Înapoi
Acasă
Biblia

Scopul Lui Dumnezeu În Căsătorie


În această lecție vor fi discutate planul lui Dumnezeu pentru căsătorie ce a fost întâi descris în cuvintele inspirate ale lui Moise, în Gen.2:18-25.

"Domnul Dumnezeu a zis: ,,Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el." Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului; și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele. Și omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului; dar, pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească. Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adânc peste om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. Și omul a zis: ,,Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru că a fost luată din om." De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup. Omul și nevasta lui erau amândoi goi, și nu le era rușine".

Aici vor fi explicate conceptele de "părăsire" (lăsare) a părinților și de "unire" (alipire) a soților. Citirea versetelor indicate și rugăciunea împreună a viitorilor soți este o condiție esențială pentru ca acest studiu să-și găsească utilitatea.

A. Din câte se cunoaște în Biblie există o singură afirmație despre uniunea căsătoriei și care este repetată în Biblie de patru ori. Gen.2:24, Mat.19:5, Marcu 10:7, 8 și Efes.5:31.

Observație: Dumnezeu Însuși a făcut această afirmație, odată, înainte de căderea omului în păcat, și de trei ori, după aceea! Un plan bun de căsătorie al celor doi posibili parteneri include cunoașterea acestor concepte cât și a accentelor puse de Dumnezeu pe diferitele părți ale planului Său. Există astăzi prea multe căsnicii nefericite, atât pentru necreștini cât și pentru creștini! Motivul, constă în neglijarea scopului suprem al lui Dumnezeu din această uniune distinctă între doi oameni.

I. Scopul lui Dumnezeu din această uniune este de a-i îndruma pe soți să-și "lase" tatăl și mama. Ce înseamnă aceasta?

1. În primul rând nu înseamnă a-i abandona, evita și a-i neglija. Poruncile lui Dumnezeu sunt clare în această direcție: Exod.20:12, Marcu 7:9-13, 1Tim.5:8.

2. Nici nu înseamnă a te muta neapărat în altă parte. Distanța fizică nu ar trebui să afecteze atitudinea de responsabilitate față de aceștia.

B. A-ți "lăsa" părinții implică schimbarea completă a relației cu aceștia.

1. Înseamnă a stabili o relație adultă cu aceștia.

2. Înseamnă că trebuie să fii mai preocupat(ă) de ideile și opiniile partenerului tău de căsnicie, decât de ale părinților tăi.

3. Înseamnă că nu mai trebuie să fii complet dependent(ă) de părinți pentru împlinirea unor nevoi sentimentale, pentru încuviințare în decizii, pentru sfătuire și asistență.

4. Înseamnă a elimina orice atitudini nepotrivite față de părinții tăi și a încheia exemplar orice conflicte ale trecutului, înainte de a te uni de consoarta ta!

5. Înseamnă a nu încerca să-ți schimbi soțul/nevasta după preferințele lor, sau pentru că nu le place cum sunt.

6. Înseamnă să faci din relația ta cu partenerul din căsnicie (relația soț-soție) relația ta umană prioritară.

Ar trebui să te preocupe să continui să fii un fiu bun (sau, o fiică bună), dar mai întâi trebuie să fii preocupat(ă) în a fii un soț, o soție bună. De aceea, copiii nu au nevoie de părinți care se neglijează unul pe celălalt ca soți. Dimpotrivă, au nevoie de părinți care la rândul lor să le demonstreze cum se trăiește în căsnicie. Care să le arate cum să fie soți și părinți buni.

Ca și părinți, țelul nostru ar trebui să fie să-i pregătim pe copiii noștri cum să se descurce când pleacă, nu doar cum să se poarte când stau. Ei nu trebuie să ajungă ca adulți niște dependenți emoționali de părinții lor! De asemenea, voi înșivă ar trebui să vă pregătiți sufletește pentru ziua despărțirii lor de voi învățând să faceți lucruri împreună, și să vă adânciți relația de prietenie. Când copiii voștri se căsătoresc nu trebuie să încercați să le coordonați viețile. Trebuie să-i îngăduiți tânărului soț să devină capul familiei sale, să ia singur deciziile casei, în ce privește ajutorul potrivit să se aștepte mai întâi de la soția lui și nu de la părinți! Ea îi este de acum încolo principalul ajutor și sprijin! La fel, trebuie să vă încurajați fiica să depindă de soțul ei pentru călăuzire, ajutor, companie și afecțiune.

II. Planul lui Dumnezeu pentru căsătorie este ca soțul și soția să se "alipească" unul de celălalt.

În zilele noastre căsătoria este privită ca un contract bazat nu pe un jurământ înaintea lui Dumnezeu, ci pe condiția ca problemele pe care le vor întâmpina cei doi să nu fie prea mari ca să nu le poată face față singuri. De îndată ce această condiție este încălcată, se consideră divorțul. Jurământul a devenit partea religioasă a căsătoriei, dar cea practică este influențată de puterea omenească a partenerilor de a stăvili atacul asupra sentimentelor, a unității lor și a plăcerilor lor. Descompunerea instituției familiei a devenit atât de profundă încât unii au sugerat reînnoirea anuală a certificatului de căsătorie, iar alții propun evitarea întocmirii unuia tocmai din cauza șanselor extrem de mari ca acesta să nu fie respectat!

Pentru prea mulți căsătoria este o chestiune de conveniență sau de șansă. Este uneori privită ca o etapă temporară în dobândirea libertății individuale. Totul depinde de soartă, sau de cât de puternice caractere sunt mirii.

Însă, nu așa a plănuit Dumnezeu căsătoria. El a rânduit-o să fie o relație permanentă, durabilă și stabilă. El spune că dorește ca soțul și soția să se "lipească" unul de celălalt (Marcu 10:7-9). Atunci,

1. Căsătoria devine o chestiune nu de șansă, ci de alegere conștientă și deliberată.

2. Nu este o chestiune de conveniență ci de obediență, deci de ascultare.

3. Nu este o chestiune de ursită, ci de cât de mult cineva vrea să se apropie de Dumnezeu, care este liantul unei asemenea uniuni. Cu cât soții se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât se vor apropia mai mult unul de celălalt!

C. O căsnicie bună este bazată pe un angajament reciproc, și nu pe o "atracție fatală" reciprocă! Nu se poate ajunge prea departe într-o alegere dictată de instinctele animale, sau de plăcerile carnale.

1. Conform lui Maleahi 2:14 și Prov.2:17, căsătoria reprezintă un legământ irevocabil, sau o înțelegere ce nu poate fi ruptă.

2. Ca prin urmare, definirea biblică a căsătoriei este făgăduința pe care și-o fac bărbatul și femeia de a-și fi credincioși indiferent de cost, sau de ce se întâmplă.

a. Soția făgăduiește că-i va fi credincioasă soțului chiar dacă acesta este lovit cu râie, chelie, și burtă. Chiar dacă își pierde sănătatea, serviciul, sau farmecul. Chiar dacă devine nevrednic de ea, după toate considerentele exterioare!

b. Soțul promite să fie credincios, chiar dacă soția lui își pierde frumusețea, sau atracția, chiar dacă nu mai este atât de ordonată și curățică, supusă sau tăcută. Chiar dacă nu pare să satisfacă toate dorințele trupești ale soțului, dacă cheltuiește bani fără înțelepciune, sau gătește oribil. Etc.!!

c. Mariajul reprezintă inițierea unei relații pentru care fiecare își asumă o responsabilitate deplină și în care se angajează, unul să iubească cum Hristos și-a iubit Biserica, iar celălalt să se supună cum El s-a supus Tatălui, chiar până la crucificare!

D. În multe privințe a te căsători este similar cu a deveni creștin.

1. Când devii creștin îți lași în urmă felul vechi de viață, egoismul, individualismul, neprihănirea de sine, renunți să te mai justifici singur, te întorci înspre Hristos și depinzi de El.

2. În această întoarcere spre El, te dedici Lui. Esența credinței mântuitoare este dăruirea ta de sine Lui, încrederea deplină în lucrarea Lui de pe cruce care să-ți acopere păcatul (Rom.10:9; Fapte 16:31; Filip.3:7,8; 1Tes.1:9,10.).

3. Tot așa căsătoria în termenii lui Dumnezeu implică o completă renunțare la sine și o dăruire completă celuilalt (fără nici un fel de conotații sexuale!). Înseamnă o disponibilitate de a împărți totul, și de a renunța la tot unul pentru celălalt.

a. O căsătorie după voia lui Dumnezeu constă în alipirea unul de celălalt, nu doar din punct de vedere fizic (și asta!), dar și la boală și în sănătate, la durere sau în plăcere, la bucurie și la necaz, în sărăcie și bogăție, etc.

b. O căsătorie în voia lui Dumnezeu implică o verticalitate absolută a fiecăruia în parte, în relația lui cu Dumnezeu. Fără ca această relație pe verticală cu Tatăl ceresc să fie bună, cei căsătoriți nu se pot aștepta ca cea de pe orizontală, dintre ei, să fie bună! O astfel de căsătorie înseamnă a aplica fără rezerve conceptele creștine de iertare și de toleranță, de rugăciune și de sacrificiu de sine. O bună familie este alcătuită din doi buni iertători!

III. Scopul lui Dumnezeu în căsătorie constă în unirea celor doi.

A. La cel mai elementar nivel aceasta constă din unirea lor fizică, la relația lor sexuală.

1. Priviți la 1 Corinteni 6:16. Amintiți-vă că sexul a fost în primul rând invenția lui Dumnezeu și nu a vreunei minți pervertite și obsedate!!

2. În limitele căsătoriei relațiile sexuale sunt pure, sfinte și minunate, o binecuvântare rezervată celor doi, dar dacă sunt inițiate în afara căsătoriei sunt păcătoase, degradante și pângăritoare pentru suflet. (Lev.21:14; Prov.5:20; 1Cor.7:9; Evrei 13:4)

B. Unirea dintre cei doi constă în mai mult decât o relație fizică.

a. reprezintă împărțirea posesiunilor lor, părerilor lor, timpului lor, puterilor, talentelor, suferințelor și bucuriilor lor, a eșecurilor și a succeselor lor, etc.

b. reprezintă căutarea binelui celuilalt, mai presus decât împlinirea celor personale și căutarea interesului personal (Filip.2:3-4; Efes.5:28; Prov.31:12, 27).

c. cei doi, nu mai sunt deloc doi, iar această uniune trebuie să se manifeste în modalități practice. Dumnezeu nu a intenționat-o să fie doar o teorie idealistă, ci o practică, un stil de viață. (1Cor.12:25)

C. La această unitate nu se ajunge cu ușurință, fără efort din partea celor doi soți! Evident, problema fundamentală este păcătoșenia lor.

O căsătorie "sub acoperire"(!?). La fel ca în grădina Edenului cei doi fiind conștienți de păcătoșenia lor vor încerca să se "acopere" cu scuze și justificări pentru păcatul lor. Cu toate acestea ca doi care au cunoscut "acoperirea" oferită de Dumnezeu prin jertfirea lui Isus, ar trebui să fie dispuși să-și dezvăluie păcatele unul celuilalt și să se roage unul pentru celălalt. Și mai folositoare este "dezgolirea" lor fără rușine înaintea privirii pătrunzătoare și cercetătoare a Celui cu care avem de-a face pentru ca să fie curățați și îmbrăcați în neprihănirea Lui. Aceasta implică o mare sinceritate și umilință. La fel cum păcatul a distrus unitatea și intimitatea primei familii, o va face și cu voi. El este bariera unei și mai mari apropieri dintre cei doi. Însă de cele enumerate mai jos amândoi pot fi vinovați:

- Unitatea familiei este distrusă de păcatul egoismului.

- Unitatea familiei este distrusă de păcatul mândriei și a justificării de sine.

- Unitatea familiei este distrusă de păcatul nerecunoștinței, al neiertării, și al încăpățânării.

- Unitatea familiei este distrusă de păcatul unei vorbiri stricate, a utilizării unor cuvinte aflate pe granița bunului simț, a cuvintelor insinuante.

- Unitatea familiei este distrusă de păcatul neglijenței celuilalt, nerăbdării și impulsivității.

- Unitatea familiei este distrusă de păcatul cruzimii, sau asprimii.

Pentru că aceste lucruri sunt așteptate să intervină în relația celor doi condiția supraviețuirii căsniciei lor depinde de cum se folosesc fiecare și împreună de calea deschisă și vie ce duce la tronul harului (Evrei 4:16; 10:20). De aceea, dacă doriți să cunoașteți intimitate, să fiți în unitate va trebui să veniți la Isus Hristos! Pentru ca o căsătorie să dureze și să prospere ea trebuie să se afle "sub acoperirea" sângelui lui Hristos.

Întrebări recapitulative ale "scopului lui Dumnezeu în căsătorie"

Să se răspundă la aceste întrebări atât de unul cât și de celălalt, împreună.

1. Cine este cel ce a rânduit instituția familiei?

2. Care este scopul căsătoriei?

3. În ce privințe este bună căsătoria?

4. Ce înseamnă a fi un "ajutor potrivit"? (vezi, Gen.2)

5. Care este relația umană prioritară a soților?

6. Ce înseamnă "lăsarea" părinților pentru a te uni cu soțul, soția ta?

7. Ce sugerează "lipirea" soților?

8. În ce privințe soții sunt "un singur trup"?

9. Care sunt câteva dintre barierele ce împiedică intimitatea/unitatea soților?

10. Ce trebuie făcut pentru a depăși aceste handicapuri și a vă apropia mai mult unul de celălalt?

11. Ce crezi că este căsătoria?

12. Examinați-vă chiar acum relația voastră: care sunt aspectele ei bune și care sunt câteva dintre aspectele ce-i lipsesc? Faceți o comparație între cele două liste! Fiți sinceri, realiști, ca înaintea lui Dumnezeu.

13. Ce temei biblic avem pentru realizarea divorțului? Dați referința biblică.

14. Care sunt câteva dintre aspectele permanenței căsătoriei?

De, Teodor Macavei. O parte destul de mare din acest material provine din cartea "STRENGTHENING YOUR MARRIAGE", fostă "How to develop deep unity in the marriage relationship", de Wayne Mack; Presbyterian and Reformed Publishing Co., Phillisburg, New Jersey.


Căsătoria și Familia Creștină