O preocupare deosebită în profeţiile lor faţă de alte popoare şi chiar faţă de întreaga lume în general, se observă la profeţii, Daniel, Obadia, Iona şi Naum. Ei prevăd lucrările lui Dumnezeu în istoria tuturor neamurilor pământului.
Vom aborda astăzi o carte care priveşte o profeţie străveche ce s-a împlinit în primul secol. Este vorba de judecarea de către Dumnezeu a poporului lui Edom, şi de dispariţia lui definitivă din cronicile istorice. Profeţia şi-a dovedit inspiraţia divină prin împlinirea ei istorică. Aşa s-a şi întâmplat în realitate!
Intro
Săptămâna trecută, mai mult sau mai puţin în glumă cineva mi-a spus că, "s-a terminat cu cărţile bune din Vechiul Testament!". Însă în realitate, nu aşa stau lucrurile. Ştiu că istoria este o materie grea! "Cine nu învaţă din ea, este condamnat să o repete!"
De ce am studia profeţia în general? Fiindcă ei ne învaţă despre:
În urma studiului profeţiei beneficiem în relaţia noastră cu El de, mângâiere, încurajare şi speranţă asupra viitorului, ştiind că Dumnezeu este Cel ce stăpâneşte destinul popoarelor şi devenim conştienţi de promisiunile împărăţiei lui Dumnezeu de la sfârşitul istoriei umane.
Utilitatea acestor studii va fi demonstrată atunci când citind cartea veţi vrea să ştiţi de ce spune ceea ce spune şi care sunt condiţiile istorice şi religioase în care s-a scris. Vă va ajuta să o înţelegeţi şi să-i aplicaţi mesajul la viaţa voastră sau la împrejurările în care trăiţi.
Privind la ordonarea cărţilor profeţilor din Bibliile noastre vom realiza că acestea nu sunt aranjate în ordinea cronologică a scrierii lor.
Acoperirea cronologică a lucrării profeţilor în Israel începe din secolul al IX-lea în. de H. cu profeţii Obadia şi Ioel şi se întinde până în jurul secolului al V-lea în. de H., încheindu-se cu profetul Maleahi. Mărturia lor este neîntreruptă în această perioadă de timp şi conţine două aspecte:
În canonul alcătuit de evrei, Osea este primul dintre profeţii mici, principiul cronologic care pare să determine ordonarea lor fiind:
Însă se pare că în urma tuturor studiilor, Obadia este primul profet literar. Deci, primul în ordine cronologică.
Obadia este cea mai scurtă carte de profeţie a Vechiului Testament un capitol, 21 de versete. Scurta scriere se găseşte între cartea lui Amos şi cea a lui Iona. Mesajul ei este cel al unei cumplite judecăţi al unui neam care s-a ridicat împotriva copiilor lui Israel.
Un mesaj cumplit!
Pentru edomiţi nu se oferă şansa ca şi în cazul ninivenilor (despre care a profeţit Iona), nu există cale de întoarcere, sau de abatere a judecăţii de la ei, ci doar aşteptarea îngrozită a mâniei lui Dumnezeu. Edomului nu i se adresează nici un fel de cuvinte de consolare, sau de mângâiere. Paharul este deja plin. Nu există nici o posibilitate de scăpare! Dumnezeu va aduce distrugerea totală a lor, fără a lăsa nici o urmă a poporului lor. Distrugerea este sigură, şi nu este condiţionată de pocăinţă!
Iată un neam care nu şi-a putut păstra fiinţa/identitatea naţională! Nici mândria nu le-a folosit, nici întăririle sau fortificaţiile. Nici alianţele şi nici colaborările!
...Cartea profetului Obadia ar trebui citită de politicienii români! Încotro România?
Cartea vorbeşte în principal despre pedepsirea şi distrugerea Edomului pentru păcatele săvârşite împotriva Israelului, poporului lui Dumnezeu, şi pentru atitudinea lui înaintea Domnului Dumnezeu mândru, arogant, îngâmfat, sigur pe el...
"Da, Dumnezeu pedepseşte naţiuni întregi pentru păcate săvârşite la scară naţională! Aici vorbim despre conduita unor neamuri întregi! Cum trebuie noi să ne purtăm ca indivizi dacă popoare întregi sunt judecate?"
Misiunea imediată a unor profeţi a fost de a aduce condamnare şi corectare idolatriei, răutăţii şi imoralităţii poporului lui Dumnezeu. Dacă nu intervenea pocăinţa, misiunea lor era de a anunţa iminenta judecată a lui Dumnezeu şi nimicirea naţiunii. Cu toate acestea, majoritatea profeţilor aduc mesaje de speranţă anunţând venirea Mesiei şi a întemeierii unei împărăţii care nu va putea fi distrusă.
Vedem acest aspect la Obadia:
v.17 ,,Dar mântuirea va fi pe muntele Sionului, el va fi sfânt, şi casa lui Iacov îşi va lua înapoi moşiile.
v.21 Izbăvitorii se vor sui pe muntele Sionului, ca să judece muntele lui Esau. Dar împărăţia va fi a Domnului."
De aceea, Printre temele favorite ale profeţilor MAI putem enumera:
1. sfinţenia lui Dumnezeu: El este singurul sfânt, absolut pur, drept, etc.
2. suveranitatea lui Dumnezeu: El stăpâneşte universul şi este mai presus de orice conducător de popoare, sau de împărăţii pământeşti.
3. Cuvântul lui este sigur credincioşia lui Dumnezeu: El îşi duce la îndeplinire făgăduinţele, îşi ţine promisiunile. Omul se poate bizui pe ceea ce El a promis.
4. Grozăvia păcatului şi judecarea neîntârziată a lui dreptatea lui - Dumnezeu (la nişte oameni care tind să banalizeze şi să privească cu uşurinţă păcatele, profeţii pot fi o cură foarte eficace!): mesajul profeţilor în ce priveşte păcatul este limpede şi răspicat Dumnezeu îl urăşte, nu-l suportă, nu-l trece cu vedere, nu-l scuză, şi-l va pedepsi negreşit. Cu toate acestea este dispus să ierte pe cei a căror inimă este frântă şi al căror duh este zdrobit de răutatea faptelor lor.
5. Închinarea în sfinţenie lui Dumnezeu Lui Dumnezeu omul îi este dator să-i aducă jertfe curate dintr-o inimă sinceră, nu din religiozitate, sau ritualism, amestecând nelegiuirea cu jertfele!
Fundalul pe care este zugrăvită această profeţie este dreptatea lui Dumnezeu şi grozăvia păcatului.
Autor
"Obadia" înseamnă "slujitorul Domnului Dumnezeu" sau, "închinător al lui Iehova" prin terminaţia "Yah" pe care o are numele său. El este unul dintre cei patru profeţi despre care nu ştim mai nimic, în afară de faptul că au profeţit cu inspiraţie. Ceilalţi trei sunt Habacuc, Hagai, şi Maleahi.
Un nume foarte comun
Există cel puţin 13 personaje biblice diferite care poartă numele de Obadia.
Se poate să fie unul dintre ispravnicii lui Ahab ce a ascuns de cruda Iezebela 100 de profeţi:
1Regi 18:3-4 Şi Ahab a trimis să cheme pe Obadia, mai marele casei lui. -Obadia se temea mult de Domnul. De aceea când a nimicit Izabela pe proorocii Domnului, Obadia a luat o sută de prooroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peşteră, şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă.
Se poate să fie cel ce l-a cunoscut şi respectat pe profetul Ilie. Cel ce l-a anunţat împăratului Ahab că vine şi cel ce s-a temut de Domnul încă din tinereţea lui:
1Regi 18:7 Pe când era Obadia pe drum, iată că l-a întâlnit Ilie. Obadia, cunoscându-l, a căzut cu faţa la pământ, şi a zis: ,,Tu eşti, domnul meu Ilie?"
8 El i-a răspuns: ,,Eu sunt; du-te şi spune stăpânului tău: ,Iată că a venit Ilie!"
9 Şi Obadia a zis: ,,Ce păcat am săvârşit eu, ca să dai pe robul tău în mâinile lui Ahab, ca să mă omoare?
10 Viu este Domnul, că n-a rămas popor sau împărăţie unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute; şi când se spunea că nu eşti acolo, punea pe împărăţia şi poporul acela să jure că nu te-a găsit.
11 Şi acum zici: ,Du-te, şi spune stăpânului tău: ,Iată că a venit Ilie'!
12 Şi apoi, când voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu ştiu unde. Dacă m-aş duce să dau de ştire lui Ahab, şi nu te-ar găsi, mă va omorî. Şi totuşi robul tău se teme de Domnul din tinereţea lui.
Sau, s-ar putea să fie una dintre căpeteniile trimise de Iosafat să înveţe legea în Iudea:
2Cronici 17:7 În al treilea an al domniei lui, a însărcinat pe căpeteniile sale Ben-Hail, Obadia, Zaharia, Netaneel şi Mica, să se ducă să înveţe pe oameni în cetăţile lui Iuda.
Dacă aşa stau lucruri avem măcar o singură referinţă în istorie la el. Cu toate acestea, numele Obadia era un nume foarte comun în acele vremuri. El provine din regatul de sud al Iudeii. Fiindcă nu este menţionat cine este tatăl său este posibil să descindă dintr-o familie de preoţi sau regi.
Sau, unul dintre supraveghetorii lucrării de reconstruire a Templului ce s-a făcut sub Iosia:
2Cronici 34:12 Oamenii aceştia au lucrat cinstit în lucrul lor. Erau puşi supt privegherea lui Iahat şi Obadia, Leviţi din fiii lui Merari, şi a lui Zaharia şi Meşulam, din fiii Chehatiţilor. Toţi aceia dintre Leviţi, cari ştiau să cânte bine,
Profetul Obadia este un anonim care şi-a cinstit numele. Ca slujitor, nu s-a lăudat cu strămoşii lui, nici cu faptele sau cunoştinţele sale în ceea ce a scris. Se pare că Dumnezeu a vrut ca lumea să-i cunoască doar numele şi scurta lui profeţie.
Curajul său merită de asemenea, observat. A spus adevărul şi l-a spus chiar de pe poziţia de victimă.
Datare
Critica teologiei liberale este ceea care a introdus o mare dispută asupra datei scrierii acestei profeţii.
Data trecută v-am indicat perioada emiterii acestei profeţii între ani 850-840, alţii susţin că este 887 fapt care o plasează în timpul domniei lui Ioram şi a sângeroasei Atalia.
Whom God afflicts.
1. The daughter of Ahab and Jezebel, and the wife of Jehoram, king of Judah 2Ki 8:18 who "walked in the ways of the house of Ahab" 2Ch 21:6 called "daughter" of Omri 2Ki 8:26 On the death of her husband and of her son Ahaziah, she resolved to seat herself on the vacant throne. She slew all Ahaziah's children except Joash, the youngest 2Ki 11:1,2. After a reign of six years she was put to death in an insurrection 2Ki 11:20, 2Ch 21:6, 2Ch 22:10-12, 23:15 stirred up among the people in connection with Josiah's being crowned as king.
Când a fost scrisă?
Datarea scrierii cărţii este importantă pentru înţelegerea mesajului ei!
Orice profeţie trebuie interpretată aşa cum a fost înţeleasă de către cei cărora a fost întâi făcută. În contextul lor istoric şi cultural.
În ciuda tuturor datărilor există diferenţe uneori enorme între cercetătorii biblici. Disputele asupra lor însă, par chiar neserioase uneori. Totuşi se pare că Obadia este cea mai veche scriere profetică şi cu ea vom începe studiul pe rând al fiecărui profet al Vechiului Testament.
Invazia Filistenilor şi a Arabilor, şi revolta Edomiţilor
Se pare că majoritatea cercetătorilor biblici înclină să creadă că Obadia a fost un contemporan al împăratului Ioram (848-841 în. de H.), fiul lui Iosafat, când Ierusalimul a fost invadat de filisteni şi arabi, aşa cum ni se indică mai jos:
2Cronici 21:16-17 Şi Domnul a aţâţat împotriva lui Ioram duhul Filistenilor şi al Arabilor, cari sunt în vecinătatea Etiopienilor. S-au suit împotriva lui Iuda, au năvălit în el, au jefuit toate bogăţiile cari se aflau în casa împăratului, şi i-au luat fiii şi nevestele, aşa încât nu i-a mai rămas alt fiu decât Ioahaz, cel mai tânăr dintre fiii săi.
Aceasta este invazia la care s-au alăturat şi edomiţii şi pentru care sunt acum judecaţi. Până la aceasta ei au fost supuşi Iudeii (de împăraţii Saul, David şi Solomon), dar acum s-au răsculat şi devin duşmani înverşunaţi ai iudeilor.
Probabil aceste evenimente au fost simultane cu revolta edomiţilor împotriva regatului lui Iuda.
2Împarati 8:20-23 Pe vremea sa, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda, şi au pus un împărat peste ei. Ioram a trecut la Ţair, cu toate carele lui. Sculându-se noaptea, a bătut pe Edomiţi, cari-l înconjurau, şi pe căpeteniile carelor, şi poporul a fugit în corturi. Răscoala Edomului împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. Libna s-a răsculat tot în acelaşi timp. Celelalte fapte ale lui Ioram, şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
Astfel datarea acestei cărţi se poate face în jurul secolului al IX-lea în. de H. Este cea mai timpurie scriere a profeţilor "literari".
Alţii, în general, teologii influenţaţi de liberalism susţin o datare mult mai recentă a cărţii, şi anume în jurul anilor 586, pe vremea distrugerii Ierusalimului de către babilonieni.
Principalele obiecţii care se aduc acestei datări sunt:
Oricare ar fi vremea scrierii lui, este clar că profetul Obadia a trăit într-o vreme de necaz a poporului său. De aceea, profeţia sa a condamnat faptul că edomiţii s-au ridicat împotriva Ierusalimului la vreme de necaz, când de fapt trebuiau să sară în ajutorul lui datorită legăturii lor genealogice cu Iacov (Israel). În Ziua Domnului, nici cei mai puternici munţi nu le vor sluji de adăpost edomiţilor care vor fi stârpiţi ca neam de pe suprafaţa pământului. Aceasta este profeţia. Să vedem dacă se va împlini!
Şi nici restului duşmanilor lui Dumnezeu!
Cei ce persecută poporului lui Dumnezeu nu vor scăpa nepedepsiţi:
Psalm 21
8 Mâna ta, împărate, va ajunge pe toţi vrăjmaşii tăi, dreapta ta va ajunge pe cei ce te urăsc,
9 şi-i vei face ca un cuptor aprins, în ziua când te vei arăta; Domnul îi va nimici în mânia Lui, şi-i va mânca focul.
10 Le vei şterge sămânţa de pe pământ, şi neamul lor din mijlocul fiilor oamenilor.
11 Ei au urzit lucruri rele împotriva ta, au făcut sfaturi rele, dar nu vor izbuti.
12 Căci îi vei face să dea dosul, şi vei trage cu arcul tău asupra lor.
13 Scoală-te, Doamne, cu puterea Ta, şi vom cânta şi vom lăuda puterea Ta.
Apocalipsa 6:12-17 Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat, şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele, şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic. Cerul s-a strâns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: ,,Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?"
Există răzbunare, dar ea nu se cuvine să fie cerută de cei vii! Iată aici cine o cere:
Apocalipsa 6:10 Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: ,,Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?"
Cine este acest popor pe care-l va răzbuna Domnul? Toţi cei ce se auto-intitulează credincioşi? Cine persecută pe cine? "Fii roabei" pe "fii celei slobode", ne spune Galateni! Işmael pe Isaac, ne arată Geneza. Şi la fel, fii sistemelor religioase îi persecută pe creştinii liberi de denumiri, dar care sunt complet dependenţi de Domnul şi Mântuitorul lor, Isus Hristos.
Galateni 4:29-31 Şi cum s-a întâmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul tot aşa se întâmplă şi acum. Dar ce zice Scriptura? ,,Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei; căci fiul roabei nu va moşteni împreună cu fiul femeii slobode." De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi.
Concluzie:
Pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, punându-vă încrederea în jertfa lui Hristos, nu în religia voastră!
Studii Generale Asupra Carţilor Vechiului Testament | următoarea pagină