Doamne Dumnezeule Atotputernic, înţelepciunea Ta este de nepătruns şi infinită, braţul Tău nu poate fi oprit, puterea Ta se întinde prin spaţiul fără sfârşit, toate lucrurile depind de grija Ta, cu Tine timpul este prezent acum.
Sfântă e înţelepciunea Ta, puterea Ta, îndurarea Ta, căile şi lucrările Tale.
Cum pot sta înaintea Ta cu fărădelegile mele mari şi nenumărate?
Am iubit adesea întunericul, m-am închinat la idoli deşerţi, am părăsit îndurările Tale, L-am călcat în picioare pe Fiul Tău iubit, am batjocorit providenţa Ta, Te-am linguşit cu buzele mele, nu am ţinut legământul Tău.
Doar îndurarea Ta mă împiedică să fiu mistuit de foc.
Condu-mă la pocăinţă, salvează-mă de la disperare; fă-mă să vin la Tine renunţând la mine, condamnându-mă şi urându-mă, însă nădăjduind în harul care curge chiar şi pentru cel mai mare dintre păcătoşi.
Fă-mă să văd la cruce răutatea păcatului, să îl urăsc, să privesc la Cel pe care L-am străpuns, pe Cel înjunghiat pentru mine şi de mine.
Nu mă lăsa să dispreţuiesc vreodată moartea Lui, îndoindu-mă de eficacitatea ei pentru mântuirea mea.
Orice cruce trebuie să port, ajută-mă să înţeleg că El a purtat una şi mai grea.
Învaţă-mă în sănătate să mă gândesc la boală, în cele mai strălucitoare ore să fiu pregătit pentru întuneric; în viaţă pregăteşte-mă pentru moarte.
Astfel, sufletul meu se poate odihni în Tine, Tu, cel nemuritor şi sublim, descoperit în Persoana şi lucrarea Fiului Tău, Prietenul păcătoşilor.
Tradus de Florin Vidu