Înapoi
Acasă
Biblia

Un avertisment privitor la biserica Nou-Apostolică


Biserica Nou-Apostolică a apărut în versiunea ei germană în urma desprinderii unei ramuri din așa-numita "Comunitate religioasă catolico-apostolică". Mișcarea Catolico-Apostolică a luat ființă în jurul anului 1832 în Scoția și Anglia. Mișcarea a fost promovată de cercurile "Trezirii" care își făcuseră o preocupare din a vesti iminența întoarcerii Domnului nostru Isus Hristos.

Edward Irving, pastor al Comunității scoțiene din Londra a fost părintele însuflețitor al acestei mișcări, o mișcare ce aștepta o nouă "pogorâre a Duhului Sfânt", care să preceadă cea de-a doua venire a Domnului Isus Hristos. Pentru că atât de mult imploratele daruri ale Duhului Sfânt (vindecări miraculoase, vorbitul în limbi, etc) se manifestau ocazional, Irving a întrevăzut în aceasta o confirmare a așteptării sale. Acum avea motivația pentru a susține ideea "sfârșitului bisericii". Din acest moment s-a considerat necesară afirmarea darurilor Duhului Sfânt și de asemenea reînnoirea misiunii de apostolat în forma ei evocată de Noul Testament(!). S-a procedat astfel la alegerea a "12 apostoli" care să preia conducerea noii biserici. Cum totuși așteptata Reîntoarcere a Domnului Isus continua să nu se producă iar "apostolii" mureau unul după altul, s-a făcut simțită nevoia unei noi modificări, care însă a condus și la unele tensiuni. De aceea, în anul 1860 doi partizani ai ramurii germane a bisericii, pe nume Geyer și Schwartz au explicat că numărul celor "12 apostoli" ar trebui reînnoit, apelându-se la alegeri. Din cauza faptului că acțiunea lor le-a atras excluderea din "Comunitatea religioasă catolico-apostolică", cei doi au pus bazele unei noi mișcări care în anul 1907 a primit numele de "Comunitatea Nou Apostolică", iar mai târziu aceasta a devenit "Biserica Nou Apostolică". De îndată numărul "apostolilor" a crescut de la cifra inițială de 12, la cifra corespunzătoare tuturor parohiilor care s-au format.

Aceasta "Comunitate Nou-Apostolică" este responsabilă de promovarea acestui concept care a asigurat desfășurarea în continuare a activității ei. Conceptul definea pretinsa "slujba de apostol principal sau apostol patriarh".
Primul "apostol principal/patriarh" a fost șeful de gară Krebs, iar după acesta a urmat, începând din 1905, un fermier pe nume Niehaus. Din 1930 această funcție de "apostol principal/patriarh" a fost preluată de un cizmar, devenit mai târziu sergent iar după aceea negustor de țigări de foi. El s-a numit J. G. Bischoff. Începând din 1960, W. Schmidt a devenit "apostolul principal" al Bisericii Nou-Apostolice. Conform publicației "Biserica Nouapostolică" editată de Biserica Apostolică Internațională cu sediul în Zurich, Elveția, actualul "apostol suprem" este d-l Richard Fehr.
Punctul central al doctrinei nou-apostolice este învățătura referitoare la slujba de apostol. Pentru comunitatea creștinilor evanghelici (baptiști, evanghelici, penticostali, etc.-n.tr.) este clar că apostolatul s-a încheiat cu moartea celor aleși de însuși Domnul Isus Hristos pentru această slujbă. Slujba de apostol implică condiția de a fi fost martor ocular la (adică, să fi văzut cu proprii ochi - n.tr.), viața, moartea și învierea Domnului nostru Isus Hristos [Faptele Apostolilor 1:21-22]. Apostolia nu mai poate fi reînodată de nici o succesiune omenească.
Obiecțiile de natură biblică care se aduc la această pretenție de reînodare a firului apostoliei, nu împiedică însă Biserica Nou-Apostolică să transmită slujba de apostol în general și îndeosebi slujba de apostol principal cu împuterniciri ecleziastice nelimitate. Hotărârile și acțiunile "apostolului principal/patriarh" sunt revelatoare cu privire la supremația ecleziastică care i se acordă. În persoana "apostolului principal" se afirmă că se află chiar prezența pământească a însuși Domnului Isus Hristos, iar manifestarea legitimă a lui Hristos nu se poate lăsa obstrucționată de simple obiecții biblice(?!). "Apostolii în viață reprezintă poarta către Dumnezeu prin care omul trebuie să intre". "Isus de atunci nu ne mai poate ajuta; sângele Lui s-a scurs pe pământul de la Golgota și nu ne mai poate folosi". "O altă împăcare cu Dumnezeu nu mai este posibilă decât prin har și prin Apostolat".
Deși conform Scripturii, fiecare om separat de Dumnezeu prin păcat, poate prin credință să aibe o legătură personală cu Dumnezeu, Biserica Nou-Apostolică introduce abuziv un nou mediator: noul apostol. Pentru noi creștinii evanghelici, declarația Scripturii privitoare la relația dintre om și Dumnezeu este fundamentală: "Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos" (1 Tim.2:5).
Ca o continuare a ereziei introduse de ea în Creștinism, Biserica Nou-Apostolică a creat și un nou sacrament. Pe lângă, Botez și Cina Domnului, a luat naștere așa zisul sacrament al ungerii, considerat "cel mai important sacrament"!
Într-adevăr, Noul Testament evocă ungerea cu Duhul Sfânt, dar niciodată Domnul Isus Hristos nu a stabilit aceasta ca fiind un ritual exterior care trebuie împlinit în vederea mântuirii. Acest sacrament nelegitim practicat în Biserica Nou-Apostolică, demonstrează că noii apostoli se erijează nepermis în mediatori și se auto-împuternicesc cu administrarea acestui "nou" sacrament al ungerii. Doar printr-un "nou-apostol" poate fi dăruită "ungerea"! În revista "Familia Noastră", anul IV, numărul 3 din Martie 1994 se merge atât de departe încât să se afirme că apostolul districtual Rosentreter, care a slujit în patru locuri pe Insulele Fidji, "a botezat cu Duhul Sfânt 130 de suflete"(!!). Pentru confirmare citiți publicația!
Prin punerea mâinilor noilor apostoli asupra credinciosului, acesta primește ungerea cu Duhul Sfânt și obține apartenența la cei 144.000 din cartea Apocalipsei, membrii ai adevăratei Biserici Creștine. De asemenea, "ungerea" poate fi transmisă chiar și acelora care au murit! În astfel de cazuri, cei vii devin locțiitorii celor morți. De vreme ce pentru credincioșii evanghelici nu există înlocuitor, locțiitor pentru omul care trebuie singur să-și exercite credința, din punctul de vedere al Noului Testament este pur și simplu inimaginabilă efectuarea de ritualuri în favoarea celor morți.
De asemenea, folosirea versetului 29 din capitolul 15 din 1 Corinteni este neîntemeiată deoarece acesta nu tratează problema în cauză. Orice ar însemna, acest verset nu poate să submineze doctrina de bază a Noului Testament și să contrazică restul Scripturii, iar acest cult al morților este cel ce atrage un număr de prozeliți Bisericii Nou-Apostolice. În aceste vremuri de scepticism, acest aspect nu trebuie să ne mire. Oamenii își aleg singuri profeții care să le gâdile plăcut urechile în timp ce chemarea lui Dumnezeu la pocăință este disprețuită și nesocotită.
În rândul adepților ei, Biserica Nou-Apostolică se bucură de un prestigiu ridicat, prestigiu ce se sprijină pe autoritatea infailibilă a "apostolului patriarh". Caracteristice pentru tenacitatea și puterea acestei biserici sunt evenimentele care s-au petrecut după moartea apostolului "principal" sau "patriarh" Bischoff. Bischoff afirmase cu ocazii slujbei de Crăciun a anului 1951 că el nu va muri și va trăi apucând întoarcerea Domnului Isus Hristos. Timp de nouă ani această afirmație a fost vehiculată constant în cadrul comunității nou-apostolice. Totuși Bischoff a murit în cele din urmă fără ca profeția lui să se împlinească. S-ar putea crede că o asemenea auto-demascare săvârșită printr-o eroare evidentă a apostolului patriarh ar condus la destrămarea Bisericii Nou-Apostolice. Dar, nici vorbă! Chiar a doua zi după moartea lui Bischoff, noul ales în funcția de "apostol patriarh", Schmidt, a declarat că este de neînțeles faptul că Dumnezeu s-a răzgândit. Așadar schimbarea de intenție îi aparține lui Dumnezeu, căci apostolul patriarh nu poate greși!?
Datoria noastră este să atragem atenția asupra celor ce se abat de la Scripturi. Ele rămân singura autoritate autentică pentru viață și credință. Amin!

(Sieben Sekten - Eine Warnung fur Evangelische Christen - "Cele Șapte Secte - Un Avertisment Pentru Creștinii Evanghelici"; Verlag und Schriften mission der Evl.Geselalschaft fur Deutschland, Wuppertal-Elberfeld. Die Neuapostolischen - traducerea Arthur Schweitzer. Editat și adaptat: Teodor Macavei


Apologetică