Recapitulare:
Studiul în care m-am angajat de ceva vreme este cel al Vechiului Testament...
În studiul nostru, al Vechiului Testament, am ajuns la secţiunea profeţilor. Studiul acestora îl facem în ordinea cronologică şi nu în cea a înşiruirii lor din Biblie. Făcând aşa avem o mai bună imagine a istoriei vremurilor lor şi mergem în pas cu relatările cărţilor Împăraţilor şi Cronicilor.
Deocamdată am studiat pe profeţii literari Obadia (845) şi Ioel (835), profeţi ai sec.IX în.de H. Apoi, am trecut la profeţii sec. al VIII-lea dintre care amintesc pe:
Astfel, în funcţie de ordinea cronologică avem:
Obadia : sau, "mândria vine înaintea căderii". Este o profeţie împotriva poporului Edomului care s-a semeţit şi s-a încrezut în fortăreţele sale de pe înălţimile de la Petra, atacând în acelaşi timp pe israeliţi ce erau vulnerabili în aceea vreme. Mesajul cărţii este cumplit pentru că nu face decât să comunice executarea unei sentinţe, fără drept de apel. Edomiţilor nu li se mai oferă o a două şansă, ci li se "făgăduieşte" distrugerea totală a neamului lor, lucru atestat de cronicile istorice. Astăzi nu mai există nici un urmaş al edomiţilor. Scrisă între 850-840. Cel mai vechi profet literar.
Ioel : Ioel este profetul al cărui refren este "Ziua Domnului". Ea reprezintă tema teologică a cărţii acestui profet, supranumit de unii "profetul penticostal" datorită referinţelor pe care le face cu privire la revărsarea Duhului Sfânt :
Ioel 2:28-29 După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea.
Dezastrul natural al invaziei de lăcuste şi al secetei îi oferă lui Ioel o imagine a judecăţii lui Dumnezeu. Se pare că profeţia a fost prilejuită de invazia unui roi gigantic de lăcuste care au devorat practic totul în calea lor în ţară. Nu ştim exact când s-a petrecut, dar Dumnezeu îi arată lui Ioel că această urgie este o ilustraţie a unei urgii mult mai mari care nu este de origine naturală, ci divină. Aceea este ziua judecăţii când Dumnezeu va face dreptate, pe unii judecându-i iar pe alţii răsplătindu-i. Deşi descrierile şi paralele făcute acelei zile sunt cumplite, cartea abundă şi în promisiuni de restaurare şi binecuvântare pentru poporul lui Dumnezeu.
Ioel este profetul prin care Dumnezeu ne îndeamnă să ne sfâşiem inimile, nu hainele!
2:12-13 ,,Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet! Sfâşiaţi-vă inimile nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi-I pare rău de relele pe cari le trimite.
Profetul Ioel este cel ce ni-l arată pe Dumnezeu de multe ori restituind ceea ce ne-au mâncat "lăcustele"!
Iona : Dacă este să-l comparăm pe Iona cu Isaia ne vom mira enorm de rezultatele lucrării acestuia. În timp ce primul răspunde foarte prompt la chemarea sa în lucrare (vezi, Isaia 6) dar nu beneficiază de rezultate spectaculoase, profetul Iona o începe cu o atitudine proastă pe care o mai are în câteva rânduri şi "obţine" totuşi pocăinţa unei cetăţi întregi! Felul în care Dumnezeu îşi foloseşte supuşii este de multe ori imposibil de tras pe hârtie de calc (imprevizibil) şi oferit într-un seminar drept şablon sigur al lucrării Lui! În acelaşi timp ura naţională (încăpăţânarea) şi prejudecata religioasă (bigotismul) a lui Iona scot în evidenţă mila şi îndurarea uriaşă a Domnului Dumnezeu. Aceasta este "cartea celei de-a doua şanse" oferite omului.
În acelaşi timp experienţa lui Iona din burta peştelui serveşte de ilustraţie perfectă a Învierii lui Isus Hristos, singurul "semn" lăsat unei generaţii perverse şi ticăloase de oameni.
În Luca 11:30 profetul este numit de Isus "un semn" pentru niniveni (Căci după cum Iona a fost un semn pentru Niniviteni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta) . Profetul este o imagine stranie, pe corpul lui probabil văzându-se urmele lecţiilor lui Dumnezeu.
Folosiţi înălbitorul oceanic Moby-Dick! Se pare că după contactul cu sucul gastric al unui peşte mare pielea omului se înălbeşte. Dacă aşa stau lucrurile, Iona nu trebuia să solicite atenţia publicului. Sărea oricum în ochi! Ajuns în Ninive străbate oraşul strigând ca un acagiu că mai sunt 40 de zile şi Ninive va fi judecată. Refrenul acesta monoton produce rezultate incredibile. Aceasta este cea mai reuşită evanghelizare urbană din istorie! Proclamaţia lui Iona îşi găseşte ecoul în decretul împăratului prin care oraşul se pocăieşte în mod oficial (pe bune!!), prin post şi rugăciune iar Dumnezeu îşi reţine mânia.
Osea : Supranumit "sf. Ioan al Vechiului Testament". Cartea sa se remarcă printr-un mesaj unic în rândul profeţilor adesea acuzaţi că pun accentul doar pe mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului, dar nu şi pe dragostea Lui faţă de păcătos. Osea vorbeşte de o dragoste inimaginabilă a lui Dumnezeu faţă de un necredincios şi infidel popor. Acesta alege să o ilustreze prin însăşi viaţa acestui profet poruncindu-i să ia de nevastă o prostituată, şi să o reabiliteze. Lucrul acesta însă nu o ajută şi în repetate rânduri îi este necredincioasă bărbatului ei. Domnul însă îi porunceşte de fiecare dată să o aducă înapoi în casa lui pe cea care merita să fie lepădată. O imagine vie a relaţiei lui Hristos cu Biserica Lui. Versetul de frunte al cărţii este "căci ţara a săvârşit o mare curvie părăsind pe Domnul!" (1:2).
Amos : Înainte de 760. El este păstorul profet din Tecoa prin care Domnul a condamnat lipsa religiei adevărate din Israel şi lipsa de dreptate. Idolatria poporului a rezultat într-o mulţime de nelegiuiri pe care profetul le condamnă pe rând. Pentru că a ales Israelul şi i-a oferit privilegiul de a fi poporul Lui, Dumnezeu se va "ocupa" mai mult de aceştia decât de alte neamuri. Odată cu binecuvântarea Lui vine şi răspunderea purtării pe măsura chemării cereşti. Mesajul acestei cărţi are puterea de a trezi din letargie pe cei ce se cred copii de drept ai lui Dumnezeu dar fără să trăiască pe măsura favorului arătat de a fi numiţi aşa.
Amos a mai vorbit şi de imparţialitatea Domnului faţă de toate neamurile pământului.
Isaia : Cap.53 al cărţii sale este o descriere profetică atât de exactă a Mântuitorului încât această carte a fost denumită "A Cincea Evanghelie", iau autorul ei, "Profetul Evanghelic".
În acelaşi timp mai este numit şi profetul "gigant" datorită mărimii cărţii sale, fiind cel mai citat în Noul Testament pentru că nici o altă carte a Bibliei nu conţine atât de multe referinţe la venirea Mesiei ca aceasta. El este profetul al cărui nume înseamnă "Dumnezeu este mântuire", sau "Domnul mântuieşte", el remarcându-se pentru ceea ce ne spune despre Dumnezeu ca sfinţenie şi judecată, dar mai ales ca plan de mântuire. Mai mult decât oricare dintre aceste subiecte, Isaia ni-l arată pe Dumnezeu foarte preocupat de mântuirea oamenilor oferindu-ne prefigurări ale ei prin intermediul acestui profet.
Isaia a trăit într-o vreme când problema fundamentală a omului se manifesta în toată forţa ei în poporului ales. Poporul lui Dumnezeu l-a părăsit de bunăvoie pe Dumnezeul lor!! I-au încălcat poruncile şi i-au spurcat curţile Templului Său sfânt, iar acum încăpăţânarea lor de a-şi urma calea răzvrătirii depăşea înţelegerea profetului. Aşadar el a înţeles că mântuirea era viitoare şi o căuta pentru alţii. El se poate numi "un cercetător" al mântuirii.
Este interesant că aceste profeţii ale venirii Mesiei, ale judecării Iudeii şi Israelului, precum şi ale întemeierii unei împărăţii veşnice a Israelului i-au fost date lui Isaia pe fondul unei corupţii a religiei în Israel care a rezultat în tot felul de alte păcate. Evreii continuau să meargă al Templu în timp ce în ţară sporea nedreptatea şi minciuna, se angajau în ritualuri meticuloase şi în aducerea de jertfe "ca la carte", în timp ce cu inima lor erau departe de Domnul Dumnezeul lor. Dumnezeu le spune că toate jertfele lor nu valorează cât apropierea de El cu inima şi a face ce este drept.
"Din toate părţile cărţii profeţiei sale Isaia înştiinţează toate generaţiile că Mesia vine ca Mântuitor şi Împărat, atât pentru a suferi o cruce, dar şi pentru a purta o coroană!"
Isaia ne demonstrează inspiraţia lui supranaturală ca profet făcând afirmaţii ştiinţifice exacte cu multă vreme înainte de a fi descoperite de savanţi (vezi, Isaia 40).
Astăzi ajungem la cartea profetului Mica...
Reper biblic: cartea lui Mica, o carte de 7 capitole, se găseşte după Iona şi înainte de Naum. Unde se găsesc aceştia în Biblie? Nu vă rămâne decât să o deschideţi şi să aflaţi! Cineva a spus că dacă toţi creştinii ar deschide instantaneu Biblia s-ar produce cea mai mare furtună de praf din istoria omenirii!!
Să ne orientăm puţin în cartea acestui profet!
Cine a scris-o?
Spre deosebire de alţi profeţi Mica nu ne oferă nici un fel de informaţii autobiografice. Ne descrie doar "venirea" Cuvântului Domnului la el:
1:1 Cuvântului Domnului, spus lui Mica, din Moreşet, pe vremea lui Iotam, Ahaz, Ezechia, împăraţii lui Iuda, proorocie asupra Samariei şi Ierusalimului.
Numele "Mica" al profetului înseamnă "cine este ca Domnul (Iehova)?", şi este un derivat al numelui Mihail. Mica este un nume comun în Vechiul Testament. În Mica 7:18 se spune:
Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea, şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? El nu-Şi ţine mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea!
Credeţi că atunci când a scris cartea profetul s-a gândit la propriul său nume? Posibil.
Tema acestei cărţi profetice se găseşte în semnificaţia numelui profetului. Numele Mica înseamnă "cine este ca Dumnezeu?", sau, "cine este ca Domnul?". Fiindcă se spune că profetul repeta la toată lumea "cine este ca Domnul?" numele său este de fapt o poreclă. Când apărea pe strada lor oamenii îşi spuneau "uite că vine 'Cine-i ca Domnul?' " (Hobart Freeman)
Aţi auzit de filozoful grec Diogene? El obişnuia să umble pe stradă ziua în amiaza mare cu un felinar aprins. Lucrul acesta a produs o mare curiozitate la contemporanii săi. Întrebat de ce umblă ziua cu felinarul aprins el răspundea: "caut un om cinstit"!
Mica s-a uitat la căpeteniile poporului şi nu a văzut pe nimeni "ca Domnul" S-a uitat la oamenii de rând şi din nou, nu a văzut pe nimeni "ca Domnul". S-a uitat apoi la profeţii şi preoţii poporului şi nu a găsit printre ei pe nimeni "ca Domnul" şi atunci a exclamat "cine-i ca Domnul?" În acelaşi timp, Mica a ştiut la cine să se uite. A avut priorităţile bine stabilite. S-a uitat la Cel ce este ca Domnul. La El.
Mica este profetul cel mai citat în preajma sărbătorii naşterii lui Isus Hristos, aşa-numitul "Crăciun". Dacă este!
A fost puţin ciudat în felul lui...
1:8 De aceea plâng, mă bocesc, umblu desculţ şi gol, strig ca şacalul, şi gem ca struţul.
De unde vine Mica?
Localitatea sa natală a fost satul Moreşet aşezat pe graniţa filisteană, lângă Gat, la aproximativ 49 de km sud-vest de Ierusalim. O anexă a Iudeii, Moreşet era o localitate prin care trecea drumul din Egipt spre Ierusalim, de aceea Mica, "băiatul de la ţară" nu venea chiar aşa de departe de cetatea cosmopolită a contemporanului său Isaia, Ierusalimul.
Chemarea sa la lucrarea profetică reiese clar din convingerea puternică pe care o exprimă în cap.3:
3:8 Dar eu sunt plin de putere, plin de Duhul Domnului, sunt plin de cunoştinţa dreptăţii şi de vlagă, ca să fac cunoscut lui Iacov nelegiuirea lui, şi lui Israel păcatul lui.
În contrast cu profeţii falşi din vremea lui plătiţi să proorocească o pace falsă şi amăgitoare.
Ca şi stil Mica este tranşant, categoric dar şi duios şi plăcut.
În acelaşi timp cartea lui reuşeşte să combine magnific bunătatea şi mânia Lui Dumnezeu. În ciuda norilor pedepsirii apropiate a Iudei, Mica poate vedea totuşi clar bunătatea arătată de Domnul în răscumpărarea Israelului. Să observăm "tandemurile" (că tot sunt la modă în politica românească!?) "mânie-milă", "pedeapsă-răscumpărare", etc.
Vremea scrierii cărţii
Primele versete ale cărţii ne indică că Mica a profeţit pe vremea împăraţilor Iotam (739-731), Ahaz (731-715), şi Ezechia (715-686), împăraţi ai Iudeii. Deşi s-a adresat în primul rând regatului de sud, Iudea, Mica profeţeşte şi regatului de nord prezicând căderea Samariei, capitala Israelului.
1:6 De aceea, voi preface Samaria într-un morman de pietre pe câmp, într-un loc de sădit vie; îi voi prăvăli pietrele în vale, şi-i voi dezgoli temeliile.
De aceea, o mare parte a lucrării sale poate fi datată înainte de robia asiriană ce a intervenit pentru Israel în anul 722. Denunţarea idolatriei şi a imoralităţii de către acesta pare de asemenea să sugereze că lucrarea sa profetică a avut loc înainte de reformele lui Ezechia din Iudea.
Astfel profeţiile lui Mica se cuprind între anii 735 şi 710.
Referinţa sa exactă la căderea Samariei (1:6) ne face să-l plasăm înainte de anul 722 în.de H., între aprox.735 şi 710.
Sub conducerea lui Ahaz (731-715) Iuda a cunoscut ameninţarea Asiriei şi a Siriei. Însă, următorul rege Ezechia (715-686), se opune cu succes asirienilor şi cu ajutorul lui Dumnezeu rezistă şi respinge un asediu al Ierusalimului.
În acelaşi timp, regatul Israelului îşi continua fărâmiţarea internă urmată în cele din urmă de căderea în mâinile puternicului imperiu asirian.
Mica şi Isaia
Am văzut că Mica a profeţit pe vremea aceloraşi regi în care a proorocit Isaia indicând astfel că este un contemporan al lui, cât şi al lui Osea din regatul de nord. Este posibil chiar să fi existat o relaţie apropiată între el şi Isaia. Astăzi este interesant de observat că asociem cartea lui Mica cu profeţia naşterii lui Isus, pe când cartea lui Isaia o asociem cu moartea Sa, datorită celebrului capitol 53.
Unii numesc cartea lui Mica, un "Isaia în miniatură" datorită similarităţii stilului şi a subiectelor.
O uimitoare profeţie este cea a robiei babiloniene, Babilonul fiind pe vremea aceea încă supus Asiriei:
4:10 Sufere, fiica Sionului, şi gemi ca o femeie la naştere! Căci acum vei ieşi din cetate şi vei locui în câmp, şi te vei duce până la Babilon! Acolo vei fi izbăvită, acolo te va răscumpăra Domnul din mâna vrăjmaşilor tăi.
Mica, un om simplu
Spre deosebire de Isaia care rezida în Ierusalim, Mica vine dintr-o bogată zonă agricolă, asemenea lui Amos. Se pare că acesta a fost un om simplu dar totuşi ales de Dumnezeu să transmită un mesaj de judecată fruntaşilor şi locuitorilor Ierusalimului. Condamnările pe care el le pronunţă asupra unor mari nedreptăţi sociale şi activităţi religioase corupte ne aminteşte de profeţii Amos (de la mijlocul sec. al VIII-lea în.de H.), sau de Osea din regatul de nord, şi Isaia din regatul de sud. Dealtfel, aparent ei erau contemporani cu Mica.
Contextul acesta se potriveşte datelor pe care le avem despre împăratul Ahaz (2 Regi 16:10-18)
2Regi 16:15 ...şi împăratul Ahaz a dat următoarea poruncă preotului Urie: ,,Să arzi pe altarul cel mare arderea de tot de dimineaţă şi darul de mâncare de seară, arderea de tot a împăratului şi darul lui de mâncare, arderile de tot ale întregului popor din ţară şi darurile lor de mâncare, să torni pe el jertfele lor de băutură, şi să stropeşti pe el tot sângele arderilor de tot şi tot sângele jertfelor; cât despre altarul de aramă, nu-mi pasă de el."
Fiul său, Ezechia a instituit nişte reforme spirituale, printre altele repunând altarul de aramă la locul lui şi "curăţându-l". Tot Ahaz este regele Iudeii care s-a aliat cu Tiglat-Pileser al Asiriei pentru a contracara invazia Siriei şi Israelului.
Împărţirea cărţii este relativ simplă. O treime din ea demască păcatele compatrioţilor săi, căpetenii ale poporului şi oameni de rând, o alta descrie pedeapsa iminentă a lui Dumnezeu asupra lor, şi o alta, descrie restaurarea ce va avea loc odată ce se va sfârşi vremea disciplinei.
Din întreaga carte răzbate cerinţa perfect justă a Domnului Dumnezeu faţă de cei ce-i cunosc standardele:
6:8 ,,Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci dreptate, să iubeşti mila, şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?"
Toate profeţiile lui Mica pot fi grupate sub forma a trei colecţii de preziceri:
Fiecare dintre aceste colecţii de profeţii încep cu interjecţia, "ascultaţi!" (1.2; 3:1; 6:1). Este ca şi cum profetul ar exclama: "atenţiune! Am să vă spun ceva extrem de important!"
I. Prima colecţie de preziceri
Cap.1-3 - Prezicerea judecăţii atât asupra Iudeii (Ierusalimului) cât şi asupra Israelului (Samariei). Ambele regate vor fi distruse din cauza nelegiuirilor lor strigătoare la cer.
Mica apelează la o serie de jocuri de cuvinte ale numelor mai multor cetăţi ale Iudeii atunci când deplânge judecata lor apropiată.
Viitoarea judecată a Iudeii este exemplificată de soarta unor cetăţi din vecinătatea ei. Numele lor devin simbolice pentru pedeapsa regatului de sud. Nu doar numele ci şi felul cum sună în evreieşte devine baza unei combinaţii de sunete şi expresii care se pierd în toate traducerile, în afară de evreieşte.
Să le citim deocamdată în româneşte şi apoi să-i ascultăm pe cei ce ştiu evreieşte cum spun că ar suna ce urmează:
Mica 1
10 Nu spuneţi lucrul acesta în Gat (adică de ce să nu se spună în Gat?), şi nu plângeţi în Aco; tăvăliţi-vă în ţărână la Bet-Leafra.
11 Treci, locuitoare din Şafir, cu ruşinea descoperită; locuitoarea din Ţaanan nu îndrăzneşte să iasă, jalea Bet-Haeţelului, vă ia gustul să vă opriţi în el.
12 Căci locuitoarea din Marot tremură pentru pierderea fericirii ei, fiindcă s-a pogorât nenorocirea din partea Domnului până la poarta Ierusalimului.
13 Înhamă-ţi caii cei iuţi la car, locuitoare din Lachis; tu ai fost cea dintâi pricină de păcat pentru fiica Sionului, căci în tine s-au găsit nelegiuirile lui Israel.
14 De aceea te vei despărţi de Moreşet-Gat, casele din Aczib vor fi o amăgire pentru împăraţii lui Israel.
15 Îţi voi aduce un nou stăpân, locuitoare din Mareşa; slava lui Israel va merge la Adulam.
Adică de ce să nu se spună în Gat? De ce să nu se plângă în Aco? Şi de ce să se tăvălească în ţărână şa Bet-Leafra? Ş.a.m.d. De ce locuitorilor acelor cetăţi odată li se spune să facă ceva, apoi să nu facă? Nu are sens. De aceea, trebuie privit la semnificaţia numelor cetăţilor cărora li se adresează şi să se compare cu ce li se spune.
Atunci, o comparaţie cu ceea ce este scris aici ar nişte expresii de felul:
"Cetăţile de pe înălţimi vor fi coborâte în vale..."
"Nu va fi pace în oraşul liniştii..."
Sau,
"În oraşul lacrimilor, nu plângeţi..."
"Ce-ai-nicu-cu-mine"
Se spune că pe vremea lui Ceauşescu un anume dizident al regimului a dorit să protesteze într-un mod mai subtil. Astfel a ieşit pe străzile Bucureştiului cu un ceainic, un samovar. Cu el în mână mergea pe drum şi striga în gura mare: "Ce-ai-nicu-cu-mine"
Se spune că ofiţerilor se securitatea le-a trebuit ceva timp să se prindă.
Profetul Mica face ceva asemănător în limba evreiască anunţând judecata.
1:11 Treci, locuitoare din Şafir, cu ruşinea descoperită...
...locuitoarea din Ţaanan nu îndrăzneşte să iasă
...jalea Bet-Haeţelului, vă ia gustul să vă opriţi în el.
1:12 Căci locuitoarea din Marot tremură pentru pierderea fericirii ei, fiindcă s-a pogorât nenorocirea din partea Domnului până la poarta Ierusalimului.
1:13 Înhamă-ţi caii cei iuţi la car, locuitoare din Lachis; tu ai fost cea dintâi pricină de păcat pentru fiica Sionului, căci în tine s-au găsit nelegiuirile lui Israel.
1:14 De aceea te vei despărţi de Moreşet-Gat
...casele din Aczib vor fi o amăgire pentru împăraţii lui Israel.
1:15 Îţi voi aduce un nou stăpân, locuitoare din Mareşa
...slava lui Israel va merge la Adulam.
De ce a enunţat judecata, pedeapsa în maniera aceasta plastică şi dramatică? Din acelaşi motiv pentru care Isus Hristos a învăţat în pilde şi parabole. Şi anume pentru a ascunde adevărul de cei ce nu erau dornici să-l asculte şi să-l clarifice celor dornici să-l asculte! Evreii ştiau ce aşteaptă Dumnezeu de la ei dar se împietriseră în păcatele lor şi nu erau dispuşi să asculte adevărul. De aceea judecata le este anunţată în modul acesta misterios.
De ce a venit judecata?
Aceste jocuri de cuvinte sunt urmate de nişte explicaţii ale judecăţii: uneltirii premeditate, lăcomie şi cruzime, religie de formă, şi corupţie la nivel înalt instigată de profeţi falşi.
Pe rând Mica îi condamnă pe toţi, apoi pe conducători (3:1-4), şi pe profeţii falşi (3:5-8) încheind cu avertismentul unei iminente judecăţi.
Mica nu este deloc vag în descrierea păcatelor: Oprimarea săracilor, mita judecătorilor şi a preoţilor, exploatarea celor neajutoraţi, înşelăciunea, violenţa şi mândria, religia de formă, sunt câteva dintre păcatele pentru care Mica prevesteşte aspra judecată a lui Dumnezeu asupra Israelului şi Iudei.
Problemele cu care se confruntă Iudea şi Israelul sunt foarte similare celor din zilele noastre. Contemporanii lui Mica se fac vinovaţi de cruzime, brutalitate, corupţie, jaf, lăcomie, materialism agresiv şi faliment spiritual. La fel ca-n zilele noastre!
Profetul începe prin a ne spune că i-au deposedat de bunuri şi de case pe cei săraci (2:1-2, 8-9). Ca o culme a răutăţii lor profetul ne descoperă că îşi pun la care uneltirile lor încă din aşternutul lor:
1 Vai de cei ce cugetă nelegiuirea şi făuresc rele în aşternutul lor; când se crapă de ziuă o înfăptuiesc, dacă le stă în putere.
2 Dacă poftesc ogoare, pun mâna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om şi casa lui, pe om şi moştenirea lui...
8 De multă vreme poporul Meu este socotit de Mine ca vrăjmaş; voi răpiţi mantaua de pe hainele celor ce trec liniştiţi şi n-au gust de război.
9 Voi izgoniţi din casele lor iubite pe femeile poporului Meu, luaţi pentru totdeauna podoaba Mea de la copiii lor.
În plus, nu vor să audă adevărul ci îşi doresc profeţi care să încuviinţeze destrăbălarea şi să laude beţia:
2:6 ,,Nu proorociţi!" zic ei. ,,Să nu se proorocească asemenea lucruri. Căci altminteri ocările nu mai încetează!"
2:11 Da, dacă ar veni un om cu vânt şi minciuni, şi ar zice: ,,Îţi voi prooroci despre vin, şi despre băuturi tari!" acela ar fi un prooroc pentru poporul acesta!
Păcatul liderilor (căpeteniilor) poporului: nedreptatea. Iubesc răul şi urăsc binele.
3:1-4 Am zis: ,,Ascultaţi, căpetenii ale lui Iacov, şi mai mari ai casei lui Israel! Nu este datoria voastră să cunoaşteţi dreptatea? Şi totuşi voi urâţi binele şi iubiţi răul, le jupuiţi pielea şi carnea de pe oase! După ce au mâncat carnea poporului Meu, după ce-i jupoaie pielea, şi-i sfărâmă oasele; îl fac bucăţi; ca ceea ce se fierbe într-o oală, ca şi carnea dintr-un cazan, apoi strigă către Domnul. Dar El nu le răspunde, ci Îşi ascunde Faţa de ei în vremea aceea, pentru că au făcut fapte rele.
2:9 ,,Ascultaţi dar lucrul acesta, căpetenii ale casei lui Iacov, şi mai mari ai casei lui Israel, voi, cărora vă este scârbă de dreptate, şi cari suciţi tot ce este drept; Voi cari zidiţi Sionul cu sânge, şi Ierusalimul cu nelegiuire!
6:12-13 Pentru că bogaţii lui sunt plini de silnicie, locuitorii lui spun minciuni, şi limba lor este numai înşelătorie în gura lor, de aceea, şi Eu te voi lovi cu suferinţa, te voi pustii pentru păcatele tale.
Ca organizare societatea omenească se pare că cuprinde trei categorii de conducători: liderii spirituali, liderii civili şi liderii morali. Aceştia trebuiau să fie cei mai corecţi şi integri. Din păcate aceştia se dovedesc a fi cei mai corupţi, imorali şi nelegiuiţi, uitând că ocupă poziţii în care îl reprezintă pe Dumnezeu. Pavel enunţă clar acest adevăr:
Romani 13:1-4 Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile cari sunt, au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc, îşi vor lua osânda. Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. (de trei ori se afirma acest lucru!)
Când oamenii aflaţi în aceste poziţii sunt conştienţi de acest mandat divin ţara respectivă beneficiază de o bună conducere. Însă atunci când liderii unui popor uită acest adevăr în ţară domneşte oprimarea, corupţia, mita şi nedreptatea.
Păcatul profeţilor: ei anunţă pacea şi amăgesc poporul că nu trebuie să se pocăiască. Iubesc banii. Proorocesc contra cost:
3:5 ,,Aşa vorbeşte Domnul despre proorocii cari rătăcesc pe poporul meu, cari, dacă au de muşcat ceva cu dinţii, vestesc pacea, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul sfânt:
3:11 Căpeteniile cetăţii judecă pentru daruri, preoţii lui învaţă pe popor pentru plată, şi proorocii lui proorocesc pe bani; şi mai îndrăznesc apoi să se bizuie pe Domnul şi zic: ,,Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire!"
3:12 De aceea, din pricina voastră, Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, şi muntele Templului o înălţime acoperită de păduri.
Studii Generale Asupra Carţilor Vechiului Testament | următoarea pagină