Înapoi
Acasă
Biblia

Pregătire pre-maritală


Ce este căsătoria? Noi am studiat deja câteva definiții biblice ale ei, dar putem să luăm seama și la ceea ce a spus un strălucit gânditor: "Căsătoria este singurul joc al vieții în care ambii parteneri fie pierd împreună, fie câștigă împreună!" Pregătirile pre-maritale pe care le parcurgem discutând și studiind împreună au scopul de a elimina cât mai mult cu putință riscul acestui "joc". Ca și rezultat sper că voi, potențiali parteneri pe viață, veți deveni mai realiști cu privire la voi înșivă, vei percepe mai realist căsătoria iar relația voastră va reieși consolidată și îmbogățită.

Întrebări la care nu trebuie să-mi scrieți răspunsul dar la care doresc să vă gândiți profund și la care să-mi răspundeți verbal:

- Cum v-ați cunoscut? Cine a făcut "primul pas"?
- Cine a propus primul să vă întâlniți?
- Ce ți-a plăcut din capul locului la celălalt?
- Când ați realizat în inima voastră că celălalt este "perechea" ta?
- În ce privințe crezi că partenerul tău de căsnicie se aseamănă cu părinții lui (ei) (asta, dacă trăiesc și îi cunoști!)
- Indică două versete biblice pe care ai dori ca întreaga ta viață alături în căsnicie să se întemeieze: ....

Iată alte definiții creștine ale căsniciei la care poate vreți să vă gândiți. Relația căsniciei este ca o școală, un mediu de învățătură și de formare în care Dumnezeu îl folosește tot timpul pe celălalt pentru a ține lecțiile. Crezi că-ți va place/conveni situația aceasta? Dacă de la bun început privești căsătoria ca pe un teren de creștere și de evoluare spirituală a ta, atunci vei putea să fii satisfăcut(ă), și să satisfaci pe celălalt. Mariajul nu necesită perfecțiune, însă trebuie să i se acorde prioritate. Este o instituție pentru păcătoși. Nimeni nu-i obligat să se înscrie. Cu toate acestea, ea atinge cea mai rafinată împlinire atunci când cei doi păcătoși o privesc ca pe o academie a dragostei agape pe care fiecare trebuie să o absolve cu brio, dacă este să dureze! Îți dai seama că nu poți rămâne "repetent"?

Dumnezeu va folosi căsnicia pentru a te lămuri (rafina) precum aurul în cuptorul lui. Da, într-adevăr, ea are momentele ei nespuse de fericire, dar Dumnezeu o va folosi pentru a te asemăna și mai mult cu Fiul Lui. Ești gata de o intensificare a purificării tale? Asta este ceea ce va face căsnicia!

Cele mai multe cupluri spun că sunt căsătorite pentru că se iubesc. Haideți să presupunem că în această societate pentru a fi căsătoriți voi trebuie să convingeți un juriu din tribunal că într-adevăr vă iubiți unul pe celălalt. Formulați fiecare în parte următoarea pledoarie.

I. Temă în scris: "Pledoaria căsătoriei"
Descrieți în detaliu (și evident cât mai convingător posibil) și punct cu punct (ca o pledoarie a unui avocat care-și prezintă cazul) motivele pe care le aveți pentru căsătorie și că într-adevăr aceasta se face din dragoste. Includeți propria voastră definiție a dragostei. Lăsați deoparte, vă rog, clișeele religioase! Exprimați-vă ca și cum căsătoria voastră atârnă de cum veți convinge "juriul"!

II. Temă în scris: "Motivele fiecăruia"
Pe o altă bucată de hârtie descrieți pe o coloană motivele tale pentru care doriți să vă căsătoriți cu logodnicul/logodnica, și apoi pe o altă coloană motivele pentru care ea/el crezi că dorește să se căsătorească cu tine. Deci, trebuie să descrii, odată, motivele tale pentru care ai vrea să te căsătorești, și apoi motivele pe care crezi că le are celălalt să se căsătorească cu tine. E greu? Sper să nu fie! După ce le-ați înșiruit, comparați-le unul cu celălalt.

Acum comparați-le cu motivele ce apar în următoarea listă compusă atât din observațiile specialiștilor în domeniu (da, există și din aceștia!) și educație familială creștină. Luați seama la aceste motive! Ele nu sunt niște motive biblice, sănătoase, și dacă credeți că vreunul din ele se găsește pe lista voastră, sau chiar în minte, trebuie discutate cu pastorul vostru. Deci,

- din răzbunare pe părinți, din ciudă?
- din cauza imaginii negative despre sine, crezând că mariajul îți va repara această imagine făcându-te să te simți mai apreciat(ă)? Amintiți-vă că cei se căsătoresc trebuie să se unească pentru a-și dărui reciproc, nu pentru a primi de la celălalt!
- teama de a îmbătrâni necăsătorit (ă), a rămâne burlac, sau "fată mare"?
- pentru a avea pe cineva să comanzi?
- din teama de singurătate?
- pentru recuperarea emoțională din rana rezultată în urma precedentei relații de dragoste?
- pentru a scăpa dintr-o familie cu probleme?
- pentru că ați avut relații sexuale?
- pentru că ați început să vă curtați și credeți că este rușinos să vă despărțiți acum, de teama de ce vor zice oamenii?

Ce aștepți tu de la căsnicie?

Fiecare persoană care se căsătorește are anumite așteptări de la căsnicie. Acestea provin din multe surse cum ar fi, de la părinți, din cărți, de la biserică, sau din societate. Unele așteptări le-ai moștenit inconștient. De aceea, este bine acum să-ți treci în revistă aceste așteptări, să afli care sunt, care merită păstrate și la care trebuie să renunți. Ideea de "așteptare" sugerează speranța că relația ta va avea o anumită trăsătură care să-ți satisfacă nevoile, sau aspirațiile tale. Speranța este bună și îți menține entuziasmul în căsătorie, dar sunt unele speranțe irealiste la care tu trebuie să renunți.

Aveți voi asemenea așteptări irealiste față de viitorul soț, viitoarea soție? Credeți că sunt foarte justificate, chiar sprijinite de Biblie, dar cu toate acestea nu știți ce nu merge, de ce nu se vede schimbarea "așteptată" (dorită) la partenerul vostru? Nu știți de ce? Cum puteți determina dacă aveți astfel de așteptări?

Așteptările irealiste față de celălalt partener constituie una dintre cele mai serioase probleme care pot interveni într-o căsnicie creștină, și care pot produce unele dintre cele mai îndelungate și mai adânci frustrări care încet să ajungă să distrugă armonia și legătura familială. Cu toate acestea, fiind o problemă care se dezvoltă în timp și care se află undeva sub suprafața altor conflicte și nu este întotdeauna vizibilă (Un adevărat aisberg - cea mai mare parte a ghețarului se găsește în apă!), de cele mai multe ori "așteptarea irealistă" nu este percepută de partenerii unei familii. Din contră, uneori acestea sunt considerate justificate și cel ce le susține crede că este perfect bine intenționat. De aceea, ar trebui să vi le revizuiți înainte de căsătorie!

Cu toate acestea, schimbarea "dorită" la partenerul tău nu este conformă modelului biblic al schimbării spirituale și mai ales, sursa presiunii la care este supus partenerul tău, nu este Duhul Sfânt, ci nerăbdarea ta. Necooperativitatea ta. De cele mai multe ori acesta este chiar motivul pentru care nu vezi schimbarea dorită la partenerul tău, fiindcă aceasta nu este în conformitate cu realitatea sau cu definirea biblică a schimbării.

"Un copac falnic se găsea pe marginea unei prăpăstii, la munte. Au venit vânturile, frigul, zăpezile, cutremurele, etc. si a rezistat. Totuși în cele din urmă s-a prăbușit pentru că a fost atacat de carii. La fel pot sta lucrurile si cu așteptările irealiste ale partenerilor unei căsnicii. Căsnicia lor rezistă certurilor - furtunilor -- nenorocirilor, unul alături de celălalt, dar când s-au supus presiunilor așteptărilor nu au mai rezistat alături pentru că s-au distrus din interior."

Iată cum se pot manifesta corect și justificat biblic un alt fel de "așteptări". Deci, să pornim de la cea mai justificată dorință de schimbare a partenerului.

1Petru 3:1-2 "Tot astfel, nevestelor, fiți supuse și voi bărbaților voștri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat și în temere..."

În același timp se spune și soților cum să-și exprime așteptările față de soțiile lor, accentul punându-se pe atitudine:

1Petru 3:7-8 "Bărbaților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele cari vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre. Încolo, toți să fiți cu aceleași gânduri, simțind cu alții, iubind ca frații, miloși, smeriți".

Dacă nu se aplică aceste sfaturi inspirate ale Bibliei, așteptările irealiste pot conduce la frustrare, nemulțumire care să distrugă mai târziu armonia soților și să amenințe stabilitatea căminului lor. Iată acum un exemplu al unui personaj care deși necăsătorit a renunțat în mod cuvenit la așteptările sale irealiste:

2 Regi 5:9-14

9) Naaman a venit cu caii și cu carul lui, și s-a oprit la poarta casei lui Elisei.

10) Elisei a trimes să-i spună printr-un sol: ,,Du-te, și scaldă-te de șapte ori în Iordan; și carnea ți se va face sănătoasă, și vei fi curat."

11) Naaman s-a mâniat, și a plecat, zicând: ,,Eu credeam că va ieși la mine, se va înfățișa el însuși, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, își va duce mâna pe locul rănii, și va vindeca lepra. (Așteptarea)

12) Nu sunt oare râurile Damascului, Abana și Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aș fi putut oare să mă spăl în ele și să mă fac curat?" Și s-a întors și a plecat plin de mânie.

13) Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească, și au zis: ,,Părinte, dacă proorocul ți-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ți-a spus: ,,Scaldă-te, și vei fi curat."

14) (RENUNȚAREA LA AȘTEPTARE) S-a pogorât atunci și s-a cufundat de șapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu; și carnea lui s-a făcut iarăși cum este carnea unui copilaș, și s-a curățit.

Deducție: Nu putem să nu observăm procesul implicat: Umilință, smerenie, renunțare la mândrie, ascultare de voia Lui Dumnezeu (în acest caz exprimată prin profetul Elisei). Acesta este un bun exemplu al unui om care a renunțat la așteptările sale irealiste care i-au provocat frustrare și mânie. Cu toate acestea, Naaman nu s-a lăsat aruncat în deznădejde deoarece el a înțeles că așteptările sale erau irealiste și în mod corect a renunțat la ele, atitudine ce i-a adus vindecarea și binecuvântarea. Povestea lui se putea sfârși în mod foarte tragic dacă el nu ar fi avut discernământ și nu și-ar fi identificat aceste așteptări irealiste.

Dacă te deranjează felul de a fi al partenerului tău din căsnicie întreabă-te "cum ar fi să fiu căsătorit (ă) cu o persoană ca mine și dacă mi-ar place așa ceva?"

Acum, dacă cineva spune: "Ce este irealist în a vrea ca soțul/soția să fie mai evlavios/evlavioasă?" "Cu ce greșesc dacă exprim aceste idealuri pe care le vreau în căsnicia noastră, mai ales că soțul/soția este creștin/creștină?" aș răspunde că, uneori cu Forma în care sunt exprimate, cu Lipsa de răbdare arătată față de partenerul din căsnicie, cu Insistența și cu Intoleranța cu care sunt exprimate. Prin Neiertarea și Disprețul intervenit uneori față de respectivul, prin Dezamăgirea pe care o arăți față de el, uneori prin Lipsa de cooperare, sau prin Minimalizarea rolului celuilalt în căsnicie doar pentru că în unele aspecte ale vieții sale nu vrea să se schimbe, sau întârzie să o facă! Și mai ales, cred că a avea astfel de așteptări este greșit pentru că presiunile acestea nu vin din partea lui Dumnezeu. Poate că vin într-adevăr din partea unui om al lui Dumnezeu, dar nu când vrea El și nu când este Duhul lui asupra acelui om. În plus, în ochii lui Dumnezeu, soțul și soția sunt unul singur - o singură unitate, entitate, formează împreună un trup. Când ați văzut vreodată o mână spunându-i capului că nu știe ce face? Sau, când ați văzut un picior spunându-i celuilalt că este împiedicat? Sau, ați văzut rinichiul spunându-i ficatului că nu știe ce face? Ați văzut vreodată o mână să "se sature" să mai conlucreze cu cealaltă? Sau, un picior să nu mai vrea să iasă la plimbare cu celălalt? Nu!

Soții sau soțiile, nu ar trebui supuși ca și parteneri ai căsniciei creștine la presiuni mai mari, în vederea schimbării purtării, decât aceștia în mod individual sunt supuși presiunii să se schimbe ca membrii ai Bisericii, de către capul ei, Isus Hristos. La fel cum tu nu ai vrea ca cineva din biserică să te întrebe toată ziua de ce nu faci așa și de ce nu ești așa, la fel nu ar trebui ca tu, ca soț sau soție, să soliciți necontenit ca partenerul tău să se schimbe, fără să ai răbdare cu el, iar dacă nu se schimbă să degradezi relația cu acesta.

Există alte forme prin care să comunicăm aceste așteptări de a vedea schimbarea la partenerii noștri? Care sunt acestea?

Un plan de schimbare - Luptă-te ca un creștin, ca o creștină, (nu ca soț, sau ca soție - crezând că beneficiezi de un avantaj față de Dumnezeu în ce-l privește pe cel de lângă tine fiindcă te-ai căsătorit cu el; la urma urmei și Dumnezeu este căsătorit cu noi!) fără să crezi că este de datoria ta să-ți schimbi partenerul, ci să te schimbi pe tine! Nu să pretinzi schimbare, ci să arăți schimbare. Nu să ceri să fie mai bun, ci să arăți că ești mai bun, mai bună. Francis de Assisi a spus: De acum încolo, "vreau, nu să fiu înțeles, ci să înțeleg; vreau nu să fiu iubit, ci să iubesc". Acest crez de viață al lui Assisi ar trebui să ne motiveze și pe noi, soții și soțiile creștine.

Iată câteva dintre așteptările realiste, îndreptățite (biblice) pe care le putem avea ca parteneri creștin dintr-o căsnicie creștină:

1) Să aștepți ca soțul/soția să asculte de Hristos (dacă nu o fac încă, să o facă; dacă au făcut-o, să continue să o facă):

Efes.5: 21 Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos.

2) Să aștepți ca soțul/soția să se lepede de sine:

Mat.16:24 ,,Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea, și să Mă urmeze

3) Să aștepți ca soțul/soția să caute mai întâi împărăția lui Dumnezeu:

Mat.6:33-34 Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijorați dar de ziua de mâne; căci ziua de mâne se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.

4) Să aștepți ca soțul/soția să fie dispuși să se schimbe, să se apropie mai mult de Dumnezeu:

2Cor.3:18 Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

5) Să aștepți ca soțul/soția să te iubească așa cum Hristos și-a iubit Biserica:

Efes.5:25 Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea

6) Să aștepți ca soțul/soția să te trateze și să-ți vorbească cu respect:

Efes.4:29 Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.

7) Să aștepți ca soțul/soția să fie în mod individual generos/generoasă:

1Ioan 3:16 Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Și-a dat viața pentru noi; și noi deci trebuie să ne dăm viața pentru frați.

8) Să aștepți ca soțul/soția să ierte:

Mat.18:21-22 Atunci Petru s-a apropiat de El, și I-a zis: ,,Doamne de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?" Isus i-a zis: ,,Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.

Mat.6:12 ...și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri (Grecește: Lasă-ne datoriile noastre, cum și noi am lăsat pe ale datornicilor noștri.)

Cine este responsabil de schimbarea partenerilor noștri? Cine spune Biblia că se ocupă? Noi sau Dumnezeu? Filip.1:6 "Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos". Noi nu am spus la jurăminte în aceea zi: "Mă angajez să te schimb și să nu te cruț!" Așteptările unor creștini căsătoriți sunt o stradă cu două sensuri, nu cu sens unic! Dacă aștepți ca soțul/soția ta să fie așa atunci ai face bine să te asiguri că în primul rând tu ești așa!

Nouă să ne placă?
De cele mai multe ori aceste intenții de a vedea schimbare la partenerii noștri este izvorâtă nu din dorința de a-i vedea pe aceștia că devin mai plăcuți lui Dumnezeu, ci mai plăcuți nouă. Desigur și acea dorință poate să existe, dar este depășită de a noastră. La bază se găsește dorința ca ei să ne placă nouă, de a ne oferi nouă, încurajare, sprijin, dragoste, înțelegere, timp, etc. și deși ești îndreptățit/ă să le primești, totuși nu le ceri de la persoana potrivită. Dar cum relația soților creștini este întemeiată întâi pe Hristos, tot de la acesta ar trebui să se pornească și la "schimbarea" partenerilor noștri, dacă putem spune așa.

Ca și credincios/credincioasă se presupunesă-ți stimezi partenerul mai presus de tine însuți:

Filip.2:3-4 Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora.

Iar ca și rezultat să se intervină aceea armonie și unitate despre care se vorbește în versetele următoare și care-și au locul mai mult ca oriunde între un soț creștin și o soție creștină:

Filip.2:1-2 Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și vreo îndurare, faceți-mi bucuria deplină, și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând.

Arată recunoștință lui Dumnezeu pentru Fiul Său, iubindu-l pe El mai întâi, apoi arătând într-o manieră biblică dragoste și celuilalt: cel mai aproape al tău, poate fi soțul sau soția!

Matei 22:37-40 Isus i-a răspuns: ,,Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău." ,,Aceasta este cea dintâi, și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ,Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.' În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Proorocii.

Încurajați-vă unii pe alții

Evrei 10:24-25 Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții, și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie.

III. Temă în scris: "Așteptările mele față de celălalt"
Următorul exercițiu constă în a înșirui pe o bucată de hârtie (alta!?) a unor așteptări pe care le ai de la viitorul tău partener de căsnicie. Acestea pot fi foarte simple sau destul de complicate. De exemplu, soțul se poate aștepta ca soția să-l aștepte cu masa pusă și mâncarea încălzită când vine de la serviciu. Sau, se așteaptă ca aceasta să-l aștepte în ușa casei și să-i sară în brațe, sărutându-l îndelung. Dintre cele mai complicate...poate că soțul se așteaptă ca soția lui să-l satisfacă sexual oricând dorește el. Soția, la rândul ei se poate aștepta ca soțul ei să meargă pe la casa părinților ei în fiecare Duminică...să petreacă Sâmbetele acasă și să nu meargă niciodată la pescuit cu prietenii...etc. Așterne pe hârtie așteptările pe care tu le ai față de viitorul soț, viitoare soție, fără să i le împărtășești. Păstrează-le până la următoarea noastră întâlnire de consiliere pre-maritală!

Luptă ca un creștin/creștină. În unele din aceste cazuri nu cred că "comunicarea" (această salutată cheie), este soluția salvatoare! Ba, chiar cred că are loc prea multă "comunicare" în astfel de situații a așteptărilor față de celălalt. Luptă cu tine însuți după modelul biblic de renunțare la sine, după modelul biblic al dragostei agape. Luptă cu firea ta, cu așteptările tale, chiar dacă îți par atât de justificate biblic! Luptă cu nerecunoștința ta față de Dumnezeu că ți-a dat un partener creștin. Nerecunoștința sau nemulțumirea ta este mult mai gravă decât imperfecțiunile partenerului tău. Acesta fiind creștin, se află deja pe calea neprihănirii și a desăvârșirii, iar Dumnezeu posedă deja controlul inimii lui și are acces la spiritul lui. Ai încredere în El pentru schimbarea lui/ei! Cu aceste trăsături ale caracterului tău trebuie luptat, nu cu el sau cu ea! Poate puțin din Romani 14 ar trebui aplicat în cazurile de nemulțumire, nerăbdare față de lipsa de schimbare a partenerului tău!

Sau din,

Efes.4:1-3 Vă sfătuiesc dar eu, cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea, pe care ați primit-o, cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste, și căutați să păstrați unirea Duhului, prin legătura păcii.

Sau din,

Efes.4:30-32 Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.

Un soț surd și o soție oarbă vor fi întotdeauna un cuplu fericit! (Proverb danez)


Căsătoria și Familia Creștină