Înapoi
Acasă
Biblia

Sarcina de a căuta voia misterioasă a lui Dumnezeu

de Sinclair Ferguson


O întâlnire cu un prieten din adolescență mi-a amintit de cuvintele înțelepte, concise și pline de conținut ale scriitorului puritan John Flavel: "Providența lui Dumnezeu este ca și cuvintele ebraice - pot fi citite doar invers." Într-o zi, pe când plecam de la un restaurant din orașul meu nativ din Scoția, am zărit un prieten care era ajutat de mama lui în vârstă. Condiția lui era exact așa cum mi-a descris-o cineva. Firea lui fusese una din acele firi active, energice și puternice; însă acum puterile îi erau distruse din cauza unui accident grav de mașină.

Spre marea mea încântare el m-a recunoscut și pentru o clipă vechea energie părea să-i fi inundat iar ființa. La fel de repede însă a și dispărut, ca un glob de lumină care se topește într-un moment de iluminare. A fost ca și cum vederea unui prieten din trecut îi dăduse vigoare în mod amăgitor, doar ca să-i amintească imediat de infirmitatea lui îngrozitoare. Gestica fusese mereu una din caracteristicile lui principale. Acum privirea din ochii lui, mișcările mâinilor și ale trupului lui, toate creau o melodie tristă în cheie minoră. El a fost cel care mi-a dat primele cărți creștine care au avut un impact real asupra mea și cel care și-a revărsat propria energie de viață ca să mă ajute și să mă învețe. Despre aceasta și alte experiențe de viață am gândit uneori: "Pare efectiv să nu aibă sens". În asemenea momente, cuvintele lui Flavel m-au consolat și m-au ajutat să-mi îndrept perspectiva spirituală mioapă. Ele mi-au amintit să-mi ațintesc mintea și inima asupra domniei înțelepte, îndurătoare și suverane a lui Dumnezeu și asupra siguranței faptului că El coordonează toate lucrurile întru binele copiilor Săi (Rom. 8:28), așa că nu cercetez cu aroganță de ce nu pot înțelege scopurile Sale suverane.

Desigur, se mai întâmplă să întâlnim creștini pentru care scopurile Domnului sunt "totalmente cunoscute". Ei știu cu exactitate ce face El și de ce o face. O așa înțelepciune amplă este greu de combătut; însă, din nefericire, aceasta e o înțelepciune dezvoltată prematur a creștinului imatur care nu a învățat încă faptul că, deși "lucrurile descoperite ne aparțin nouă și copiilor noștri", există și lucruri ascunse, tainice care "aparțin Domnului Dumnezeului nostru" (Deut. 29:29). Gândurile și căile lui Dumnezeu nu sunt ale noastre. Noi nu le avem niciodată "înregistrate". Nu putem citi mai amănunțit scopul tainic al lui Dumnezeu pentru viața noastră așa cum nu putem înțelege ebraica atunci când încercăm s-o citim de la stânga la dreapta. A ne imagina că putem s-o facem înseamnă a suferi de o formă de dislexie spirituală.

Scopul acestui principiu este de-a ne învăța să ne "încredem în Domnul cu toată inima noastră și să nu ne bizuim pe înțelepciunea noastră" (Prov. 3:5). Suntem atât de pervertiți încât substituim încrederea personală zilnică și efectivă în Domnul cu ceea ce cunoaștem noi despre voia lui Dumnezeu.

Legea lui Flavel (dacă am putea numi astfel cuvintele lui înțelepte) are o relevanță amplă pentru trăirea creștină, dar este îndeosebi importantă în următoarele patru privințe.

Deciziile mari. Este adevărată în legătură cu deciziile mari din viață. Dumnezeu călăuzește oamenii Săi și îi conduce pe căile drepte (Ps. 23:3). Este mare lucru să ajungi la o decizie majoră având siguranța că este în voia Lui. Dar ar fi greșit să ne imaginăm că noi am știut în detaliu motivele din spatele planului Său. Mulți creștini au descoperit că ascultarea de ceea ce au crezut a fi voia lui Dumnezeu pare să fi dus la mari dificultăți personale. Doar mai târziu descoperim că scopul lui Dumnezeu în îndrumarea noastră spre o nouă orientare sau situație e foarte diferit de cel dedus de noi din primele aspecte pe care le-am văzut pe graficul divin al vieții noastre.

Testele. Este adevărată în legătură cu testul vieții. Ne străduim să le îndurăm pentru ceea ce sunt ele în sine. După ce le-am depășit, suntem ușurați să le avem în spatele nostru. Dar de fapt testările de mai înainte sunt deseori o pregătire, ca să ne întărească pentru cele de mai târziu. Doar după ce am trecut prin cea din urmă, cea de dinainte "capătă sens" deplin.

Tragediile. Este adevărată în legătură cu tragediile vieții. Nu vom înțelege deplin locul lor în planul divin al lumii acesteia. Explicația lor ultimă se află dincolo de viețile noastre personale și chiar dincolo de timp (gândiți-vă la suferința întreită a lui Naomi din Rut1 și la modul în care aceasta a dus la descoperirea progresivă a scopului lui Dumnezeu pentru convertirea lui Rut, căsătoria și maternitatea ei, venirea lui David și în cele din urmă pentru nașterea lui Cristos). Nu am nicio înțelegere profundă și specială a scopului lui Dumnezeu în viața prietenului meu, dar faptul că El are un scop plin de har este dincolo de orice îndoială, oricât de neclar pare el în prezent.

Totul. Este adevărată cu privire la toată viața. Așa cum C.S. Lewis o exprimă cu claritate și înțelepciune: ,numai când cineva moare vedem și înțelegem viața lui/ei în plenitudinea ei'. Dar chiar și atunci întrezărim doar în treacăt ceea ce va fi clar în cele din urmă. Descoperirea finală așteaptă ziua când "voi cunoaște deplin așa cum am fost cunoscut pe deplin" (1Cor. 13:12).

V-a trecut vreodată prin minte faptul că acele cuvinte rostite de Domnul nostru în camera de sus au avut semnificație atât pe termen lung cât și pe termen scurt? "Voi nu înțelegeți acum ce fac Eu, dar mai târziu veți înțelege." (Ioan 13:7)

Tradus de Lacrisa Novac


Umblarea Creștinului