Înapoi
Acasă
Biblia

Trăim noi viața pe care am primit-o?


Mt 16:24 Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: ,,Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea, și să Mă urmeze.

Scopul sau scopurile pentru care Dumnezeu l-a îndemnat pe Pavel să scrie Epistola către Filipeni mi-au fost întotdeauna neclare. El nu urmărește să realizeze o dezbatere doctrinară cum o face în celelalte epistole ale sale, aparent, nu încearcă să risipească nici o neclaritate din mințile celor din Filipe, face, însă de-a lungul întregii epistole niște afirmații foarte puternice, al căror scop nu-mi era, până nu demult, foarte clar. Dumnezeu a reparat neajunsul acesta, și am să vă povestesc în ce împrejurare:

Era într-una din zilele plicticoase de la birou, când singura mea ocupație era să mă uit pe pereți, așteptând să treacă vremea, momentul când trebuia să mergem acasă se apropia, și noi am primit însărcinarea să mai lucrăm ceva la mașina firmei. Pe când eram afară, sună telefonul cu vestea că tatăl colegului meu a murit și, nu întâmplător, eu am aflat înaintea lui. Ei bine, nu am avut puterea să-i dau vestea! Eu, care puteam să îi dau mângâiere adevărată și să-i arăt pe ce poate cu adevărat să se sprijine, nici măcar nu am putut să-i spun că tatăl său a murit! Lucrul acesta m-a îndurerat și m-a pus pe gânduri. De ce nu am putut-o face? Pentru că, mai mult sau mai puțin conștient, trăiam o viață dublă de teamă să nu șochez sau să nu fiu considerat fanatic!

Într-un fel mă manifestam în preajma fraților și în altfel în prezența anumitor necreștini, și am realizat că făceam acest lucru în multe ocazii! (Petru - Galateni)

Mulți sunt în aceeași situație și acesta este și motivul pentru care a scris Pavel epistola sa către filipeni. Afirmațiile sale puternice sunt toate legate de viața creștinului (vom reveni asupra lor mai târziu).

Totuși, chiar dintre fruntași, mulți au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu-L mărturiseau pe față, ca să nu fie dați afară din sinagogă. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu. (Ioan 12:42-43)

Este un exemplu tipic de trăire dublă, care duce până la urmă la stingere spirituală, frustrare și insatisfacție. În biserica din Filipi erau oameni care trăiau în felul acesta și la noi în biserică sunt persoane care spun (împreună cu mine): "au fost momente în care ardeam pentru Hristos, dar erau de scurtă durată și acum tânjesc după ele"

Ce vreau să spun când vorbesc despre o viață dublă? Să ne gândim puțin la poporul evreu după ce a ieșit din Egipt. Ei aveau promisiunile lui Dumnezeu cu privire la țara spre care se îndreptau, cu toate acestea, înaintea greului ei s-au întors cu fața spre felul lor de viață din Egipt! De aceea au rămas ei în pustie. În același fel, tindem și noi, ca și creștini, deși avem promisiunile lui Dumnezeu cu privire la destinația noastră, ca atunci când ne confruntăm cu greul, cu ispitele, cu încercările, cu prigoana, să trecem la un mod alternativ de viață.

Și am să vă dau un singur exemplu, în care sunt sigur că ne regăsim cu toții: Petru și Ioan se află înaintea Sinodului și își zic unul altuia "tu realizezi în fața cui stăm noi acum? hai să fim atenți ce vorbim că ăștia ne pot executa! Și așa nu au cum să înțeleagă mărturia noastră, deci hai să nu le spunem prea multe!" Petru a trecut odată prin așa ceva și cred că ar fi vrut, mai degrabă să fie tăiat milimetru cu milimetru decât să repete experiența! Ei nu mai puteau să treacă la o viață alternativă pentru că au cunoscut adevărata viață! Pentru ei nu mai exista alternativă.

Câți dintre noi, care Îl cunoaștem pe Hristos, nu am fost în situația aceasta: "Sunt părinții mei! nu pot să dau chiar așa în ei!"; "este șeful meu! dacă îi spun asta mă dă afară!"; sau "nu am chef să mă iau la discuție cu omul acesta! n-o să ajung nicăieri!" Dacă da, atunci înseamnă că am recurs la alternativă. Și dacă pentru noi există alternativă, atunci nu suntem pregătiți să intrăm în odihna "țării promise". (Cre. Cla. p. 188)

În epistola către filipeni, Pavel vorbește tocmai despre viața creștină și face două categorii de afirmații: pe de o parte afirmații despre ce înseamnă viața creștină, pe de altă parte despre scopurile vieții creștine.

O să le trecem în revistă pe rând, așa cum sunt ele consemnate în epistolă, voi, însă, trageți în minte sau pe hârtie o linie și în stânga treceți "ce înseamnă...", iar în dreapta "scopuri".

Încă din primele versete ale epistolei, Pavel menționează unul din scopurile (poate cel mai important) vieții creștine:

1. Propovăduirea evangheliei (V. 4, 5, 6, 7)

Filip. 1:12-14 Vreau să știți, fraților, că împrejurările în cari mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. În adevăr, în toată curtea împărătească, și pretutindeni aiurea, toți știu că sunt pus în lanțuri din pricina lui Isus Hristos. Și cei mai mulți din frați, îmbărbătați de lanțurile mele, au și mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu.

Pavel se putea bucura de circumstanța în care se afla pentru că Evanghelia era înaintată!! Era conștient că acesta este scopul vieții lui. (v.15-20) Era, de asemenea, conștient că este scopul vieții fiecărui creștin! De aceea, îndemnul lui este:

Filip. 1:27-30 Numai, purtați-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămânea departe de voi, să aud despre voi că rămâneți tari în același duh, și că luptați cu un suflet pentru credința Evangheliei, fără să vă lăsați înspăimântați de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovadă de pierzare, și de mântuirea voastră, și aceasta de la Dumnezeu. Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeți în El, ci să și pătimiți pentru El, și să și duceți, cum și faceți, aceeași luptă, pe care ați văzut-o la mine, și pe care auziți că o duc și acum.

Propovăduirea evangheliei trebuie să fie scopul nr.1 al vieții noastre și, dacă nu este, trebuie să ne gândim bine ce viață trăim!

2. Căci pentru mine a trăi este Hristos și a muri este un câștig.

Să ne oprim puțin la această afirmație. Poate părea ambiguă, dar este esența vieții creștine!!! Tot Pavel este cel care o formulează altfel pentru galateni:

Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine. (Gal. 2:20)

Viața creștină este viața pe care Hristos o trăiește în noi! Nu viața noastră, nici măcar atunci când o trăim pentru Dumnezeu! Isus a spus:

Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine, și în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărțiți de Mine, nu puteți face nimic. (Ioan 15:5)

Alegând alternativa nu putem aduce roadă pentru împărăție!

Bob George spunea: "Eram supus în totalitate planului lui Dumnezeu, dar m-am îndepărtat de Dumnezeul acestui plan." Trăind alternativa nu facem altceva decât să ne îndepărtăm încet încet de Dumnezeu.

3. Faceți-mi bucuria deplină, și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând.

Acest îndemn este cu o bătaie dublă și se referă la părtășia cu frații. Părtășia este o caracteristică a vieții creștine (Fapte 2:42); iar slujirea fraților este un scop al ei:

După ce le-a spălat picioarele, Și-a luat hainele, S-a așezat iarăși la masă și le-a zis: ,,Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiți ,Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu. (Ioan 13:12-15)

Atunci când trăim viața noastră, nu cea pe care Isus ne-o dă, ne este greu să venim la părtășie (nu mă refer la acele momente în care, din motive obiective, nu putem participa la întâlniri; ci atunci când, deși nu avem ceva care să ne oprească, ni se pare un efort să venim), programul ni se pare prea încărcat, ne este greu să facem sacrificii pentru frați și le privim pe toate acestea ca niște "neajunsuri ale vieții creștine"!

Dacă, însă, avem o simțire, o dragoste, un suflet și un gând, acest fapt ne aduce la părtășie fără nici un efort din partea noastră. Dacă îi privim pe frați mai presus de noi, nu vom face nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă, și, în fine, dacă privim la foloasele altora nu la ale noastre, ne va fi ușor să slujim fraților!

Următorul îndemn al lui Pavel este:

4. Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: .... (2:5-18)

Isus Hristos a renunțat de bună voie la ce era înainte de a se întrupa și a luat chip de rob, viața Lui pe pământ fiind de totală supunere față de Tatăl ceresc. Același gând să ne stăpânească și pe noi: să renunțăm la ce eram înainte de a fi răscumpărați, și să trăim în supunere totală față de Dumnezeu și de Domnul nostru. Dacă Isus nu renunța la dumnezeirea Lui, nu avea cum să ia chip de om! Dacă nu renunțăm le vechiul eu nu avem cum să fim umpluți cu viața din belșug pe care El ne-a promis-o.

O altă afirmație a lui Pavel este în capitolul 3 și privește felul în care el vede fosta lui viață cu tot ceea ce a acumulat în ea, și noua lui viață (ce înseamnă ea) [citește tot capitolul]

5. Dar lucrurile, cari pentru mine erau câștiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina Lui Hristos. Ba încă, și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii Lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos...

Atunci când "a trăi este Hristos", "lucrurile pământești" își pierd orice importanță sau semnificație (nu înseamnă că D nu va folosi aceste lucruri, pe care tot El ți le-a dat spre slava Lui) singurul lucru care contează cu adevărat este să Îl cunoști pe Hristos!

Comparația pe care o face Pavel între viața creștină și un maraton este grăitoare! Exact ca și într-o cursă în care alergi cu gândul de a o termina victorios, viața creștină trebuie trăită având mintea ațintită asupra "premiului chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus"

O ultimă afirmație în directă legătură cu viața creștină este în încheierea epistolei 4:11-13

6. Pot totul în Hristos, care mă întărește.

Dumnezeu ne înzestrează cu tot ce avem nevoie pentru a trăi viața creștină. Petru spunea:

Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui, (2 Pt. 1:3)

Deci dacă viața ni se pare imposibil de trăit atunci cu siguranță nu trăim viața pe care Hristos ne-a dat-o. Nu vreau să spun cu aceasta că viața creștină ar trebui să fie ușoară ci vreau să spun că atunci când trăim viața schimbată sentimentul acesta nu ar trebui să existe, oricât de mari ar fi încercările!

Pavel a învățat ce este viața în Hristos! Dumnezeu a folosit multe circumstanțe, multe necazuri și multe binecuvântări să-i dea această învățătură! De aceea a putut să-i asigure pe filipeni:

17 Urmați-mă pe mine, fraților, și uitați-vă bine la cei ce se poartă după pilda, pe care o aveți în noi. Căci v-am spus de multe ori, și vă mai spun și acum, plângând: sunt mulți, cari se poartă ca vrăjmași ai crucii lui Hristos. Sfârșitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele și slava lor este în rușinea lor, și se gândesc la lucrurile de pe pământ. Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite, și-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile.

Fil. 4:9 Ce ați învățat, ce ați primit și auzit de la mine, și ce ați văzut în mine, faceți. Și Dumnezeul păcii va fi cu voi.


Studii Biblice