mântuitorul!

10. "Activitatea, chiar pusă în slujba lui Hristos, fără dragoste este egal cu zero!" Este lipsită de valoare eternă și este ineficientă spiritual.

11. "Dragostea pentru Domnul nu este o chestie intelectuală, imaterială sau o himeră. Ea este cea mai intensă și mai pasionată dragoste de care poate fi capabilă inima omului" Oswald Chambers (1874-1917) Ne pasionează spiritual! Ne umple de râvnă pentru Dumnezeu.

12. "Dă-mi o asemenea dragoste pentru Dumnezeu și oameni încât să-mi se șteargă toată ura și înverșunarea" Dietrich Bonhoeffer (1906-1945). Acesta a fost trimis de compatrioții săi naziști în lagărele de exterminare și a putut privi toate atrocitățile pe care le-au făcut. În acest context îl putem înțelege de ce a avut nevoie de "o asemenea dragoste pentru Dumnezeu"!!

13. "Dumnezeu a iubit lumea. Du-te și fă și tu la fel". Erwin W. Lutzer (1941- ) Este cea mai bună practică.

Să nu uităm niciodată că, noi nu slujim pentru că suntem puși, plătiți (lachei), sau obligați. Ci pentru că-l iubim pe Domnul și Stăpânul nostru ce ne-a răscumpărat și ne-a pus în slujba Sa!!

14."Dacă interesul meu în lucrare este rece (absent) ...atunci nu știu nimic despre dragostea de la Calvar" Amy Carmichael (1867-1951)

"Dacă sufletele pot suferi alături de mine și să-mi pese prea puțin...atunci nu știu nimic despre dragostea de la Calvar" Amy Carmichael (1867-1951) Ne face interesați de lucrarea spirituală, de starea spirituală a semenilor noștri.

15. "Dragostea imatură spune: Te iubesc fiindcă am nevoie de tine. Dragostea matură spune: Am nevoie de tine fiindcă te iubesc" Erich Fromm (1900-1980) Ne maturizează.

16. "Dragostea nu caută limite ci ecluze pe unde să se reverse către alții!" Ne face generoși.

17. "Nimeni nu putea să aibe o dragoste mai sensibilă în relațiile umane decât Isus și totuși El spune că există momente când dragostea de tată sau de mamă trebuie să semene mai mult a ură în comparație cu dragostea noastră pentru El". Oswald Chambers (1874-1917) Ne face plăcuți lui Dumnezeu împlinind prima și cea mai mare poruncă.

18. "Dragostea pe care Hristos ne-o poruncește nu le vine ușor nici chiar acelora care sunt binecuvântați cu o puternică căldură naturală a inimii. Dar nu este imposibilă nici chiar acelora care suntem ursuzi și temperamentali, deoarece dragostea creștină nu este un sentiment vag de afecțiune pentru cineva, ci mai degrabă o stare a inimii care ne va face să căutăm binele altora, chiar și al acelora de care nu ne place prea mult, sau al acelora care ne-au făcut rău". Louis Cassels (1922-1974) Ne face iubitori.

Rom.5:5 "Însă nădejdea aceasta nu înșeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat"

De ce este important pentru noi ca și lideri ai lui Hristos în lumea aceasta să-l iubim atât de mult pe El? Pentru că, ...

- "Vom ajunge să ne asemănăm cu ceea ce iubim cel mai mult" a spus Sf.Bernard de Clairvaux (1090-1153). De aceea, dacă-l iubim pe El vom ajunge să ne asemănăm cu El, și de ce altceva am avea nevoie ca să conducem lumea la El!! (Vezi, opusul din Ps.115:1-8!!!)

- Izvoarele dragostei sunt la El - "Izvoarele dragostei se găsesc la Dumnezeu, nu la noi. Este absurd să căutăm dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre. Ea se va afla acolo doar dacă ne-a fost turnată generos acolo de către Duhul Sfânt" Oswald Chambers (1874-1917)

Temă pentru acasă: Faceți o parafrază în propriile cuvinte a pasajului din 1Ioan 4:7- 21.

- Sănătatea spirituală a unui om este exact proporțională cu dragostea lui pentru Dumnezeu. C. S. Lewis

19. "Îl iubesc pe Hristos dar nu cu o dragoste a mea căci nu este nici una. Te iubesc Doamne dar toată dragostea e a Ta, căci prin dragostea Ta, eu trăiesc" Madame Jeanne Marie de La Mothe Guyon (1648-1717)

20. "Omul care nu-l iubește pe Dumnezeu (este în realitate îndrăgostit de sine) se iubește în realitate pe sine, își iubește poziția lui, succesul lui, plăcerea lui. El poate fi norocos sau ghinionist, dar îi este imposibil să primească tot ceea ce viața îi va aduce și să-i preschimbat în bine. Ea poate să aducă eșec și dezamăgire, boală și pagubă și la ce-i pot folosi toate acestea nenorocitului?

Omul care-l iubește pe Dumnezeu se află într-o poziție inatacabilă. El a cedat planurile sale în favoarea planului mai mare și mai sigur al lui Dumnezeu, a cărui răspundere pentru îndeplinire îi revine lui Dumnezeu. El nu-i cere nici un fel de favoruri lui Dumnezeu ci doar călăuzirea și puterea Lui pentru ca prin el voia lui Dumnezeu să poată fi împlinită. Pentru acela nu există nici un rău care să nu-i poată fi schimbat în bine!" J. B. Phillips (1906-1982)

Slujirea noastră va fi o operă fiindcă dragostea a realizat-o

On one of the arches in a magnificent cathedral in Europe is sculptured a face of wondrous beauty. It can be seen only once a year when the sun is in a certain position, for then its rays streaming through a small window illuminate the exquisite carving. According to legend, when the structure was being built, an old man came and begged permission to work on some portion of the great church. He had been a well-known artist, but now his trembling hands and failing sight caused the architect to fear that he would mar the beautiful edifice. Out of respect for his age and reputation, however, he allowed the artisan to chisel a design under the shadows of the vaulted roof, thinking no one would ever see it there. After months of painstaking labor, the elderly gentleman could hardly work his way up to the platform high above the floor, yet he insisted on one more climb to make a few finishing touches. When he failed to come down by nightfall, a workman went up and discovered his lifeless body. His tools lay beside him, and his sightless eyes were fixed on the marvelous face he had wrought in the marble. Although he thought it would never be seen, he had given his all to produce a masterpiece. An authority on sculpture recently declared, "This is the most magnificent work of all, for love wrought it!"

Îl iubim noi pe Hristos? De ce-i slujim? Dacă slujim este doar fiindcă îl iubim pe Isus! Noi ar trebui să-i slujim doar fiindcă îl iubim, nu ca să-i câștigăm un favor, să obținem mântuire, sau să primim o răsplată de la El, etc. Acesta este motivul unic al slujirii creștine. Pentru că-l iubim pe Cel ce ne-a iubim mai întâi și s-a dat pe Sine pentru noi. A-i sluji pentru orice alt motiv, devine slujire interesată, indiferent de ceea ce ne-am grăbi să afirmăm ca și contrariu! Domnul nu poate fi slujit decât din dragoste! Pentru nimic altceva, de teamă, de frica judecății, pentru recompensă, pentru poziție, și nici pentru oameni, altfel El respinge slujirea noastră!

A realiza acest lucru este absolut vital în slujirea noastră! Isus dorea să-l învețe acel lucru pe Petru și este ceea ce noi trebuie să reținem, pentru totdeauna.

Simone, fiul lui Iona!

a) Acest mod de adresare, repetat de 3 ori, a fost folosit de Isus doar atunci când Petru a venit pentru prima oară la El ( Ioan 1:42). Se crede că Domnul a folosit în mod intenționat acest nume și a evitat numele de "Petru" (Petros) pentru a-i aminti Apostolului că nu cu mult timp în urmă el a dezmințit numele dat lui de Isus, arătându-se nu chiar atât de tare și de ferm ca o "stâncă", ci moale și schimbător ca o trestie.

b) Alții spun, că nu-i spune "Petru", (indicativul/diminutivul lui de apostol) ci "Simon, fiul lui Iona" pentru că prin aceasta dorește să-i aducă aminte de omul care a fost, de pescarul neștiutor și fricos. Acum în clipa rânduirii lui la slujba de păstorire a oițelor Domnului acestui om Isus a considerat necesar să-i aducă aminte de trecutul lui - de omul slab care este, dar pe care El, Isus, l-a făcut "Piatra":

"Încă odată Mă adresez ție pe numele pe care l-ai avut atunci când am început să lucrez în viața ta. Știi ce-ai fost și știi tot ce-am făcut în inima ta, de atunci. Înainte de a te trimite în lume și a te însărcina încă odată, în prezența acestor șase frați ai tăi, pentru a te restaura și cinsti ca și ucenic, te întreb, "Mă iubești?"

c) Alții văd în utilizarea de către Isus a acestui nume dorința lui Isus de a-i aduce aminte lui Petru de zilele celei mai mari revelații divine de care el a putut avea parte și de superba declarație de credință în El pe care a făcut-o public: Mat.1617. Acum în clipa descurajării sale Petru avea nevoie să i se amintească de înaltele culmi pe care credința lui le-a putut atinge. Cred că Isus a avut toate aceste trei motive în mintea Lui.

"Simone, fiul lui Iona, mă iubești?"

Întrebarea lui Isus a fost foarte simplă dar foarte tulburătoare. A fost simplă deoarece apela la sentimentele lui. A fost tulburătoare și pătrunzătoare fiindcă privea relația lui spirituală cu El. Dacă Isus l-ar fi întrebat "Ești convertit, ești ales, ești sfințit, ești justificat, ești născut din nou,?" lui Petru poate i-ar fi fost mai greu să răspundă. Însă, Petru putea să spună sigur ce simte față de Hristos!

Parafrază: "Simon cunosc trecutul tău, faptele tale și sunt gata să-ți iert totul și să uit totul. Dar un lucru eu trebuie să obțin de la ucenicii Mei. Un lucru le cer Eu celor ce Mă urmează. Nu să știe totul, să fie perfecți, să aibe toată credința ci să Mă iubească pe Mine. Să-Mi dea Mie inimile lor ca să pot să Mă folosesc de viața lor, toată. Acum înaintea acestor șase frați ai tăi, înainte de însărcinarea ta în lucrare ca și trimis al Meu, te întreb solemn mă iubești?"

Vedem că Petru a primit un har mai mare și o iertare mai îmbelșugată de la Domnul pentru ca să i se poată cere să iubească și mai mult.

"Nu vezi tu harul lui Dumnezeu față de tine? Atunci nu îl vei iubi mai mult! Când vei vedea tot ce ți-a iertat vei vrea să iubești mai mult! Ție ți s-a iertat mai multe ca fraților tăi. Acum, Mă iubești tu mai mult decât ei? S-ar cuveni s-o faci!!"

următoarea pagină | Conducere Spirituală